Nicolas Diat, Fericirea cea mare. Viaţa călugărilor. Prezentare, Iași 2021, 274 p., 14×20, ISBN 978-606-578-470-3, 25 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Fericirea cea mare. Viaţa călugărilor. Prezentare, scrisă de Nicolas Diat și tradusă în limba română de Augusta-Maria Flonta. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 274 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei. 

„Veniţi şi vedeţi Fontgombault… Oh, nu se va întâmpla nimic spectaculos. Dar inimile noastre se vor încălzi. Va sufla peste noi o graţie mică, misterioasă. Vom privi lumina care trece prin biserică, copacii livezii care dansează în vânt, călugării mergând în depărtare, spre coline. Cântecele gregoriene se vor ridica în înălţimile mistice. Vom fi nişte copii captivaţi de procesiunile splendide. Vom rămâne tăcuţi. Şi vom vedea frumosul, minunatul, blândul surâs al călugărilor”.

Cu aceste cuvinte Nicolas Diat începe Fericirea cea mare. Această carte este un îndemn la bucurie, un îndemn făcut nouă de a descoperi viaţa călugărilor pentru a ne ajuta să înţelegem pacea care-i caracterizează.

Vom pătrunde într-o lume atemporală, un oraş interzis, o societate ideală. Timp de un an, îi vom urmări pe benedictinii unei mănăstiri pierdute în Bas-Berry, de la fermă în refectoriu, din atelierele de artă în sălile de clasă, din infirmerie în casa de oaspeţi, din tipografie în bibliotecă, din biserică în clauzură, din sacristie în scriptorium.

Această existenţă limitată, pe care am putea să ne-o închipuim monotonă, este, în realitate, extraordinar de bogată.

Conduşi la Fontgombault prin peniţa evocatoare şi delicată a lui Nicolas Diat, nu vom mai fi aceeaşi închizând cartea şi porţile abaţiei.

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Ernest M. Valea, Reîncarnare şi înviere. O analiză din perspectiva filosofiei minţii şi a credinţei creştine, Iași 2019, 306 p., 14×20, ISBN 978-606-578-375-1, 20 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Reîncarnare şi înviere. O analiză din perspectiva filosofiei minţii şi a credinţei creştine, scrisă de Ernest M. Valea. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 14×20, are 306 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

Analiza a două concepte religioase (reîncarnarea şi învierea) cu instrumentele filosofiei se poate constitui ca un exerciţiu aplicativ al filosofiei religiei. După cum sugerează numele acestei discipline, ea se vrea o explorare filosofică a conceptelor religioase ce împinge capacitatea de cunoaştere a raţiunii până la limitele ei. Filosofia religiei ne arată că omul religios, cel care afirmă şi îşi asumă o credinţă religioasă, nu poate nega aportul raţiunii la formularea credinţei sale. Ioan Paul al II-lea a mers până acolo încât a numit credinţa şi raţiunea „două aripi cu care spiritul uman se înalţă spre contemplarea adevărului”. Urmând tradiţia Bisericii, nu trebuie să alungăm filosofia dintre instrumentele care ne ajută să ne formulăm credinţa. Să ne amintim că în formularea dogmei Sfintei Treimi, părinţii capadocieni au „împrumutat” conceptele filosofice de ousia şi hypostasis din neoplatonism, filosofia vremii lor. Până la Descartes, Europa creştină nici nu a avut filosofi în înţelesul actual al cuvântului, care să gândească şi să scrie din afara unui context teologic. Numai începând cu Descartes am asistat la „emanciparea” filosofiei din starea de aşa-zisă „slujnică a teologiei”. În ceea ce-l priveşte pe omul religios al religiilor orientale, care susţin conceptul reîncarnării, este evident faptul că Orientul nici măcar nu a căutat un divorţ al celor două metode de cunoaştere, filosofică şi religioasă, probabil din cauză că nu a avut un Dumnezeu suprem personal din „tirania” căruia să se elibereze.

Filosofia minţii este una dintre ramurile cele mai tinere ale filosofiei, dar şi una dintre cele mai iubite, în special în Occident. Ea a apărut abia în a doua jumătate a secolului trecut ca disciplină independentă, neînglobată în filosofia religiei. În România şi-a făcut târziu apariţia, motiv pentru care avem încă puţine cărţi publicate în acest domeniu. De aceea, în primele două capitole am considerat necesar să fac o scurtă prezentare a dezbaterilor curente din filosofia minţii, în special a celor care gravitează în jurul următoarelor trei întrebări: Ce este mintea (sau sufletul, în limbaj religios)?; Care este raportul dintre minte şi corp?; Care sunt criteriile prin care evaluăm continuitatea identităţii personale? Acestea sunt, în esenţă, şi întrebările în jurul cărora gravitează întregul conţinut al cărţii. În primele două capitole, alături de o introducere în filosofia minţii, voi discuta şi răspunsurile clasice pe care le dă filosofia materialistă acestor întrebări, ca replică la dualismul cartezian.

În capitolele 3 şi 4 voi trece în alt registru, cel al studiilor religioase, şi voi analiza modul cum cele două mari religii ale Orientului, hinduismul şi budismul, definesc natura umană şi cum răspund celor trei întrebări. Un concept esenţial al hinduismului şi budismului îl constituie reîncarnarea – modalitatea prin care aceste religii susţin păstrarea identităţii personale după moarte. Din acest motiv, dedic acestei teme cel mai lung capitol al cărţii, capitolul 5. Voi analiza originea sa, modul în care funcţionează în hinduism şi budism, motivele care-l fac atrăgător pentru publicul occidental, dovezile aduse în favoarea sa, precum şi problemele pe care le lasă nerezolvate, atât din perspectiva filosofiei minţii, cât şi din cea a credinţei creştine.

În ultimul capitol voi analiza modul cum sunt definite natura umană şi, implicit, conceptul învierii de către Biserica Catolică. Voi sublinia diferenţele pe care le găsim faţă de spiritualitatea orientală, dar şi măsura în care sunt satisfăcute cerinţele formulate de filosofia minţii pentru păstrarea identităţii personale după moarte.

Mă angajez, aşadar, într-un demers aflat la graniţa dintre filosofie şi religie, dintre raţiune şi credinţă, dintre Orient şi Occident, ţinând cont de limitările unui asemenea demers, din ambele sensuri, atât din perspectiva filosofilor, cât şi a teologilor. Scopul ultim pe care-l urmăresc este să înţelegem ce este natura umană şi cum formulează religiile posibilitatea păstrării identităţii personale după moarte, în contrast cu filosofia materialistă.

Doresc să evit pe cât posibil limbajul de specialitate, astfel încât cartea să fie accesibilă publicului larg, nu doar specialiştilor. Doresc să-l atrag în studierea acestui domeniu fascinant şi pe cititorul neavizat, să-i trezesc interesul pentru dezbaterile actuale ale filosofiei minţii, astfel încât să-şi poată formula o părere proprie. De asemenea, doresc să captez atenţia şi celor care şi-au format deja o părere solidă despre reîncarnare şi/sau înviere. O verificare a bazelor pe care ne-am făurit anumite certitudini, mai ales de natură religioasă, nu poate fi decât folositoare. Sper ca această carte să vă fie o lectură rodnică, menită să vă lanseze în propria dvs. investigaţie asupra naturii umane şi a rostului ultim al existenţei, sau să vă ofere unele răspunsuri în cazul în care deja vă aflaţi în această căutare.

Ernest Valea

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Simona și Vlad Achim, Iubește și fă ce vrei. Roman, Iaşi 2014, p. 254, 15×21, ISBN 978-606-578-157-3, 20 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Iubește și fă ce vrei. Roman, scrisă de Simona și Vlad Achim. Cartea apare în colecţia „Creștinism în contemporaneitate”, formatul 15×21, are 254 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

Am scris acest roman după multă căutare a vocației, căci nu găseam un subiect care să ne prindă. Într-o zi, Dumnezeu s-a îndurat de noi şi ne-a arătat că trebuie să vorbim despre el și toată viaţa a căpătat un nou sens cu totul surprinzător şi minunat. Vizionam acum patru ani filmul Decalogul, regizat de Kieslowski. Acesta ne-a fost sursa de inspirație. Este copilul nostru! am exclamat atunci fericiți, referindu-ne la romanul care prindea deja contur în mintea noastră, întrucât eram un cuplu infertil şi această carte umplea un gol sufletesc… Între timp, Dumnezeu ne-a arătat ce înseamnă să fim părinți şi acum avem doi copii în cer, pe care îi iubim nespus de mult şi cărora le dedicăm această carte ce a reprezentat un surogat.

După ce am aflat subiectul cărții, am ales și mesajul ei central: Iubește și fă ce vrei! Este unul dintre cele mai discutate sloganuri creștine și a căpătat de-a lungul timpului interpretări nu de puține ori contradictorii. Această carte poate fi rezumată de spusele sfântului Augustin și, în același timp, îi face dreptate. Celebra formulă reprezintă o prescurtare a poruncii iubirii lui Dumnezeu si a aproapelui. În plus, rezumă ideea de libertate a fiecărui creştin adevărat care nu se teme decât de Dumnezeu şi, ca atare, este liber să facă tot ceea ce vrea. Atât timp cât iubirea este rădăcina tuturor acțiunilor sale, păzirea poruncilor nu este pentru el o constrângere, ci un modus vivendi, o reţetă a fericirii, căci acestea sunt mai preţioase decât aurul, conţinând cuvintele vieţii veşnice. Reprezintă răspunsul primit de fiecare dată când aveam o dilemă și promisiunea lui Isus: „Dacă rămâneți în mine și cuvintele mele rămân în voi, orice voiți, cereți și vi se va face” (In 15,7).

Ce este special la un roman de inspirație creștină? El adună câteva din comorile de înțelepciune și de har ale învățăturii Bisericii și le expune într-o formă artistică demnă de acestea. Ca toate creațiile artistice, această operă literară are rolul de a-l încânta pe cel care o citește. De aceea, am ales mesajul cel mai de preț, un conținut demn de canoanele literaturii culte și specia literară cea mai complexă și mai nobilă.

Mai mult decât atât, acest roman, care s-a vrut a nu fi ticluit în cap, este plin de seva înviorătoare a vieții noastre sau a unora care ne-au ieșit în cale. Iată, așadar, crâmpeie de viață traversate de suspans, alegeri, escrocherie, credinţă, iubire, moarte, minciună, răpire, urmărire, anchetă, proces, păcat, suferinţă, sacrificiu, convertire, intertextualitate, postmodernism, extaz…

Simona și Vlad Achim

 

Simona și Vlad Achim, Iubește și fă ce vrei. Roman, Iaşi 2014, p. 254, 15×21, ISBN 978-606-578-157-3, 20 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

George M. Nicoara, Trupul cuvântului, Iași 2016, 11×17, 58 p., ISBN 978-606-578-277-8, 5 lei.

Editura „Sapientia” anunta aparitia cărții Trupul cuvântului, scrisă de George M. Nicoară. Cartea apare în colecția „Poezie religioasă” în formatul 11×17 cm, are 58 pagini poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de de 5 lei.

Trupul cuvântului este o carte de poezii. Paginile acestei cărți oglindesc un itinerar în versuri şi umanitate, un stadiu al urcuşului unui tânăr poet, un spaţiu transparent ca o flacără care păzeşte, dincolo de frământările contingente ale vieţii – poate chiar secretul ei –, stors din pâlpâirile incandescente venite parcă de altundeva.

Cred că azi, mai mult ca oricând, un tânăr care vrea să scrie poezie se află într-un moment istoric extraordinar. Mulţi nu sunt însă de acord cu acest lucru. E greşeala pe care o fac majoritatea cunoscuţilor mei, care consideră că poezia de astăzi a rămas fără public, pentru că, pe de o parte, avem de-a face cu o lume mediocră, care nu vrea să atingă profunzimi şi abisuri, care nu este mânată de căutări metafizice; pe de altă parte, am fi în plin sabotaj mediatic al poeziei tipărite de către televiziune şi Internet – marele hipnotizator etc. Nu ne-ar rămâne decât să plângem de mila poeziei, dacă toate aceste consideraţii nu ar fi, chiar ele, absolut absurde. Dacă vreo formă de artă astăzi este marginalizată pentru că nu are nimic de spus, nu putem găsi scuza comodă cum că am devenit prea superficiali ori prea stupizi pentru a o putea aprecia. Ar fi o explicaţie prea simplă. Când un poet se resemnează ideii că cititorii săi sunt inadecvaţi, poate cădea în două capcane.

Prima capcană este avangardismul: începe să creadă că scrie pentru critici, poeţi sau alţi specialişti şi nu se străduieşte să se facă înţeles sau să abordeze chestiuni cu adevărat importante. S-ar îngriji ca ceea ce scrie să fie tehnic şi structural, avangardist: cu bogăţie de referinţe intertextuale, gata să provoace asocieri paradoxale care să surpe evidenţele, într-o explozie de cuvinte sterile. Opera trebuie să asude inteligenţă, să se vadă că e şcolit. Nu contează că făcând astfel nu comunică deloc cititorului acel fior lăuntric despre care vorbeşte Caragiale, când defineşte admirabil talentul în studiul „Câteva păreri” din 1896. În demersul său de a defini talentul, Caragiale se întreabă, mai întâi, ce înseamnă să nu ai talent. Fiecare om are o coardă sensibilă care rezonează la frumosul din jur, dar puţini sunt cei care au capacitatea de a reda, de a exprima pentru ceilalţi, prin mijloace intelectuale, emoţia, sensibilitatea umană… de vreme ce sufletele omeneşti, în genere, sunt iritabile la atingerea naturii, dar numai unele alese sunt în stare să întoarcă în afară, ca un fenomen deosebit, pentru înţelesul altora, iritarea ce au suferit-o. Toţi suntem iritabili; expresivi sunt numai unii.

A doua capcană se situează la extrema cealaltă: poezia vulgară, cinică, comercială, butadă de scris pe Facebook, instantanee şi creativă de Twitter, realizată după formule prestabilite, corespondentul poetic al televiziunii de consum, care prezintă propriul material simplificat în mod grotesc, cu un stil voit uşor, care pare de-a dreptul infantil. Cele două atitudini faţă de poezie, care se află într-un permanent duel, se nasc dintr-un sentiment comun, şi anume dispreţul faţă de cititor; apare în oglindă, din nou, ideea care pune actuala criză a poeziei pe seama cititorului.

Proiectul de faţă al lui George încearcă să evite cele două capcane. George Nicoară încearcă să ducă înainte o poezie care să aibă în parte bogăţia stilistică, versul alb, complexitatea uşor ermetică, dificultăţile emotive şi intelectuale ale avangardei. Împinge cititorul să înfrunte temele şi cuvintele sale care nasc cuvinte: „Cuvinte curate, uscate, cuvinte ce scriu/ despre cuvinte…” (Baletul de dimineaţă), obsesiile sale poetice, însă făcând-o, reuşeşte să provoace şi plăcerea lecturii. Vorbeşte cu fiecare dintre noi prin versuri care îl relevă aşa cum este, nu încearcă să trişeze sau să joace doar un rol. Ne declară candid bucuriile, dar şi deznădejdea sa: „Am obosit să mă cert cu mine, să mă cioplesc ca pe un lemn greu” (Pagina pe care scria dezamăgire). În Veniţi, îngeri!, conştientizează statutul special al îngerilor: „Neîncadraţi,/ Fără alfabet,/ Fără cărarea/ Către lumină”, care îl fac să tânjească la o stare pură, îngerească. Elementul religios nu se lasă domesticit şi nu e deloc secundar în poezia nicoresciană. Procedeul poetic amplifică sensuri teologice, care îmbrăţişează trăiri şi sentimente, uneori susurate, alteori explicite: „Poate era mai bine să te fi aruncat în apa în care Isus a spălat picioarele apostolilor” (Şarpele de aramă).

Lăsăm cititorului plăcerea de a intui anvergura şi deopotrivă limita acestor surpări de sens, acestor devieri şi asocieri poetice. Fiecare trebuie să descopere singur deschiderile vertiginoase şi aptitudinea ascensională a poetului, dinamismul parcursului său creativ.

George Nicoară se află, cum spuneam, în faţa unei misiuni grele. Există azi o mulţime de ocazii de a petrece timpul în mod plăcut, există o întreagă industrie artistică înfloritoare care prezintă produse bine gândite şi bine realizate: până acum niciun poet nu a avut mai multă concurenţă cu filmele, Internetul – o constelaţie de bloguri unde milioane de oameni îşi exercită peniţa, televiziunea –, cu nenumărate posturi generaliste sau tematice, cărţile care se înmulţesc progresiv. Asta înseamnă să fii poet azi. Cu toate acestea, cred că e momentul cel mai potrivit pentru a fi poet. Fără îndoială, nu este şi cel mai uşor.

Sorin Hagi Ilie

George M. Nicoara, Trupul cuvântului, Iași 2016, 11×17, 58 p., ISBN 978-606-578-277-8, 5 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Daniela Bulai Mărtișcă, Aripi spre soare, Iași 2016, 12×17, 226 p., ISBN 978-606-578-273-0, 12 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Aripi spre soare, scrisă de Daniela Bulai Mărtișcă, Cartea apare în colecţia „Poezie religioasă”, în format 12×17, are 226 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 12 lei.

Din alergătura cotidiană, din dorinţa de a avea cât mai mult, din graba de a face cât mai multe lucruri în cel mai scurt timp, uităm deseori de ceea ce este mai important în viaţa noastră.

Se spune deseori „Cine cântă, se roagă de două ori!” Vocea mea, din păcate, nu este atât de frumoasă ca să pot cânta. Însă, câte forme nu sunt pentru a-i aduce slavă lui Dumnezeu, pentru a i te adresa, pentru a te ruga? Eu am ales una dintre ele, poezia!

Prin poeziile mele vreau să vă transmit un mesaj de la suflet la suflet, fără pretenții literare înalte; doar o revărsare a sufletului, comunicarea şi împărtăşirea unor sentimente simple, profunde, intense, izvorâte din credinţă şi călătorind spre Dumnezeu.

Un poet adevărat caută să umple sanctuarul inimii cititorilor cu o gândire nouă, minunată prin diverse moduri artistice, suprarealiste. Eu, însă, caut să vă umplu inimile de speranţă, iubire, încredere în Domnul.

Poezia se naşte din clipe de bucurie, fericire, mulțumire dar nu de puține ori se naşte din durere, suferinţă şi tristeţe.

Poezia mea s-a născut din dorinţa de a fi mai aproape de Dumnezeu şi de oameni. Mai aproape de Dumnezeu, pentru că majoritatea poeziilor mele sunt de fapt rugăciuni înălţate lui; în zori de zi, în prag de seară şi, mai ales, în mijlocul nopţilor albe. Mai aproape de oameni, pentru că, prin ele şi mai ales în ele, vreau să vă regăsiţi. Aş fi fericită să ştiu că măcar în una v-aţi regăsit, măcar în una ați găsit răspunsul pe care îl căutaţi.

Încerc să aduc câteva clipe de pace, de linişte şi de lumină în viaţa dumneavoastră, câteva clipe în care să fugiţi de zgomotul cotidian.

Spunea Nicolae Titulescu „Şi chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Şi chiar de nu voi fi nici o candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina”. Nu am pretenţia de a mă ridica la nivelul marelui Titulescu, dar aceste cuvinte ale lui reprezintă puţin din intenţiile mele.

În poezii găsiţi repetate cuvintele: iubire, speranţă, credinţă, lumină şi soare. Aceste cuvinte mă reprezintă şi aceste cuvinte sunt cu adevărat aripile care ne înalţă spre adevăratul Soare!

Iubesc frumosul, iubesc creaţia şi, mai presus de toate, îl iubesc pe Dumnezeu!

Daniela Bulai Mărtișcă

Daniela Bulai Mărtișcă, Aripi spre soare, Iași 2016, 12×17, 226 p., ISBN 978-606-578-273-0, 12 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Irinel Iosif Iosub, Luceafăr printre stele. Poezii şi gânduri, Iași 2016, 12×17, 165 p., ISBN 978-606-578-251-8, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Luceafăr printre stele. Poezii şi gânduri, scrisă de pr. Irinel Iosif Iosub. Cartea apare în colecţia „Poezie religioasă”, formatul 12×17 cm, are 165 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 15 lei.

Scriind prefața cărții Luceafăr printre stele. Poezii și gânduri, publicată recent la Editura Sapientia de pr. Irinel Iosif Iosub, paroh al comunității catolice din Siret (Suceava), m-am frământat mult ca să găsesc o abordare unitară a acestei cărți. Și aceasta nu numai din cauza genurilor diferite: poezie, evocare, cugetări, pe care le cuprinde, ci şi din cauza bogăţiei de tematici, de unghiuri de perspectivă, de interogaţii, de încercări de soluţionare. De fapt, în spatele acestor versuri, gânduri, reflecții, apare figura unui preot, a unui păstor legat strâns de comunitatea lui, împreună cu care sau în faţa căreia rumegă problemele existenţei.

Autorul este și el un om. Provine dintr-o familie normală, ba chiar modestă. Avea în minte şi visa la fel de fel de idealuri, însă iubeşte cu patimă natura, în toate anotimpurile. Se lasă fascinat de floricele, înduioşat de frunzele îmbătrânite care cad, de pomul care, cu braţele întinse spre cer, oferă roadele tuturor şi chiar trupul trunchiului său, în cele din urmă, ca semn de ofrandă supremă. Se lasă învăluit de cântarea păsărelelor şi a greierului, de lumina soarelui şi a lunii, interogat de apariţia stelelor. Descoperă că totul e minunat. Şi este mister.

Pr. Irinel Iosif Iosub iubește viaţa. Încă de pe când ea nu e decât în planul lui Dumnezeu. Şi când se zămisleşte în îmbrăţişarea dintre soţi, şi când se naşte, şi când creşte şi până când ajunge să se nască din nou – pentru că moartea nu-i moarte ca degradare, ca dispariţie, ca des-fiinţare. Moartea este „cel mai teribil, fascinant, îngrozitor şi cel mai frumos început”. Este naştere pentru o nouă viaţă. Pentru Viaţa cea adevărată! Şi iarăşi: totul e mister.

Şi în miezul misterului se află misterul lui. Misterul vocaţiei lui. Al misiunii lui. Cine l-a chemat? Aici este misterul care le înglobează pe toate. Un cuvânt l-a avut şi mama. Dar în realitate chemarea i-a adresat-o Iubirea. O trăire care angajează tot şi se transformă în jertfă de laudă adusă lui Dumnezeu. Şi care responsabilizează total.

Sigur, din punct de vedere stilistic, lucrarea nu este uniformă. Sunt unele creaţii poetice care şchioapătă în privinţa ritmului şi uneori rima este forţată. Dar conţinutul de idei este original, iar reflecţia ajunge deseori la profunzimi mistice.

Iubitorii de literatură spirituală pot avea fericita ocazie să se înfrupte dintr-odată din reflecții de cea mai autentică şi profundă teologie şi antropologie îmbrăcate în exprimări de curată şi înaltă calitate artistică.

Pr. Bulai Alois

Irinel Iosif Iosub, Luceafăr printre stele. Poezii şi gânduri, Iași 2016, 12×17, 165 p., ISBN 978-606-578-251-8, 15 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Florin Spătariu, Poezii nerostite, Iaşi 2015, 52 p., 11×17, ISBN 978-606-578-195-5, 5 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Poezii nerostite, scrisă de pr. dr. Florin Spătariu. Cartea apare în colecţia „Poezie religioasă”, formatul 11×17, are 52 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 5 lei.

Sfântul Ioan Paul al II-lea, în pragul celui de-al treilea mileniu (4 aprilie 1999), a promulgat un document intitulat „Scrisoare către artişti”, prin care doreşte să ajungă la inima tuturor acelora care, cu o pasionată dăruire, caută noi „epifanii” ale frumuseţii pentru a le dărui lumii într-o creaţie artistică. În această scrisoare, Sfântul Părinte afirmă următoarele: „Pentru a transmite mesajul încredinţat ei de Cristos, Biserica are nevoie de artă. În realitate, ea trebuie să facă perceptibilă, ba şi mai mult, pe cât posibil, fascinantă lumea spiritului, invizibilului lui Dumnezeu. Deci, ea trebuie să transforme în formule palpabile ceea ce în sine este insesizabil. Or, arta are o capacitate aparte de a culege şi un aspect şi celălalt al mesajului traducându-l în culori, forme, sunete care ajută intuiţia celui care priveşte sau ascultă. Şi aceasta fără a priva mesajul însuşi de valoarea lui transcendentă şi de aura lui de mister. În special, Biserica are nevoie de cei care ştiu să realizeze toate acestea pe plan literar şi figurativ, operând cu infinitele posibilităţi ale imaginilor şi valenţelor lor simbolice. Însuşi Cristos a folosit mult imaginile în predica sa, în deplină coerenţă cu alegerea de a deveni el însuşi, prin întrupare, icoana lui Dumnezeu cel invizibil”.

Aceste 23 de poezii ale părintelui Florin Spătariu – adunate în volumul Poezii nerostite, apărut recent la Editura Sapientia – sunt în realitate veritabile meditaţii, care se înscriu foarte bine în convingerea Papei Ioan Paul al II-lea că Biserica are nevoie şi de artişti pentru a-şi putea răspândi mesajul ei. Poeziile autorului nu sunt înşiruiri de vorbe şi de gânduri prefabricate, ci sunt rodul unei profunde trăiri şi confruntări de viaţă – cu frumuseţea, tristeţea, minunile şi întrebările sale.

Cu toate că numărul poeziilor nu este mare, iar textele nu sunt foarte lungi, tematica şi bogăţia aprofundării ei sunt deosebit de captivante. Astfel, cititorul este pus în contact cu cele mai mici fenomene ale realităţii vieţii; sunt prezente fiinţe minuscule – pline de viaţă – şi altele de proporţii ceva mai mari, cosmice, universale; se trece de la realitatea nemijlocit de aproape la cea îndepărtată, şi în timp şi în spaţiu; nu lipsesc nici întrebările şi reflecţiile care privesc începul, evoluţia şi sfârşitul vieţii.

Captivantă este şi atitudinea autorului în faţa realităţii contemplate. Uneori este cuprins de admiraţie şi seninătate, trece apoi la distanţare delicată, precum şi la apropiere respectuoasă; altădată recurge la critică subtilă, dar şi directă, în faţa lucrurilor aflate pe dos, în contradicţie cu binele, dreptatea şi frumosul: în acest sens, se desprinde predilecţia pentru Mozart şi capodopera lui.

Pe lângă toate acestea, autorul acordă un loc aparte problemelor existenţiale, dificile, unde lipseşte răspunsul omului şi se lasă spaţiu pentru ceea ce poate oferi credinţa, dar şi ea vine cu un răspuns discret.

Acest volum al părintelui Florin Spatariu poate fi de un real folos tuturor iubitorilor de poezie, sau de artă în general, dar şi celor care vor să descopere un conţinut bogat redat în puţine şi alese cuvinte.

Laurențiu Turbuc

Florin Spătariu, Poezii nerostite, Iaşi 2015, 52 p., 11×17, ISBN 978-606-578-195-5, 5 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Petru Ciobanu, Bucuraţi-vă! Cântări ale speranţei, Iaşi 2013, 100 p., 14×20, ISBN 978-606-578-128-3, 10 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Bucuraţi-vă! Cântări ale speranţei, scrisă de Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia Poezie religioasă, formatul 14×20, are 100 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 10 lei.

Petru Ciobanu face parte din mica familie a poeţilor creştini catolici români care se impun printr-un înalt nivel estetic-religios. Poezia sa e scânteietoare, de aceea poate evoca bucuria.

Am crezut că rugăciunea este singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu, dar, citind această carte, m-am convins că şi poezia îşi are izvoarele în Dumnezeu. Mai mult, cred că, pe lângă muzică, şi poezia este adecvată să exprime bucuria sub toate aspectele.

Suntem într-o perioadă istorică în care neliniştile spirituale, tensiunile familiale, problemele sociale, neîncrederea în persoane, în instituţii, unite cu toate acele dureri şi nenorociri care ne lovesc împotriva voinţei noastre, par, într-adevăr, să compromită din rădăcini aspiraţiile noastre la bucurie. Fiecare dintre noi este însetat de bucurie aşa cum deşertul este însetat de apă.

Modalitatea cea mai bună de a reacţiona şi de a ieşi din acest soi de dictatură a melancoliei este tocmai să revedem, împreună cu o viziune creştină, toate acele motive valide şi permanente care ne invită şi ne garantează recuperarea păcii noastre interioare şi ne oferă speranţă.

Mai întâi, natura înconjurătoare (Ghiocelul), trezită la viaţă, probabil într-un mic oraş din Moldova, într-o dimineaţă gri, la sfârşit de februarie.

Apoi, Cuvântul: O, Isuse-al tău cuvânt / Este plin de strălucire, / Cine-l are drept reper / Nu mai cade-n rătăcire (Odă Cuvântului).

Apostolul Paul ne îndeamnă: „Bucuraţi-vă mereu în Domnul” (Fil 4,4), iar Carteziu consideră că bucuria este o plăcută emoţie a sufletului.

Convins că bucuria va salva lumea, autorul crede în bucurie (Bucurie). O iubeşte. Ea îi hrăneşte speranţa. Ea îi irigă spaţiul interior. Este bucuria lui, ca viitor preot (Ochi, urechi şi buze sfinte), înaintea întâlnirii cu Bunul Păstor (Bunul Păstor).

Dar cine ne va arăta chipul bucuriei interioare? Cum să o pictăm?

Citându-l pe Papa Francisc care spunea că „Maria ne învaţă bucuria întâlnirii cu Cristos”, autorul, ca un pelerin solitar, ca un vameş în spatele unei coloane din templu, în spatele căreia s-a aflat Paul Claudel când s-a convertit ascultând cântându-se Magnificat, ne-o prezintă într-o serie de poezii pe Mama lui Isus şi a noastră, aşa cum se prezintă în Litanii: „cauza bucuriei noastre” (Venim la tine; Mamă; Totus tuus, Mama ta; Vino, Mamă).

Oare bucuria este mereu posibilă (Te văd în chinuri grele)? E atât de vulnerabilă. E uşor de rănit. Ea poate deveni mută, sfâşiată de suferinţă, dar nu poate fi înmormântată (Victimei de Paşti; Glas de clopot). Nu se usucă. Fiecare dintre noi o poate experimenta (Mila ta) şi, dacă am experimentat-o, să o dăruim şi altora, după motto-ul dominican contemplata aliis tradere (sfântul Toma).

Chiar şi atunci când trupul nu mai cunoaşte decât durerea, în suflet poate străluci o lumină. Iar când moartea ne dă întâlnire, bucuria trasează o dâră de lumină în noapte (Te Deum).

Fără nicio îndoială, scrisul îl arată pe autor fără posibilitate de ieşire. De aceea, această carte în care se oglindeşte marea sa, cerul său, peisajul său interior, în care lasă poezia să vină la el aşa cum sunt lăsaţi să vină copiii, este, am putea spune, o mare evanghelie în care poetul ne oferă, pe un ton obişnuit, dar profund, câteva piste care să ne ajute să ţesem din nou, cu optimism, pânza seninătăţii de fii ai lui Dumnezeu, a căror esenţă este bucuria speranţei.

Sunteţi aspiranţi la bucurie? Citiţi; după ce ai citit o poezie, pacea pe care o simţi este scrisă tot de Petru Ciobanu.

Pr. Cristinel Fodor

Petru Ciobanu, Bucuraţi-vă! Cântări ale speranţei, Iaşi 2013, 100 p., 14×20, ISBN 978-606-578-128-3, 10 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

George M. Nicoară, Tăcerea timpului, Iași 2012, 12×20, 104 p., ISBN 978-606-578-061-3, 8 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Tăcerea timpului, scrisă de George M. Nicoară. Cartea apare în colecţia „Poezie religioasă” în formatul 12×20 cm, are 104 pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 8 lei.

 

Nevoia de a înţelege ceva din fiinţa inefabilă a lui Dumnezeu este înscrisă în inima omului, în intimitatea fiinţei sale. Această nevoie existenţială, această căutare continuă a divinităţii din partea omului străbate ca un fir roşu istoria umanităţii din toate timpurile şi culturile.

Orizontul postmodern al contemporaneităţii, marcat de materialism şi relativism, nu a stins setea după Dumnezeu, adeverindu-se astfel cuvintele sfântului Augustin: „Ne-ai creat pentru tine, Doamne, iar inima noastră nu se va linişti până ce nu se va odihni în tine”. Da, deoarece omul este plăsmuit de iubirea gratuită şi totală a lui Dumnezeu, iar căutările omului converg, chiar şi în manieră inconştientă, spre întâlnirea sa cu Dumnezeu.

Aceste căutări ale omului pot fi înţelese în profunzimea lor prin meditaţie şi inspiraţie, exact aşa cum a făcut şi autorul acestui volum de poezii, domnul George M. Nicoară. Vorbind despre geneza acestor versuri, din care transpare dorinţa sinceră a autorului de a se cunoaşte pe sine însuşi în raport cu realităţile create şi cu Dumnezeu, domnul Nicoară ne spune că, la început, „a fost un timp de tăcere, care vorbeşte acum prin poezie”. Este vorba de acea tăcere care favorizează meditaţia, care se înscrie în ecuaţia căutării neîntrerupte a lui Dumnezeu din partea omului, şi care, ajungând la maturitate, simte nevoia să se întrupeze în cuvinte.

De ce Tăcerea timpului? Un răspuns îl avem tot din partea autorului, care doreşte să stabilească un contact personal cu cititorul, căruia vrea să-i vorbească prin intermediul acestei cărţi. Astfel, tăcerea timpului reprezintă „tăcerea dinainte de creaţie, este tăcerea divină a momentului atemporal, este tăcerea efemerului etern. Această tăcere tămăduitoare, creatoare de realităţi şi de mituri, îşi găseşte locul în această poezie dintre un trecut şi un viitor, ce nu se întâlnesc niciodată, ci doar, parţial şi inedit, prin intermediul prezentului. Liantul devine prezentul concret, „presărat cu amintiri” şi cu speranţa nepermis de frumoasă către viitor”.

Poeziile reunite în acest volum ne îndeamnă şi pe noi să ne lăsăm copleşiţi de frumuseţea tăcerii – cale privilegiată de apropiere de Dumnezeu – deoarece atunci când facem linişte în noi şi în jurul nostru, vom putea asculta glasul lui Dumnezeu din inima noastră şi din creaţie.

Andrei Dumitrescu

George M. Nicoară, Tăcerea timpului, Iaşi 2012, 12×20, 104 p., ISBN 978-606-578-061-3, 8 lei

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Daniela Martișcă, Gânduri de iubire, Iași 2012, 12×17, 158 p., ISBN 978-606-578-059-0, 8 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Gânduri de iubire, scrisă de Daniela Mărtişcă. Cartea apare în formatul 12×17 cm., are 158 pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 8 lei.

Dumnezeu este iubire (1In 4,8) iar cunoaşterea lui Dumnezeu presupune un itinerar continuu de căutare a Iubirii, de găsire a acesteia şi de rămânere în ea. Iubirea pe care o emană inima de tată a lui Dumnezeu se cere comunicată şi altora, iar noi, în calitate de creştini, suntem chemaţi să ne angajăm în a-l face cunoscut pe Dumnezeu-Iubire lumii de astăzi, care înţelege adesea atât de greşit misterul şi frumuseţea inefabilă a iubirii. De fapt, fiecare dintre noi este creat de darul gratuit şi multiform al Iubirii şi trăieşte pentru a iubi şi a fi iubit.

Avem cu toţii nevoia înnăscută de a ne exprima iubirea de care este capabilă inima noastră, iar cea mai îndreptăţită persoană care poate primi afecţiunea noastră este Tatăl nostru ceresc, de la care vin toate şi spre care se îndreaptă toate. Volumul de faţă este o exprimare plină de recunoştinţă şi afecţiune faţă de Dumnezeu din partea unei persoane încercate de viaţă, de experienţa migraţiei, dar care a reuşit să înţeleagă frumuseţea vieţii trăite cu Cristos în mijlocul acestei lumi.

Poeziile din această carte sunt o exprimare a omului credincios aflat în faţa lui Dumnezeu, a cărui prezenţă se poate simţi oriunde, care invită orice inimă la contemplaţie, la abandonare, la recunoştinţă. Autoarea a purtat un îndelungat dialog interior cu Dumnezeu, iar „ecourile acestui dialog interior, spontan şi simplu, puţin câte puţin, au început să devină versuri, împărtăşite acum nouă”, aşa cum ne spune pr. Leonard Diac, responsabil cu pastoraţia românilor din Lleida (Spania), unde autoarea a obţinut în anul 2005 Premiul Academiei Regale Pontificale Bibliografice Mariane pentru poezia „Petale de flori”, în cadrul concursului anual „Sfânta Fecioară a Unităţii”, patroana tuturor comunităţilor romano-catolice româneşti din Spania.

În poeziile Danielei Mărtişcă transpare profunzimea trăirii, autenticitatea sentimentului religios, dorinţa de perfecţiune în credinţă şi în viaţă, căutarea sinceră a lui Dumnezeu. Autoarea împărtăşeşte cu simplitate şi profunzime aceste „gânduri de iubire”, căutând să ne convingă pe toţi că adevărata viaţă creştină este cea care transmite optimism, bucurie şi simplitate – roade ale unei inimi care s-a lăsat cucerită de Iubire şi transmite şi altora cele contemplate.

Părintele Leonard Diac, în cuvântul de prezentare a acestei cărţi, ne spune că „acest volum ne scoate din sfera suprarealistă pentru a ne pune în faţă viaţa aşa cum este ea, asimilată în lumina credinţei. Este o invitaţie la a trece dincolo de mirajul formelor pentru a descoperi frumuseţea omului obişnuit, pătruns de admiraţie în faţa marilor mistere divine, cufundat în suferinţa revărsată în rugă, cuprins de febra căutării Luminii şi de văpaia iubirii”.

Andrei Dumitrescu

Daniela Mărtişcă, Gânduri de iubire, Iaşi 2012, 12×17, 158 p., ISBN 978-606-578-059-0, 8 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro