„Philosophia perennis”. Gândirea tomistă în spațiul românesc

  „Întârzierea si neajunsurile cu care gândirea sfântului Toma a fost întâmpinata în tara noastra tin de specificul religios si cultural al poporului nostru”. Cu aceste cuvinte îsi începe cartea, care reprezinta totodata si teza sa de doctorat, domnul Iosif Tamas, cercetator la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi.
Cartea are o structura tripartita. În prima parte, „Philosophia Perennis la începuturi de drum”, autorul face o prezentare a filozofiei crestine antice. Astfel, în capitolul întâi, vorbeste despre primul contact dintre învatatura crestina si filozofie, prin prezenta sfântului Paul la Atena si încercarea sa de a le demonstra grecilor punctele comune dintre acestea. În capitolul al doilea, descrie gnoza si pericolele pe care le reprezenta aceasta pentru crestinism.

În urmatoarele capitole, din dorinta de a surprinde cât mai bine ambientul filozofic, istoric si religios al antichitatii crestine, autorul face referire la lucrarile unor parinti si scriitori ai Bisericii. În capitolul al treilea, demonstreaza rolul sfântului Irineu în combaterea ereziilor gnostice, prin principala sa opera, „Adversus haereses”, despre care autorul spune ca a fost scrisa nu atât pentru a combate ereziile, cât mai ales pentru a-i ajuta pe eretici sa-l gaseasca pe Cristos al credintei. Tot în acelasi capitol, gasim informatii despre Tertulian si operele sale, în care sfântul Ieronim vedea cuprinsa „întreaga întelepciune a lumii”. Cu toate ca Tertulian critica implicarea filozofiei în teologie, mai ales prin celebra sa replica: „Ce are de-a face Ierusalimul cu Atena?”, autorul gaseste în operele acestuia o filozofie. În capitolul al patrulea, îl prezinta pe sfântul Iustin ca fiind cel mai important filozof crestin al secolului al II-lea. În capitolul al cincilea, îl recunoaste pe Clement de Alexandria ca fiind primul care realizeaza sinteza dintre idealul grecesc al înteleptului si idealul crestin al sfinteniei, primul care împaca rationalitatea si credinta. În capitolul al saselea, autorul ni-l prezinta pe Origene, unul dintre geniile cele mai mari ale Bisericii. Capitolul al saptelea vorbeste despre parintii capadocieni, dintre care cel mai mare si mai original este Grigore de Nyssa. Pe lânga acestia, este amintit Dionisiu Areopagitul si „Corpus Aeropagiticum”, care au influentat profund filozofia si teologia crestina pâna în ziua de azi.
În partea a doua, „Lumini si umbre ale raportului dintre ratiune si credinta”, autorul face un parcurs istoric al legaturii dintre credinta si ratiune. În capitolul al optulea ne este prezentat sfântul Augustin, care reprezinta o autoritate pentru speculatiile teologico-filozofice, prin opera si învatatura sa. Sintagma sa celebra „Credo ut intelligam”, este un pas important în afirmarea fundamentului rational al credintei. Capitolul al noualea este un rezumat al argumentelor principale a existentei unei unitati formate din credinta si ratiune. Capitolul al zecelea si al unsprezecelea ni-i propun pe cei mai mari reprezentanti ai scolasticii, pe sfântul Anselm de Canterbury, respectiv pe sfântul Toma de Aquino. În capitolul al doisprezecelea, autorul analizeaza separarea dintre credinta si ratiune.
În partea a treia „Gândirea tomista în România”, autorul ne descrie aspectele si etapele istorice ale patrunderii tomismului în România. Pentru a întari ideea prezentei tomismului în România, sunt amintite si prezentate doua personalitati, Ioan Miclea si Anton Durcovici.
Cartea este un exemplu de interpretare si apreciere a enciclicei papei Ioan Paul al II-lea, „Fides et Ratio”, în primele doua parti urmarindu-se firul explicativ al acesteia. Titlul sugestiv, „Philosophia perennis”, care prin excelenta este filozofia crestina, dar si insistenta autorului asupra raportului dintre ratiune si credinta, îl încadreaza pe domnul Iosif Tamas printre promotorii si sustinatorii doctrinei filozofice crestine, reprezentata mai ales de gândirea tomista.

Cosmin Cimpoesu