Scriptura şi metafizica: Toma de Aquino şi renaşterea teologiei trinitare

Matthew Levering, Scriptura şi metafizica: Toma de Aquino şi renaşterea teologiei trinitare, Iași 2020, 385 p., 14×20, 978-606-578-392-8, 30 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Scriptura şi metafizica: Toma de Aquino şi renaşterea teologiei trinitare, scrisă de Matthew Levering şi tradusă în limba română de Dan Tomuleţ. Cartea apare în colecția „Tratate de teologie”, în formatul 14×20, are 385 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 30 lei.

Multe dintre teologiile recente referitoare la Dumnezeul triunic imaginează existenţa unei opoziţii între modul scriptural şi cel metafizic de articulare a adevărului. Din perspectiva lor, analiza metafizică, dat fiind efortul ei de a prezenta „realitatea în structurile ei ontologice, cauzale şi comunicative”, împiedică înţelegerea teologică a Dumnezeului care alege să se reveleze, nu prin intermediul unor propoziţii filosofice, ci printr-o formă dramatică, istorică şi narativă. Din perspectiva acestei critici, limbajul abstract al teologiilor metafizice ale Dumnezeului triunic umbreşte relevanţa practică a Dumnezeului celui viu al Scripturii şi al istoriei mântuirii.

Teologii şi cercetătorii Bibliei care acceptă ca reală această opoziţie dintre Scriptură şi metafizică au reacţionat, în esenţă, în două feluri. Mai întâi, unii au repudiat metafizica greacă, afirmând că ea a constituit modalitatea prin care Biserica s-a distanţat de Dumnezeu cel viu al lui Israel, deschizând Bisericii posibilitatea de a înlocui şi a domestici acest Dumnezeu. În al doilea rând, alţii au încercat să redefinească „metafizica” în armonie cu Scriptura, dezvoltând astfel o metafizică cristologică şi trinitară. Din această perspectivă, taina pascală a lui Cristos, de exemplu, reprezintă o analogie a Trinităţii. De asemenea, faptul că Cristos l-a revelat pe Dumnezeu ca pe o Trinitate de Persoane, se spune, pretinde o metafizică trinitară în care caracterul relaţional al Trinităţii trebuie să guverneze înţelegerea de către noi a „fiinţei”. Pentru astfel de gânditori, Scriptura oferă justificarea necesară dezvoltării unor descrieri mai accentuat dramatice şi narative ale distincţiei dintre Persoanele divine, descrieri care depăşesc cu mult iluminarea metafizică atentă a ordinii divine a originii, realizată prin folosirea numelor trinitare tradiţionale de Tată, Fiul, Cuvânt, Chip, Duh Sfânt, Dragoste şi Dar.

Fiecare dintre cele şapte capitole ale cărţii va aborda în profunzime câte un aspect al acestor preocupări legate de relaţia Scripturii cu metafizica, apărute în cadrul teologiei Dumnezeului triunic. În felul acesta, lucrarea ne va pune la dispoziţie o analiză unitară şi un răspuns constructiv oferit unor astfel de preocupări, prezentând sistematic, în acelaşi timp, temele tratatului sfântului Toma de Aquino despre Dumnezeu, din Summa Theologiae 1, qq. 1-43. Pe întreg cuprinsul cărţii, susţin teza potrivit căreia revizuirea teologiei Dumnezeului triunic presupune respingerea de către teologi a presupusei opoziţii dintre modul scriptural şi cel metafizic de reflecţie, fără a unifica cele două modalităţi. Modalitatea scripturală şi cea metafizică de reflecţie se despart, consider eu, în momentul în care teologii nu mai recunosc contemplaţia ca fiind „scopul” de drept al teologiei trinitare.

Această carte va susţine ideea că teologii moderni, căutând să escaladeze muntele cunoaşterii divine şi să descopere „dormitorul Regelui”, trebuie să reînveţe practicile contemplative şi metafizice necesare închinării înaintea Dumnezeului lui Israel, mai degrabă decât înaintea idolilor relevanţi din punct de vedere cultural. După cum vom vedea, sfântul Toma de Aquino se dovedeşte a fi o călăuză nepreţuită, în privinţa acestei „reînvăţări”. El înţelege teologia ca înţelepciune, respectiv ca participare la instruirea sacră oferită de Cristos în domeniul Înţelepciunii divine. În viziunea sa, povestea lui YHWH trebuie citită ca o educaţie sacră în domeniul „numelui” divin, pătrunsă pretutindeni de urgenţa profetică a grijii ca nu cumva „numele” acesta să cadă în rândul idolilor. Învăţăm de la Toma de Aquino modul în care limbajul „fiinţei” conservă insistenţa radicală a lui Israel asupra prezenţei intime în lume a Dumnezeului ei transcendent, o prezenţă care este, în ultimă instanţă, mesianică, dat fiind răul lumii. Mai mult, Toma de Aquino expune modul în care doctrina caracterului personal al divinităţii atinge, fără exces narativ, nivelul unei cunoaşteri reale a vieţii interioare a lui Dumnezeu, aşa cum este ea revelată în Scriptură. Ea descoperă în numele personale ale Trinităţii – Tată, Fiu, Cuvânt, Chip, Duh Sfânt, Dragoste şi Dar – distincţiile biblice ale divinei comuniuni-în-unitate, în care vieţile noastre au fost salvific atrase.

Astfel, cartea de faţă este un exerciţiu în contemplaţia dialogică a Dumnezeului triunic, călăuzit de ideile lui Aquino, care se bazează pe intuiţiile unui vast evantai de exegeţi şi teologi evrei şi creştini. Înţelepciunea revelată, aşa cum este ea interpretată în credinţă de către modurile înţelepciunii intelectuale omeneşti, pune în lumină misterele „fiinţei” divine sub forma a trei Persoane divine.

Pe scurt, cartea caută să reorganizeze teologia contemporană a Trinităţii şi, în aceeaşi măsură, să identifice alte „indicatoare” de-a lungul căii contemplative trasate de Dumnezeu însuşi, în Scriptură şi în tradiţie. Sper să pot arăta că, urmând un parcurs al contemplaţiei (întemeiat pe sfinţenia activă pe care o implică participarea la împlinirea salvifică, în Cristos, a Torei lui Israel), teologia trinitară rămâne pe deplin inserată în împlinirea salvifică de către Cristos a misiunii Templului lui Israel, în care numele lui Dumnezeu se manifestă, în opoziţie cu idolii.

Matthew Levering

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Antropologia lui Jacques Maritain în Umanismul integral

Iulian-Valerian Ianuș, Antropologia lui Jacques Maritain în Umanismul integral, Iași 2013, 212 p., 17×24, ISBN 978-606-578-091-0, 20 lei.

Lucrarea de fata îsi propune sa evidentieze antropologia maritainiana din perspectiva Umanismului Integral, având în vedere ca studiile despre aceasta antropologie sunt fie destul de generale, fie concentrate pe alte lucrari ale lui. Ca scop secundar avem prezentarea unei filosofii si mai ales a unei antropologii mult prea putin cunoscute în tara noastra.

Pentru realizarea acestui demers al nostru am structurat lucrarea de fata în trei parti: prima parte – Pregatirea antropologiei Umanismului Integral – îsi propune prezentarea fundamentelor filosofice ale acestei antropologii. Dupa o succinta prezentare a lui Jacques Maritain, pentru o mai buna întelegerea a discursului sau despre om, am considerat necesar si util sa vedem principiile antropologiei crestine medievale; atentie speciala am acordat antropologiei lui Toma de Aquino, cel care a avut o influenta deosebita asupra filosofiei lui Maritain. Tot în aceasta parte am scos în evidenta liniile generale ale antropologiei maritainiene de dinaintea operei aflate în discutie.

Cea de-a doua parte – Antropologia Umanismului Integral – se concentreaza tocmai asupra viziunii despre om pe care dorim sa o facem cunoscuta. Cele cinci capitole cuprind pe de o parte critica pe care Maritain o face tipurilor eronate de umanism, iar pe de alta parte propunerea unui nou tip de umanism, cel integral; dupa prezentarea criticii aduse formelor de umanism fragmentar, mai exact umanismului medieval, clasic si antropocentric, o atentie aparte, asemenea lui Maritain, am acordat umanismului marxist. Alternativa la aceste viziuni gresite despre persoana umana este noua crestinatate, prezentata ca un ideal istoric concret.

Partea a treia a lucrarii – Antropologia generala a lui Maritain – vizeaza încadrarea acestei antropologii în întreaga doctrina de spre om la Maritain, din perspectiva conceptelor de persoana si scop. Întrucât consideram ca aceasta antropologie merita sa fie cunoscuta mult mai bine si la noi, am prezentat într-un ultim capitol felul în care a fost receptata gândirea lui Maritain în tara noastra.

Lucrarea de fata nu-si propune sa aprofundeze nici antropologia medievala, nici pe cea tomista, nici filosofia altor autori care vor fi amintiti; îsi propune sa prezinte antropologia lui Maritain. Pe alocuri se poate percepe o prezentare preponderent descriptiva: acest fapt se datoreaza dorintei de a oferi gândirea lui Maritain în forma ei concreta, distincta de interpretari mai mult sau mai putin fidele. Suntem convinsi ca lucrarea de fata nu prezinta tema aleasa în mod exhaustiv; însa poate fi perceputa ca un început de drum în cunoasterea si aprofundarea filosofiei lui Jacques Maritain.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


„Philosophia perennis”. Gândirea tomistă în spațiul românesc

Iosif Tamaș, „Philosophia perennis”. Gândirea tomistă în spațiul românesc, Iași 2010, 212 p., 17×24, ISBN 978-973-8980-71-6, 20 RON.

  „Întârzierea si neajunsurile cu care gândirea sfântului Toma a fost întâmpinata în tara noastra tin de specificul religios si cultural al poporului nostru”. Cu aceste cuvinte îsi începe cartea, care reprezinta totodata si teza sa de doctorat, domnul Iosif Tamas, cercetator la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi.
Cartea are o structura tripartita. În prima parte, „Philosophia Perennis la începuturi de drum”, autorul face o prezentare a filozofiei crestine antice. Astfel, în capitolul întâi, vorbeste despre primul contact dintre învatatura crestina si filozofie, prin prezenta sfântului Paul la Atena si încercarea sa de a le demonstra grecilor punctele comune dintre acestea. În capitolul al doilea, descrie gnoza si pericolele pe care le reprezenta aceasta pentru crestinism.

În urmatoarele capitole, din dorinta de a surprinde cât mai bine ambientul filozofic, istoric si religios al antichitatii crestine, autorul face referire la lucrarile unor parinti si scriitori ai Bisericii. În capitolul al treilea, demonstreaza rolul sfântului Irineu în combaterea ereziilor gnostice, prin principala sa opera, „Adversus haereses”, despre care autorul spune ca a fost scrisa nu atât pentru a combate ereziile, cât mai ales pentru a-i ajuta pe eretici sa-l gaseasca pe Cristos al credintei. Tot în acelasi capitol, gasim informatii despre Tertulian si operele sale, în care sfântul Ieronim vedea cuprinsa „întreaga întelepciune a lumii”. Cu toate ca Tertulian critica implicarea filozofiei în teologie, mai ales prin celebra sa replica: „Ce are de-a face Ierusalimul cu Atena?”, autorul gaseste în operele acestuia o filozofie. În capitolul al patrulea, îl prezinta pe sfântul Iustin ca fiind cel mai important filozof crestin al secolului al II-lea. În capitolul al cincilea, îl recunoaste pe Clement de Alexandria ca fiind primul care realizeaza sinteza dintre idealul grecesc al înteleptului si idealul crestin al sfinteniei, primul care împaca rationalitatea si credinta. În capitolul al saselea, autorul ni-l prezinta pe Origene, unul dintre geniile cele mai mari ale Bisericii. Capitolul al saptelea vorbeste despre parintii capadocieni, dintre care cel mai mare si mai original este Grigore de Nyssa. Pe lânga acestia, este amintit Dionisiu Areopagitul si „Corpus Aeropagiticum”, care au influentat profund filozofia si teologia crestina pâna în ziua de azi.
În partea a doua, „Lumini si umbre ale raportului dintre ratiune si credinta”, autorul face un parcurs istoric al legaturii dintre credinta si ratiune. În capitolul al optulea ne este prezentat sfântul Augustin, care reprezinta o autoritate pentru speculatiile teologico-filozofice, prin opera si învatatura sa. Sintagma sa celebra „Credo ut intelligam”, este un pas important în afirmarea fundamentului rational al credintei. Capitolul al noualea este un rezumat al argumentelor principale a existentei unei unitati formate din credinta si ratiune. Capitolul al zecelea si al unsprezecelea ni-i propun pe cei mai mari reprezentanti ai scolasticii, pe sfântul Anselm de Canterbury, respectiv pe sfântul Toma de Aquino. În capitolul al doisprezecelea, autorul analizeaza separarea dintre credinta si ratiune.
În partea a treia „Gândirea tomista în România”, autorul ne descrie aspectele si etapele istorice ale patrunderii tomismului în România. Pentru a întari ideea prezentei tomismului în România, sunt amintite si prezentate doua personalitati, Ioan Miclea si Anton Durcovici.
Cartea este un exemplu de interpretare si apreciere a enciclicei papei Ioan Paul al II-lea, „Fides et Ratio”, în primele doua parti urmarindu-se firul explicativ al acesteia. Titlul sugestiv, „Philosophia perennis”, care prin excelenta este filozofia crestina, dar si insistenta autorului asupra raportului dintre ratiune si credinta, îl încadreaza pe domnul Iosif Tamas printre promotorii si sustinatorii doctrinei filozofice crestine, reprezentata mai ales de gândirea tomista.

Cosmin Cimpoesu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro