Ceea ce vreau eu este iubirea. Un itinerar biblic

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Ceea ce vreau eu este iubirea. Un itinerar biblic, scrisă de Pierre-Marie Delfieux și tradusă de Agnes Davidovici. Cartea apare în colecția „Spiritualitate” în formatul 14×20 cm, are 264 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la orice librărie catolică din țară la prețul de 20 lei.

Primeşte în inima ta iubirea.

Nu uita, Dumnezeu, cel dintâi, te-a iubit (1In 4,9).

Statorniceşte-te în încrederea că eşti iubit;

aşază iubirea lui Dumnezeu la temelia a tot ce eşti,

a tot ce faci. Ea te va întări, va da vieţii tale un sens,

te va călăuzi către bucuria veşnică la care aspiri.

Aceste cuvinte de îndemn adresate omului credincios, mai exact monahilor, sunt extrase din „Ierusalim – Carte de viaţă”, text fundamental al Fraternităţilor monastice purtând numele oraşului sfânt. Provin dintr-o intuiţie devenită convingere de neclintit, care a marcat, de la un capăt la celălalt, viaţa şi activitatea fratelui Pierre-Marie Delfieux, fondator al celor două institute călugăreşti gemene şi al mai multor asociaţii de laici catolici, adunaţi în jurul celor dintâi.

După cum a predicat neobosit, de-a lungul mai multor decenii, acest entuziast al iubirii divine, fiecare om poartă în suflet o aspiraţie care se poate numi „sete de dumnezeire”, care la rândul său îşi are izvorul în iubirea pasionată, chiar „nebunească” pe care Dumnezeu o poartă făpturii zidite de el. Iar conştiinţa acestei iubiri, singura în stare să satisfacă pe deplin sufletul omenesc, poate deveni un centru al vieţii omului credincios. Un centru la care, de secole, monahii din toate tradiţiile revin neîncetat, adunându-se de mai multe ori pe zi pentru slujbele „ceasurilor”, făcând din munca umilă a braţelor lor, o rugăciune, şi din rugăciune, cea mai sublimă lucrare: „opus Dei”, slujirea lui Dumnezeu.

Pierre-Marie Delfieux, 1934-2012. Toţi cei care l-au cunoscut au apreciat preotul îndrăgostit de Dumnezeul Bibliei, duhovnicul atent si plin de compasiune, predicatorul înflăcărat, slujitorul entuziast şi talentat al „noii evanghelizări”, excelentul organizator.

Dar acest om, în calitatea sa de fondator, era de fapt un profet.

Despre acest profet, ziarista Françoise Vintrou mărturisea în ziarul „La Croix” din 13/14 septembrie 2014:

„L-am cunoscut personal în urmă cu peste douăzeci de ani. Dar nu l-am întâlnit cu adevărat pe fratele Pierre-Marie Delfieux decât în cursul acestei veri, după moartea lui, citind „Ierusalim – Carte de viaţă”, text redactat în 1975. După ce a fost acompaniator spiritual al studenţilor de la Sorbona, el a devenit „monah în mediul urban”, întemeind acum patruzeci de ani Fraternităţile monastice Ierusalim… De atunci, numeroşi fraţi şi surori clădesc în inima metropolei o insulă de rugăciune, de pace şi de calm. Ce îndrăzneală, să-ţi imaginezi o oază de pace în tumultul unui mare oraş! Ce îndrăzneală! Nu e oare aceasta definiţia profetului: un mesager, cineva care aprinde o lumină în calea noastră şi ne îndeamnă să păşim pe urmele Domnului?”

Pentru a explica originalitatea proiectului realizat de monahii şi monahiile „Ierusalim”, trebuie amintit că în Occident monahismul se leagă de un ideal de viaţă dusă exclusiv între zidurile unei mănăstiri, în clauzură, mănăstirile aflându-se în majoritatea lor în mediul rural, în locuri izolate, în care comunităţile şi membrii lor trăiesc în autarcie, „retraşi din lume”. Această izolare fizică (dar nu şi spirituală!) se leagă la rândul ei de venerabila tradiţie a Părinţilor pustiului, cei dintâi monahi. Or inspiraţia pe care a urmărit-o tânărul preot Pierre Delfieux, atunci când a cerut arhiepiscopului de atunci al Parisului autorizaţia de a întemeia o nouă familie călugărească, s-a conturat pe parcursul unui „ermitaj” în deşertul algerian, care a durat doi ani. (Retragerea s-a petrecut în contextul perioadei de tulburări care au avut loc în Franţa începând cu revolta studenţească din mai 1968). Intuiţia lui Pierre-Marie Delfieux era că adevăratul pustiu – unde Dumnezeu vrea să-i întâlnească pe oameni – se află în locurile unde se află masele secularizate ce populează marile metropole. De unde misiunea sa ca fondator de a aduce, prin dăruirea radicală a unor vieţi consacrate instalate „în inima oraşului, în inima lui Dumnezeu”, o mărturie unică, puternică şi înviorătoare, în stare să-i readucă la Domnul chiar şi pe cei care au uitat de el.

Ce s-a petrecut în cei doi ani în care P.-M. Delfieux a locuit, în singurătate, în pustietatea pietroasă a munţilor Atlas, aşa cum făcuse, cu câteva decenii mai înainte, cel ce avea să devină „fericitul Charles al lui Isus”, „fratele universal” Charles de Foucauld?

Intervievat de Bertrand de Revillon pentru magazinul „Panorama”, părintele Delfieux istorisea:

„M-am instalat mai întâi la Beni-Abes, în regiunea Sura (din Algeria – n.n.), acolo unde Charles de Foucauld a trăit o vreme şi unde şi-a construit primul schit. Am clădit cu mâinile mele o colibă din pietre necimentate: avea trei metri pe doi!… Însă chemarea marelui Sud răsuna mai departe în sufletul meu. Am plecat în Sahara, ajungând în masivul Hoggar. De la Tamanrasset, după un urcuş de două zile, ajungi pe un vârf numit Assekrem, la o altitudine de trei mii de metri. Nu se află acolo nici urmă de copac pe sute de kilometri, nici măcar iarbă, nimic altceva decât piatră. Pământ pustiu sub un cer pustiu. Un spaţiu imens, devenit familiar, într-o intimitate de necuprins. Dumnezeu e prezent! Tăcere deplină. Tăcere minerală, totală, absolută, de neînchipuit. Arsura unui soare de plumb, ziua, şi un frig ascuţit, noaptea!”

Într-un mediu ca acesta, de o austeritate radicală, departe de orice lăcaş de cult, înarmat „numai” cu Biblia, tânărul preot a cunoscut o intimitate nouă cu Cristos-Euharistie, trăind o experienţă personală a „deşertului”, în lumina căreia avea să se desfăşoare, ulterior, întreaga sa viaţă de fondator şi conducător de obşte călugărească. Printre alte momente marcante, o memorabilă noapte de Crăciun, în care Dumnezeu s-a arătat.

„Am avut un sentiment de imensă certitudine. O plinătate a sufletului. O evidenţă absolută. Dumnezeu e aici, cu mine. E viu. Conduce totul, luminează totul, explică totul. Cel în care cred, pe care-l urmez din totdeauna nu m-a înşelat. Este adevărat, devreme ce e aici! Ochii mei nu văd nimic, însă spiritul meu Îl contemplă. Urechile mele nu aud nimic, dar sufletul meu îi simte paşii. Nu am atins nimic. Dar atunci, de ce a venit la mine Dumnezeu, de ce m-a cuprins? Mă cutremur, dar nu simt nicio frică. De ce nu m-aş teme? Nu am căutat nimic, nu am cerut nimic, iar Dumnezeu, la ceasul ales de El, a binevoit să vină!”

Era nespus de frig, în acea noapte de adoraţie, dar rugăciunea îi încălzea pustnicului întreaga fiinţă.

„Să deschizi ochii, în toiul nopţii, şi să repeţi, mut de admiraţie, cutremurat:

„Este chiar El!”

Când un om a trăit experienţa prezenţei divine, pentru el totul se schimbă. Iar la experienţa aceasta, ne convinge fratele Pierre-Marie, suntem chemaţi toţi. Argumentele predicatorului îşi au obârşia în familiaritatea sa cu Scripturile, cu textele biblice citite şi răscitite, în meditaţie şi rugăciune. De aceea volumul pe care-l propunem cititorului român ar putea fi intitulat şi „Mic tratat despre iubirea Domnului”. Şi aceasta pentru că fiecare omilie trezeşte în sufletul creştin ecouri puternice, înviorătoare, atrăgând neîncetat atenţia asupra revelaţiei biblice a relaţiei dintre Dumnezeu şi oameni, bazată pe iubirea gratuită căreia i se datorează sălăşluirea trinitară în sufletele noastre de oameni păcătoşi. Iubire care înţelege şi iartă, milostivire gata să prefacă slăbiciunile şi păcatele omeneşti în tot atâtea „şanse” de mântuire. Iubirea supremă care „toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură”…

Această iubire despre care a vorbit şi a scris cu atâta convingere, Pierre-Marie Delfieux a trăit-o în chip profetic, antrenând numeroşi fraţi şi surori in Christo într-o magnifică aventură a Duhului. Cu această mărturie personală, îi aduc fratelui Pierre-Marie omagiul meu.

„Merci, Pierre-Marie, merci pour tout!”

septembrie 2014

Agnes Davidovici

Pierre-Marie Delfieux, Ceea ce vreau eu este iubirea. Un itinerar biblic, Iași 2014, 14×20, 560 p., ISBN 978-606-578-180-1, 20 lei.