Claudiu Dumea, În cruce este mântuirea! Reflecţii despre sensul vieţii, bolii, bătrâneţii şi al morţii, Iaşi 2014, 88 p., 14×20, ISBN 978-606-578-170-2, 10 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii În cruce este mântuirea! Reflecţii despre sensul vieţii, bolii, bătrâneţii şi al morţii, scrisă de Claudiu Dumea. Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, formatul 14×20, are 88 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 10 lei.

Cred că întrebarea asupra sensului vieţii se naşte din faptul că omul apare pe această lume fără „acordul” său. De regulă, ne întrebăm asta când nimic nu pare să ne reuşească şi când suntem într-un mare impas: „De ce eu, de ce mie?”

Nimeni nu este întrebat când şi unde vrea să se nască, dar fiecare ştie la un moment dat ce vrea să fie în viaţă sau ce şi-ar dori. Pentru că „apărem” astfel pe lume, de asta privim viaţa ca pe un dar, deşi sensul acestui dar ne scapă adesea. Odată înţelese dimensiunea şi amploarea lumii în care am apărut, sensul vieţii devine tot mai greu de descifrat din cauza multitudinii de evenimente la care luăm parte. Moartea este confirmarea efemerului vieţii şi, adesea, moartea cuiva este prima experienţă care îl face pe om să reflecteze asupra sensului vieţii.

Lucrarea părintelui Claudiu Dumea, În cruce este mântuirea! Reflecţii despre sensul vieţii, bolii, bătrâneţii şi al morţii, împărţită în cinci părţi, apărută recent la Editura Sapientia, vorbeşte tocmai despre acest „sens”, însă ancorat, fundamentat în Dumnezeu, în crucea lui Cristos. Autorul ne asigură că o dată cu evenimentul morții nu se termină totul, ci, din contră, acest eveniment tragic pentru ochii oamenilor, nu este decât un nou început.

În Constituţia pastorală Gaudium et spes se afirmă: „Dezechilibrele de care suferă lumea de astăzi sunt, de fapt legate de un dezechilibru fundamental, înrădăcinat în inima omului… Sunt unii care, pierzând speranţa de a afla sensul vieţii, ridică în slăvi curajul acelora care, socotind că existenţa umană este în sine lipsită de orice semnificaţie, se străduiesc să-i dea o semnificaţie completă, în mod subiectiv. Totuşi, în faţa evoluţiei actuale a lumii, creşte din zi în zi numărul acelora care îşi pun întrebări fundamentale sau le resimt cu o nouă acuitate. Ce este omul? Care este sensul durerii, al răului, al morţii, care, în ciuda oricărui progres, nu încetează să existe? Ce va urma după această viaţă pământească? (nr. 10).

În prima parte a lucrării, părintele Dumea vorbeşte despre sensul vieţii, aducând drept motive pentru existenţa umană faptul că suntem gândiţi, doriţi, voiţi, iubiţi de Dumnezeu. Când Dumnezeu dă sens existenţei noastre, acest sens ne înveseleşte şi ne luminează viaţa. În cea de-a doua parte, tratând despre neputinţa omenească, autorul ajunge la concluzia că suferinţa suportată în unire cu Cristos, îşi schimbă chipul. Crucea lui Cristos este mântuire.

Partea a treia și a patra au în centrul atenției bătrânețea și singurătatea, de fapt, arta de a trăi bătrânețea și încrederea în Dumnezeu. Părintele Dumea accentuează însă faptul că această artă de a îmbătrăni frumos și senin nu are niciun sens fără credința în Dumnezeu: „Credința este cea mai bună terapie împotriva stărilor anxioase, izvor de energie, de seninătate, pentru a-ți trăi frumos și armonios până în ultima clipă anii bătrâneții”.

În final, în partea a cincea, autorul încearcă să dea un sens morții. Moartea e singura certitudine în viața fiecărui om: „Pentru omul care nu are credință și speranță, moartea este poarta spre ieșire; ieșind, cade în abisul neantului. Pentru cel care are credință și speranță, moartea este poarta de intrare; intrând în ea, cade în brațele Tatălui”.

Cartea poate fi de un real folos tuturor celor care doresc să găsească un sens, un fundament pentru existența lor mundană, dar și celor care încearcă să înțeleagă cuvintele lui Cristos: „Eu sunt învierea și viața. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; și oricine trăiește și crede în mine nu va muri în veci” (In 11,25-26).

 

Laurențiu Turbuc

Claudiu Dumea, În cruce este mântuirea! Reflecţii despre sensul vieţii, bolii, bătrâneţii şi al morţii, Iaşi 2014, 88 p., 14×20, ISBN 978-606-578-170-2, 10 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Pierre-Marie Delfieux, Ceea ce vreau eu este iubirea. Un itinerar biblic, Iași 2014, 14×20, 264 p., ISBN 978-606-578-180-1, 20 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

François Varillon, Umilinţa lui Dumnezeu, Iaşi 2014, p. 158, 14×20, ISBN 978-606-578-184-9, 15 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Umilinţa lui Dumnezeu, scrisă de François Varillon și tradusă în limba română de Andrei Adam-Motyka. Cartea apare în colecţia Spiritualitate, formatul 14×20, are 158 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.

Piramidele vorbesc despre conducătorii de odinioară ai Egiptului, faraonii. Sanherib al Asiriei, Alexandru cel Mare al Greciei sau Iulius Caesar al Romei au rămas şi ei în istorie. Putem spune că aceste personalităţi au avut ceva în comun: nu şi-au făcut o reputaţie de persoane cu adevărat umile.

Ar putea oare cineva să-şi imagineze că vreunul dintre conducătorii menţionaţi i-ar fi căutat adesea pe supuşii lor umili, care aveau nevoie de un cuvânt bun, de o mângâiere? Cel mai probabil, nu! Nu ni-i putem imagina nici trecând pragul unor case sărăcăcioase pentru a ridica moralul celor care sunt copleşiţi de necazuri. Aici se vede, pe lângă multe altele, o diferenţă dintre ei şi Creatorul universului, Dumnezeu.

Cu toate că gloria, măreţia lui Dumnezeu este de nepătruns, Cronistul ne spune că „ochii Domnului scrutează tot pământul ca să se arate tare faţă de cei cu inima neprihănită faţă de el” (2Cr 16,9). Cea mai grăitoare dovadă de umilinţă şi iubire din partea lui Dumnezeu a fost aceea că l-a trimis pe unicul său Fiu „ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In 3,16). Nimeni din întregul univers nu s-a umilit atât de mult cum a făcut-o Dumnezeu pentru a-i ajuta pe oamenii loviţi de păcat.

Despre această umilinţă vorbeşte şi iezuitul francez François Varillon în lucrarea Umilinţa lui Dumnezeu, pe care o prezentăm cititorilor noştri. Părintele scrie această scurtă reflecţie avânt ferma convingere că o trăsătură a lui Dumnezeu este şi umilinţa. El spune că „atunci când mă rog, mă adresez unuia mai umil decât mine; când eu îmi mărturisesc păcatul, îi cer iertare unuia mai umil decât mine; dacă Dumnezeu nu ar fi umil, eu aş ezita să-i spun iubire infinită”.

Lucrarea apare în limba română graţie traducerii realizate de dl. Andrei Adam-Motyka din originalul francez, L’humilité de Dieu” (Paris 1974). Cu toate că au trecut patruzeci de ani de la prima ediţie a acestei opere, ea nu-și pierde actualitatea. Este structurată în trei părţi şi are ca temă un gând al lui Meister Eckhart, pus drept cheie de lectură la începutul operei: „Virtutea care poartă numele de umilinţă este înrădăcinată în profunzimea divinităţii”.

Prima parte, „A-l demonstra pe Dumnezeu”, este o introducere la întregul discurs al autorului. Concepţia sa cu privire la această temă provine din experienţa spirituală proprie, fiind totodată şi rodul unei îndelungate şi susţinute munci de cunoaştere şi aprofundare a marilor mistici şi a marilor poeţi. Cu toate acestea, abordarea sa integrează şi raţionalitatea teologiei dogmatice, ca o modalitate de deschidere faţă de acest grandios mister, şi nu ca o reducere sau o voalare a lui.

A doua parte, „Intensitate de umilinţă”, este „inima” operei. Varillon, plecând de la principiul, „Dacă Dumnezeu este iubire, este umil”, aprofundează acest mister, jonglând cu cele două concepte și ajungând la concluzia că umilinţa omului nu este altceva decât o participare la umilinţa lui Dumnezeu. Creatorul singur este umil; omul nu este astfel, decât în măsura în care îşi recunoaşte propria neputinţă de a fi.

A treia parte, „Transfigurare a unei înjosiri”, are ca figură centrală cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi, Isus Cristos. „Umilinţa lui Dumnezeu este modul său de a fi; cea a lui Isus, la fel”, afirmă autorul.

Recomandăm această carte tuturor celor care doresc să descopere modul în care Dumnezeu poate primi acest atribut de „umil”, dar şi celor care vor să descopere izvorul acestei virtuți, Dumnezeu, aşa cum îl prezintă acest cunoscut autor iezuit, François Varillon.

Laurențiu Turbuc

 

François Varillon, Umilinţa lui Dumnezeu, Iaşi 2014, p. 158, 14×20, ISBN 978-606-578-184-9, 15 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

François Varillon, Suferinţa lui Dumnezeu, Iaşi 2014, p. 108, 14×20, ISBN 978-606-578-169-6, 12 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Suferinţa lui Dumnezeu, scrisă de François Varillon și tradusă în limba română de Andrei Adam-Motyka. Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, formatul 14×20, are 108 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 12 lei.

Fericita Tereza de Calcutta spunea: „O inimă bucuroasă este rezultatul normal al unei inimi care arde de iubire”. De asemenea, sculptorul român Constantin Brâncuși afirma cu multă convingere și fără resentimente următoarele: „În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie, nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie pe care o poți culege de oriunde și oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei copilării în viață”.

La aceeași bucurie ne îndeamnă și François Varillon la începutul lucrării sale, pe care o prezentăm acum cititorilor noştri, Suferinţa lui Dumnezeu. Cartea apare în limba română graţie traducerii realizate de dl. Andrei Adam-Motyka, după originalul francez, La souffrance de Dieu (Paris 1975).

Poate părea paradoxal acest îndemn la bucurie dacă avem în vedere titlul lucrării. Autorul însă, înainte de a da un alt răspuns cititorilor, în cele cinci părţi ale lucrării, la întrebările: „Este posibil ca Dumnezeu să sufere? Se poate concepe că nu suferă doloc?”, dorește ca în mintea şi în inima cititorilor săi să se imprime, ca afirmație fără reticențe, acest concept de „bucurie”: bucuria veșnică a lui Dumnezeu, bucuria sperată de oameni. Acest cuvânt, în opinia autorului, este esențial pentru credința noastră.

De-a lungul istoriei, paradoxul unui Dumnezeu umil li s-a părut multora violent. Dar un Dumnezeu care suferă este cu atât mai paradoxal. François Varillon afirmă că „dacă Dumnezeu suferă, nu poate fi vorba despre o emoţie oarecare, într-un anume fel, marginală, sau care înflorește fără să neliniștească. Nimic nu este accidental în Dumnezeu. Dacă Dumnezeu suferă, suferinţa sa are aceeaşi dimensiune ca şi fiinţa sa şi ca bucuria sa. Dimensiune fără dimensiune. Fără limite. Infinită”.

Aşadar, autorul încearcă să demonstreze în paginile acestei cărți, prin numeroase citate elocvente, atât biblice cât şi de ordin speculativ, că suferinţa lui Dumnezeu este strâns legată de bucuria lui: există o unitate incontestabilă între aceste două concepte. În acest sens, sunt elocvente cuvintele sale: „Dacă Dumnezeu n-ar fi fost Fericire infinită, ar fi total lipsit de sens să ne întrebăm cu privire la suferinţa sa”.

Recomandăm această lucrare tuturor celor care doresc să afle un răspuns la întrebări ca: „Oare Dumnezeu suferă la fel cum suferă şi oamenii?”, „Dacă Dumnezeu este «Absolutul», cum poate fi compatibil cu esenţa sa ceva care este negativ – suferinţa?”, dar şi celor doresc să găsească un fundament biblic pentru o temă atât de veche dar, în acelaşi timp, atât de nouă, cum este aceea a suferinţei.

Laurențiu Turbuc

 

François Varillon, Suferinţa lui Dumnezeu, Iaşi 2014, p. 108, 14×20, ISBN 978-606-578-169-6, 12 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Claudiu Dumea, Drama pătimirii Domnului, Iaşi 2014, 186 p., 14×20, ISBN 978-606-578-165-8, 15 lei.

 Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Drama pătimirii Domnului, scrisă de pr. Claudiu Dumea. Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, formatul 14×20, are 186 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.

   „În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, femeile au veni la mormânt, ducând aromele pregătite. Au găsit piatra de la mormânt rostogolită, iar când au intrat, nu au găsit trupul Domnului Isus. Pe când ele erau nedumerite de acest fapt, iată că le-au apărut doi oameni în haine strălucitoare. Cuprinse de spaimă, și-au plecat fața spre pământ. Atunci ei le-au spus: „De ce-l căutați pe Cel Viu printre cei morți? Nu este aici. A înviat” (Lc 24,1-6).

   De ce a fost viaţa lui Isus Cristos o dramă, şi nu o tragedie? Ce a reprezentat, în realitate, moartea Mântuitorului, îndelung vestit de către profeţii Vechiului Testament? Iată întrebările la care istorici şi biblişti din întreaga lume, de-a lungul timpului, au încercat să găsească un răspuns. Toţi cei patru evanghelişti ne prezintă o desfăşurare de evenimente la care iau parte diferite personaje, toate cu un rol bine stabilit, indiferent că este vorba de personaje-cheie sau simpli spectatori, de oameni în carne şi oase sau de simplul, dar sugestivul, decor. Fiecare element a avut o contribuţie esenţială în această piesă a sfârşitului lui Isus Cristos, piesă care face înconjurul lumii de secole şi pe care nicio altă religie, tradiţie sau curent nu a putut-o birui. Dramă sau tragedie? Victorie sau înfrângere? Acestea sunt şi întrebările la care părintele Claudiu Dumea doreşte să răspundă în lucrarea pe care o prezentăm cititorilor noştri, Drama pătimirii Domnului.

   Şi cum anume ar putea să facă mai bine aceasta, dacă nu punând cap la cap fiecare detaliu al ultimelor zile de viaţă ale lui Cristos? Făcând acest lucru, părintele Claudiu Dumea reuşeşte, ca un veritabil detectiv, să afle împrejurările în care s-au produs toate aceste evenimente cruciale: momentul în care Iuda Iscarioteanul îl trădează pe Cristos, ancheta realizată de către conducătorii politici şi, în final, ritualul specific culturii romane al răstignirii unui aşa-zis „răufăcător”. Întreaga carte a autorului este o explicaţie amănunţită a acestei „piese de teatru” a pătimirii lui Cristos, căruia i se înscenează o parodie de proces, cu martori mincinoşi, cu interese perfide, cu grave încălcări ale legii. De asemenea, părintele Dumea, în paginile acestei cărţi, reuşeşte să surprindă diferite aspecte ale vieţii lui Isus, privite prin prisma evenimentelor de astăzi, de aceea, întregul text încearcă, printre altele, să aducă la suprafaţă actualitatea Evangheliei.

   Totul poate fi interpretat la nivelul secolului nostru, întrucât şi noi avem de-a face, în prezent, cu asemenea personaje şi întâmplări: oameni care îşi vând prietenii pentru bani sau pentru reputaţie, persoane puse să mintă pentru a susţine interesele meschine ale altora, oameni cărora le este frică să îşi apere convingerile bune şi cedează prea uşor în faţa presiunilor manipulante ale celorlalţi.

   Aşadar, ce au reprezentat pătimirea şi moartea lui Cristos? O ruşine? O laşitate? O pedeapsă poate „meritată” din partea lui Dumnezeu? În această lucrare, părintele Claudiu Dumea reuşeşte să îmbine, într-un mod echilibrat, raţiunea cu simţirea, istoria cu Evanghelia, certitudinea cu suspansul, astfel încât răspunsul la aceste întrebări este dezvăluit, subtil şi pe parcurs, în fiecare dintre cele 29 de capitole ale cărţii. Recomandăm această lucrare tuturor celor care doresc, pentru câteva momente, să se transpună în societatea de acum două mii de ani, din care nu lipseau, ca şi în zilele noastre, lăcomia, răzbunarea, interesul politic, dar şi tuturor celor care doresc să înţeleagă evenimentul pătimirii lui Cristos exact aşa cum s-a petrecut.

Laurențiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Jean Vanier, Izvorul lacrimilor, Iaşi 2014, p. 178, 14×20, ISBN 978-606-578-150-4, 20 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Izvorul lacrimilor, scrisă de Jean Vanier şi tradusă în limba română de Valeria Budău. Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, formatul 14×20, are 178 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

„Unde se află izvorul lacrimilor? De unde vin aceste ape care apar dintr-o dată la suprafaţa fiinţei noastre şi pe care nu putem să le reţinem? Apă arzătoare a durerii, apă amară a remuşcărilor, apă dulce a compasiunii, apă liniştitoare a căinţei şi a consolării, apă săltăreaţă a bucuriei… lacrimile apar atunci când ceva în noi este atins foarte profund. Când suntem zdruncinaţi de suferinţă, bineînţeles, înfrânţi din cauza ei, dar şi când suntem bulversaţi de durerea celuilalt, emoţionaţi de neputinţa sa, mişcaţi de tristeţea sa ori atunci când suntem impresionaţi de reîntâlnirea unor persoane dragi, de iubirea primită, de iertarea dăruită. Când inimile noastre de piatră se fisurează, din ele curge apă, aşa cum din stânca de la Meriba a curs apă în deşert (cf. Ex 17,6). De unde provin lacrimile, dacă nu din străfundul misterului fiinţei noastre?”

Cu aceste cuvinte prefațează Anne-Sophie Andreu cartea Izvorul lacrimilor, în care a publicat meditațiile pe care Jean Vanier le-a ținut în America Latină, în cadrul unor zile de reculegere, pentru asistenții Comunității „Arca”. Jean Vanier, născut la 10 septembrie 1928, la Geneva, om cu o personalitate profundă, a înființat în 1964 Comunitatea „Arca”, iar în 1968 Asociația „Credință și Lumină”. De asemenea, în anul 2000 a fost printre membrii care au înființat Asocoația „Intercordia”.

În postfața cărții, dl Mircea Oltean, președintele Fundației „Credință și lumină”, scrie că în Comunităţile „Arca” se găsesc „persoane cu şi fără handicap mintal – persoane cu cerinţe speciale şi asistenţi, care îşi împărtăşesc viaţa de zi cu zi (locuiesc, muncesc şi îşi petrec timpul liber împreună), în relaţii egale şi cu credinţă în Dumnezeu, recunoscând darurile unice ale fiecăruia. Aceste comunităţi au scopul de a crea şi dezvolta un mediu comunitar care să corespundă nevoilor persoanelor cu un handicap mintal. Comunităţile Arca, cuprinzând persoane de diferite origini sociale, religii, culturi şi capacităţi intelectuale, caută să fie un semn de speranţă în lumea de astăzi, un semn al unităţii, credinţei şi împăcării, pentru o societate mai umană”.

Meditațiile publicate în volumul Izvorul lacrimilor vor să-l conducă pe cititor spre izvorul secret al vieții creștine. Timp de șase zile, cu trei meditații pe zi, afirmă Anne-Sophie Andreu, Jean Vanier propune „un drum spre noi înșine. Nu un drum de tristețe sau de dezolare, ci un drum de adevăr, de consolare și de speranță. Deoarece aproape de izvor se află din veșnicie Cineva care ne așteaptă”.

„Fiecare este chemat deci să recunoască şi darul celuilalt, în mod deosebit darul celui sărac, al celui mic, al celui abandonat, al aceluia pe care societăţile noastre îl resping deoarece, oricare ar fi cauza, el nu poate să ţină ritmul. Trăind la Arca cu persoanele cu handicap mintal, împărtăşind cu ele şi cu părinţii lor bucuriile şi durerile, grijile comune în comunităţile Credinţă şi Lumină sau participând la toate aceste comunităţi care s-au construit în jurul prezenţei celui sărac, descoperim, de fapt, un adevăr cât se poate de misterios care este însuşi adevărul evangheliei. Nu este vorba numai despre a acţiona cu generozitate sau de a face un bine celor săraci, ci de a deveni prietenul lor. Să descoperi în alianţa cu ei că ei sunt aceia care ne trezesc şi ne vindecă, care merg înaintea noastră şi ne conduc pe calea vieţii”.

„Fără îndoială, şi noi suntem chemaţi să răspundem la această întrebare la sfârşitul lecturii şi al meditaţiei noastre. Care este „alianţa” noastră? Pe lângă cine, cu cine, cum, la ce am fost noi chemaţi?

Poate deja ştim şi am răspuns de foarte mult timp sau poate că nu suntem conştienţi încă de faptul că şi noi am fost chemaţi. Poate căutăm ceva care să dea sens vieţii noastre sau poate suntem prea bogaţi, prea plini de proiecte sau, dimpotrivă, prea împovăraţi, încât ajungem să credem că nu mai este posibil să auzim ceva. Nu contează! Jean Vanier ne spune că mereu este momentul să pornim sau să reluăm drumul, că nu trebuie să ne fie teamă de noi înşine, de ceilalţi sau de viaţă. Oricine am fi, oricare ar fi situaţia în care ne zbatem, suntem aşteptaţi asemenea unui oaspete de marcă lipsind de la petrecere atâta timp cât rămâne deoparte. Fiu mai mare sau fiu risipitor, cu toţii suntem invitaţi la masa alianţei şi nu depinde decât de noi să dansăm atunci când ne vine rândul”.

 

Ştefan Tamaş

 

Jean Vanier, Izvorul lacrimilor, Iaşi 2014, p. 178, 14×20, ISBN 978-606-578-150-4, 20 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Tomáš Špidlík, Ignațiu de Loyola și spiritualitatea orientală. Introducere în lectura Exercițiilor, Iaşi 2014, 190 p., 14×20, ISBN 978-606-578-139-9, 20 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Ignațiu de Loyola și spiritualitatea orientală. Introducere în lectura Exercițiilor, scrisă de Tomáš Špidlík și tradusă în limba română de George Marius Nicoară. Cartea apare în colecţia Spiritualitate, formatul 14×20, are 190 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

 

Ignaţiu de Loyola s-a născut în anul 1491, în castelul Loyola din Ţara Bascilor (Spania) și a fost copilul unei familii nobile. La vârsta de 14 ani, a primit tonsura clericală, primul pas spre viaţa preoţească, dar, nesimţind nicio atracţie spre o astfel de viaţă, a urmat cariera militară. Lovit de un obuz în timpul unei lupte, a trebuit să primească îngrijiri medicale. Pentru ca timpul să treacă mai uşor, a cerut să i se aducă diferite romane, dar, întrucât în casă nu se aflau astfel de cărţi, a început să citească Legenda aurea, o colecţie de vieţi ale sfinţilor, şi Viaţa lui Isus. După vindecare s-a retras într-o peşteră şi a petrecut timp îndelungat în rugăciune şi meditaţie. Rod al frământărilor sufleteşti prin care a trecut şi al luminilor primite de sus, a redactat acea carte de aur, care, deşi mică, a săvârşit nenumărate şi adevărate minuni de transformare a sufletelor, și anume „Exerciţiile spirituale pentru a te învinge pe sine însuţi şi a-ţi orândui viaţa proprie fără a te lăsa determinat de vreo afecţiune dezordonată”.

Foarte mulți exegeți au căutat să interpreteze textul original al Exercițiilor și, plecând de aici, să ilustreze gândirea sfântului Ignațiu de Loyola. Au încercat, de asemenea, să „adapteze” textul Exercițiilor la diferite contexte culturale, sociale și religioase. În această perspectivă se înscrie și cartea apărută recent la Editura Sapientia, cu titlul: Ignațiu de Loyola și spiritualitatea orientală. Introducere în lectura Exercițiilor, scrisă de Tomáš Špidlík și tradusă în limba română de George Marius Nicoară. Faimos prin competența sa în teologia și spiritualitatea Orientului creștin (a predat teologie spirituală patristică și orientală la Institutul Pontifical Oriental și Universitatea Gregoriana din Roma) și membru al Societății lui Isus, înființată de Ignațiu de Loyola, Cardinalul Tomáš Špidlík vrea să arate în această carte că spiritualitatea ignațiană și afundă rădăcinile în învățătura sfinților părinți și, de aceea, se întâlnește cu spiritualitatea marilor maeștri spirituali greci, sirieni, ruși etc.

Ignațiu de Loyola, văzut adesea doar ca un sfânt occidental, este privit de această dată cu ochi orientali. Este cunoscut faptul că, printre călugării iezuiți, pentru care Exercițiile se află la baza spiritualității lor, mulți provin din Orientul creștin și doresc să rămână fideli și Bisericilor lor locale. Întâlnirea dintre cele două tradiții, occidentală și orientală, propusă în această carte, pornește, în partea I, de la leagănul unde s-au născut Exercițiile spirituale ignațiene, peștera din Manresa. Aceasta a fost transformată în capelă, după exemplul multor pustnici orientali. În partea a II-a sunt tratate unele aspecte antropologice, puncte de convergență dintre Occident și Orient. Exercițiile ignaţiene încep cu termenul „om”, văzut ca o creatură demnă de a-l lăuda pe Dumnezeu. În partea a III-a, spiritualitatea orientală este structurată în jurul cosmosului, pe care Dumnezeu l-a creat în folosul omului. Prin libertatea interioară, expusă în partea a IV-a, se ajunge la înțelegerea exercițiilor spirituale ca mod de examinare a conștiinței (partea a V-a), rezultând apoi un discernământ autentic (partea a VI-a). Începând cu partea a VII-a și până la partea a X-a a acestei cărți sunt tratate temele celor patru săptămâni de exerciții.

Recomandăm această carte tuturor celor care, din Occident sau Orient, doresc să se apropie mai mult de spiritualitatea ignațiană transpusă în Exerciții, pentru a simți prezența lui Dumnezeu în dinamica meditării Cuvântului divin.

Ștefan Tamaș

Tomáš Špidlík, Ignațiu de Loyola și spiritualitatea orientală. Introducere în lectura Exercițiilor, Iaşi 2014, 190 p., 14×20, ISBN 978-606-578-139-9, 20 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Îndrăgostiți de viață. Mărturii ale tinerilor culese de Daniel-Ange, Iaşi 2014, 236 p., 14×20, ISBN 978-606-578-127-6, 20 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Îndrăgostiți de viață. Mărturii ale tinerilor culese de Daniel-Ange, scrisă de pr. Daniel Ange și tradusă în limba română de prof. Daniela Floareș. Cartea apare în colecţia Spiritualitate, formatul 14×20, are 236 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

 

În inima fiecărui adolescent se nasc zilnic o multitudine de întrebări, condiționate de ambientul în care trăiește, în care își realizează formarea intelectuală, umană și spirituală. Pentru un răspuns corect și pentru o alegere cu adevărat constructivă este nevoie de persoane competente și cu o viziune obiectivă, conștiente de responsabilitatea pe care o au atunci când oferă răspunsuri de care depinde viitorul unui om, mai ales în ceea ce privește aspectul religios.

Îndrăgostiți de viață. Mărturii ale tinerilor culese de Daniel-Ange, pe care o prezentăm cititorilor noștri, dorește să răspundă întrebărilor profunde, existențiale, pe care tinerii și le pun în legătură cu viața, iubirea, trupul, rugăciunea, suferința, moartea, lumea de dincolo, Isus, Biserica, Dumnezeu etc. Varianta română a acestei lucrări o avem grație traducerii realizate de Daniela Floareș, după originalul francez Ivre de vivre! Témoignages de jeunes recuillis par Daniel-Ange (Le Sarment, Fayard, Paris 1994).

Prin lucrarea de față, Colecția Lumière le dă tinerilor posibilitatea de a se exprima singuri, liberi, sub forma mărturiei și a experienței personale. Înainte de a aborda problemele-cheie din perspectiva profesioniștilor, cuvântul a fost dat tinerilor, deoarece s-a considerat că, înainte de li se cere răspunsuri și soluții, trebuie lăsați să rezoneze prin propria existență. Nimic nu are un impact mai puternic și eficient decât simpla afirmație: „Iată ce am văzut, ce am trăit, ce mi s-a întâmplat!”

Așadar, acest volum este o colecție de mărturii, care nu face altceva decât să ofere pentru vreo treizeci de tineri din zilele noastre spațiul potrivit pentru a vorbi despre cum, într-o bună zi, s-au lăsat găsiți și vindecați de Dumnezeu. Mărturiile, introduse de câteva cuvinte din partea lui Daniel Ange, cuvinte prin care oferă mici flash-uri din experiențele prezentate de acești tineri, scot în evidență încrederea pe care pe care aceștia și-au pus-o în Dumnezeu, atitudine ce a ajuns să le vindece viața.

Cititorii pot găsi în această culegere povestiri despre întoarcerea la credință, vindecări, vocație, chemare, misiune etc. De asemenea, cititorul îl va surprinde pe Isus Cristos în flagrant de muncă apostolică și va găsi cuvintele pe care le rostește, gesturile pe care le face, diferite în funcție de cel care are nevoie de el: pentru unii rapid, pe neașteptate, pentru alții discret, în deplină singurătate etc.

Din sutele de mărturii primite, Daniel Ange le-a ales pe acestea câteva cu convingerea că ele îi reprezintă pe toți cei care trăiesc asemenea situații și cu speranța că fiecare se poate regăsi în rândurile pe care le- integrat în acest volum. De asemenea, această lucrare ilustrează, anticipativ, volumele care vor urma, la fel cum fotografiile dintr-un jurnal, care conturează prin relief și culoare existențele umane, ajută la înțelegerea povestirii.

Recomandăm tuturor această carte, dar, într-un mod cu totul special, tinerilor și adolescenților, pentru ca ei, având atâtea mărturii, să reușească să-l redescopere sau, dacă nu au făcut-o deja, să-l descopere cu adevărat pe Dumnezeu, și să reușească să dea mai departe bucuria acestei descoperiri așa cum au făcut acești tineri curajoși.

Laurențiu Turbuc

 

Îndrăgostiți de viață. Mărturii ale tinerilor culese de Daniel-Ange, Iaşi 2014, 236 p., 14×20, ISBN 978-606-578-127-6, 20 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Maurice Zundel, Uimire și sărăcie. Exerciții spirituale ținute oblatelor benedictine, Iași 2014, 136 p., 14×20, ISBN 978-606-578-132-0, 15 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Uimire și sărăcie – exerciții spirituale ținute  oblatelor benedictine, scrisă de Maurice Zundel și tradusă în limba română de sr. Ioana (Cecilia Turc). Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, formatul 14×20, are 135 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 12 lei.

Fiind creat de Dumnezeu, omul se află într-o relaţie permanentă cu Creatorul, cu atât mai mult cu cât este o creatură unică, „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Ca făptură sau creatură a lui Dumnezeu, omul simte necesitatea și are datoria de a-l căuta pe Dumnezeu. Este o tendinţă din partea omului şi o atracţie din partea lui Dumnezeu, care nu pot fi separate una de alta.

Acest adevăr este tratat de pr. elvețian Maurice Zundel (1897-1975) în cartea Uimire și sărăcie  – exerciții spirituale ținute oblatelor benedictine, apărută recent la Editura Sapientia și care a fost tradusă din franceză de sr. Ioana (Cecilia Turc) din congregația „Surorile milostive ale sfântului Carol Borromeu”.

Tematica acestei cărți este strâns legată de întrebarea „Ce înseamnă a fi”: a fi o persoană, a fi un chip? Autorul arată că în centrul și în inima a toate locuiește chipul prin excelență, iar omul este chemat să devină epifania acestui chip, după cum scrie și Gabriel Ispérian în prefața acestei cărți: „Părintele Zundel este fascinat de strălucirea nesfârșitei sărăcii divine. S-ar putea spune că Dumnezeu-Treime se naște continuu într-o despuiere radicală, el nu este Dumnezeu decât prin faptul că, prin însăși natura ființei sale se dăruiește. Creat după chipul lui Dumnezeu, omul nu are altă vocație decât aceea de a se asemăna cu această sărăcie, devenind, la rândul său, pură ofrandă și pură primire, permițând această circulație de viață care este iubirea. Nu există libertate fără o eliberarea care să facă  posibilă ieșirea din sine și comuniunea cu celălalt”.

În cartea Uimire și sărăcie sunt publicate, de fapt, șapte meditații pe care autorul le-a ținut, în anul 1963, oblatelor benedictine din La Rochette (Savoia). În primele două, „Dumnezeu și adevăratul eu”, „Dumnezeu unic dar nu solitar”, autorul îl prezintă pe Dumnezeu, de care omul este legat în experiența sa cotidiană. A treia și a patra meditație, „Umanitatea lui Isus și Sfânta Treime”, „Isus în Biserică și Biserica în Isus”, tratează despre umanitatea lui Isus Cristos, văzută din perspectiva întrupării sale în sânul Mariei (sacrament al prezenței divine). Afirmarea acestei umilințe din partea lui Dumnezeu ne angajează să vedem în Euharistie modul cel mai sublim de comuniune cu Dumnezeu, temă tratată în a cincea meditație: „Euharistia pentru o inimă universală”. A șasea meditație, „În slujba carității” subliniază că nu putem ajunge la „sărăcie” decât lăsându-ne transformați de Euharistie, care trezește în noi, într-un mod privilegiat, eul capabil de jertfire, eul care primește și dăruiește în același timp, fiind în comuniune cu întregul mister al umanității lui Cristos, umanitate care este în întregime ospitalitate acordată infinitului mister al Celui care este pură iubire, adică sărăcie, libertate și comuniune, ospitalitate acordată tuturor oamenilor. În sfârșit, în a șaptea meditație, „Bucuria transparenței”, autorul subliniază că Isus este mereu cu noi, este însoțitorul nostru pe drumul spre Emaus; el nu lipsește niciodată, fie că îl recunoaștem, fie că nu îl recunoaștem, și aceasta trebuie să ne conducă la adevărata bucurie.

Recomandăm această carte tuturor celor care doresc să aprofundeze profilul lor creștin, pentru a ajunge la o înțelegere mai adâncă a unirii omului cu Dumnezeu, prin Isus Cristos în Duhul Sfânt.

Ștefan Tamaș

Maurice Zundel, Uimire și sărăcie – exerciții spirituale ținute  oblatelor benedictine, Iaşi 2014, 135 p., 14×20, ISBN 978-606-578-132-0, 12 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Anselm Grün, Noi chipuri ale lui Isus, Iaşi 2013, 220 p., 14×20, ISBN: 978-606-578-102-3, 20 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Noi chipuri ale lui Isus, scrisă de Anselm Grün şi tradusă în limba română de pr. Cristinel Fodor. Cartea apare în colecţia Spiritualitate, formatul 14×20, are 220 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

Impactul lui Isus asupra istoriei creștinismului (și totodată al omenirii) este atât de evident și atât de însemnat, încât puțini oameni ar pune sub semnul întrebării importanța rolului său. Cu siguranță, nu-i putem sustrage lui Isus Cristos istoricitatea care a caracterizat acțiunile sale salvifice. Pentru mulți teologi şi studioși, problema istoricității lui Isus a fost o temă care a interesat şi preocupat; astfel, unii nu s-au mulțumit să scoată din corpul Evangheliilor doar conținutul teologic, ci şi pe cel de natură istorică.

Poate ne întrebăm şi noi astăzi care este mesajul pe care a vrut să ni-l transmită Isus din Nazaret? În ce mod reușește şi astăzi să lase o urmă a prezenţei sale istorice şi mântuitoare în viața noastră? Cartea de faţă, Noi chipuri ale lui Isus dorește să prezinte succint 50 de imagini ale lui Isus, „acest bărbat din Nazaret care a trăit între anii 7 î.C. şi 30 d.C., mort pe cruce, înmormântat şi înviat”.

Isus evreul a fost cel care a recitat psalmii, a participat la ceremoniile religioase de la sinagogă şi, ca un bun evreu, s-a dus mereu în pelerinaj la Ierusalim pentru a lua parte la sărbătorile religioase. S-a dovedit de asemenea liber de familie, spunând că cei care împlinesc voința Tatălui fac parte din familia sa. O imagine care provoacă este cea de vagabond (mereu pe drumuri), tratată într-una dintre meditațiile prezentei lucrări (Lc 9,58 – „Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul”), dar şi aceea a lui Isus mâncăciosul şi băutorul de vin (Isus nu avea nevoie de o viață bazată pe asceză pentru a-şi demonstra spiritualitatea; era liber să mănânce şi să renunțe). Printre temele meditative care îl prezintă pe Isus împotriva logicii randamentului, Isus prietenul femeilor, Isus motiv de dezbinare, sunt prezente şi alte teme ca Isus reconciliatorul (Mt 5,23 – „împacă-te mai întâi cu fratele tău şi apoi vino să-ţi oferi darul”), Isus medicul, Isus lumina, Isus apa vie, Isus pâinea (vigoarea vieţii noastre spirituale este direct proporţională cu faptul de a mânca în fiecare zi din Pâinea Vieţii, care s-a coborât din cer şi dă lumii viaţă) etc. Şi, într-adevăr, Isus este pentru fiecare creştin cale, adevăr şi viaţă, păstorul cel bun, prieten al copiilor, totul pentru ca la finalul peregrinării noastre pământești să fim găsiți la dreapta sa.

Această carte, tradusă în limba română de pr. Cristinel Fodor, prin cele 50 de imagini, îl propune pe Isus ca model demn de urmat. Caracterul lui Isus, chiar dacă uneori lasă o urmă de mister, ne arată cum anume trebuie trăită viaţa pentru a-i da un sens autentic creștin. Temele propuse vor să deschidă larg orizonturile vieţii noastre, captată uneori de propriile probleme şi mai puţin orientată spre binele comun. Pentru cei care doresc să înţeleagă mai bine care este raportul dintre Dumnezeu şi om, în ce mod se pot experimenta eliberarea, încurajarea şi beneficia de Providenţa divină, cartea de faţă este un compediu folositor; astfel îi vom putea răspunde lui Isus împreună cu apostolul Petru: „Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc” (In 21,17).

Ştefan Tamaş

 

Anselm Grün, Noi chipuri ale lui Isus, Iaşi 2013, 220 p., 14×20, ISBN: 978-606-578-102-3, 20 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro