Benedict al XVI-lea, Biserica – Comunitatea iubirii, Iași 2017, 14×20, 72 p., ISBN 978-606-578-318-8, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Biserica – Comunitatea iubirii, scrisă de Papa Benedict al XVI-lea și tradusă în limba română de pr. dr. Ciprian Bejan-Piser. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în format 14×20, are 72 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei.

Biserica – Comunitatea iubirii este titlul unei noi serii de meditații culese din discursurile și omiliile Papei Benedict al XVI-lea, ținute în timpul pontificatului său și care ne pot ajuta să pătrundem mai adânc misterul Bisericii, comunitatea credincioșilor din care facem și noi parte.

Conceptul de „comunitate” este unul dintre punctele centrale ale ecleziologiei Papei Benedict al XVI-lea. Prin alegerea celor doisprezece apostoli se formează prima comunitate de credinţă şi începe misiunea Bisericii de a vesti evanghelia, fundamentată pe Cristos şi vie în Cristos. De la Biserică primim Botezul şi prin Botez suntem încorporaţi în marea familie a credincioşilor, care trăiesc bucuria de a sta şi de a merge împreună, în speranţă, către viaţa şi pacea împărăţiei lui Dumnezeu. De la această comunitate, care este Biserica, trec toate responsabilităţile, legăturile şi funcţiile la toţi cei care au devenit în aceasta „popor al lui Dumnezeu” şi „trup al lui Cristos”, pentru a lucra în fiecare zi la această casă spirituală comună, mereu în construcţie, întrucât practicarea iubirii care o edifică nu se termină niciodată.

Din toate învățăturile Papei Benedict al XVI-lea, se poate vedea cum acesta a trasat pe etape o adevărată şi proprie teologie sistematică a iubirii. Întregul său magisteriu a avut mereu ca punct fundamental iubirea: iubirea lui Dumnezeu, sigiliul creației şi al istoriei mântuirii şi cel al creștinilor, chemați să-l exercite ca slujire în favoarea adevărului şi a carității lui Cristos.

Cartea este structurată în cinci părți, precedate de o prefață. Fiecare dintre aceste părți tratează despre diferitele aspecte ale Bisericii, care este, în primul rând, Comunitatea de credință, care trăiește ca o mare familie, sub autoritatea papei și a episcopilor, într-o stare permanentă de convertire. Apoi, Biserica este Comunitatea vestirii, întrucât apostolii au primit această vocație, de a fi misionari, de a transmite evanghelia, iar noi suntem chemați la o nouă evanghelizare. În al treilea rând, Biserica este Comunitatea rugăciunii, prin rugăciunea credincioșilor, făcută în mod personal sau în cadrul jertfei euharistice. Rugăciunea reprezintă puntea care poate duce către unitatea creștinilor. De asemenea, Biserica este Comunitatea slujirii. Toți credincioșii, începând cu cei care fac parte din ierarhie, au îndatorirea de a-l reprezenta pe Cristos și de a-l sfinți pe om, sunt chemați să fie păstrători ai adevărului și miniștri ai carității. În sfârșit, Biserica este o Comunitate în pelerinaj, deoarece se îndreaptă spre împărăţia veşnică a lui Cristos, luminată în pelerinajul său pământesc de ceata sfinţilor care au onorat-o şi o onorează imitându-1 pe Cristos în perfecţiunea evanghelică.

Această carte este un ghid în care Papa Benedict al XVI-lea a dat o umilă şi limpede mărturie despre Biserică și se adresează tuturor celor care sunt încă în căutare și vor să înțeleagă cine este Biserica și care este misiunea membrilor ce o alcătuiesc.

Octavian Sescu

Benedict al XVI-lea, Biserica – Comunitatea iubirii, Iași 2017, 14×20, 72 p., ISBN 978-606-578-318-8, 10 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Fabian Pitreți, Don Orione – ieri și azi, Iași 2017, 14×20, 204 p., ISBN 978-606-578-319-5, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Don Orione – ieri şi azi, convorbiri realizate de Fabian Pitreți. Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, în format 14×20, are 204 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 20 lei.

Protagoniştii acestui frumos volum de dialoguri, deşi diferiţi prin vârstă sau prin experienţa de viaţă, au totuşi un element care-i uneşte: apartenenţa la aceeaşi familie religioasă şi asentimentul comun faţă de fondatorul acesteia, pe care au învăţat, odată cu trecerea anilor, să îl iubească şi să se conformeze idealului său.

Paginile acestui volum pun în lumină fidelitatea lui Dumnezeu faţă de aceste persoane, precum şi faţă de noi toţi; fidelitate ce se manifestă în mod deosebit sub aspectul milostivirii. Astfel, conversaţiile prezentei opere se prezintă ca un comentariu viu la una dintre rugăciunile cele mai vechi de „Colectă” prezente în Liturghierul Roman: „Dumnezeule, care îţi dezvălui atotputernicia mai ales prin milă şi iertare!” De fapt, pentru a indica prezenţa sa, Domnul nu a ales o idee abstractă, ci reală, concretă, un sentiment profund, natural, plin de gingăşie şi de compasiune, de indulgenţă şi de iertare, adică de milostivire.

Din prezentele pagini, deşi cu multă delicateţe, se reflectă şi unele limite ale protagoniştilor; drumul lor de sequela Christi şi de fidelitate în spiritul lui don Orione nu a fost mereu liniar şi conştient. Această realitate face ca prezentul volum să fie şi mai interesant, deoarece în aceste pagini nu se vrea o prezentare ideală, perfectă, a unor persoane care nu simt nevoia convertirii, persoane care se aseamănă unui fariseu, ci, din contră, care se aseamănă cu un păcătos, şi nu cu „broasca lui Fedro”, sau cu melcul din Trilussa care se simţea erou al istoriei pentru faptul că, prin propria salivă, a lăsat o urmă pe un simbol al istoriei, şi anume obeliscul roman.

Nu în ultimul rând, o altă caracteristică a prezentului volum constă din a se face un mijloc de comunicare al carismei orionine prin intermediul experienţelor de viaţă ale celor intervievaţi. Aşadar, autorul nu îşi propune o abordare ştiinţifică a carismei şi caracteristicilor sale, ci o comunicare artistică în concreteţea vieţii umane a celor intervievaţi, punând în evidenţă idealurile acestora, ce fac din aceasta un dar unic în marele mozaic al vieţii religioase. În acest mod, carisma orionină se transmite sub forma experienţei de viaţă, deci sub forma unei naraţiuni care ne leagă de experienţa spirituală a lui don Orione.

Mă alătur bucuriei autorului în ceea ce priveşte prezentul volum şi îmi doresc ca această operă să fie citită cu mult drag şi cu mult interes.

Pr. Aurelio Fusi

Fabian Pitreți, Don Orione – ieri și azi, Iași 2017, 14×20, 204 p., ISBN 978-606-578-319-5, 20 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Ottavio de Bertolis, Izvoarele biblice ale spiritualităţii Inimii Preasfinte a lui Isus, Iași 2017, 14×20, 66 p., ISBN 978-606-578-315-7, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Izvoarele biblice ale spiritualităţii Inimii Preasfinte a lui Isus, scrisă de Ottavio de Bertolis și tradusă în limba română de pr. dr. George Marius Nicoară. Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, în format 14×20, are 66 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 10 lei.

Mărturisesc, încă de la început, că doresc să reflectăm asupra fundamentelor biblice ale spiritualităţii sfintei Inimi. Aşa cum observaţi, prin aceste cuvinte reiau învăţătura părintelui Charles Bernard, care vorbea despre „spiritualitatea” Preasfintei Inimi, şi nu despre „devoţiune”; de fapt, ultimul cuvânt, cu toate că este foarte bogat şi foarte prezent în tradiţia noastră, are în limbajul curent un înţeles aproape inferior, dacă nu chiar peiorativ, indicând ceva opţional, ca o cireaşă de pe tort, care poate să fie sau să nu fie şi, în final, este totuna dacă este sau nu este.

Cuvântul „devoţiune”, în limbajul curent, a dobândit, în afară de aceasta, o conotaţie neimportantă, indicând, implicit, un context mediocru, lipsit de capacităţi intelectuale şi de perspective umane largi, o mentalitate „de prunci”, nu în sensul evanghelic al cuvântului. În mod evident, în gândirea sfântului Toma de Aquino, acest cuvânt nu are deloc acest înţeles, ci are înţelesul unei tensiuni existenţiale a minţii, a sufletului şi a trupului, îndrumate total spre Dumnezeu; totuşi, este nevoie să ţinem cont de limbajul actual şi din acest motiv vom folosi cuvântul „spiritualitate” a Preasfintei Inimi, şi nu „devoţiune”.

Preasfânta Inimă, simbolul şi spiritualitatea ei văzută ca pe o faţetă subtilă de la care se ajunge la inteligenţa profundă a Scripturilor. De fapt, fiecare întâlnire a noastră cu Isus devine o întâlnire cu Inima celui despre care vorbesc Scripturile. Putem, prin urmare, să ne întrebăm, în meditaţia noastră zilnică, precum şi la sfânta Liturghie sau în Liturgia Orelor: „Ce anume doreşte Isus să-mi spună prin această lectură, prin acest psalm, prin această pagină a Vechiului Testament sau prin afirmaţia lui Paul sau a lui Ioan?” Deoarece, de fapt, este mereu el şi numai el cel care vorbeşte prin intermediul profeţilor, al apostolilor şi al evangheliştilor. Putem să privim în altă cheie întreaga Sfântă Scriptură, ca fiind un imens mozaic, o multitudine de cărţi de vizită pe care se pictează un chip, însuşi Isus, pe care-l contemplăm în Preasfânta lui Umanitate, în ceea ce a făcut sau dorise să facă şi în ceea ce suferise şi dorise să sufere pentru noi.

Toate rândurile Sfintei Scripturi, direct sau indirect, prin culori mai vii (cum transpare în mod special în contemplarea pătimirii, care este apogeul manifestării Preasfintei Inimi a lui Cristos) sau în culori mai pale (cum se observă în unele pagini din Vechiul Testament, acolo unde anunţul lui Cristos este uşor umbrit de cuvântul textului), îl manifestă pe Isus Cristos, iar persoana lui îi descoperă Inima.

Prin urmare, spiritualitatea Preasfintei Inimi a lui Cristos este, înainte de toate, o metodă şi un stil de rugăciune, care se construieşte zi după zi prin rugăciune perseverentă şi zilnică. Alături de meditaţie, faţă de ceea ce Isus spune sau îmi spune, în funcţie de cuvintele folosite, va urma, negreşit, răspunsul nostru, rugăciunea din interiorul lectio divina, şi anume „ceea ce eu îi spun sau îi cer”, în „a vorbi cu el aşa cum un prieten vorbeşte altui prieten”.

Aici se adevereşte spusa aceea: „inimă la inimă”, adică sincer şi cu încredere, încrezător şi abandonat, prin care Papa Benedict al XVI-lea ne arată că este semnul întâlnirii noastre cu Dumnezeu. În acest loc se găseşte întâlnirea cu el, ce se prelungeşte dincolo de Cuvânt, în special la sfânta Liturghie şi în adorarea preasfântului Sacrament: Cuvântul ce nu este numai Cuvânt, ci şi pâine. Prin el, darul şi cel care se dăruieşte sunt acelaşi lucru, iar Persoana, cunoscută, adorată, celebrată şi contemplată de noi, este prezentă în mod real.

Spiritualitatea Preasfintei Inimi nu poate să nu ţintească spre Euharistie şi spre adoraţia ei, acolo unde Isus este prezent în mod real: în special prin rugăciunea „orei sfinte”, pe care, personal, o consider cea mai sigură cale de a ajunge la o întâlnire personală cu Preasfânta Inimă a lui Cristos.

Ottavio de Bertolis

Ottavio de Bertolis, Izvoarele biblice ale spiritualităţii Inimii Preasfinte a lui Isus, Iași 2017, 14×20, 66 p., ISBN 978-606-578-315-7, 10 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Benedict al XVI-lea, Maria – Steaua speranței, Iași 2017, 14×20, 77 p., ISBN 978-606-578-315-7, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Maria – Steaua speranței, scrisă de Papa Benedict al XVI-lea și tradusă în limba română de pr. dr. Ciprian Bejan-Piser. Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, în format 14×20, are 77 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 10 lei.

Papa emerit Benedict al XVI-lea ne propune o serie de meditații despre Sfânta Fecioară, pe care o numește „Steaua speranței”. De ce acest titlu? Deoarece ea a fost mereu disponibilă să împlinească planul lui Dumnezeu, iar prin credință a devenit Arca vie a alianței, în care Dumnezeu s-a făcut om, unde a devenit asemenea fiecăruia dintre noi. Maria a avut un rol fundamental în istoria mântuirii, acela de a-l naște pe Fiul lui Dumnezeu. O misiune dificilă, plină de necunoscut, dar nu imposibilă pentru cea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul (cf. Lc 1,45).

Aceste meditații sunt rodul reflecției papei și au fost culese din discursurile și omiliile ținute de-a lungul pontificatului său cu ocazia diferitelor sărbători în cinstea Sfintei Fecioare Maria, în timpul audiențelor generale sau la diferite întâlniri cu persoanele consacrate sau cu laicii. Prin aceste meditații papa o propune pe Maria ca model de ascultare, de credință și de slujire.

În prima parte a cărții, suveranul pontif ne-o prezintă pe Maria ca Mamă a lui Dumnezeu. Maternitatea Mariei începe la buna-vestire și se împlinește la picioarele crucii, pe Calvar. Prin „da-ul” Mariei a început o nouă etapă a istoriei, deoarece a acceptat ca din ea să ia trup omenesc Cuvântul Tatălui Veșnic, Isus Cristos. Prin cântarea Magnificat, Sfânta Fecioară își exprimă recunoștința pentru misiunea care i-a fost încredințată.

În cea de-a doua parte, o întâlnim pe Maria ca Mamă a Bisericii, sarcină pe care a primit-o de la Fiul ei răstignit pe cruce, când i-a spus: „Femeie, iată-l pe fiul tău!” (In 19,27) După înviere, Scriptura ne-o înfățișează pe Maria alături de discipoli, mereu în rugăciune. Apoi, de-a lungul istoriei, o întâlnim pe Maria mereu gata să-i ajute pe fiii ei de pe pământ.

A treia parte a cărții cuprinde câteva rugăciuni prin care ne putem încredința viața lui Dumnezeu prin mijlocirea Sfintei Fecioare. Papa Benedict al XVI-lea a propus spre meditație aceste rugăciuni la diferite sărbători în timpul pontificatului, ca mulțumire, dar și ca cerere pentru toate necesitățile lumii în care trăim.

Această carte se adresează celor care doresc să se apropie mai mult de Sfânta Fecioară și caută să descopere chipul de mamă al Mariei, Mamă a lui Dumnezeu și Mamă a Bisericii.

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Rogelio García Mateo S.J., Spiritualitate și laicat, Iași 2017, 14×20, 133 p., ISBN 978-606-578-316-4, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Spiritualitate și laicat, scrisă de pr. Rogelio García Mateo S.J. și tradusă în limba română de pr. dr. George Marius Nicoară. Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, în format 14×20, are 133 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 15 lei.

 

Preotul iezuit Rogelio García Mateo ne propune un material în care abordează o temă cu o mare însemnătate în zilele noastre și anume: laicatul. El ne propune să descoperim identitatea laicului și misiunea sa în cadrul Bisericii. „Laicii, afirmă autorul, prin activitatea lor socială și prin care sunt implicați în mod imediat în realitatea familială, simt nevoia de a găsi o identitate spirituală care să nu fie o imitare a spiritualității sacerdotale, ci să găsească o viață de credință proprie și solidă, care să poată susține existența lor cotidiană”.

Cartea părintelui Rogelio García Mateo, Spiritualitate și laicat, este structurată în două părți, precedate de o introducere. Prima parte cuprinde opt puncte în care sunt evidențiate aspectele fundamentale din spiritualitatea creștină, și anume: rugăciunea, discernământul spiritual, protagoniștii rugăciunii, pe care îi întâlnim în Sfânta Scriptură și de-a lungul istoriei Bisericii, sfinții, care au fost modele de spiritualitate prin viața desăvârșită, experiența mistică, contemplare și acțiune.

În cea de-a doua parte, autorul vorbește despre identitatea spirituală a laicului, pornind de la exortația apostolică Christifideles laici, care tratează despre vocația și misiunea laicilor în Biserică și în lume. Toți oamenii sunt chemați la sfințenie, iar pentru aceasta sunt înzestrați cu diferite carisme sau ministere. Fiecare credincios, în domeniul său de activitate, are o anumită responsabilitate față de misiunea Bisericii. Laicii trebuie să trăiască evanghelia în cadrul vieții de familie prin slujirea persoanei și a societății.

Această carte se adresează într-un mod deosebit celor care doresc să-și aprofundeze identitatea și caută să-și trăiască în mod concret credința în fiecare sferă a vieții cotidiene.

Rogelio García Mateo S.J., Spiritualitate și laicat, Iași 2017, 14×20, 133 p., ISBN 978-606-578-316-4, 15 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Don Orione (sfântul Alois Orione), În numele divinei providențe. Cele mai frumoase pagini, Iași 2016, 13×20, 150 p., ISBN 978-606-578-271-6, 15 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Giuseppe Forlai, Lumea văzută altfel. Sfaturile evanghelice în viaţa de zi cu zi, Iași 2017, 14×20, 70 p., ISBN 978-606-578-314-0, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Lumea văzută altfel. Sfaturile evanghelice în viaţa de zi cu zi, scrisă de Giuseppe Forlai și tradusă în limba română de Daniel Hrişcă. Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, în format 14×20, are 70 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 10 lei.

Reflecţiile pe care le prezint aici în scris au fost destinate rubricii „Orizonturi creştine” a Radioului Vatican, transmise în perioada 2011-2012. Am dorit să parcurgem împreună un scurt itinerar care să ne ajute să înţelegem felul în care viaţa lui Isus, om sărac, cast şi ascultător, este o realitate care poate să-l atingă pe fiecare creştin în modul cel mai intim. Nu numai cei care profesează sfaturile evanghelice în viaţa consacrată într-o comunitate sau într-un institut secular primesc acest dar, ci şi un laic, un preot diecezan, o persoană căsătorită (întrucât prin Botez toţi am primit harul şi misiunea de a fi „un alt Cristos”) pot scoate din aceste trei izvoare de apă vie… să-şi potolească setea, de ce nu, „în afara templului” instituţiilor particulare (foarte bune, desigur, dar din care nu toţi sunt chemaţi să facă parte).

Tocmai în virtutea fundamentului comun, vom lua ca punct de plecare harul Botezului şi apoi vom încerca să ne apropiem cu grijă de persoana lui Cristos, Unsul Tatălui, pentru a înţelege cum anume, în el, fiecare creştin poate adopta, în cotidianitate, un stil de viaţă în sărăcie, curăţie şi ascultare. Cu toţii avem mare nevoie să înţelegem acest lucru, chiar dacă aceasta a fost probabil sufocată de prejudecăţi sau de simpla ignoranţă în privinţa acestui subiect: nu e uşor să preţuim sfaturile evanghelice, deoarece sunt percepute ca simple renunţări la ceea ce e legitim. Şi totuşi, pentru Isus Învăţătorul, care vede lumea altfel decât noi, sfaturile evanghelice sunt un mare dar pentru viaţa creştină şi datorită faptului că – şi vom încerca să o descoperim împreună – sunt profund coerente cu planul Creatorului. Prin „practicarea” lor, putem deveni tot mai mult noi înşine, ne putem asemăna, adică, tot mai mult cu Dumnezeu.

Iată, aşadar, că aceste câteva pagini vor să fie o încercare de a gusta harul care umanizează, al sărăciei, al curăţiei şi al ascultării. Pentru cei care apoi vor dori să aprofundeze din punct de vedere teologic această temă, vor găsi în librării diferite eseuri: recomand câteva în bibliografia selectivă.

Giuseppe Forlai

Giuseppe Forlai, Lumea văzută altfel. Sfaturile evanghelice în viaţa de zi cu zi, Iași 2017, 14×20, 70 p., ISBN 978-606-578-314-0, 10 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Raniero Cantalamessa, Chipul milostivirii. Mic tratat despre milostivirea divină și omenească, Iași 2016, 14×20, 172 p., ISBN 978-606-578-254-9, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Chipul milostivirii. Mic tratat despre milostivirea divină și omenească, scrisă de Raniero Cantalamessa şi tradusă în limba română de pr. Eduard Soare. Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, formatul 14×20 cm, are 172 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 15 lei.

În această carte, pr. Raniero Cantalamessa, predicator apostolic în cadrul Curiei Romane, dorește să răspundă la o întrebare ce deseori a fost pusă în timpul Anului Jubiliar al Milostivirii: „Cum pot să fiu milostiv?” Grație Papei Francisc care a inaugurat acest timp sfânt, fiecare credincios are ocazia să experimenteze milostivirea divină, însă, în același timp, și să pună în aplicare iubirea lui Dumnezeu în raport cu semenii săi. De altfel, acest mic tratat, după cum este subintitulată cartea, leagă cele două niveluri ale trăirii milostivirii, cea divină și cea omenească, fiind propus cititorului, ca punct de plecare în practicarea milostivirii, exemplul lui Isus Cristos, Cuvântul întrupat, expresia sublimă a Milostivirii.

Structurată în două părți, cartea Chipul milostivirii.Mic tratat despre milostivirea divină și omenească reflectează, în primul rând, asupra acțiunilor pline de iubire ale lui Dumnezeu în planul său de mântuire, accentul fiind pus pe opera lui Isus Cristos, chipul vizibil al Tatălui, și, în al doilea rând, asupra datoriei de a fi milostivi și a asupra faptelor de milostenie, la care este chemat fiecare credincios.

A fi milostiv se identifică cu un exercițiu continuu, căci milostivirea, și nu reproșul, este cea care condamnă păcatul, dar apără persoana, oferindu-i păcătosului dreptul la schimbare, de a fi revitalizat de harul lui Dumnezeu. Discriminarea este opusul milostivirii, iar cartea Chipul milostivirii. Mic tratat despre milostivirea divină și omenească atrage atenția că cei care aleg discriminarea, vor rămâne discriminați, căci nu sunt capabili să împărtășească o iubire gratuită, asemenea lui Dumnezeu.

Papa Francisc afirmă, într-un mesaj postat pe o rețea de socializare în data de 8 martie 2016, că „micile gesturi ale iubirii, ale tandreții și ale grijii sunt cele care îi determină pe oameni să simtă prezența lui Dumnezeu”. Chipul milostivirii. Mic tratat despre milostivirea divină și omenească ne învață care sunt aceste gesturi ale iubirii sincere și cum putem, prin ele, să deschidem poarta milostivirii pentru a reînnoi lumea.

Michail Iulian Echert

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Claudiu Dumea, Mergeți la Iosif!, Iași 2016, 14×20, 180 p., ISBN 978-606-578-249-5, 15 lei.

Editura „Sapientia” anunță apariția cărții Mergeți la Iosif!, scrisă de pr. Claudiu Dumea. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 180 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.

Cartea publicată recent de Editura Sapientia, Mergeți la Iosif!, scrisă de părintele Claudiu Dumea, apare într-un timp special, luna martie, lună închinată sfântului Iosif, cel care a avut minunata misiune de a fi cap al Sfintei Familii. Însăși figura sa, care transpare din scrierile sacre, denotă că era un om de caracter și un sfânt: drept, ascultător și tăcut, virtute care pune mult în lumină faptele sale și ascultarea sa.

Autorul își începe reflecția asupra personalității sfântului Iosif plecând de la întrebarea dacă ar fi un fapt exagerat a-l plasa pe sfântul Iosif în centrul istoriei lumii. Paternitatea lui Iosif este una specială și a fost exprimată prin diferite asemănări de-a lungul istoriei. Însă niciuna nu i-a epuizat adevărata semnificație. Deși nu a avut niciun rol în conceperea lui Isus, autoritatea și prerogativele sale sunt acelea ale unui tată adevărat. De aceea, conchide părintele, paternitatea lui Iosif este un mister tocmai datorită unicității sale. Astfel, a-l considera pe Iosif din prisma legăturii sale speciale cu Isus, centrul istoriei, îl îndreptățește pe autor să afirme că acesta se bucură de privilegiul de a fi, alături de Isus, în centrul istoriei lumii.

În continuare, părintele prezintă calitățile sfântului Iosif cel tăcut, cel muncitor și castissimus (după cum îl numesc invocațiile litanice), dar și rolul său în principalele momente ale copilăriei lui Isus. În toate aceste evenimente, atitudinea lui Iosif este aceea a unui om înțelept, hotărât, care primește o misiune pe care o îndeplinește cu conștiinciozitate: a-l crește, a-l îngriji și a-l educa pe Fiul lui Dumnezeu.

Sfântul Iosif s-a bucurat de un cult deosebit, atât în Orient, cât și în Occident. Autorul își încheie cartea cu o sinteză a cultului de care s-a bucurat sfântul Iosif până în timpurile moderne, dar și după acestea, aducând exemple numeroase în această privință.

În contextul crizei instituției familiei, personalitatea sfântului Iosif se impune ca model de tată și soț exemplar, dar și ca model de credință și de ascultare, realizator al unei misiuni dificile, greu de înțeles și totuși specială și plină de mister. Cartea este adresată tuturor cinstitorilor sfântului Iosif, dar și celor care, în căutare de modele, vor descoperi în această carte un îndemn deosebit: „Mergeți la Iosif!”

David Eduard Cristian

Claudiu Dumea, Mergeți la Iosif!, Iași 2016, 14×20, 180 p., ISBN 978-606-578-249-5, 15 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Carlo Maria Martini, Încercări și mângâieri ale preotului, Iaşi 2015, 132 p., 14×20, ISBN 978-606-578-197-9, 15 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Încercări și mângâieri ale preotului, scrisă de Cardinalul Carlo Maria Martini şi tradusă în limba română de pr. Eduard Soare. Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, formatul 14×20, are 132 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.

 

„Aceasta vă cer”, spunea Papa Francisc în predica de la Liturghia Crismei din primul an al pontificatului său (2013), „fiţi păstori cu mirosul oilor”. Aceeași grijă constantă pentru formarea preoților a împărtășit-o mereu și arhiepiscopul de Milano, cardinalul Carlo Maria Martini. Despre această grijă dă mărturie cartea publicată recent la Editura Sapientia, cu titlul Încercări și mângâieri ale preotului și fiind tradusă de pr. Eduard Soare.

Participarea anuală la zilele de formare pentru clerul diecezei ambroziene și însoțirea păstorilor din dieceza sa în diferite pelerinaje, sunt doar câteva dintre circumstanțele în care au apărut meditațiile adunate în această carte, ținute în perioada 1988-2001. Chiar și contextul în care a apărut această operă vorbește despre afecțiunea și predilecția sinceră a cardinalului față de preoții diecezei sale: Anul Sfintei Preoții (iunie 2009 – iunie 2010).

Prologul cărții creionează imaginea parohului de Ars, Ioan Maria Vianney, între încercări și mângâieri. Ceea ce autorul subliniază este teama pe care o simțea sfântul paroh de Ars gândindu-se la misiunea sa, teamă exprimată prin „fugile” sale repetate. Care este sursa acestei „oboseli morale”? Cum poate fi ea depășită? Autorul identifică sursa acestei frici în conștientizarea unei poveri grele a păcatului propriu și al altora și propune identificarea martiriului interior al preotului cu rugăciunea lui Isus din Ghetsemani (cf. Mt 26,38).

Primul capitol prezintă ca actuale dificultățile întâmpinate de profetul Iona în misiunea la care a fost chemat: fuga sa de slujire și predicarea împotriva voinței. Acestor „încercări”, Carlo Maria Martini le propune schematic câteva puncte practice de rezolvare.

Capitolul al II-lea este o meditație la fragmentul din 2Cor 1,12-2,11. Pornind de la dificultățile cu care s-a confruntat sfântul Paul, cardinalul prezintă slujirea sacerdotală ca pe o paternitate care se construiește cu răbdare și cu maturitate, subliniind faptul că ultima posibilitate de a ieși din dificultate este iertarea.

Caracterul meditativ al cărții este dezvăluit în următorul capitol, structurat ca o „lectio divina” și dedicat fragmentului din Gal 2,11-14. Pornind de la acest text, în care se relatează confruntarea dintre Petru și Paul la Antiohia, autorul subliniază dragostea exigentă față de Biserică.

Trecând el însuși prin experiența îndoielii, preotul trebuie să fie un însoțitor fidel pentru cei care trăiesc chinul necredinței. Atitudinea sa față de acești oameni trebuie să se inspire din modelul sfintei Tereza de Lisieux, o femeie de credință care a căutat mereu adevărul (capitolul IV). Totuși, ca modele pe drumul formării, Carlo Maria Martini zugrăvește portretele a trei mari exemple din Vechiul Testament, Noul Testament, respectiv, din Istoria Bisericii: Moise, Petru şi Ignațiu de Loyola (capitolul V). În capitolul VI, cardinalul sugerează figura sfintei Tereza de Lisieux ca punct de plecare al unei reflecții despre iertare și mulțumire, fără de care preotul nu s-ar putea bucura de roadele păcii care izvorăsc din misiunea sa.

Capitolul al VII-lea este consacrat speranței maturității preotului observată în cateva fragmente și imagini evanghelice, precum și în câteva scrieri ale sfântului Francisc de Sales. Ultimul capitol vorbește despre „bucuria perfectă” pe care o naște slujirea și propune ca text pentru „lectio divina” un fragment din Noul Testament: Evr 13,8-15, împreună cu câteva puncte de reflecție personale.

Cartea Încercări și mângâieri ale preotului a cardinalului Carlo Maria Martini dezvăluie în persoana autorului imaginea păstorului care este aproape de preoții săi în momentele de trudă, de încercare și de oboseală, pentru a le oferi „uleiul consolării și vinul speranței”. Deși aceste meditații își au izvorul în grija deosebită a cardinalului pentru clerul Arhidiecezei de Milano, ele se adresează, prin actualitatea textelor și claritatea perspectivelor propuse, nu doar celor care aspiră la slujirea preoțească, ci și tuturor celor care o exercită deja cu perseverență și au nevoie de o împrospătare a motivației.

Eduard Cristian David

Carlo Maria Martini, Încercări și mângâieri ale preotului, Iaşi 2015, 132 p., 14×20, ISBN 978-606-578-197-9, 15 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro