Daniel J. Harrington, Evanghelia după Matei, Iași 2023, 508 p., 17×24, ISBN 978-606-578-512-0, 110 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Evanghelia după Matei, scrisă de Daniel J. Harrington și tradusă în limba română de pr. dr. Robert Balan. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 17×24, are 508 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 110 lei. 

Acest volum dedicat Evangheliei după Matei face parte din colecția Sacra Pagina, care este un comentariu în mai multe volume al cărţilor Noului Testament. Expresia Sacra Pagina („Pagina sacră”) se referea iniţial la textul Scripturii. În Evul Mediu descria şi studiul Scripturii, la care interpretul a adăugat următoarele instrumente: gramatică, retorică, dialectică şi filosofie. Astfel, Sacra Pagina cuprinde atât textul care urmează a fi studiat, cât şi activitatea de interpretare.

Această serie prezintă traduceri noi şi expuneri moderne ale tuturor cărţilor Noului Testament. Scrisă de o echipă internaţională de exegeţi biblici catolici, este destinată experţilor Bibliei, studenţilor, teologilor, clerului şi cateheților. Volumele prezintă informaţii fundamentale şi expuneri introductive. Ele conţin perspective metodologice specifice, dar menţin accentul pe problemele ridicate de compoziţiile Noului Testament. Scopul seriei Sacra Pagina este de a oferi o analiză critică solidă, fără a pierde sensibilitatea faţă de sensul religios. Prin urmare, această serie este catolică din două puncte de vedere: incluzivă, în metodele şi perspectivele sale, şi modelată de contextul tradiţiei catolice.

Conciliul al II-lea din Vatican a descris studiul „paginii sacre” drept „însuşi sufletul Sfintei teologii” (Dei Verbum, 24). Volumele din această serie ilustrează modul în care exegeţii catolici contribuie la apelul Conciliului de a oferi accesul la Sfânta Scriptură tuturor credincioşilor creştini. În loc de a pretinde că spune un cuvânt final cu privire la orice text, aceste volume încearcă să deschidă bogăţiile Noului Testament şi să invite pe cât mai mulţi oameni să studieze serios „pagina sacră”.

Acest comentariu la Evanghelia după Matei a fost scris dintr-o perspectivă „evreiască” – una care cred că este cerută de textul însuşi. Autorul este un romano-catolic care a cercetat îndelung Biblia ebraică şi scrierile evreieşti tardive, mai ales că acestea oferă contextul pentru înţelegerea Noului Testament şi a creştinismului timpuriu. În afară de preocuparea mea academică pentru iudaismul antic, am experimentat şi vitalitatea iudaismului modern, continui să îl admir şi caut să fiu sensibil şi empatic faţă de acesta atunci când interpretez scrierile creştine timpurii.

Genul comentariului biblic a determinat unele alegeri făcute în această carte. După o introducere, comentariul oferă o nouă traducere (literală) a fiecărei secţiuni din Evanghelia după Matei. Explică problemele textuale, dificultăţile filologice şi alte probleme în note. Prezintă o analiză literară a fiecărui text: context, formă, utilizarea surselor, structură etc. Bibliografiile direcţionează cititorul către studii moderne importante şi uneori spre alte interpretări.

Dimensiunea „evreiască” este trăsătura distinctivă a acestui comentariu. Este dezvoltată pe trei niveluri. Primul şi cel mai evident nivel este efortul de a informa cititorul despre Vechiul Testament şi despre alte texte evreieşti care par a fi influenţat sau cel puţin merg în paralel cu Evanghelia după Matei. Susţin ideea potrivit căreia comunitatea pentru care a scris Matei era în mare parte (deşi nu exclusiv) iudeo-creştină. Pentru o astfel de audienţă, Matei putea folosi retorica şi temele iudaice fără explicaţii. Nu este cazul americanilor din secolul XX şi al celor care citesc Evanghelia astăzi. Şi astfel, atât în note, cât şi în eseul interpretativ pentru fiecare pasaj pe care îl realizez, încerc să suplimentez fundalul evreiesc pe care Matei l-ar putea presupune din partea cititorilor săi originari. Încerc astfel să pun cititorii de astăzi ai lui Matei într-un loc analog cu cel al primilor săi cititori.

Cel de-al doilea nivel al dimensiunii „evreieşti” se referă la situaţia în care a scris Matei: conflictul dintre evrei după distrugerea Templului din Ierusalim din anul 70 d.C., despre continuitatea şi natura iudaismului. La sfârşitul primului secol d.C., undeva în Palestina sau Siria, un evanghelist iudeo-creştin a folosit Evanghelia după Marcu, o colecţie de fraze desemnate de savanţii moderni ca fiind Q, şi un material special (M) pentru a scrie ceea ce este cunoscut sub numele de „Evanghelia după Matei” pentru o comunitate în mare parte iudeo-creştină care a existat în cadrul iudaismului, dar în tensiune cu alte grupări evreieşti. În interpretări, indic înţelesul pe care l-ar putea avea fiecare text în acea situaţie, aşa cum şi comunitatea mateeană a încercat să-şi definească identitatea şi să se situeze în tradiţia evreiască.

Al treilea nivel al dimensiunii „evreieşti” apare la sfârşitul fiecărei interpretări. În timp ce preocuparea de bază a lucrării este de a explica Matei ca pe un text din secolul I, ştiu că educatorii şi predicatorii doresc un ajutor în predarea importanţei lui Matei pentru oamenii de azi. Aşadar, folosind termenul „actualizare”, ofer sugestii scurte despre modul în care fiecare text ar putea fi prezentat într-o sală de clasă sau într-o celebrare liturgică. Nu îl acuz pe Matei de antisemitism, aşa cum fac unii interpreţi. Dar sunt conştient de potenţialul antisemit pe care îl au unele texte mateene, atunci când sunt scoase din contextul lor istoric, şi doresc să îi avertizez pe profesori şi predicatori despre acest lucru. În acelaşi timp, încerc să ofer comentarii teologice adecvate noii relaţii care există între evrei şi creştini începând de la Conciliul al II-lea din Vatican şi, astfel, ajut profesorii şi predicatorii să contribuie la această dezvoltare pozitivă, dar fragilă.

Lucrarea se concentrează pe Matei ca text iudaic – iudaic în premisele sale conceptuale şi retorice, în cadrul său sociologic şi în mesajul său teologic. Abordarea este literară, istorică şi teologică. Există totuşi aspecte importante care atrag puţin atenţia: preocupările noilor metode literare (critica răspunsului cititorului, structuralismul, semiotica), istoria tradiţiei evanghelice (în special paralelele din Evanghelia lui Toma) şi determinarea evenimentelor istorice din spatele textelor. Explozia informaţiilor despre lumea antică şi apariţia a noi metode de interpretare fac imposibilă crearea unui comentariu cu adevărat complet (unul care încearcă să le cuprindă pe toate).

Nici efortul de a demonstra fundalul evreiesc al lui Matei nu este complet. În loc să adun liste de paralele pe care puţini cititori le vor verifica vreodată, prefer să aduc în prim-plan sursele şi paralelele evreieşti cele mai clarificatoare şi să le tratez într-un context suficient pentru ca cititorii să înţeleagă semnificaţia Evangheliei după Matei. Adevărata trăsătură distinctivă a acestei lucrări este încercarea de a afirma ceea ce ar fi putut însemna fiecare text în conflictul de la sfârşitul primului secol între comunitatea lui Matei şi rivalii săi evrei.

Daniel J. Harrington, SJ

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Thomas Söding, Christian Münch, Mic manual didactic pentru Noul Testament, Iași 2020, 190 p., 14×20, ISBN 973-606-578-401-7, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Mic manual didactic pentru Noul Testament, scrisă de Thomas Söding, Christian Münch și tradusă în limba română de pr. dr. Lucian Farcaș. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 190 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

Manualul didactic constituie o introducere în arta exegezei neotestamentare. Noul Testament este o literatură creştină primară; este un document istoric al Bisericii de la început; şi, totodată, este a doua parte a Sfintei Scripturi. În conformitate cu acest mod de înţelegere a textului, sunt prezentaţi, la nivelul de astăzi al problemelor care se pun, cei mai importanţi paşi ai analizei textuale, în strânsă legătură cu exigenţele privind traducerea textului, dar şi cu cele referitoare la studiul istoric referitor la Noul Testament.

Conceptul metodologic se regăseşte în tradiţia exegezei „istorico-critice”, dar ţine cont şi de noi metode, în măsura în care acestea ajută la înţelegerea sensului istoric al celor scrise; trebuie să aibă în vedere o interpretare a Bibliei pentru care erosul filologic, incoruptibilitatea istorică şi responsabilitatea teologică nu constituie contradicţii, ci o unitate interioară. Apropierea ecumenică dintre exegeza catolică şi cea protestantă este înţeleasă de la sine; trebuie folosite posibilităţile unui dialog iudeo-creştin privind un domeniu atât de sensibil al Noului Testament; atenţia acordată religiilor şi filosofiilor ne-biblice este o condiţie pentru munca ştiinţifică. De o importanţă deosebită este legătura cu exegeza veterotestamentară. Decisivă este căutarea adevărului eliberator al evangheliei, care poate fi găsit pe fundalul Vechiului Testament în cadrul mărturisirii inspirate de către Noul Testament în privinţa realităţii lui Cristos.

Micul manual didactic se bazează pe o lucrare mai mare, şi anume Manual didactic pentru Noul Testament, din 1998. Titlul acestuia, Căi de interpretare a Scripturii, arată faptul că acolo problemele hermeneutice de bază privind înţelegerea şi interpretarea Scripturii au ocupat un spaţiu mai mare. Pentru obiectivele didacticii universitare trebuie prezentat un Manual didactic compact, care se concentrează asupra analizei textuale. Secţiunile relevante ale manualului didactic din 1998 reprezintă baza, dar au fost prelucrate substanţial la nivelul discuţiilor de astăzi.

Dacă acest manual de studiu ajută la întărirea bucuriei de a citi Noul Testament şi la promovarea concentrării asupra semnificaţiei sale istorice şi teologice, în cazul acesta şi-a atins scopul.

Thomas Söding, Christian Münch

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Raymond E. Brown, Introducere în Noul Testament, Iași 2019, 1047 p., 17×24, 978-606-578-369-0, 110 lei.

 

La Editura „Sapientia” urmează să apară cartea Introducere în Noul Testament, scrisă de Raymond E. Brown și tradusă în limba română de Andrei Adam-Motyka. Cartea apare în colecția „Studii teologice”, în formatul 17×24, are 1047 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 110 lei.

Chiar dacă titlul Introducere în Noul Testament pare suficient de explicit, se impun totuşi câteva clarificări, pentru ca cititorul să ştie care a fost intenţia noastră.

Mai întâi, tipul de cititori avut în vedere. Această carte se doreşte a fi o introducere; ca atare, ea nu se adresează cercetătorilor. Am în vedere atât cititorii care intenţionează să abordeze studiul Noului Testament (NT) de unii singuri, cât şi studenţii care frecventează cursuri despre NT la diferite niveluri (de ex., grupuri de studii biblice, învăţământ religios sau primii ani de seminar etc.). Cu alte cuvinte, am încercat să scriu o carte care să-l poată ghida pe cel care citeşte pentru prima dată într-o manieră aprofundată Noul Testament, în întregime sau în parte, şi trebuie să fie capabil să răspundă mai târziu unor chestiuni mai specifice

În al doilea rând, această carte se concentrează asupra Noului Testament, şi nu asupra „creştinismului primar”. De ce? Studiul creştinismului primar se înscrie în Istoria Bisericii: este deci un câmp mult mai vast decât cercetarea biblică. Creştinismul nu-i decât în parte o „religie a cărţii”. Primii care l-au urmat şi l-au proclamat pe Cristos, timp de douăzeci de ani, au făcut-o oral, înainte de a apărea primele însemnări testamentare (în jurul anilor 50). Şi chiar după compunerea cărţilor care constituie actualul NT (între anii 50-150 d.C.), comunităţile creştine au existat în regiuni unde nu circula nicio carte scrisă (care să se fi păstrat); şi, desigur, aveau cu certitudine concepţii şi credinţe pe care nu le regăsim în niciuna din cărţile NT

În al treilea rând, această lucrare se concentrează asupra textului actual al cărţilor NT, fără să investigheze preistoria sa. NT a suscitat mai multe cercetări savante decât oricare altă literatură de dimensiuni comparabile. Acest lucru se traduce printr-o largă şi incontrolabilă diversitate de teorii cât priveşte sursele (ce nu s-au păstrat) care, combinate sau corijate, se află la originea cărţilor ajunse până la noi.

În al patrulea rând, primul obiectiv al acestei cărţi este să ne introducă în lectura cărţilor NT, şi nu atât a unor cărţi despre NT. Prin urmare, doar o cincime din această Introducere va fi dedicată unei discuţii generale sau tematice (cap. 1-6, 15-17, 25). Restul va consta în capitole dedicate fiecărei cărţi a NT şi tocmai despre aceste capitole intenţionez să vorbesc acum. Dacă ar trebui să predau un curs de Introducere în Noul Testament, prima recomandare pe care aş face-o studenţilor mei ar fi să citească fiecare text neotestamentar ce urmează a fi luat în discuţie. Multe Introduceri pleacă de la presupunerea că cititorul este foarte nerăbdător, dacă nu cumva chiar obligat să citească NT; după părerea mea, publicul cititor are nevoie să i se arate cât este de provocator contactul cu NT, pentru că paginile sale au legătură cu viaţa şi cu preocupările fiecăruia dintre noi

În al cincilea rând, problemele religioase, spirituale şi ecleziastice ridicate de NT vor fi prezentate de-a lungul întregii cărţi. De fapt, în cea mai mare parte a capitolelor mele, ultima subsecţiune care precede Bibliografia va aduce în discuţie chestiuni şi probleme pe care le vom numi Chestiuni deschise; cititorii vor fi invitaţi aici să reflecteze la probleme ridicate de NT, cu privire la Dumnezeu, la Cristos şi alte personaje din NT, la Biserică etc. Deşi este evident că NT se poate studia şi dintr-un punct de vedere profan sau neangajat, sau din cel al religiilor comparate, el ar trebui să intereseze pe majoritatea cititorilor, această reflecţie fiind importantă pentru ei din punct de vedere religios.

În al şaselea rând, această carte se vrea „centristă”, echilibrată. Cititorii trebuie să ştie că această alegere s-a făcut pe fondul unor dezbateri universitare. O Introducere are datoria de a reflecta care este astăzi poziţia cercetătorilor. Această apreciere nu este simplă. Noi teze îndrăzneţe tind să atragă atenţia şi ele pot aduce succes şi titluri universitare celor care le propun. Raportând aceste propuneri, mass-media pot lăsa impresia că în general sunt cercetătorii cei ce le susţin. Desigur, unul sau altul din aceste noi puncte de vedere merită efectiv o largă audienţă; dar, mult prea adesea, ceea ce reţine atenţia mijloacelor de comunicare în masă este prea puţin recunoscut şi puţin plauzibil. Pentru a fi cât mai mult în slujba cititorilor, aş încerca să evaluez poziţia majorităţii specialiştilor – chiar dacă în chestiuni specifice aş înclina să susţin opinia minorităţii. Este evident totuşi că anumite aprecieri despre poziţia majorităţii nu sunt total lipsite de prejudecăţi personale.

Raymond E. Brown

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Iulian Faraoanu, Evanghelia şi scrisorile sfântului Ioan: istorie, literatură şi teologie, Iași 2018, 174 p., 14×20, ISBN 978-606-578-363-8, 15 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Evanghelia şi scrisorile sfântului Ioan: istorie, literatură şi teologie, scrisă de pr. dr. Iulian Faraoanu. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 14×20, are 174 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei.

Studiul de față se axează asupra Evangheliei după sfântul Ioan și asupra celor trei scrisori care aparțin literaturii ioanee. El se prezintă sub forma unui tratat conceput pentru a facilita apropierea de tradiția atribuită sfântului Ioan. Obiectivul principal vizează oferirea unor cunoștințe și orientări pentru a putea avea acces la universul literaturii și teologiei sfântului Ioan. Opera se constituie și sub forma unui instrument util în vederea lecturii și interpretării scrierilor ioanee, care sunt analizate din prisma celor trei dimensiuni: cea istorică, literară și teologică.

Dincolo de conținut, paginile din lucrare încearcă să surprindă câte ceva din bogăția ideilor prezente în Evanghelia și scrisorile atribuite de Tradiție geniului lui Ioan, Discipolul iubit al Domnului. Accentul a căzut pe explicarea unor trăsături ale chipului lui Isus Cristos așa cum îl prezintă autorul. Se remarcă în acest sens originalitatea portretului Mântuitorului, rod al reflecției, al meditației și al sintezei curentelor religioase și culturale cu care Martorul a venit în contact. Până la urmă, întregul efort al lui Ioan este orientat către dorința de a găsi un răspuns la întrebarea arzătoare a generațiilor de creștini: Cine este Isus Cristos în care noi credem? De cealaltă parte, se situează comunitatea lui Ioan invitată să intre în logica planului divin, să-l cunoască pe Isus Revelatorul, să creadă în el și să accepte darul vieții. Membrii comunității sunt ridicați la statutul de copii ai lui Dumnezeu, generați chiar din dumnezeire în virtutea credinței mărturisite.

Ceea ce impresionează este originalitatea operelor atribuite lui Ioan. Creativitatea autorului iese în evidență și prin propunerea unei Evanghelii a semnelor care anticipează cartea ceasului. Mai mult, ideile sale, apreciate pentru valoarea lor, au fost preluate și elaborate de către membrii comunității pentru a găsi răspuns la provocările din sânul Bisericii care lua naștere.

Un alt lucru impresionant e constituit de bogăția și profunzimea ideilor despre Dumnezeu, Cristos și Biserică. Ioan poate fi un model și pentru creștinii de astăzi invitând la meditație, reflecție, dar mai ales la cunoaștere personală și interioară a Cuvântului vieții. Țelul suprem rămâne comuniunea cu Fiul și cu Tatăl. În definitiv, „toate acestea au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în numele lui” (In 20,31).

Pr. Iulian Faraoanu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Rossé Gérard, Faptele Apostolilor: comentariu exegetic și teologic, Iași 2016, 17×24, 850 p., ISBN 978-606-578-253-2, 70 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea Faptele Apostolilor: comentariu exegetic şi teologic, scrisă de Gérard Rossé și tradusă în limba română de pr. dr. Silvestru-Robert Bălan. Cartea apare în colecţia „Studii biblice”, în format 17×24, cusută și coperți cartonate, are 850 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 70 lei.

Gérard Rossé este profesor de teologie biblică la Universitatea „Sophia” din Loppiano (Florența, Italia). Între diferitele sale studii de exegeză se remarcă amplele comentarii la scrierile sfântului Luca: Evanghelia (1992) șiFaptele Apostolilor (1998). Grație tenacității și efortului depus de pr. dr. Silvestru-Robert Bălan, sub coordonarea științifică a pr. Alois Bulai, publicul român are acum ocazia să intre în contact comentariul exegetic și teologic pe care autorul l-a dedicat Cărții Faptele Apostolilor, publicat recent la Editura Sapientia. Sperăm ca într-un viitor nu prea îndepărtat să fie tradus și comentariul la Evanghelia după sfântul Luca.

Cu aceste două ample studii, Gérard Rossé completează o grandioasă acțiune de interpretare a celor două părți ale unei opere fundamentale pe care sfântul Luca i-a dedicat-o unui creștin necunoscut, cu numele de Teofil”. Specialiștii sunt de acord că cele două cărți ale sfântului Luca trebuie ținute împreună, chiar dacă în lista canonică tradițională ele sunt separate prin introducerea între ele a Evangheliei după sfântul Ioan și chiar dacă între compunerea primei și a celei de a doua a trecut ceva timp.

Evident, Faptele Apostolilor se bucură de o importanță excepțională, mai ales pentru că se referă la istoria creștinismului de la începuturi. De fapt, multe informații referitoare la prima Biserică de la Ierusalim, la răspândirea evangheliei dincolo de Israel, la călătoriile misionare ale sfântului Paul le datorăm sfântului Luca. Acesta însă nu a făcut istoriografie cu simpla intenție de a salva de la uitare „faptele care s-au împlinit printre noi”, ci cu preocuparea teologică de a arăta că mărturia lui Isus Cristos s-a răspândit prin puterea Duhului Sfânt și că peste aceste baze „creștea cuvântul”.

De altfel, Luca a relatat istoria creștină de la începuturi privilegiind o direcție geografică precisă, și anume cea care merge de la Ierusalim spre Nord (Antiohia) și de aici se îndreaptă spre Vest, trecând prin Anatolia și Grecia, pentru a ajunge la Roma. Sunt trecute cu vederea alte direcții care merg spre Est (Mesopotamia) ori spre Sud-Vest (Egipt, Cirenaica etc.). Aceasta arată că Luca era preocupat nu de completețea istoriografică, ci de un program teologic bazat pe ideile „puterea Duhului Sfânt – mărturie” și văzut ca valid pentru toate timpurile și locurile Bisericii succesive.

Studiul Cărții Faptele Apostolilor, alături de aspectele istorice și teologice, nu poate să treacă cu vederea problemele literare pe care le pune cartea. Trebuie să ne întrebăm care au fost izvoarele de care s-a folosit Luca și ce valoare pot să aibă așa-numitele ”secțiuni noi”, unde se folosește persoana întâi plural, care, începând de la capitolul XVI, par să facă din autor un martor ocular al faptelor relatate, fără să mai vorbim despre chestiunea pusă la finalul cărții, care îl lasă pe Paul prizonier la Roma, fără să se mai informeze despre sfârșitul procesului său.

Profesorul Rossé dezbate toate aceste probleme atât în general, în introducere, cât și în particular, în cele 28 de capitole de comentariu la textul Cărții Faptele Apostolilor. Parcurgând paginile acestui comentariu remarcăm că el se impune nu atât prin amploarea sa (850 de pagini), cât mai ales prin calitatea analizelor sale. Și aceasta o putem măsura fie după minuțioasa analiză exegetică făcută pe textul original, fie după abundența informațiilor istorice, literare și bibliografice, la care putem adăuga preocuparea de a nu pierde din vedere intenția teologică a sfântului Luca.

Cartea Faptele Apostolilor: comentariu exegetic şi teologic se prezintă astfel ca un instrument de consultare de prim rang, care poate fi utilizat cu mult folos nu doar de specialiști, ci și de păstorii de suflete și de grupurile biblice. La urma urmei, acest comentariu poate îndeplini aceeași funcție pe care și-o stabilise și sfântul Luca la începutul Evangheliei sale: „ca să te convingi, preabunule Teofil, de temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit” (Lc 1,4).

Dacă este adevărat că aceste cuvinte sunt valabile în special pentru Evanghelie, nu putem exclude că ele sunt bune și pentru Faptele Apostolilor, dat fiind că se adresează aceluiași personaj. În acest sens, este valabil îndemnul pe care Origene și sfântul Ambroziu îl făceau cititorilor lui Luca. Jucând pe semnificația termenului „Teofil”, care poate fi tradus fie „iubit de Dumnezeu”, fie „iubitor de Dumnezeu”, ei îi desemnează astfel pe toți creștinii, afirmând că Luca li se adresează și lor. Dar cu siguranță că și Gérard Rossé s-a gândit la ei atunci când a scris acest comentariu, identificându-se în aceasta cu sfântul Luca.

Pr. dr. Ștefan Lupu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Iulian Faraoanu, L’unico popolo di Dio in Ap 21,12-14, Iași 2015, 304 p., 13,5×20, ISBN 978-606-578-204-4, 15 lei.

   Editura „Sapientia” anunta aparitia cartii L’unico popolo di Dio in Ap 21,12-14, scrisa de Iulian Faraoanu. Cartea apare în colectia „Disertatii doctorale”, în formatul 13,5×20, are 304 pagini si poate fi procurata de la orice librarie catolica din tara la pretul de 15 lei.

   Sfânta Scriptura, „sufletul teologiei”, asa cum o descrie Conciliul al II-lea din Vatican (DV 24), prezinta numeroase dificultati de interpretare si întelegere a mesajului sau intentiei autorilor sacri care, sub inspiratia divina, au pus în scris cuvântul lui Dumnezeu.

   Printre cartile cele mai solicitante din Sfânta Scriptura, în ceea ce priveste gradul de profunzime pe care trebuie sa-l atinga un exeget ca sa poata oferi o interpretare adecvata, se numara si cartea Apocalipsului. Printre studiile cu privire la aceasta carte se numara si recenta carte aparuta la Editura „Sapientia”, Poporul unic al lui Dumnezeu în Ap 21,12-14, scrisa de pr. dr. Iulian Faraoanu, profesor de exegeza la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iasi. Cartea este rodul unei intense si competente munci de cercetare pentru care autorul a obtinut titlul academic de doctor în Teologie Biblica la Universitatea Pontificala „Urbaniana” din Roma, în anul 2009.

   Alegerea unei astfel de tematici plasate în domeniul ecleziologiei cartii Apocalipsului este motivata de autor, în primul rând, prin lipsa unui studiu în acest domeniu, deoarece majoritatea exegetilor considera aceasta tema depasita de cristologie si teologie: „Chiar daca în centru se afla revelatia si planul de mântuire al lui Dumnezeu realizat în Cristos Isus, destinatarul oricarei initiative divine este poporul lui Dumnezeu. De la aceasta comunitate rascumparata si chemata la gloria Ierusalimului escatologic, Dumnezeu si Mielul asteapta un raspuns. Asadar, alaturi de teologie si cristologie, o importanta aparte o are si ecleziologia în cartea Apocalipsului”.

   Cartea este structurata în patru parti, la care se adauga o introducere si câteva concluzii generale.

   În prima parte, „Ierusalimul escatologic în Ap 21,1-22,5”, autorul „prezinta cadrul noului Ierusalim, descris drept punct culminant al Apocalipsului”. În partea a doua, „Cele douasprezece porti ale noului Ierusalim”, si în partea a treia, „Cele douasprezece temelii ale noului Ierusalim”, sunt analizate „cele doua imagini de baza ale cetatii escatologice, portile si temeliile, asociate celor douasprezece triburi ale lui Israel, respectiv celor douasprezece apostoli”. În partea a patra, „Poporul lui Dumnezeu: VT si NT în alte texte din Apocalips”, sunt analizate texte din Apocalips referitoare la caracteristicile poporului lui Dumnezeu, caracteristici care au rezultat din unirea unor elemente din Vechiul Testament fuzionate cu elemente din Noul Testament.

   Recomandam aceasta carte în special celor interesati de aprofundarea exegetica a cartii Apocalipsului.

Cosmin Cimpoesu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Iulian Faraoanu, Poporul unic al lui Dumnezeu în Ap 21,12-14, Iași 2011, 14×20, 308 p., ISBN 978-606-578-032-3, 15 lei.

 Sfânta Scriptura, „sufletul teologiei”, asa cum o descrie Conciliul al II-lea din Vatican (DV 24), prezinta numeroase dificultati de interpretare si întelegere a mesajului sau intentiei autorilor sacri care, sub inspiratia divina, au pus în scris cuvântul lui Dumnezeu.

   Printre cartile cele mai solicitante din Sfânta Scriptura, în ceea ce priveste gradul de profunzime pe care trebuie sa-l atinga un exeget ca sa poata oferi o interpretare adecvata, se numara si cartea Apocalipsului. Printre studiile cu privire la aceasta carte se numara si recenta carte aparuta la Editura „Sapientia”, Poporul unic al lui Dumnezeu în Ap 21,12-14, scrisa de pr. dr. Iulian Faraoanu, profesor de exegeza la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iasi. Cartea este rodul unei intense si competente munci de cercetare pentru care autorul a obtinut titlul academic de doctor în Teologie Biblica la Universitatea Pontificala „Urbaniana” din Roma, în anul 2009.

   Alegerea unei astfel de tematici plasate în domeniul ecleziologiei cartii Apocalipsului este motivata de autor, în primul rând, prin lipsa unui studiu în acest domeniu, deoarece majoritatea exegetilor considera aceasta tema depasita de cristologie si teologie: „Chiar daca în centru se afla revelatia si planul de mântuire al lui Dumnezeu realizat în Cristos Isus, destinatarul oricarei initiative divine este poporul lui Dumnezeu. De la aceasta comunitate rascumparata si chemata la gloria Ierusalimului escatologic, Dumnezeu si Mielul asteapta un raspuns. Asadar, alaturi de teologie si cristologie, o importanta aparte o are si ecleziologia în cartea Apocalipsului”.

   Cartea este structurata în patru parti, la care se adauga o introducere si câteva concluzii generale.

   În prima parte, „Ierusalimul escatologic în Ap 21,1-22,5”, autorul „prezinta cadrul noului Ierusalim, descris drept punct culminant al Apocalipsului”. În partea a doua, „Cele douasprezece porti ale noului Ierusalim”, si în partea a treia, „Cele douasprezece temelii ale noului Ierusalim”, sunt analizate „cele doua imagini de baza ale cetatii escatologice, portile si temeliile, asociate celor douasprezece triburi ale lui Israel, respectiv celor douasprezece apostoli”. În partea a patra, „Poporul lui Dumnezeu: VT si NT în alte texte din Apocalips”, sunt analizate texte din Apocalips referitoare la caracteristicile poporului lui Dumnezeu, caracteristici care au rezultat din unirea unor elemente din Vechiul Testament fuzionate cu elemente din Noul Testament.

   Recomandam aceasta carte în special celor interesati de aprofundarea exegetica a cartii Apocalipsului.

Cosmin Cimpoesu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Rinaldo Fabris, Evanghelia după sfântul Ioan: traducere și comentariu, Iași 2016, 17×24, 924 p., ISBN 978-606-578-256-3, 80 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Evanghelia după sfântul Ioan: traducere şi comentariu, scrisă de Rinaldo Fabris și tradusă în limba română de dr. Cristian Ungureanu. Cartea apare în colecţia „Studii biblice”, în format 17×24, are 924 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 80 lei.

Autorul celei de-a patra Evanghelii, cunoscut sub numele de sfântul Ioan, îşi încheie lucrarea cu o hiperbolă: pământul întreg nu este de ajuns ca să cuprindă cărţile care ar trebui scrise pentru a aduna tot ceea ce a făcut şi a spus Isus (cf. In 21,25). La apariţia acestei abundenţe de cărţi despre Isus a avut o contribuţie importantă şi Evanghelia după Ioan, care apare ca o „carte” sau ca un document demn de luat în seamă despre unele dintre multele „semne” înfăptuite de Isus în prezenţa discipolilor săi. În acest ultim secol, literatura despre cea de-a patra Evanghelie a sporit într-un ritm impresionant: numai în ultimii douăzeci de ani s-au tipărit peste şase mii de titluri, comentarii şi studii despre această Evanghelie. Şi în contextul italian, în afară de traducerea comentariilor prestigioaselor ediţii biblice străine, s-au pregătit anumite studii la diferite niveluri, fie ştiinţifice, fie de popularizare spirituală şi pastorală. De ce atunci o nouă carte de comentarii la Evanghelia după sfântul Ioan?

În primul rând, trebuie să menţionez că studiul sistematic al celei de-a patra Evanghelii răspunde unei necesităţi personale. După cercetarea primelor trei Evanghelii sinoptice şi a altor scrieri ale Noului Testament, mai ales a celor pauline, simt nevoia de a mă aventura în tradiţia sfântului Ioan. Întâlnirea cu Isus Cristos, „Cuvântul” întrupat şi Fiul lui Dumnezeu unul-născut, reprezintă o provocare şi o aventură spirituală irezistibilă. Mai mult, de câţiva ani simt necesitatea de a extinde şi verifica metoda hermeneutică în lectura textelor biblice. Metoda istorico-critică, în ciuda numeroaselor şi riguroaselor sale aplicaţii – critică literară şi istorie –, riscă să uniformizeze lectura biblică, privând-o de dimensiunea hermeneutică deschisă confruntării cu necesităţile vitale ale cititorului de astăzi. Pe de altă parte, nici noile încercări de lectură sincronică a textului biblic în toate subdiviziunile şi formele sale – lectură spirituală, narativă, sociologică şi psihologică – nu îl deschid automat către un dialog productiv cu universul cultural şi vital al cititorului din prezent.

În urma acestor constatări s-a născut proiectul unei lecturi a textului biblic care să îmbine necesităţile metodei istorico-critice cu cele ale hermeneuticii teologice. Textul celei de-a patra Evanghelii trebuie citit folosind această metodologie generală şi integrată, pentru că se situează într-un proces hermeneutic care porneşte de la istoria lui Isus şi merge până la interpretarea teologică. Este vorba despre continuarea acestui traseu, integrându-ne în lungul şir de cititori care, din secolul al doilea până în zilele noastre, au rescris Evanghelia sfântului Ioan despre Isus. De aceea, organizarea prezentului comentariu la Evanghelia după sfântul Ioan se supune următoarelor criterii: reconstrucţia textului în tonalitatea sa originară şi înţelegerea structurii sale pe baza particularităţilor sale lexicale, stilistice, literare şi tematice; analiza textului din punct de vedere exegetic, iar la final, interpretarea sa în contextul religios şi cultural din zilele noastre. Însă între analiza exegetică a textului şi actualitate stă „istoria interpretării”. Cu ajutorul unei selecţii sistematice a comentariilor făcute de părinţii Bisericii şi scriitori greci şi latini, al unor comentarii medievale şi moderne, catolice şi reformate, am încercat să acopăr golul care s-a creat între textul sfântului Ioan şi exegeza din perioada contemporană.

Istoria interpretării Evangheliei după Ioan oferă o secţiune paradigmatică a impactului pe care aceasta l-a avut în diferitele situaţii religioase şi culturale ale istoriei creştine. În fiecare epocă, comentatorii, episcopi şi teologi, călugări şi predicatori, au simţit nevoia să interpreteze textul evanghelic ţinând cont de necesităţile vitale ale Bisericii sau ale creştinilor. Acest şir lung de cititori ai celei de-a patra Evanghelii m-a încurajat şi sprijinit în această aventură spirituală care a început cu primul grup de martori ai tradiţiei sfântului Ioan: noi am contemplat gloria Unicului născut din Tatăl, plin de har şi adevăr (cf. In 1,14).

Rinaldo Fabris

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Iulian Faraoanu, Universul noii alianțe. Ghid pentru lectura Noului Testament, Iași 2015, 14×20, 296 p., ISBN 978-606-578-221-1, 25 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut cartea Universul noii alianțe. Ghid pentru lectura Noului Testament, scrisă de pr. dr. Iulian Faraoanu. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, formatul 14×20 cm, are 296 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei.

Nu de puține ori se întâmplă ca în citirea unui pasaj biblic să întâmpinăm dificultăți de înțelegere a textului sacru, dificultăți care împiedică revelarea sensului adevărat și a intenției autorului. În privința Noului Testament, există o „fascinație extraordinară” exercitată de persoana lui Cristos și de predicarea mesajului său salvific. Pentru pătrunderea în acest univers al noii alianțe, pr. dr. Iulian Faraoanu ne propune acest ghid, un studiu aprofundat și bine documentat, care își propune să înlesnească cititorului corecta înțelegere a textului sacru.

Mesajul întregului Nou Testament este persoana reală a lui Isus Cristos, mort și înviat. Astfel, toate scrierile sunt îndreptate spre vestirea acestei evanghelii aducătoare de mântuire. Însă fiecare autor a fost condiționat de multe aspecte: contextul spațial, temporal, nivelul său de cultură (puternic influențat de cel al propriului popor), destinatarii scrierilor etc. Însă cea mai importantă condiționare o reprezintă felul în care Isus din Nazaret a fost perceput de autorii sacri. Autorul prezintă răspunsuri convingătoare pentru deslușirea acestor problematici.

Studiul păstrează metodologia tratatelor clasice de introduceri la Noul Testament. Punctul de plecare al analizei îl constituie conturarea contextului în care vestirea evanghelică despre Isus din Nazaret a fost pusă în scris: în timpul stăpânirii romane asupra Palestinei (context istoric și politic), sub influența culturii eleniste și a religiei iudaice.

Partea a doua a lucrării examinează textul neotestamentar, modul său de transmitere și formele sale literare. Procesul de „canonizare” a textelor sacre a fost unul dificil și de lungă durată. Pr. Iulian Faraoanu schițează acest parcurs istoric al formării canonului Noului Testament, considerând textul din perspectiva originii, formării și evoluției sale până la forma sa finală și fixarea canonică.

A treia și cea mai amplă parte a lucrării se prezintă sub forma unei abordări istorice, literare și teologice a fiecărei cărți în parte. Grupate în funcție de tematică: Evangheliile, Faptele Apostolilor, scrisorile pauline, scrisorile catolice și Apocalipsul lui Ioan, acestea sunt examinate folosindu-se metoda istorico-critică.

Universul Noii Alianțe. Ghid pentru lectura Noului Testament este un instrument foarte util atât pentru lectura, cât și pentru meditarea textelor neotestamentare.

David Eduard Cristian

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Léopold Sabourin, Evanghelia lui Luca: introducere și comentariu, Iaşi 2015, 412 p., 17×24, ISBN 978-606-578-131-3, 35 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Evanghelia lui Luca: introducere și comentariu, scrisă de Léopold Sabourin și tradusă în limba română de Lucian Iulian Diac. Cartea apare în colecţia „Studii biblice”, formatul 17×24, are 412 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 25 lei.

Studiul Evanghelia lui Luca: introducere și comentariu, publicat recent la Editura Sapientia, este scris cunoscutul exeget Léopold Sabourin SJ (1919-2001) și a fost tradus în limba română de Lucian Iulian Diac. Cartea se împarte în două părți: în prima parte, autorul realizează o amplă introducere la Evanghelia lui Luca, în care tratează despre conţinutul, caracteristicile literare, originea şi scopului ei. De asemenea, sunt ilustrate şi marile teme din opera lui lucană: mântuirea şi istoria, cristologia şi soteriologia, dar şi escatologia.

A doua parte, împărţită la rândul ei în optsprezece secţiuni, este dedicată strict comentariului pasajelor din Evanghelie. Acest comentariu al lui Sabourin insistă mai mult asupra textelor proprii lui Luca, de exemplu, pe relatările copilăriei, evitând, pe cât posibil, pentru pasajele care au paralelă în Evanghelia după Matei, repetarea celor care deja au fost spuse în comentariul la prima Evanghelie. Autorul se preocupă pe tot parcursul comentariului să indice lecturile care i se par mai puțin potrivite, mai ales în cazul celor care se îndepărtează prea mult de textul original grec.

La final, autorul ataşează şi o bibliografie destul de bogată pentru cei care doresc să aprofundeze atât bogăţia acestei Evanghelii, cât şi geniul acestui evanghelist.

„Catalogat” ca „teolog al istoriei mântuirii”, iar de scriitorul medieval, Dante Alighieri drept „scriba mansuetudinis Christi”, evanghelistul Luca este în același timp interpret inspirat de opera și persoana lui Isus și istoric al Bisericii primare.

Cartea Evanghelia lui Luca: introducere și comentariu a lui Léopold Sabourin este foarte utilă, pentru că dezvăluie orientările teologice ale acestui scriitor și folosește ca suport de interpretare pentru a treia Evanghelie, chiar și pentru cartea Faptele Apostolilor, al cărei autor este tot el. Ea se adresează în principal celor preocupați de lucrări teologico-exegetice, dar și celor interesați de o aprofundare a sensului textului evanghelic al lui Luca.

David Eduard Cristian

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro