A pune ordine în viața proprie. Meditații asupra textului „Exerciții spirituale” al sfântului Ignațiu de Loyola

  Citim la nr. 21 al vechii cartulii a lui Ignatiu de Loyola: „Exercitii spirituale pentru a se învinge pe sine însusi si pentru a pune ordine în viata proprie”. Si paginile pe care le prezentam si care au chiar ca titlu A pune ordine în viata proprie reunesc meditatiile unui curs de exercitii spirituale pe care arhiepiscopul de Milano, cardi­nalul Carlo Maria Martini, le-a tinut confratilor sai episcopi din regiunea lombarda, în martie 1992, pe textul ignatian.

În introducere, el exprima dificultatea de a trebui sa se întoarca, dupa atâtia ani, la litera manualului. Amintim ca arhiepiscopul a fost unul dintre primii parinti iezuiti care au tinut exercitii propunând reflectia directa asupra Evangheliilor ori asupra unei figuri biblice vechi sau neo-testamentare. Trebuie subliniat însa ca el cunostea profund spiritul cartuliei lui Ignatiu, îi cunostea metoda si scopul si le putea trans­mite participantilor la exercitii.

Exercitiile spirituale ale sfântului din Loyola au ca scop – asemenea Bibliei – sa ne ajute a cunoaste în Isus vointa lui Dumnezeu cu privire la viata noastra. Astazi sunt multi totusi aceia care predica exercitiile nu atât asupra cuvântului, cât asupra marilor teme teologice sau asupra virtutilor morale. Si sunt multi si aceia care, fami­liarizati cu Scriptura, sunt tentati sa o manipuleze conform propriilor interese, fara a tine seama ca istoria mântuirii, asa cum este relatata în Biblie, îsi are centrul si culmea în persoana lui Isus, Fiul Tatalui, rastignit si înviat. Pentru a asculta însa cuvântul lui Dumnezeu, adica pentru a ne supune lui în viata, trebuie sa-l citim într-un anumit mod, altfel ramâne o pioasa înaltare a sufletului, intra pe o ureche si iese pe cealalta.

Acum, textul lui Ignatiu se bucura de o stima deosebita. În intentia de a face cu­noscut participantului la exercitii vointa lui Dumnezeu, tinzând asadar la convertirea sa, porneste întotdeauna de la prezentarea unei pagini biblice, propunând acel tip de lectura a Scripturii cunoscut sub numele de lectio divina continua. Si nu numai atât. Aceasta apropiere de cuvinte e însotita de o serie de propuneri si de intuitii astfel încât lectio îsi are consecintele sale practice în discernerea formei de vita care trebuie aleasa si care sa raspunda proiectului lui Dumnezeu; cu alte cuvinte, pentru Ignatiu, prezen­tarea textului biblic nu este scop în sine, ci vrea sa-l introduca pe participant în dina­mica ascultarii cuvântului nescris al lui Dumnezeu, a glasului învatatorului interior, al Duhului Sfânt al lui Dumnezeu care rasuna mereu în constiinta fiecarui om.

Cineva ar putea sa obiecteze: este într-adevar necesara toata aceasta munca pro­pusa de Ignatiu pentru a interioriza cuvântul Scripturii? Ar fi ca si cum ai întreba: de ce Dumnezeu, dupa ce a dat poporului sau legea, l-a trimis în pustiu pentru a învata sa i se supuna? Exercitiile lui Ignatiu participa, putem spune, la educatia pe care Dum­nezeu o face poporului sau.

Volumul de fata va fi de mare ajutor celor care vor sa tina exercitii pornind de la textul biblic; celor care, predicând cuvântul lui Dumnezeu, vor sa înteleaga mai bine metoda lor pentru a-l calauzi pe participant la a pune ordine în viata proprie, adica la cunoasterea si împlinirea vointei lui Dumnezeu; si, de asemenea, celor care în drumul cautarilor personale doresc sa se apropie de textul ignatian, dar, dupa ce au citit pri­mele pagini si le-au gasit aride în limbaj, risca sa nu mearga mai departe.

C.M. Martini