Un cuvânt bun pentru drum. Gânduri, Meditații, rugăciuni

Albert Holenstein, Un cuvânt bun pentru drum. Gânduri, Meditații, rugăciuni, Iași 2009, 14×20, 50 p., 2,5 RON.

Ce pot sa fac sau ce trebuie sa fac pentru a reusi în viata? Multi oameni îsi pun aceasta întrebare, dar putini sunt aceia care gasesc si un raspuns. De fapt, nu este usor sa raspunzi la o întrebare atât de complexa, deoarece fiecare persoana este diferita si irepetabila; nimeni nu se naste de doua ori. Fiecare om îsi are propria istorie a vietii si a suferintei. Daca eu îndraznesc totusi sa dau un raspuns la aceasta întrebare atât de importanta, desigur, nu o voi face în felul rubricilor „Sfaturi pentru viata” pe care le gasesti în diferite reviste, ci as dori doar sa te provoc sa reflectezi si tu putin la aceasta tema.
„Cum sa reusesc în viata?” Primul meu raspuns la aceasta întrebare ar fi acesta: „Vei reusi în viata daca te vei stradui sa traiesti cu umbrele tale si daca vei ajunge sa te reconciliezi cu umbrele tale”. Umbrele tin de om, fac parte din viata sa, la fel cum lantul este o parte a bicicletei. A fi om înseamna sa ai limite. Exista multe pasaje în evanghelie – sa le mentionam aici ne-ar lua prea mult – care ne spun cum putem trai cu propriile noastre umbre! Nu este oare o mângâiere sa stii ca Dumnezeu spune „Da” omului cu umbrele sale? Daca Dumnezeu ne accepta asa cum suntem, trebuie sa ne acceptam si noi. Cine nu se poate accepta pe sine însusi îsi face grea nu numai propria viata, ci si pe cea a celorlalti.
De aceea, pun iarasi întrebarea: „Cum sa reusesc în viata?”. Reusesti în viata daca îl pui pe Dumnezeu în centrul vietii tale de fiecare zi. Tot ceea ce nu este agatat de la mijloc atârna strâmb. Sfântul Augustin a descris aceasta stare de neliniste cu urmatoarele cuvinte: „Ne-ai creat pentru tine, Doamne, si nelinistita este inima noastra pâna când nu se va odihni în tine, Doamne”. Trebuie sa abordam din nou cu seriozitate dialogul cu Dumnezeu daca vrem sa reusim în viata.

„Doamne, tu ne-ai permis întotdeauna sa ne exprimam dorintele. De aceea, îndraznesc si eu sa-ti încredintez dorintele mele. O fac cu o anumita rezerva, pentru ca doar tu stii ceea ce este bine pentru mine.

Fa din mine un om atent si bun. Ajuta-ma sa traiesc orientat spre esential si sa nu ma las dus de lucrurile marunte si lipsite de valoare.

Fa sa lucrez întotdeauna ca si cum ar fi ultimul lucru pe care as putea sa-l fac!

Da-mi putere sa sufar, ca si cum ar fi ultima durere pe care as putea sa ti-o ofer!

Ajuta-ma sa ma rog mereu, ca si cum ar fi pentru mine aici, pe pamânt, ultima posibilitate de a vorbi cu tine!

Daruieste-mi mie si celor pe care îi am în grija simplitatea umila a credintei, care nu se lasa înselata nici chiar atunci când ne chemi în ceasurile întunecoase ale vietii, când totul pare sa fie pus la îndoiala.

Te rog sa-mi dai ceea ce îmi este de folos si sa iei de la mine tot ceea ce îmi poate dauna. Când îmi trimiti un necaz, da-mi si puterea de a-l suporta. Când îmi daruiesti succes mai multi ani la rând, fii alaturi de mine, pentru ca acest mare dar sa nu ma îndeparteze de tine. Când îmi reusesc multe proiecte, ajuta-ma sa recunosc ca în viata nimic nu este întâmplator, ci totul este har, ca eu traiesc din ceea ce am primit!

Iarta-ma când gresesc si împlineste tu ceea ce eu doar am putut sa încep!

Umple tu mâinile goale!

Fii tu telul nazuintelor mele, capatul tuturor drumurilor mele, bucuria fara de sfârsit!”

Albert Holenstein