Poeme și psalmi

Daniela Bulai Martișca, Poeme și psalmi, Iași 2021, 110 p., 14×20, ISBN 978-606-578-442-0, 15 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Poeme și psalmi, scrisă de Daniela Bulai Martișca. Cartea apare în colecția „Poezie religioasă”, în formatul 14×20, are 110 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei.

Prima impresie pe care ți-o lasă lectura volumului de versuri al dnei Daniela Bulai Martișcă este aceea a unei reflecții-rugăciune-contemplație continue pe care autoarea o deșiră cu măiestrie printre copaci și flori și printre orele dimineții și ale serii, intrând în trăirile sufletești cele mai diverse și delicate, în fața unui Dumnezeu-iubire care își deschide larg brațele ca s-o primească pe copila lui care-i cântă laudă fără încetare.

Culegerea de poeme și psalmi a Autoarei este expresia unei experiențe de viață în prezența lui Dumnezeu, o experiență care devine un interogatoriu pentru cititor. Este un Dumnezeu Creator, Creatorul a toate. Creația se întinde, cuprinde toată ființa, o face să confunde hotarul realității, spațiile se dilată și cântă, ființa este absorbită în cântarea de laudă: „Cât de minunat ești, Doamne!” Lasă toate să vorbească, Pentru că ființa poetei se diluează în cântec. Toate au menirea lor. Și toate sunt create pentru noi. Ne cheamă la lectură. Sensul este în lucruri. E evident. Sunt segmente de lumină. Noi trebuie să le citim. Să le pronunțăm în limbajul lor prin filtrul credinței, speranței și iubirii: e adorație pentru vecie.

Versificația este liberă. O libertate totală. Poemele și Psalmii nici măcar nu sunt numiți. De fapt, cartea nici nu pare a fi Poeme și Psalmi, ci mai degrabă Poeme – Psalmi, sau mai bine un Poem – Psalm ca o curgere continuă de poezie și rugăciune izvorâtă din trăirea religioasă plină de o credință solidă care contemplă cu bucurie misterul unui Dumnezeu, Tată, Fiu și Duh Sfânt, care își revarsă taina peste tot și peste toate. Și care învăluie totul în iubire. Și este o iubire contagioasă. Fiecare trebuie să ia din ea și s-o fiarbă în creuzetul arderii fiecărei clipe.

Împărțirea textului în unități individuale este în fond o ritmare a pauzelor pentru respirație. Poeta nu se satură să vadă și să reia în cânt minunile creației. Minuni spațiale sau iluminări temporale sunt cântate pe rând sau în grupuri până când totul se lasă prins într-un dans frenetic. Contemplarea lucrurilor creației se transformă des în adorație personală sau publică.

Trăirile Autoarei sunt în general luminoase. Speranța ei e solidă și se lărgește până când găsește loc pentru revenire.

Cartea dnei Daniela Bulai Martișcă poate fi folosită ușor sau ca o carte de contemplare a naturii, sau ca o carte de rugăciune. Fiecare Poem – Psalm este și o introspecție cu profunzimi spirituale și psihologice demne de urmărit.

Dar cu siguranță este o carte de poezie autentică.

Pr. Alois Bulai 

 

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
  • sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Litere, gânduri, spirit

Iulian Ghiurca, Litere, gânduri, spirit, Iași 2021, 128 p., 14×20, ISBN 978-606-578-444-4, 15 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Litere, gânduri, spirit, scrisă de Iulian Ghiurca. Cartea apare în colecția „Poezie religioasă”, în formatul 14×20, are 128 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei. 

A fi poet înseamnă a simți durerea celuilalt, bucuria, tristețea, dezamăgirea până la strigăt, până când conturul inimii ia forma inimii lui. Un suflet sensibil, profund, aflat într-un continuu dialog cu sine, cu ceilalți, cu Dumnezeu, constată că întâlnirea cu poezia este salvatoare.

Volumul „Litere-Gânduri-Spirit” prezintă un amestec de romantism și modernism ce dezvăluie un temperament liric autentic, sensibilitate, ce rezultă, în egală măsură, din inspirație și trudă. Poezia este pentru autor un instrument de sondare a spațiului lăuntric, de autocunoaștere „Păşesc timid spre mine însumi, / nu ştiu cum să intru în al meu sine”, dar și de cunoaștere a celorlalți. Prin creație, poetul reușește să depășească vulnerabilitatea, constrângerea și să cunoască, astfel, bucuria de a fi: „Dar cum să moară-artistul /când nu-i singur în luptă, /căci cel Atotputernic cu dragoste-l ajută, / şi nu-i zadarnic plânsul…”

Olivia Găbureanu

 

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): www.editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
  • sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Poemele pătimirii

Iulian Ghiurca, Poemele pătimirii, Iași 2021, 59 p., 14×20, ISBN 978-606-578-443-7, 10 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Poemele pătimirii, scrisă de Iulian Ghiurca. Cartea apare în colecția „Poezie religioasă”, în formatul 14×20, are 59 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei.

Omul vibrează la trăiri intense, la îmbinări de cuvinte inedite, la metaforă, această figură de stil de o seamă cu limba, considerată nu numai un mijloc de cunoaștere, ci și o condiție a cunoașterii. Volumul „Poemele pătimirii”, prin limbajul metaforic, traduce adevărul religios în simțire, în trăire intensă a suferinței, dar și a iubirii în același timp. Limbajul artistic nu încifrează sensul, așa cum ne-am aștepta, ci are mai degrabă o valoare explicativă și invită cititorul la o cunoaștere profundă, sensibilă.

Poeziile din cele două părți ale volumului au un profund caracter epic, respectând o cronologie a faptelor, dar surprind prin accentul grav al expresiei vii, trec realitatea prin filtrul sensibilității tânărului poet.

Autorul este atent la subtilități, condeiul său demonstrează o exprimare matură, pe teme ample, meditative și cu mijloace poetice diverse, care denotă cunoașterea profundă a episoadelor biblice, aprofundare realizată în mulți ani de studiu teologic.

Olivia Găbureanu

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): www.editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
  • sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Cu și fără mască. Poezii

Florin Spatariu, Cu și fără mască. Poezii, Iași 2021, 52 p., 14×20, ISBN 978-606-578-432-1, 10 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Cu și fără mască. Poezii,, scrisă de pr. dr. Florin Spatariu. Cartea apare în colecția „Poezie religioasă”, în formatul 14×20, are 52 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei.

Obiceiul venețian de a purta mască a fost secole la rând o adevărată modă, fără de care nu se putea concepe viața publică în perioada carnavalului. Mai concret spus, ceea ce se petrecea odinioară în Veneția, era un fel de Facebook modern al zilelor noastre.

Dar o mască de carnaval nu este singura modalitate de a acoperi ceva ce este mai mult sau mai puțin cunoscut altora, adică chipul purtătorului măștii. Cuvintele sunt cele mai perfecționate măști, care acoperă și, în același timp, descoperă infinite chipuri și realități.

Titlul actualului volum de poezii, Cu și fără mască, este o invitație adresată cititorului de a da la o parte masca din fața cuvintelor, pentru a putea descoperi realitățile din spatele lor.

În poeziile din acest volum veți avea surpriza să găsiți uneori chipuri care râd, alteori chipuri care plâng; uneori chipuri care vorbesc cu disperare, alteori chipuri care nu scot aproape niciun cuvânt. Dar surpriza cea mai mare va fi faptul că vă veți descoperi uneori pe voi înșivă în spatele măștilor. Să nu fiți prea exigenți cu aceste chipuri. Chipurile noastre, ale tuturora, formează realitatea vieții umane cu tot ceea ce trăim, experimentăm, cu speranțe și deziluzii, cu acceptarea și refuzul compromisului, dar, mai presus de toate, cu mii de frumuseți puse la dispoziția noastră. Pe acestea trebuie să avem puterea să le descoperim și înțelepciunea să le percepem forța dătătoare de viață.

Autorul

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Taina olarului. Poezii pentru copii

Florin Spatariu, Taina olarului. Poezii pentru copii, Iași 2021, 46 p., 14×20, ISBN 978-606-578-431-4, 10 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Taina olarului. Poezii pentru copii, scrisă de pr. dr. Florin Spatariu. Cartea apare în colecția „Poezie religioasă”, în formatul 14×20, are 46 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei.

Dragi copii,

în această cărticică se ascund câteva comori închise în poeziile oferite vouă. Însă aceste comori nu sunt ca acelea pe care le-au descoperit odinioară pirații și căutătorii de aur. Ei le-au ținut doar pentru ei, pentru a fi cât mai bogați.

Vă spun un mic secret. Bogat nu este cel care ține comorile doar pentru el, ci acela care le împarte cu alții. Bucuria pe care o veți simți citind cuvintele din această cărticică este bogăția care poate fi dată oricui și oriunde.

Așadar, descoperiți frumusețile din paginile care urmează și oferiți și altora cu dărnicie din ele.

Autorul

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Spectacolul vieții în versuri

Florin Spatariu, Spectacolul vieții în versuri, Iași 2020, 88 p., 14×20, ISBN 978-606-578-408-6, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Spectacolul vieții în versuri, scrisă de pr. dr. Florin Spatariu. Cartea apare în colecția „Poezie religioasă”, în formatul 14×20, are 88 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei.

Cartea de față cuprinde 30 de poezii care ating și exprimă, prin cuvinte, realități ale vieții noastre, cu un final mai mult sau mai puțin fericit.

Mai mulți ani am crezut că poezia, în calitate de gen literar, este rezervată doar celor inițiați, doar căutătorilor de formulări literare întortocheate și visătoare, estetice, extrem de rafinate. Și fiindcă umanismul și realismul din poeziile abordate lipsea sau era înlocuit în mare parte doar de formule poetice idealiste, dorința mea de a mai citi poezii a fost ucisă încă din fașă.

După ani de tăcere am început să aștern în scris și eu la rândul meu poezii. Fi-voi condamnat cu aceeași sentință așa cum am crezut și eu despre poeziile altora? Nu pot să prevăd acest lucru. Cert este că mi-am propus ca în poeziile mele să nu pun pe primul plan formulările estetice extrem de complicate, ci realitățile vieții exprimate prin cuvinte accesibile oricui, dar, în același timp, nu prin cuvinte naive. Și de ce să nu spun: poezia este asemeni unei predici sau asemeni unui discurs teologic, rostit cu sau fără pasiune, în care se crede sau nu se crede prea mult sau deloc.

În poeziile din acest volum sunt atinse subiecte și realități din viața reală personală și viața societății umane, subiecte în care, uneori, ne putem re-găsi sau îi putem întâlnii doar pe alții. Cu toate acestea, cele 30 de poezii nu conțin aluzii personale, tendențioase. Ele sunt doar tipare ale unor realități care se formează, se întâmplă și dăinuie sub ochii noștri, în viețile noastre și ale altora, în societatea care e departe de a fi perfectă, dar, în același timp, nici complet degradată.

Dedic această carte tuturor acelora care iubesc și prețuiesc viața proprie și viața altora.

Dedic această carte celor puternici care înfruntă greutățile vieții în mod exemplar, dar și celor slabi, împovărați de ele.

Dar, mai ales, dedic această carte celor care nu dispun de mijloacele necesare pentru a spune și a lăsa în scris ceea ce gândesc, ceea ce simt, ceea ce iubesc și speră de la viață.

Florin Spatariu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Inimă de copil

Florin Spatariu, Inimă de copil, Iași 2020, 48 p., 14×20, ISBN 978-606-578-410-9, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Inimă de copil, scrisă de pr. dr. Florin Spatariu. Cartea apare în colecția „Poezii religioase”, în formatul 14×20, are 48 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei.

Ce sentimente vă trezesc cuvinte, precum rândunicile, țurțurii de gheață, păpădia, bursucul și pipa? Dacă vă duc cu gândul la lucruri simple, dar frumoase, atunci vă propun să aflați și mai multe despre ele cu ajutorul poeziilor din acest volum.

Cartea de față cuprinde, așadar, istorii reale sau imaginare, spuse sub formă de versuri, adresate tuturor acelora care sunt capabili să vadă frumusețile vieții cu atitudinea sinceră și simplă a unui copil. Departe de a vă plictisi, ele vă îndreaptă atenția spre minunile care se întâmplă zilnic sub ochii noștri. Trebuie doar să le vedem, să le descoperim și să învățăm din înțelesul lor.

Vă doresc, lectură plăcută!

Florin Spatariu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Lumina Cuvântului

Ionel Bordea, Lumina Cuvântului, Iași 2020, 173 p., 14×20, ISBN 978-606-578-406-2, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Lumina Cuvântului, scrisă de Ionel Bordea. Cartea apare în colecția „Poezie religioasă”, în formatul 14×20, are 173 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

Ionel Bordea este un om de rând. Cam firav. Mai degrabă timid. Nici nu-ţi vine să crezi ce-a intuit fiica lui, Cristina, că „E-un suflet împletit cu versul”, că „Prin stăpânirea artei verbului sculptat / Atinge inimi, smulge lacrimi lumii / Cu empatie, dor şi vers curat” (Felicitare pe Facebook cu ocazia zilei lui de naştere).

L-am auzit de câteva ori în sat la noi, la biserică. Acolo vine mereu. E prezent aproape la orice Liturghie duminicală. Când mă nimeresc şi eu. L-am auzit subliniind un eveniment sau altul, creionând o persoană sau alta. Am fost plăcut surprins să-l aud că prinde miezul. Că-l striveşte între dinţi. Că-i suge seva şi-mprăştie-n cuvinte miresme îmbătătoare de plăceri şi grele de-nţelesuri.

I-am spus într-o zi să-mi dea şi mie versurile lui. S-a făcut cam greu. El e un pic stângaci într-ale tehnicii şi eu nu-s mai bun. Dar am ajuns să am textul. Să-l citesc. Să-l recitesc. Să mă las purtat de cuvânt. Intrigat sau încântat, captivat sau pus pe gânduri, convins la fel ca fiica sa, Cristina, că e un „Copil al simplităţii şi-al furtunii… Din cromozomi: iubire şi-absolut” (ibidem)

Îşi trăieşte traiul alături de soţia cu care s-a legat printr-o legătură de dincolo de înţeles: „Eu ştiu, iubito / Că ţi-e greu / Să stai / Lângă Calvarul meu./ Te-aştept să vii / În templul meu,/ La crucea ta / Ajut şi eu / Pe drumul drept / Către Calvar, / Că ţi-am zidit în piept / Altar (De dragul tău). Îi este recunoscător aceleia care a ales să-i stea alături şi să se dăruiască creşterii copiilor: „În modestie şi în simplitate / A învăţat ce-nseamnă sacrificiu, / Să ţină două fete-n facultate, / În altă ţară şi-a luat serviciu” (Soţiei mele).

Universul său e circumscris de comunitatea familială, marcată de misterul vieţii care se arată, promite, se desăvârşeşte în sânul convieţuirii domestice, se dăruieşte şi se împlineşte într-o trecere asumată în credinţă: „Se duc părinţii în amurg / Răpuşi de suferinţă /… Se-ntorc acolo în ţărâna / Din care-au fost creaţi / Şi nu e chip să mai rămână / O clipă printre fraţi. / Îi chemi, tu, Doamne, lângă tine…” (Se duc părinţii)

Un bilanţ pe cale, nu tocmai roz, subliniază dureros drumul vieţii în vârtejul unei lumi haine: „De nouă ani destinul îl împărţim algebric, / Un sfert către lumină, trei sferturi spre-ntuneric / … Trăim între mizerii cu lumea asta rea / … Duşmanii muşcă sadic, deşi se-arată blânzi, / Se bucură când suferi şi-s fericiţi când plângi” (De nouă ani).

De altfel, viaţa se derulează cu bune şi rele într-un ambient marcat de nunţi, aniversări, despărţiri dureroase, de familii sfâşiate din cauza locului de muncă, de reuniuni periodice debordând de bucurie şi sărbătoare, cântând iubirea, plângând durerile: „Azi ne-am adunat cu toţii, / Şi copiii, şi nepoţii, / Gineri şi nurori din ţară / Dar şi cei plecaţi «pe-afară». / C-aţi sădit în noi speranţa / Că e mai frumoasă viaţa / Şi se poate trăi bine / Când ai dragoste şi pâine” (Ai muncit din greu, măicuţă).

Domnul Bordea „pare să cunoască greul pe de rost” (Cristina, Felicitarea…). A cunoscut greul. Un greu al lui, personal, intim. Nu-l mărturiseşte. Nu se plânge. Se ghiceşte şi-atât.

Mediul în care se consumă domnul Ionel Bordea este comunitatea de credinţă şi socială. El e parte din ea. Şi-i fericit să se simtă părtaş la tot ce a constituit-o. E tot ce are mai de preţ şi-o vede întrupată în zidirea simbol şi rod al satului: „Biserica aceasta ce se-nalţă / Ca un stindard al libertăţii noastre / E pentru noi şi hrană şi speranţă / Şi zbor curat spre înălţimi albastre… / Căci zămislit într-însa e Cristos” (Biserica din Sagna). La ea se adună toţi într-o împărtăşire de generaţii, ritmată de glasul clopotelor: „Sunt clopotele noastre o fărâmă / Din aria simfonică a lumii… / Sunt o bucată de eternitate / Meşteşugită într-un trunchi de con… / Sunt clopotele noastre o fărâmă / Din timpul nostru scurt şi efemer, / Creştinule, ascultă-le cum sună / Şi inima înalţ-o către cer!” (Clopotele noastre)

Aici, în acest lăcaş sacru, în melodia ce trezeşte străbunii de sub „plămada humii” spre a se comunica de viaţă, se petrece întâlnirea existenţială, orientare de direcţie şi resort de călătorie, pentru că aici e El: „Dar Tu, Doamne, eşti aproape, / Eşti pe-al vieţii noastre val /… Paşii Tăi cu-ai noştri calcă / Prafu-aceloraşi cărări… / Căci Tu, Doamne, totdeauna / Eşti cu noi şi pretutindeni” (Dacă). Aici se fac prezente marile mistere ale credinţei: Crăciunul, Botezul Domnului, Postul Mare, Vinerea Sfântă – „Doamne Dumnezeu, Isus, / Rege-n toţi şi peste toate, / Te-au crezut pe cruce-nvins / Când te-au condamnat la moarte. / S-au mirat mai-marii vremii / Şi-au recunoscut cu greu: / – Da, într-adevăr, acesta / A fost fiu lui Dumnezeu” (Au crezut mişeii), Paştele, regalitatea lui Cristos în relaţia treimică, cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Aici se ascultă şi se cumpăneşte Cuvântul, aici se trăieşte realitatea vie a iubirii lui Dumnezeu, şi proximitatea aproapelui, atât de exigentă, şi-atât de confortantă.

Aici s-au ostoit păstorii. Îi are-n suflet pe toţi. Le-a ascultat povaţa. I-a simţit sudând împreună cu oamenii, trudind împreună cu ei şi pentru ei, ducându-i cu curaj şi dăruire printre obstacole de tot felul spre zări de împlinire şi de mântuire: „Păstori de seamă i-au slujit altarul / Şi an de an i-au înlesnit progres / Şi i-au pavat cu dragoste calvarul / Acestui unic rege-n Univers” (Biserica din Sagna).

Aici se conturează viitorul şi se transmit valorile şi obiectivele pentru generaţiile ce or să vină: „Tineri dragi, urarea mea, / Eu v-o spun cu inima, / Voi fiţi demni, cu gând pio,s / Şi slujiţi-l pe Cristos. / El e singurul amic / În rest, lumea e nimic… / Fiţi creştini adevăraţi / Având sufletul frumos, / Ancorat doar în Cristos. / Faceţi paşi spre biruinţă / Doar prin jertfă şi credinţă” (Îndemn).

Versificaţia este variată. Uneori, e mai stângace, mai greoaie, mai şchiopătândă. Alteori, versu-i „sculptat”, e lucrat cu migală, e dus până la desăvârşire. Întotdeauna însă e sincer, e transparent, lasă să treacă luminoasă ideea care vine dintr-un suflet frumos, curat, genuin.

E frământat de îndoială, ros de întrebări asupra semnificaţiei actului artistic într-o lume plină de interese mici şi sufocată de senzaţional: „Deşi-s bolnav, mai scriu din când în când … / Dar mă întreb şi vă întreb pe voi: / Azi cine mai citeşte poezie? / La orizont e-un semn de întrebare / Şi dincolo de-acesta e pustiu. / Răspunsul stă în noi, în fiecare, / Şi până-l aflu totuşi am să scriu” (Motivaţie).

E bine c-o să scrie. Aşteptăm să mai scrie. Cum a făcut-o până acum. Cu cuvintele noastre. Cu simţirile noastre. Cu credinţa noastră. Cu descurajările noastre. Cu deziluziile noastre. Cu speranţele noastre.

La el sunt mai simple. Sunt mai clare. Mai luminoase. Pentru că sunt scrise în Lumina Cuvântului. Şi-i spunem împreună cu Cristina: „Ne bucurăm şi-ţi mulţumim că ne exişti, / Ne eşti reper, şi ne vei fi mereu. / Fără de tine şi de versul tău, am fi mai trişti” (Felicitare).

Pr. Alois Bulai

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Domnul este păstorul meu. Cântări ale iubirii

Petru Ciobanu, Domnul este păstorul meu. Cântări ale iubirii, Iași 2018, 112 p., 14×20, ISBN 978-606-578-299-0, 10 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Domnul este păstorul meu. Cântări ale iubirii, scrisă de pr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecția „Poezie religioasă”, în formatul 14×20, are 112 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 10 lei.

Iubirea pe care o avea regele David față de cel căruia îi spune că „Tu, Doamne, ești păstorul meu și nu voi duce lipsă de nimic” (cf. Ps 23,1) s-a revărsat în ceea ce sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Toate Scripturile sunt sfinte, dar psal­mii au ceva mai mult”. În psalmi, acest tezaur inepuizabil de credință, speranță și iubire, s-au revărsat din inima lui David cuvintele frumoase, opera pe care dorea să i-o prezinte Rege­lui, Păstorului, Domnului și Dumnezeului său.

Există numeroase moduri ca din inima noastră să se reverse cuvinte frumoase spre a fi prezentate Regelui. La unii, aceste cuvinte iau forma sunetelor muzicale, la alții devin picturi, la alții iau forma sculpturilor sau a imenselor simfonii în piatră, pentru alții, ele devin opere de caritate. La alții, aceste cuvinte frumoase revărsate din inimă rămân cuvinte inspirate de Duhul Sfânt, uneori trecute și prin sita rațiunii, apoi așternute pe foaie, citite, rostite, oferite lumii, pentru ca și ceilalți să-l descopere pe Dumnezeu. Ceea ce este frumos în om se răspândește de la sine, întrucât bonum est diffusivum sui.

Astfel de cuvinte frumoase se revărsă din inima Pr. Petru Ciobanu pe paginile acestei cărți, cu un titlu pe care-l ia din Cartea Psalmilor: „Domnul este păstorul meu”. Această carte este a treia din seria de „cântări” pe care autorul i le aduce Regelui. Prima, cu titlul „Dumnezeu este iubire”, ne invita să-i înălțăm lui Dumnezeu „cântări ale credinței”; a doua, „Bucurați-vă!”, conținea „cântări ale speranței”; aceasta, la rândul ei, îi oferă Treimii „cântări ale iubirii”.

Într-adevăr, lectura poeziilor ne cufundă în oceanul infinit al iubirii lui Dumnezeu față de noi, dar și în iubirea pe care Pr. Petru Ciobanu o are față de Păstorul nostru. Este de remarcat consecutivitatea poeziilor, aleasă de autor nu la întâmplare, ci ca un crescendo, de la întruparea și nașterea Mântuitorului, urmând apoi viața sa publică ce culminează cu misterul pascal, în special cu acel Exultet ce ne invită la bucuria Învierii, pentru ca apoi această bucurie să se trans­forme în rugăciune, în implorare a Duhului Sfânt, în cerere de iertare și de ajutor în a trece peste ziduri.

Fiu spiritual al sfântului Ioan Paul al II-lea, autorul a învățat de la el iubirea pe care o are față de sfânta Fecioară Maria și iarăși, prin cuvinte frumoase, îi prezintă Reginei opera sa, pentru care caută cele mai alese cuvinte, cele mai fine expresii. Fiu și al unei mame pământești – față de care are o iubire nu mai mică și o demonstrează prin alte cuvinte frumoase pe care i le adresează într-o poezie –, el pune pe buzele acestei mame rugăciunea pe care ea a înălțat-o și o înalță în continuare pentru copilul ei Mariei. Este o invocare a Fecioarei ce poate deveni rugăciunea oricărei mame.

În sfârșit, implicat activ în munca depusă în cadrul Diecezei de Iași pentru beatificarea episcopului martir Anton Durcovici, Pr. Petru Ciobanu s-a atașat atât de mult de figura acestui păstor, încât nu a pierdut ocazia să-și reverse din inimă și pen­tru el cuvinte frumoase, prin care vrea să îndemne să urmăm în viața noastră exemplul de credință, speranță și iubire prin care fericitul Anton Durcovici și-a câștigat cununa mântuirii.

O carte de poezii? Nu! Un univers al iubirii; o simfonie a cuvintelor frumoase ieșite de sub pana unui scriitor iscusit, a căror citire sau ascultare ne poate ajuta să ajungem la pășuni verzi, la ape de odihnă; o catedrală gotică – din acelea pe care le iubește autorul – în care îl putem pe găsi pe Dumne­zeu, pe cel care este Păstorul nostru.

Mons. dr. Benone Farcaș

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Trupul cuvântului

George M. Nicoara, Trupul cuvântului, Iași 2016, 11×17, 58 p., ISBN 978-606-578-277-8, 5 lei.

Editura „Sapientia” anunta aparitia cărții Trupul cuvântului, scrisă de George M. Nicoară. Cartea apare în colecția „Poezie religioasă” în formatul 11×17 cm, are 58 pagini poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de de 5 lei.

Trupul cuvântului este o carte de poezii. Paginile acestei cărți oglindesc un itinerar în versuri şi umanitate, un stadiu al urcuşului unui tânăr poet, un spaţiu transparent ca o flacără care păzeşte, dincolo de frământările contingente ale vieţii – poate chiar secretul ei –, stors din pâlpâirile incandescente venite parcă de altundeva.

Cred că azi, mai mult ca oricând, un tânăr care vrea să scrie poezie se află într-un moment istoric extraordinar. Mulţi nu sunt însă de acord cu acest lucru. E greşeala pe care o fac majoritatea cunoscuţilor mei, care consideră că poezia de astăzi a rămas fără public, pentru că, pe de o parte, avem de-a face cu o lume mediocră, care nu vrea să atingă profunzimi şi abisuri, care nu este mânată de căutări metafizice; pe de altă parte, am fi în plin sabotaj mediatic al poeziei tipărite de către televiziune şi Internet – marele hipnotizator etc. Nu ne-ar rămâne decât să plângem de mila poeziei, dacă toate aceste consideraţii nu ar fi, chiar ele, absolut absurde. Dacă vreo formă de artă astăzi este marginalizată pentru că nu are nimic de spus, nu putem găsi scuza comodă cum că am devenit prea superficiali ori prea stupizi pentru a o putea aprecia. Ar fi o explicaţie prea simplă. Când un poet se resemnează ideii că cititorii săi sunt inadecvaţi, poate cădea în două capcane.

Prima capcană este avangardismul: începe să creadă că scrie pentru critici, poeţi sau alţi specialişti şi nu se străduieşte să se facă înţeles sau să abordeze chestiuni cu adevărat importante. S-ar îngriji ca ceea ce scrie să fie tehnic şi structural, avangardist: cu bogăţie de referinţe intertextuale, gata să provoace asocieri paradoxale care să surpe evidenţele, într-o explozie de cuvinte sterile. Opera trebuie să asude inteligenţă, să se vadă că e şcolit. Nu contează că făcând astfel nu comunică deloc cititorului acel fior lăuntric despre care vorbeşte Caragiale, când defineşte admirabil talentul în studiul „Câteva păreri” din 1896. În demersul său de a defini talentul, Caragiale se întreabă, mai întâi, ce înseamnă să nu ai talent. Fiecare om are o coardă sensibilă care rezonează la frumosul din jur, dar puţini sunt cei care au capacitatea de a reda, de a exprima pentru ceilalţi, prin mijloace intelectuale, emoţia, sensibilitatea umană… de vreme ce sufletele omeneşti, în genere, sunt iritabile la atingerea naturii, dar numai unele alese sunt în stare să întoarcă în afară, ca un fenomen deosebit, pentru înţelesul altora, iritarea ce au suferit-o. Toţi suntem iritabili; expresivi sunt numai unii.

A doua capcană se situează la extrema cealaltă: poezia vulgară, cinică, comercială, butadă de scris pe Facebook, instantanee şi creativă de Twitter, realizată după formule prestabilite, corespondentul poetic al televiziunii de consum, care prezintă propriul material simplificat în mod grotesc, cu un stil voit uşor, care pare de-a dreptul infantil. Cele două atitudini faţă de poezie, care se află într-un permanent duel, se nasc dintr-un sentiment comun, şi anume dispreţul faţă de cititor; apare în oglindă, din nou, ideea care pune actuala criză a poeziei pe seama cititorului.

Proiectul de faţă al lui George încearcă să evite cele două capcane. George Nicoară încearcă să ducă înainte o poezie care să aibă în parte bogăţia stilistică, versul alb, complexitatea uşor ermetică, dificultăţile emotive şi intelectuale ale avangardei. Împinge cititorul să înfrunte temele şi cuvintele sale care nasc cuvinte: „Cuvinte curate, uscate, cuvinte ce scriu/ despre cuvinte…” (Baletul de dimineaţă), obsesiile sale poetice, însă făcând-o, reuşeşte să provoace şi plăcerea lecturii. Vorbeşte cu fiecare dintre noi prin versuri care îl relevă aşa cum este, nu încearcă să trişeze sau să joace doar un rol. Ne declară candid bucuriile, dar şi deznădejdea sa: „Am obosit să mă cert cu mine, să mă cioplesc ca pe un lemn greu” (Pagina pe care scria dezamăgire). În Veniţi, îngeri!, conştientizează statutul special al îngerilor: „Neîncadraţi,/ Fără alfabet,/ Fără cărarea/ Către lumină”, care îl fac să tânjească la o stare pură, îngerească. Elementul religios nu se lasă domesticit şi nu e deloc secundar în poezia nicoresciană. Procedeul poetic amplifică sensuri teologice, care îmbrăţişează trăiri şi sentimente, uneori susurate, alteori explicite: „Poate era mai bine să te fi aruncat în apa în care Isus a spălat picioarele apostolilor” (Şarpele de aramă).

Lăsăm cititorului plăcerea de a intui anvergura şi deopotrivă limita acestor surpări de sens, acestor devieri şi asocieri poetice. Fiecare trebuie să descopere singur deschiderile vertiginoase şi aptitudinea ascensională a poetului, dinamismul parcursului său creativ.

George Nicoară se află, cum spuneam, în faţa unei misiuni grele. Există azi o mulţime de ocazii de a petrece timpul în mod plăcut, există o întreagă industrie artistică înfloritoare care prezintă produse bine gândite şi bine realizate: până acum niciun poet nu a avut mai multă concurenţă cu filmele, Internetul – o constelaţie de bloguri unde milioane de oameni îşi exercită peniţa, televiziunea –, cu nenumărate posturi generaliste sau tematice, cărţile care se înmulţesc progresiv. Asta înseamnă să fii poet azi. Cu toate acestea, cred că e momentul cel mai potrivit pentru a fi poet. Fără îndoială, nu este şi cel mai uşor.

Sorin Hagi Ilie

George M. Nicoara, Trupul cuvântului, Iași 2016, 11×17, 58 p., ISBN 978-606-578-277-8, 5 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro