Anton Dancă, Alter Christus. Considerații despre chemarea și trăirea preoțească, Iași 2001, 270 p., 14×20, ISBN: 973-85021-9-5, 5 RON.

Din orânduire divina, misterul Preotiei este oferit si împartit si oamenilor, fie prin Botez – preotia comuna –, fie prin hirotonire – preotia ministeriala. Aceasta împartasire este posibila prin revarsarea darurilor Duhului Sfânt care a început în Biserica o data cu Învierea din morti a lui Isus Cristos si cu Rusaliile.

   Participarea la aceasta demnitate este un semn de mare pretuire pe care Dumnezeu îl arata oamenilor si niciodata oamenii nu vor putea sa-i fie recunoscatori si sa-i multumeasca îndeajuns pentru un astfel de dar.

   Ne bucuram pentru toate documentele pe care Biserica si Sfintii Parinti Papi ni le-au oferit pe tot parcursul istoriei si pe care, într-un chip particular, le-a evidentiat Conciliul al II-lea din Vatican (1962-1965), Sinodul Episcopilor din 1990 si Sfântul Parinte Papa Ioan Paul al II-lea în Pastores dabo vobis (1992). Le vom întâlni pe toate paginile acestei lucrari si vom fi rasfatati cu atâtea citate, expresii, comparatii si concluzii, toate îndreptate spre acest mare „dar si mister” – preotia.

    Lucrarea de fata încearca sa-l conduca pe cititor în taina vocatiei la preotie si, mai ales, în marele dar al Preotiei prin care cel ales devine, nu mai mult nici mai putin, „alter Christus”, desi poarta aceasta comoara în vase de lut (cf. 2Cor 4,7).

   Pornind de la cuvintele Sfintei Scripturi, prin care Isus întemeiaza marele sacrament al Preotiei si-l încredinteaza apostolilor si Bisericii, scotând în evidenta, rând pe rând, învatatura apostolilor, mai ales a sfântului Paul si a autorului Scrisorii catre Evrei, folosindu-se pentru a vorbi mai bine despre preotie, de cuvintele parintilor Bisericii si trecând toate prin experienta si prisma proprie, parintele Anton Danca ne ofera un material vast, bogat si variat, cu referinta la sacramentul Preotiei si are meritul de a ne deschide si incita tot mai mult pentru a-l cunoaste, pretui, apara si, desigur, de a-l vesti cum se cuvine tinerilor aspiranti la slujirea preoteasca, precum si tuturor oamenilor dornici de a se apropia de Dumnezeu, prin viata si ministeriul preotilor. Pusa în comparatie cu sacramentul Casatoriei, preotia nu înseamna o renuntare la o iubire fata de o persoana sau alta, ci înseamna o îmbratisare a unei iubiri ce depaseste orice alta iubire limitata, prin care cel ce o alege devine asemenea lui Cristos, mort si înviat pentru toti.

   Multitudinea de idei, de analize, de solutii pe care autorul le propune sunt un ghid, o lumina nu numai pentru seminaristi si preoti, ci pentru orice suflet dornic sa cunoasca darurile lui Dumnezeu oferite oamenilor.

† Petru GHERGHEL,

Episcop de Iasi

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Claudiu Dumea, Cuvintele de pe urmă rostite de Cristos pe cruce, Iași 2001, 35 p., 14×20, ISBN: 973-85021-4-4, 1.5 RON.

Cuvintele rostite de Isus pe cruce au fost prilej de meditatie pentru toate generatiile de crestini, dar într-un chip deosebit pentru crestinii din perioada modernitatii care au trait sentimentul de sufocare provocat de curentele rationaliste, pozitiviste si psiholo¬gizante. În diferite sectoare ale manifestarii spiritului uman, reactiile nu au întârziat sa apara, dar un loc aparte îl ocupa literatura, muzica si pictura, care, într-un anumit fel, au salvat dimensiunea transcendenta a existentei. Totusi, „problematica mortii” nu a disparut, drept dovada ca, sub acelasi aspect al chestiunii si în acelasi timp, nu avem prea multe opere artistice care sa se opreasca asupra misterului nasterii lui Isus. Fapt este ca multi pictori, muzicieni, scriitori si poeti au meditat asupra momentelor finale din viata Mântuitorului si asupra cuvintelor rostite de el cu putin înainte de a muri.
Cartea de fata cuprinde sase meditatii, fiecare din ele oprindu-se asupra unui cuvânt spus de Isus pe cruce. Dupa evocarea momentului dramatic în care se afla Mântuitorul, autorul recurge la comentarii si interpretari artistice ale aceluiasi moment, dar nu numai, pentru a pune în evidenta învatatura de credinta si de morala a lui Isus cu parfum de testament.
Meditatiile vizeaza în primul rând un public elevat, capabil sa vibreze la invocarea unui argument din opera lui Ch. Péguy sau El Greco, dar si publicul larg de cititori poate beneficia de lectura atenta a acestui volum de mici proportii în raport cu taina mare despre care vorbeste.

W. Danca

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Claudiu Dumea, Vă invit la bucurie, Iași 2001, 144 pp., 14×20, ISBN: 973-85021-0-1, 4 RON.

  Pentru viata crestina si, în special, pentru cea prezbiterala, formarea spirituala este una dintre coloanele de baza, alaturi de cea umana si intelectuala. De aceea, formarea integrala a viitorilor preoti în seminar se desfasoara pe trei coordonate principale: rugaciune, studiu si viata comunitara, iar personalitatea lor creste zi de zi, pâna când va atinge plinatatea ei în Cristos, „omul perfect”.

Acest ideal nu este rezervat în mod exclusiv clericilor si persoanelor consacrate, ci se adreseaza tuturor crestinilor care doresc si aspira sa-si împlineasca vocatia pe care au primit-o de la Dumnezeu. Asa cum orice mladita, ca sa-si pastreze vigoarea si sa-si actualizeze potentialitatile originare, trebuie sa se tina de vita si, de aici, sa-si soarba energia vitala, tot astfel orice crestin care doreste sa traiasca si sa creasca în Cristos, trebuie sa se alimenteze mereu din izvorul vietii. Acest lucru se realizeaza nu numai prin primirea sacramentelor, care ramân locul privilegiat al întâlnirii cu Cristos, ci si prin rugaciunea personala si comunitara.

Dintre diferitele moduri posibile de rugaciune, meditatia zilnica, înteleasa ca o „confruntare” critica si personala cu vointa iubitoare a lui Dumnezeu, reprezinta pentru crestin un instrument eficace în vederea „configurarii” sale cu modelul sau, Isus Cristos.

Cartea de fata pune în lumina faptul ca viata crestina, cu dimensiunea ei spirituala, este o invitatie continua la bucurie, pentru ca, la capatul ei, se afla mereu Cristos, prin care, în Duhul Sfânt, intram în comuniune cu Dumnezeu Tatal, izvorul adevaratei bucurii si fericiri.

Autorul a adunat în aceasta carte o serie de meditatii mai vechi, si anume medita¬tiile pe care le-a tinut seminaristilor de la Institutul Teologic din Iasi între anii 1982-1983. Cu toate acestea, ele nu si-au pierdut actualitatea si importanta lor în ochii acelora care, cu rabdare si perseverenta, lucreaza zilnic la desavârsirea „staturii” omului perfect din ei.

Ștefan Lupu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Iosif Enașoae, Preoția în acțiunea de sfințire a omenirii, Iași 2006, 165 p., 14×20, ISBN: 973-8474-97-3, 9 RON.

  Cea de-a doua Adunare generala extraordinara a Sinodului episcopilor, în raportul final din 07.12.1985, referindu-se la necesitatea sfinteniei cerute persoanelor consacrate, afirma: „Astazi avem mare nevoie de sfinti pe care trebuie sa-i cerem fara încetare lui Dumnezeu”.

    Constatarea: „astazi avem mare nevoie de sfinti” si apelul: „trebuie sa-i cerem fara încetare lui Dumnezeu” m-au determinat sa abordez aceasta problematica a sfintirii omenirii si a rolului pe care trebuie sa-l joace preotul hirotonit pentru a impulsiona si a conduce lumea la sfintenia voita de Dumnezeu.

    Prin aceasta succinta lucrare am încercat sa înlatur ceva din valul misterului ce acopera preotia lui Cristos si sa proiectez o modesta lumina asupra chemarii la sfintenie a preotilor lui Cristos si, prin ei, a întregii omeniri. Parcurgând acest itinerar istoric, scripturistic, dogmatic, eclezial si pastoral am voit sa arat ca realizarea plenara a functiei sacerdotale cere cu acuta stringenta sfintenia personala specifica chemarii preotesti. Membrilor Bisericii li se acorda prin sacramente darul sfinteniei, dar li se cere si colaborarea cu darul primit pentru a ajunge la desavârsirea sfinteniei.

    În planul divin, preotul ca mediator al sfintirii lumii este consacrat sa ofere oamenilor posibilitatea dobândirii mântuirii. Pentru aceasta, el este constituit administrator al sfintelor taine, mijloacele eficiente de sfintire, orânduite de Cristos si încredintate Bisericii sale. Preotul constituit cap si mire al Bisericii este orânduit sa conduca poporul lui Dumnezeu pe calea sfinteniei atât prin exortatie si administrarea sfintelor sacramente, cât si prin viata sa traita în sfintenie. Astfel, preotul, slujind poporul lui Dumnezeu si daruindu-se dezinteresat acestuia, îi prezinta lui Cristos o mireasa curata si sfânta, fara pata sau zbârcitura.

    Isus voieste ca preotia sa unica, irepetabila si eterna, sa fie activa acum în Biserica sa prin preot, adevaratul sau reprezentant vizibil. Preotul, ca reprezentant al lui Cristos-Preot, este chemat sa-l întrupeze în viata sa, supunându-se neconditionat lui Dumnezeu si actionând în mod special în numele si persoana lui Cristos pe care îl reprezinta. Astfel, preotul devine imaginea vie si transparenta a lui Cristos, un alter ego Christi, ce traieste si actioneaza si astazi în omenirea rascumparata.

I. Enasoae

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro