O inimă şi un gând : reflecţii la intenţia lunară de rugăciune propusă de Sfântul Părinte Papa Francisc

Iosif Iacob coord., O inimă şi un gând : reflecţii la intenţia lunară de rugăciune propusă de Sfântul Părinte Papa Francisc, Iași 2023, 120 p., 14×20, ISBN 978-606-578-537-3, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: O inimă şi un gând : reflecţii la intenţia lunară de rugăciune propusă de Sfântul Părinte Papa Francisc, scrisă sub coordonarea pr. dr. Iosif Iacob. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 120 şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei. 

În anul 2024 se împlinesc 180 de ani de la lansarea în Biserică a Rețelei Mondiale de Rugăciune a papei, cunoscută sub numele de „Apostolatul rugăciunii”. Această rețea a fost fondată în Franța pe 3 decembrie 1844 de preotul iezuit Francois Xavier Gautrelet. Scânteia a pornit dintr-un mic seminar iezuit francez, în care un grup de seminariști și-au manifestat dorința și intenția de a merge în India pentru a vesti evanghelia ca misionari. Pentru realizarea acestei dorințe ar fi trebuit să-și întrerupă studiile, fapt care nu era prevăzut în parcursul formării lor preoțești. În urma unor discuții cu superiorii, au ajuns la concluzia că ar fi putut ajunge să își îndeplinească această dorință misionară fără a schimba condiția lor de seminariști prin intermediul rugăciunii; dedicându-se vieții de rugăciune, îi susțin pe cei care vestesc cuvântul lui Dumnezeu în toate continentele. Această experiență izolată avea să se extindă în scurt timp, așa încât la începutul anilor 1900 se va ajunge cu rapiditate la un număr de 13 milioane de membri, care au aderat la un astfel de apostolat. Actualmente, rețeaua cuprinde un număr de peste 35 de milioane de membri în întreaga lume, care contribuie la binele Bisericii universale prin rugăciune.

În fiecare lună, credincioși din întreaga lume sunt invitați să adere și să-şi asume misiunea de a se ruga după intenția Sfântului Părinte și împreună cu Sfântul Părinte. Aceste intenții, așa cum afirma în anul 2015 responsabilul acestei rețele, preotul iezuit Frederic Fornos, doresc să fie o ancorare a vieții de rugăciune a Bisericii prin membrii ei în realitățile concrete, în zbuciumul și misiunea actuală a Bisericii.

„Astfel de intenții nu au scopul unei rugăciuni intime, fără contact cu realitatea, ci sunt destinate să ne călăuzească pe parcursul zilelor și al lunilor, ajutându-ne să trecem de la cultura indiferenței la cea a acceptării. De unii singuri suntem tentați să fim indiferenți și reci la problemele actuale ale lumii și ale Bisericii. În comuniune de rugăciune cu alții, cu Biserica pământească și cu cea cerească, putem ieși din această spirală și să ne deschidem provocărilor vieții actuale”.

Așa cum regăsim în statutele Rețelei Mondiale de Rugăciune după Intenția Sfântului Părinte, prin intermediul acesteia se dorește ieșirea din viziunea globalizantă a indiferenței, dar și deschiderea către compasiunea față de lume. Este un mijloc care dorește

„să retrezească, să reînnoiască și să actualizeze caracterul misionar al propriului Botez. Propune un itinerar spiritual numit «Calea inimii», care integrează două dimensiuni ale misiunii Bisericii în lume, așa cum sunt menționate de Sfântul Părinte în enunțurile intențiilor de rugăciune: pentru a face față provocărilor actuale ale lumii și ale Bisericii și intenția misionară a Bisericii. În acest fel, fiecare creștin botezat își propune să deschidă viața sa împărăției lui Dumnezeu, motivat de același gând, de aceeaşi simțire și de aceeaşi compasiune după modelul Fiului lui Dumnezeu”.

Volumul de față, O inimă și un gând, reprezintă o culegere de reflecţii pe marginea intențiilor de rugăciune propuse de Sfântul Părinte începând cu luna decembrie a anului 2015, lună în care s-a deschis și Anul Milostivirii la nivelul Bisericii universale, până în luna decembrie a anului 2023. Am cules aceste reflecţii care au fost elaborate de tineri și mai puțin tineri, laici, persoane consacrate și preoți, oameni implicați și mai puțin implicați în activitățile și viața Bisericii sau în societate, însă în toți se observă acel gând comun de a atinge în profunzime aspectele vizate în intenția de rugăciune a fiecărei luni.

Domeniile asupra cărora se opresc aceste reflecții sunt dintre cele mai variate, urmând temele propuse lună de lună: credință, Biserică, social, tineri, copii, vârstnici, familie, fraternitate, reconciliere, știință, drepturi, finanțe, căsătorie, preoție, misiune, boală, suferință, bucurie etc. Aceste reflecţii s-au dorit și se doresc a fi un ajutor oferit cititorului spre a aprofunda sensul și semnificația, precum și bogăția intenției de rugăciune propuse de Sfântul Părinte în fiecare lună a anului. În același timp, poate reprezenta și o sensibilizare a creștinului față de problemele și provocările lumii de astăzi, dar și o responsabilizare pentru o implicare activă în vederea depășirii indiferenței față de situațiile și provocările lumii actuale, situație în care se poate afla și o persoană ce trăiește din plin experiența rugăciunii, însă nu întotdeauna este ancorată în realitatea concretă a lumii și a Bisericii.

Mulțumesc tuturor celor ce au contribuit la realizarea acestui volum, care, prin cugetările și reflecţiile lor, precum și prin munca de culegere a tuturor acestor trăiri și impresii, au făcut posibil ca acestea să devină sprijin și ajutor, pentru unii, în înțelegerea unui parcurs al credinței prin rugăciunea ancorată în realitățile istorice, pentru alții au putut să fie un imbold de implicare activă, chiar dacă puterile fizice și spirituale nu au fost întotdeauna pe măsură, pentru alții, să simtă că dimensiunile în care misiunea Bisericii trebuie să fie prezentă sunt multe și variate, iar pentru alții, să se identifice mai mult sau mai puțin într-un anumit aspect al vieții.

Pr. Iacob Iosif

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Rodul Duhului în viaţa cotidiană

Carlo Maria Martini, Rodul Duhului în viaţa cotidiană, Iași 2023, 56 p., 14×20, ISBN 978-606-578-532-8, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Rodul Duhului în viaţa cotidiană, de Cardinalul Carlo Maria Martini și tradusă în limba română de pr. dr. Gabriel-Iulian Robu. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 56 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei. 

Am prezentat în acest volum conținutul catehezelor din cadrul celor cinci întâlniri ale noastre. Am parcurs împreună podgoriile şi livezile Duhului, în căutare de roade. Am admirat capodopera Duhului Sfânt care este omul nou, omul conform evangheliei.

Aş dori acum să sintetizez cu un cuvânt foarte simplu ceea ce am zis deja, pentru a reduce totul la substanţă.

Toate roadele Duhului, de fapt – din care eu le-am descris doar pe unele –, sunt expresia iubirii, a carităţii, adică a bunei şi adevăratei relaţii a lui Dumnezeu cu noi.

Din caritate, buna şi adevărata relaţie pe care Dumnezeu o are cu noi, se nasc multiplele roade ale Duhului: bucuria, pacea, jovialitatea, blândeţea, umilinţa, răbdarea, stăpânirea de sine, îndelunga răbdare.

Totul se naşte din această bună şi adevărată relaţie, şi din buna şi adevărata relaţie pe care noi o avem cu alţii.

Revenim la o afirmaţie lapidară a sfântului Paul: „mai presus de toate acestea, [îmbrăcaţi-vă] cu iubire, care este legătura desăvârşirii!”, care s-ar putea traduce şi aşa: pentru că îi ţine pe toţi perfect uniţi.

Rodul este unic (să ne amintim că în Gal 5,22, rodul este la singular, caritatea, iubirea). Parafrazând, am putea spune: iubirea este bucuroasă, pacifică, binevoitoare, bună, îndelung răbdătoare, blândă, stăpână pe sine, modestă… Tot aşa Paul, în Scrisoarea întâi către Corinteni, la capitolul 13, lăsându-ne imnul iubirii, foloseşte ca subiect iubirea: „iubirea este răbdătoare, binevoitoare…”

Totul, aşadar, este simplu; este suficient să ne deschidem inima la darul Duhului, care este caritatea, iubirea. De aici se naşte restul, se naşte ceea ce Paul al VI-lea numea „civilizaţia iubirii”.

La încheierea catehezelor, ne spunem unul altuia: vrem să fim cetăţeni ai acestei civilizaţii a iubirii. Vrem să fim cetăţenii ei, spre lauda şi mărirea lui Dumnezeu. Amin.

Cardinal Carlo Maria Martini

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Cum să ne rugăm? Relaţia cu Dumnezeu. Manual de utilizare

Adam Szustak, Cum să ne rugăm? Relaţia cu Dumnezeu. Manual de utilizare, Iași 2023, 156 p., 14×20, ISBN 978-606-578-518-2, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Cum să ne rugăm? Relaţia cu Dumnezeu. Manual de utilizare, scrisă de pr. Adam Szustak OP și tradusă în limba română de Andrei Adam-Motyka. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 156 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei. 

Înainte de a începe să citești această carte – și mă bucur nespus de mult că ai optat pentru ea –, aș vrea să-ți las un sfat legat de cum să o citești. Cartea are două părți care pot fi numite, în linii mari, teorie și practică. Prima parte, cea teoretică, este o încercare – foarte probabil, extrem de stângace – de a descrie această realitate extraordinară a relației omului cu Dumnezeu, pe care ar trebui să o construim în etapa pământească a vieții noastre, înainte de a-l întâlni într-o zi față în față. În această secțiune, am încercat să surprind legătura noastră cu Dumnezeu și să înțeleg ce ne invită el pe toți să facem, dorind să fie aproape de noi. Partea a doua, pe de altă parte, este (pe cât posibil) un ghid concret despre cum să construim această relație în practică sau, pur și simplu, cum să ne rugăm pentru a-l întâlni cu adevărat pe Dumnezeu.

Dorința mea cea mai mare este să te încurajez, dragă cititorule, să faci un efort practic și real pentru a construi această relație, ceea ce înseamnă acțiuni concrete care ar trebui să înceapă chiar de astăzi! De aceea, îți sugerez ca, imediat după ce vei citi această scurtă introducere, să treci direct la capitolele de început din partea practică, unde sunt descriși primii pași ai rugăciunii. Te îndemn să citești această parte a doua de la început până la capitolul „Încălzirea I”, inclusiv, și apoi să pui imediat în practică acest conținut, fără să mai aștepți nicio clipă și fără să ții cont de partea teoretică. După ce îți va fi clar ce trebuie să faci în primele zile ale parcursului tău de rugăciune, recitește cartea de la început [partea teoretică] până ajungi din nou la partea practică, și află ce trebuie să faci în continuare pentru a-ți dezvolta rugăciunea. Ideea este pur și simplu să începi să te rogi imediat, și nu doar după ce ai terminat de citit toată cartea. Tot ceea ce contează cu adevărat este să începi să-ți înalți zilnic inima la Dumnezeu. Restul este doar o scriere care (sper) să te ajute măcar puțin în rugăciunea ta și să te motiveze să construiești o relație cu el.

Pr. Adam Szustak OP

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


31 de Vizite la preasfântul Sacrament şi la sfânta Fecioară Maria cu sfântul Alfons Maria de Liguori

31 de Vizite la preasfântul Sacrament şi la sfânta Fecioară Maria cu sfântul Alfons Maria de Liguori, Iași 2023, 120 p., 14×20, ISBN 978-606-578-515-1, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: 31 de Vizite la preasfântul Sacrament şi la sfânta Fecioară Maria cu sfântul Alfons Maria de Liguori, tradusă în limba română de pr. Cristinel Fodor. Cartea apare în colecția „Rugăciuni creștine”, în formatul 14×20, are 120 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei. 

Punând laolaltă câteva din următoarele reflecţii şi rugăciuni pentru reculegerea tinerilor Micii voastre Congregaţii, pentru a face, după obiceiurile noastre, în fiecare zi, Vizita la preasfântul Sacrament şi la Preacurata Fecioară Maria; şi aflându-se în casa noastră un laic evlavios ca să facă Exerciţiile Spirituale, a dorit să o citească, i-au plăcut şi a vrut să fie tipărite pe cheltuiala lui spre binele comun; aşa că m-a obligat să le măresc, pentru ca evlavioşii să le poată folosi pentru fiecare zi a lunii. Aşa că primeşte, dragul meu Cititor, această sărmană cărticică făcută în mod simplu, aşa cum vei vedea: şi te rog să o citeşti mereu, nu altundeva, ci numai în prezenţa lui Isus în sfântul Sacrament; acolo vei gusta mai mult decât în altă parte flăcările dulci ale Iubirii divine. Te rog, totodată, atunci să recomanzi pe această persoană şi pe mine preasfântului Sacrament; că vom fi morţi sau vii; pentru că noi am dorit binele tău. Trăiesc cu Dumnezeu şi devin sfânt.

Sfântul Alfons Maria de Liguori

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Cum am iubit azi, Doamne? Rugăciunea de examinare a conştiinţei: înţelepciune ignaţiană pentru viaţa de fiecare zi

Timothy M. Gallagher OMV, Cum am iubit azi, Doamne? Rugăciunea de examinare a conştiinţei: înţelepciune ignaţiană pentru viaţa de fiecare zi, Iași 2023, 222 p., 14×20, ISBN 978-606-578-514-4, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Cum am iubit azi, Doamne? Rugăciunea de examinare a conştiinţei: înţelepciune ignaţiană pentru viaţa de fiecare zi, scrisă de Timothy M. Gallagher OMV și tradusă în limba română de Ioana Barcan. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 222 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei. 

O viaţă care nu este examinată nici măcar nu merită trăită. Această afirmaţie trezeşte reacţii dintre cele mai diverse. Unele persoane o neagă fără să stea pe gânduri, văzând în ea moartea oricărui stil de viaţă spontan. Alţii sunt de acord cu ea la un nivel teoretic, fără a face însă pasul spre a practica în mod concret examinarea, integrând-o în detaliile zilnice ale vieţii lor. Însă această carte a părintelui Tim Gallagher merge mult dincolo de teorie, fiind o captivantă îmbinare de practică personală şi experienţe concrete. Abordarea sa construieşte o punte de legătură între două noţiuni prea des separate: adevărul în teorie şi practica în viaţa de zi cu zi. Felul său personal, experimental de a privi rugăciunea de examinare a conştiinţei rezolvă acest dezacord frecvent şi face trecerea spre o etapă mai matură de înţelegere a practicii tradiţionale a rugăciunii de examinare a conştiinţei.

Utilizarea mărturiilor personale pentru a ilustra diferite aspecte ale rugăciunii de examinare oferă cărţii o convingătoare notă practică. Destăinuirile citate nu sunt nici artificiale, nici forţate, iar aceasta se observă îndeosebi acolo unde este explicată dinamica evoluţiei celor cinci paşi ai rugăciunii de examinare şi a interdependenţei lor. Aceste mărturii terţe au o influenţă ce poate fi mai convingătoare decât orice discurs care ar fi venit din partea autorului.

Trăim într-o lume ce are ca fundament relaţiile interpersonale, iar inima umană, în toată complexitatea ei, va include mereu şi impulsurile violente. A învăţa să controlăm corespunzător furia acestor impulsuri spre violenţă a devenit lecţia de care civilizaţia noastră are cea mai mare nevoie. Discernământul practicat în mod consecvent, cu hotărâre, prin rugăciunea de examinare a conştiinţei, reprezintă întocmai un astfel de control al impulsurilor, în credinţă. Nu, rugăciunea de examinare nu este un fel de interiorizare nesănătoasă. Nucleul său este nici mai mult, nici mai puţin decât dorinţa Domnului după o lume reînnoită, împăcată cu sine, bazată pe relaţiile interumane – iar această dorinţă este revelată în mod minunat prin Isus Cristos Înviat.

Rugăciunea de examinare a conştiinţei îi invită pe cei care o practică să păşească în „locul cel mai trist” al inimii lor. Departe de a fi confortabil sau distractiv, acest spaţiu se aseamănă mai degrabă cu o casă bântuită din cartierul inimilor noastre. Remuşcări, eşecuri, ruşine, tristeţe şi un sentiment de nepotrivire aflat la limita disperării – acestea locuiesc acolo, ne sperie şi ne împing spre a folosi tot felul de tactici pentru a evita şi a ocoli această zonă înfricoşătoare din inimile noastre. Dar tocmai în centrul acestei case aparent bântuite, şi numai acolo, se află un preţios dar de pace transformatoare, acea pace pe care iubirea iertătoare a lui Dumnezeu ne-o oferă tuturor, prin Isus.

La început, acest loc trist din inimile noastre ne îngrijorează şi pare că ne distruge încrederea în sine. Dar, în cele din urmă, recunoaştem în el locul unei renaşteri: al unei încrederi de sine profunde şi umile, al unei adevărate spontaneităţi în Duhul Sfânt şi al unui elan arzător de a sluji cu recunoştinţă. Să conştientizăm cu gratitudine bunătatea lui Dumnezeu, pe care ne-o arată în mod personal în fiecare zi. Astfel, vom păşi cu încredere în cuptorul arzător al tristeţii, unde caracterul înşelător al păcatului şi neajutorarea disperată în care ne afundă vor scoate iarăşi la iveală uimitorul dar al lui Dumnezeu, un dar de iertare, prin Isus. Iar în urma acestei întâlniri, energia unei noi speranţe ne va pregăti cu entuziasm pentru viitor.

Cartea părintelui Gallagher reprezintă un enorm pas înainte în înţelegerea rugăciunii de examinare. Îl felicit pentru munca grea pe care a depus-o, care va fi o binecuvântare pentru orice cititor dedicat.

George Aschenbrenner SJ

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Sare, nu miere. Pentru o credinţă care arde

Luigi Maria Epicoco, Sare, nu miere. Pentru o credinţă care arde, Iași 2023, 174 p., 14×20, ISBN 978-606-578-513-7, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Sare, nu miere. Pentru o credinţă care arde, scrisă de Luigi Maria Epicoco și tradusă în limba română de pr. dr. Gabriel-Iulian Robu. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 174 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei. 

„Creştinătatea nu se hrăneşte cu marmeladă mai mult decât s-ar hrăni un om. Copilul meu, bunul Dumnezeu nu a scris că noi ar trebui să fim miere a pământului, ci sare. Acum, săraca noastră lume seamănă cu bătrânul părinte Iob, plin de răni şi de bube, în mizeria lui. Sarea, pe o piele în viaţă, este ceva care arde, dar o împiedică să se altereze” (George Bernanos, Jurnalul unui preot de ţară).

Dacă cineva ne-ar întreba de ce merită să te faci sfânt, ar trebui să îi răspundem în maniera lui Bernanos: pentru a nu ne altera.

Viaţa noastră este constant pe punctul de a se strica, dar aceasta nu este o viziune pesimistă. Dimpotrivă, este o viziune foarte optimistă. Lucrurile care riscă să se strice sunt lucruri vii, lucruri care mustesc de viaţă. Lucrurile moarte, lucrurile uscate nu riscă să putrezească, pentru că în ele nu mai este viaţă şi, deci, niciun risc. Sângele curge dintr-un corp viu. O boală se dezvoltă acolo unde este viaţă. O rană doare pentru că lezează un corp viu. Sfinţenia este încercarea de a menţine vie viaţa, încercarea de a nu lăsa să îi meargă rău, de a nu permite ca excesul de viaţă să devină începutul sfârşitului. Iată de ce este greşit dacă cineva se gândeşte că sfinţenia ar consta într-o facilă bonomie de doi bani: sfinţenia este mai ales o dulceaţă cu preţ mare, în modul în care doar sarea ştie să lucreze pe o rană.

Eu însumi am fost nevoit să străbat o perioadă a vieţii mele în care sfinţenia era amestecată cu un imaginar prea mieros şi puţin corespunzător cu mica mea viaţă. Îmi amintesc cum, pe când eram încă un copil, împreună cu prietenii mei ministranţi, mergeam în câteva weekenduri cu temă vocaţională. Aproape mereu seara ne uitam împreună la diapozitivele cu viaţa unui sfânt. Zgomotul nu foarte romantic al imaginilor care se tot schimbau era acoperit de o casetă audio, cu muzică şi voci recitatoare care povesteau întâmplările cu sfântul care era la rând. Dacă discursul meu pare că vrea să conducă la o critică acerbă faţă de acest tip de experienţă, trebuie să spun că, dimpotrivă, îmi amintesc cu nostalgie de acele istorisiri, deoarece hrăneau sufletul meu cu o dorinţă tot mai crescândă de „a lua în serios” Credinţa în Cristos, tocmai în timp ce trăiam scufundat într-o lume „obişnuită” cu Credinţa, aşa cum lumea se obişnuieşte şi cu o melodie populară sau cu gestul de a ridica mâna pentru a saluta un prieten pe stradă. Problema era însă acel imaginar, şi nu dorinţa care îmi creştea în inimă tocmai pornind de la el. Pentru un timp am gândit că sfinţenia ar fi acea viziune romanţată a realităţii, în care triumful bunelor sentimente şi al zâmbetelor în ciuda a toate încarna adevărata cifră a sfinţilor. Cu alte cuvinte, că sfinţenia este eroismul de a fi bun. Dar vai, am învăţat pe seama mea că sfinţenia este un lucru mult mai arzător. Este eroismul de a rămâne umani în ciuda a ceea ce este viaţa noastră. Iar pentru a rămâne umani uneori este nevoie să fim puternici, nu buni. Isteţi, nu naivi. Decişi, nu maleabili. Paradoxal, dezamăgirea acelor culori ale diapozitivelor m-a apropiat de sfinţi mai mult decât doreau ele să exprime.

Printr-un misterios plan al Providenţei, am ocazia de a întâlni multe persoane, multe comunităţi şi multe moduri de a trăi creştinismul. Am avut harul de a traversa tăcerea din mănăstiri, dar şi de a mă scufunda în cântările din toţi plămânii ale marilor mulţimi de oameni. Am văzut normalitatea atâtor parohii răspândite peste tot şi am vorbit cu oameni a căror viaţă a fost schimbată de evenimente inimaginabile. Ce anume ţine împreună toate aceste persoane? Ce anume am încercat cu tot dinadinsul să împărtăşesc cu aceste persoane? Pur şi simplu, că oricare ar fi modul prin care o persoană îşi trăieşte viaţa şi propria Credinţă, în fond există acel numitor comun, Botezul, care ne-a făcut fii şi care ne-a oferit certitudinea interioară de a fi iubiţi, de a trăi scufundaţi într-un câmp care are la bază un destin bun, certitudinea de a şti că Iubirea este postulatul oricărei vieţi care este demnă de acest nume. Am încercat să împărtăşesc, cu alte cuvinte, Credinţa, Speranţa şi Iubirea. Cele trei potenţialităţi pe care le-am primit în dar la Botez, şi pe care suntem chemaţi să le exprimăm în viaţa noastră, oricare ar fi ea.

Chestiunea este serioasă, deoarece de buna reuşită a acestei aventuri depinde calitatea restului lumii:

„Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe munte. Nici nu se aprinde o candelă şi se pune sub obroc, ci pe candelabru, ca să lumineze pentru toţi cei care sunt în casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri!” (Mt 5,13-16)

Pentru ca ei să vadă, şi să le vină dorinţa să înalţe privirea către un Altul.

Cuvintele din care este făcută această carte se nasc din aceste întâlniri. Multe cuvinte le-am ascultat şi eu, pe când le pronunţam aşa cum îmi erau sugerate de ochii persoanelor care stăteau în faţa mea. Ar fi lungă lista cu toate aceste persoane, sau comunităţi sau experienţe împărtăşite, dar această carte este o mică urmă din toate acestea. Le sunt recunoscător tuturor acestor persoane.

Luigi Maria Epicoco

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Iubirea infinită în divina Euharistie sau Inima lui Isus Cristos, Mântuirea Bisericii şi a Franţei. Scriere spirituală

Pauline Jaricot, Iubirea infinită în divina Euharistie sau Inima lui Isus Cristos, Mântuirea Bisericii şi a Franţei. Scriere spirituală, Iași 2023, 102 p., 14×20, ISBN 978-606-578-511-3, 15 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Iubirea infinită în divina Euharistie sau Inima lui Isus Cristos, Mântuirea Bisericii şi a Franţei. Scriere spirituală, scrisă de Pauline Jaricot și tradusă în limba română de Andrei Adam-Motyka. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 102 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei.

Poţi citi cărţi întregi despre o persoană; până nu ai o relaţie personală cu aceasta, ştii unele lucruri despre ea, dar nu o cunoşti cu adevărat. Desigur, nu există cunoaştere fără a şti, dar cel care ne vorbeşte despre o persoană sau o ţară pe care o cunoaşte vorbeşte altfel decât cineva care a studiat-o doar în cărţi.

La fel este, am putea spune, şi cu credinţa. Lumina credinţei ne este dată nu doar pentru a exprima adevăruri despre Dumnezeu, ci şi pentru a experimenta iubirea lui în inimile noastre. Prin credinţă, credinciosul îl poate cunoaşte personal pe Dumnezeu, pe el şi tot ceea ce face el să existe, poate intui grija pe care Dumnezeu o poartă creaţiei care îşi primeşte de la el existenţa şi sensul.

Acelaşi lucru este valabil, prin analogie, şi pentru frumoasa meditaţie despre Euharistie pe care Pauline Jaricot ne-o oferă în aceste pagini. O lioneză de la începutul secolului al XIX-lea, Pauline este o tânără prin care Dumnezeu a creat două opere foarte importante, Rozariul Viu şi Răspândirea credinţei, care s-au extins apoi în întreaga lume.

Ea nu scrie în aceste pagini nimic care să nu fi fost spus deja. Ceea ce ştie despre Euharistie a primit de la Biserică: de la credinţa trăită în familia ei, de la preoţii pe care i-a întâlnit, de la duhovnicii ale căror opere le-a citit. Dar cuvintele ei nu vin dintr-o simplă cunoaştere, ci putem vedea că pentru ea Euharistia este „marea taină” care acţionează mereu în adâncul inimilor noastre, izvorul tuturor sacramentelor. Pauline ştie că nu cunoaştem bine decât iubind, mai ales când este vorba de Cel pe care nu-l înţelegem dacă îl căutăm doar în mod pământesc.

A-l cunoaşte cu adevărat pe Isus şi Euharistia sa presupune să pătrundem, cu ajutorul harului divin, în acest mister şi să trăim o relaţie personală cu Cristos. Prin acest sacrament, Dumnezeu este cel care vine în întâmpinarea noastră; asistenţa şi acţiunea Duhului Sfânt permit iubirii lui Dumnezeu să intre şi să locuiască în noi. Iar Cristos ne transformă treptat: „Tu creezi, în cel care te primeşte cu vrednicie, un om spiritual”, spune Pauline.

Citind meditaţia sa despre Euharistie, ne putem însuşi bogăţia teologică şi spirituală trăită de mediile fervente din Biserica din timpul său. Descoperim dragostea sa pentru preoţi şi admiraţia pentru misiunea lor, găsim de asemenea o mare bogăţie doctrinară şi spirituală, care era clară pentru catolicii din acea vreme şi care poate să revigoreze relaţia noastră, a celor de azi, cu Cristos.

Pauline Jaricot a trăit profund Euharistia ca actualizare a jertfei lui Isus care s-a consumat în întreaga sa viaţă pământească, dar mai ales în moartea sa pe cruce. Creştinii sunt invitaţi să-l urmeze pe Domnul şi să intre în aceeaşi dispoziţie de jertfă interioară: „Oferiţi-vă”, le cere Cristos discipolilor săi, „aruncaţi-vă în sânul milostivirii mele!”

Aceste pagini mi-au amintit de modul în care sfântul Francisc de Sales vorbeşte despre Euharistie. El nu scrie un tratat teologic complet, punând în balanţă doctrina despre prezenţa reală, jertfă sau comuniune. El este mai cu seamă atent la consecinţele participării la Euharistie în viaţa noastră creştină. Pauline, conştientă de mizeria noastră umană, vede în Euharistie cea mai frumoasă dovadă a milostivirii lui Dumnezeu: „Isus este iubire”, scrie ea, „şi cine ar trebui să simtă aceste cuvinte mai bine decât bolnavul însuşi?”

Lectura acestei broşuri va da cu siguranţă roade şi îi va ajuta pe cititori să îşi reînnoiască modul de participare la sfânta Liturghie, angajându-se într-o viaţă autentic „euharistică”.

Cardinal Philippe Barbarin

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Dumnezeu este mereu nou. Gânduri spirituale

Benedict al XVI-lea, Dumnezeu este mereu nou. Gânduri spirituale, Iași 2023, 98 p., 14×20, ISBN 978-606-578-506-9, 15 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Dumnezeu este mereu nou. Gânduri spirituale, scrisă de Papa Benedict al XVI-lea și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 98 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei. 

Sunt bucuros că cititorul poate avea în mâini această culegere de gânduri spirituale ale regretatului Papă Benedict al XVI-lea. Titlul exprimă deja unul din aspectele cele mai caracteristice ale magisteriului şi ale însăşi viziunii despre credinţă a predecesorului meu: da, Dumnezeu este mereu nou pentru că El este izvor şi motiv de frumuseţe, de har şi de adevăr. Dumnezeu nu este niciodată repetitiv, Dumnezeu ne surprinde, Dumnezeu aduce noutate. Prospeţimea spirituală care transpare din aceste pagini o confirmă din plin.

Benedict al XVI-lea făcea teologie în genunchi. Argumentarea credinţei era făcută de el cu devoţiunea omului care s-a abandonat în întregime pe sine însuşi lui Dumnezeu şi care, sub conducerea Duhului Sfânt, căuta o pătrundere tot mai adâncă în misterul acelui Isus care l-a fascinat încă de când era tânăr.

Culegerea de gânduri spirituale care este prezentată în aceste pagini arată capacitatea creativă a lui Benedict al XVI-lea în a şti să investigheze diferitele aspecte ale creştinismului cu o rodnicie de imagini, de limbaj şi de perspectivă care devin un stimulent continuu de a cultiva darul preţios al primirii lui Dumnezeu în propria viaţă. Modul în care Benedict al XVI-lea a ştiut să facă să interacţioneze inima şi raţiunea, gândirea şi afectele, raţionalitatea şi emoţia constituie un model rodnic despre cum se poate relata tuturor forţa năvalnică a evangheliei.

Cititorul va vedea confirmat acest lucru în aceste pagini, care reprezintă – graţie şi competenţei curatorului, spre care se îndreaptă mulţumirea noastră vie – un soi de „sinteză spirituală” a scrierilor lui Benedict al XVI-lea: aici străluceşte capacitatea sa de a arăta mereu nouă profunzimea credinţei creştine. Este suficient un mic florilegiu. „Dumnezeu este un eveniment de iubire”, expresie care singură îndreptăţeşte din plin o teologie care caută mereu armonia între raţiune şi afect. „Ce anume ne va putea mântui vreodată, dacă nu iubirea?”, i-a întrebat pe tineri în veghea de rugăciune de la Köln, în 2005, meditaţia amintită aici în mod oportun, punând o întrebare care este ecou al lui Fiodor Dostoievski. Şi când vorbeşte despre Biserică, pasiunea eclezială îl face să pronunţe cuvinte deosebit de pătrunse de apartenenţă şi afecţiune: „Nu suntem un centru de producţie, nu suntem o firmă care are ca scop profitul, suntem Biserică”.

Profunzimea gândirii lui Joseph Ratzinger, care se întemeia pe Sfânta Scriptură şi pe părinţii Bisericii, ne este de ajutor şi astăzi. Aceste pagini tratează un evantai de tematici spirituale şi sunt un stimulent pentru a rămâne deschişi la orizontul veşniciei pe care creştinismul îl are în propriul ADN. Cea a lui Benedict al XVI-lea este şi va rămâne mereu o gândire şi un magisteriu rodnic în timp, pentru că a ştiut să se concentreze asupra referinţelor fundamentale ale vieţii noastre creştine: înainte de toate, persoana şi cuvântul lui Isus Cristos, în afară de virtuţile teologale, adică iubirea, speranţa, credinţa. Şi pentru aceasta toată Biserica îi va fi recunoscătoare. Pentru totdeauna.

În Benedict al XVI-lea, o devoţiune neîncetată şi un magisteriu luminos s-au întărit într-o alianţă armonioasă. De câte ori a vorbit despre frumuseţe cu cuvinte emoţionante! Benedict a considerat mereu frumuseţea ca un drum privilegiat pentru a deschide bărbaţii şi femeile către transcendent şi astfel să-l poată întâlni pe Dumnezeu, care era pentru el îndatorirea cea mai înaltă şi misiunea cea mai urgentă a Bisericii. Îndeosebi muzica a fost pentru el o artă apropiată cu care să înalţe spiritul şi interioritatea. Dar asta nu-l făcea să-şi abată atenţia, ca adevărat om de credinţă, de la problemele mari şi spinoase din timpul nostru, observate şi analizate cu judecată conştientă şi un spirit critic curajos. Din ascultarea Scripturii, citită în tradiţia mereu vie a Bisericii, a ştiut încă de tânăr să ia acea înţelepciune utilă şi indispensabilă pentru a stabili o confruntare dialogantă cu cultura timpului său, aşa cum confirmă aceste pagini.

Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că ni l-a dăruit pe Papa Benedict al XVI-lea: cu cuvântul şi mărturia sa, ne-a învăţat că este posibil, cu reflecţia, cu gândirea, studiul, ascultarea, dialogul şi mai ales rugăciunea, să slujim Biserica şi să facem bine întregii omeniri; ne-a oferit instrumente intelectuale vii pentru a permite fiecărui credincios să dea cont despre propria speranţă recurgând la un mod de gândire şi de comunicare care să poată fi înţeles de proprii contemporani. Intenţia sa era constantă: să intre în dialog cu toţi pentru a căuta împreună căile prin care să-l întâlnească pe Dumnezeu.

Această căutare a dialogului cu cultura din timpul său a fost mereu o dorinţă arzătoare a lui Joseph Ratzinger: el, ca teolog mai întâi şi ca păstor după aceea, nu s-a izolat niciodată într-o cultură numai intelectualistă, despărţită de istoria oamenilor şi a lumii. Cu exemplul său de intelectual bogat în iubire şi în entuziasm (care etimologic înseamnă a fi în Dumnezeu), ne-a arătat posibilitatea că a căuta adevărul este posibil şi că a ne lăsa posedaţi de el este ceea ce poate obţine în gradul cel mai înalt spiritul uman. Pe acest drum, toate dimensiunile fiinţei umane, raţiunea şi credinţa, inteligenţa şi spiritualitatea, au un rol şi un specific propriu.

Plinătatea existenţei noastre, ne-a amintit Benedict al XVI-lea prin cuvânt şi exemplu, se află numai în întâlnirea personală cu Isus Cristos, Cel Viu, Logosul întrupat, revelaţia deplină şi definitivă a lui Dumnezeu, care în el se manifestă ca Iubire până la sfârşit.

Aceasta este urarea mea adresată cititorului: să poată găsi în aceste pagini străbătute de glasul pasionat şi blând al unui maestru de credinţă şi de speranţă harul unei întâlniri noi şi dătătoare de viaţă cu Isus.

Franciscus

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Suflarea lui Dumnezeu. Să trăim o viaţă condusă de Duhul Sfânt

Dave Pivonka, Suflarea lui Dumnezeu. Să trăim o viaţă condusă de Duhul Sfânt, Iași 2023, 166 p., 14×20, ISBN 978-606-578-504-5, 20 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Suflarea lui Dumnezeu. Să trăim o viaţă condusă de Duhul Sfânt, scrisă de pr. Dave Pivonka și tradusă în limba română de Oana și Radu Capan. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 166 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei. 

Isus a vorbit despre Duhul Sfânt ca fiind Mângâietorul, Avocatul, Ajutorul şi Promisiunea Tatălui său. Sfântul Paul proclamă că „iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Romani 5,5). Cum a devenit Duhul Sfânt o sursă de teamă, confuzie şi dezbinări? Cum de atât de mulţi au devenit apatici faţă de Duhul Sfânt? Sunt conştient că nu toţi simţim acest lucru tot timpul, dar, la un moment dat, majoritatea credincioşilor o simt. Fie în cadrul îndrumării spirituale, fie la Spovadă sau la reculegeri şi conferinţe, întâlnesc adesea oameni care se împotrivesc Duhului lui Dumnezeu. Nu cred însă că trebuie să fie aşa.

Aşa cum Duhul Sfânt este în favoarea noastră, există un spirit rău care este împotriva noastră. Dacă cel rău reuşeşte să ne facă să punem la îndoială Duhul Sfânt, să ne împotrivim Duhului şi să nu fim deschişi faţă de Duhul lui Dumnezeu în viaţa noastră, atunci nu vom căuta ajutorul şi protecţia Duhului, pacea, prezenţa şi ungerea sa. Vom căuta să trăim viaţa creştină fără puterea lui Dumnezeu şi, în cele din urmă, vom fi prost pregătiţi pentru a face faţă luptelor care ne stau în faţă. Atunci vom fi înfrânţi. Nu trebuie să fie aşa!

A trăi o viaţă în Duh este aventura supremă. Îţi pot garanta că vei vedea lucruri pe care nu ţi le-ai imaginat niciodată şi vei merge în locuri în care nu ai visat niciodată. Vor fi momente în care vei simţi că vrei să renunţi, dar deodată vei fi umplut de putere pentru a continua să mergi mai departe. Te vei îndrăgosti din nou şi din nou şi din nou şi din nou. Inima îţi va fi frântă şi vindecată şi va deveni mai puternică de fiecare dată. Vor fi momente în care te vei simţi total pierdut, confuz şi în întuneric şi vei fi umplut de un freamăt mare, aşteptând şi întrebându-te cum va salva Dumnezeu situaţia. Vei deveni parte integrantă a celei mai uimitoare şi pasionale relaţii de iubire cunoscute vreodată de omenire. Viaţa ta nu va fi a ta şi nu îţi va păsa. Aceasta este trăirea unei vieţi în Duh.

În cele din urmă, acesta este scopul acestei cărţi: să ne ajute să ne trăim viaţa în Duhul lui Dumnezeu. Cred cu tărie că Dumnezeu doreşte să fie mai prezent în viaţa fiecăruia dintre noi şi, de multe ori, nu apreciem acest lucru sau nu îl recunoaştem. Rugăciunea mea este ca această carte să ne ajute să ne întâlnim cu Duhul mai des şi în mai multe moduri. Fie că este vorba de Sacramente, de Scriptură, de rugăciune, de familie, de muncă sau în timp ce facem cumpărături la mallul din apropiere, Dumnezeu doreşte să ne angreneze. De fiecare dată când îl întâlnim pe Dumnezeu, avem posibilitatea de a fi schimbaţi, iertaţi, restauraţi, umpluţi şi eliberaţi. Suflarea lui Dumnezeu dă viaţă spiritelor noastre obosite.

Pr. Dave Pivonka

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Pentru veşnicie. Meditaţii despre vocaţia de preot

Cardinal Robert Sarah, Pentru veşnicie. Meditaţii despre vocaţia de preot, Iași 2022, 242 p., 14×20, ISBN 978-606-578-498-7, 25 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Pentru veşnicie. Meditaţii despre vocaţia de preot scrisă de Cardinalul Robert Sarah și tradusă în limba română de Augusta-Maria Flonta. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 242 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei.

Vin cu smerenie în faţa fiecăruia, ca un frate, ca un prieten, ca un tată şi ca un condiscipol al lui Isus Cristos. Vin pentru a medita împreună cu voi despre acest dar minunat care ne-a fost făcut: preoţia. Isus ne face să participăm într-un mod nemaiauzit şi gratuit la preoţia sa.

Isus Cristos ne-a oferit o imagine foarte frumoasă, luminoasă şi clară a fiinţei sale sacerdotale. Sacramentul Preoţiei este această imagine a lui Isus, Marele Preot. Dar compromisurile noastre cu lumea au adăugat straturi de vopsea de calitate mediocră peste opera de artă divină, astfel încât aceasta şi-a pierdut strălucirea. Am stabilit, prin urmare, să o restaurăm, iar pentru aceasta trebuie să îndepărtăm aceste straturi adăugate, pentru a regăsi originalul.

Cum să realizăm această restaurare? Cum să îndepărtăm straturile acumulate de pictură şi de spoială? În această lucrare vă propun o metodă simplă: să lăsăm să vorbească Biserica! Să lăsăm să vorbească sfinţii, învăţătorii Bisericii. Să le urmărim privirea, pentru a ne reînnoi perspectivele.

Am dorit o carte simplă, scurtă, accesibilă tuturor, am vrut o carte care să-i ajute pe preoţi să-şi redescopere identitatea profundă, pentru ca poporul lui Dumnezeu să-şi reînnoiască perspectiva din care îi privesc.

Voi da cuvântul sfinţilor, bărbaţi şi femei, laici şi clerici. Puritatea sufletelor lor ne va permite să regăsim esenţa preoţiei. Nu vă aşteptaţi să găsiţi un tratat academic de teologie. Aici se manifestă teologia sfinţilor. Aceasta este contemplativă, spirituală, dar practică şi concretă, în acelaşi timp. Voi da cuvântul Bisericii şi magisteriului ei, căci prin ea ajunge la noi vocea lui Cristos.

Fiecare text va fi pentru noi ca o privire nouă, o trăsătură de lumină care să deseneze mai bine portretul spiritual al preotului, aşa cum l-a dorit Isus Cristos, aşa cum avem nevoie astăzi. În lumina acestor învăţături ale Bisericii şi ale sfinţilor, privite împreună, vom examina calitatea raporturilor noastre cu Dumnezeu. Vom încerca să determinăm conştientizarea faptului că aceia care-l slujesc pe Dumnezeu şi altarul nu mai trebuie să se amestece cu josniciile pământeşti.

În deşertul unei societăţi occidentale în care înaintează, cu paşi mari, apostazia silenţioasă a omului care crede că este mai fericit fără Dumnezeu, vin să vă îndemn să deveniţi, tot mai clar, semnele evidente ale prezenţei lui Dumnezeu în lume. Vă îndemn să vă aşezaţi deseori la picioarele lui Isus, pentru a-l asculta vorbindu-ne despre iubirea nemărginită a Tatălui şi pentru a reînvăţa de la el datoria primordială şi fundamentală pe care Dumnezeu ne-o încredinţează.

Această carte este o invitaţie să ne aşezăm la picioarele lui Isus, Marele nostru Preot, pentru a lăsa ca preoţia noastră să fie reînnoită. La picioarele lui, pe urmele lui, noi învăţăm să fim preoţi, să ne lăsăm desăvârşiţi după chipul şi asemănarea sa şi să intrăm pe deplin în misterele creştine pe care le celebrăm cu credinţă.

Conform sfântului Francisc din Assisi, această carte ar vrea să vă conducă la o convertire profundă, la a purta, ca el, în trupul vostru, stigmatele lui Cristos, şi, după cum a spus el, să adoptaţi ca regulă de viaţă „hotărârea de a respecta în totalitate sfânta evanghelie a Domnului nostru Isus Cristos”.

Cardinal Robert Sarah

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro