Izvoarele biblice ale spiritualităţii Inimii Preasfinte a lui Isus

Ottavio de Bertolis, Izvoarele biblice ale spiritualităţii Inimii Preasfinte a lui Isus, Iași 2017, 14×20, 66 p., ISBN 978-606-578-315-7, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Izvoarele biblice ale spiritualităţii Inimii Preasfinte a lui Isus, scrisă de Ottavio de Bertolis și tradusă în limba română de pr. dr. George Marius Nicoară. Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, în format 14×20, are 66 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 10 lei.

Mărturisesc, încă de la început, că doresc să reflectăm asupra fundamentelor biblice ale spiritualităţii sfintei Inimi. Aşa cum observaţi, prin aceste cuvinte reiau învăţătura părintelui Charles Bernard, care vorbea despre „spiritualitatea” Preasfintei Inimi, şi nu despre „devoţiune”; de fapt, ultimul cuvânt, cu toate că este foarte bogat şi foarte prezent în tradiţia noastră, are în limbajul curent un înţeles aproape inferior, dacă nu chiar peiorativ, indicând ceva opţional, ca o cireaşă de pe tort, care poate să fie sau să nu fie şi, în final, este totuna dacă este sau nu este.

Cuvântul „devoţiune”, în limbajul curent, a dobândit, în afară de aceasta, o conotaţie neimportantă, indicând, implicit, un context mediocru, lipsit de capacităţi intelectuale şi de perspective umane largi, o mentalitate „de prunci”, nu în sensul evanghelic al cuvântului. În mod evident, în gândirea sfântului Toma de Aquino, acest cuvânt nu are deloc acest înţeles, ci are înţelesul unei tensiuni existenţiale a minţii, a sufletului şi a trupului, îndrumate total spre Dumnezeu; totuşi, este nevoie să ţinem cont de limbajul actual şi din acest motiv vom folosi cuvântul „spiritualitate” a Preasfintei Inimi, şi nu „devoţiune”.

Preasfânta Inimă, simbolul şi spiritualitatea ei văzută ca pe o faţetă subtilă de la care se ajunge la inteligenţa profundă a Scripturilor. De fapt, fiecare întâlnire a noastră cu Isus devine o întâlnire cu Inima celui despre care vorbesc Scripturile. Putem, prin urmare, să ne întrebăm, în meditaţia noastră zilnică, precum şi la sfânta Liturghie sau în Liturgia Orelor: „Ce anume doreşte Isus să-mi spună prin această lectură, prin acest psalm, prin această pagină a Vechiului Testament sau prin afirmaţia lui Paul sau a lui Ioan?” Deoarece, de fapt, este mereu el şi numai el cel care vorbeşte prin intermediul profeţilor, al apostolilor şi al evangheliştilor. Putem să privim în altă cheie întreaga Sfântă Scriptură, ca fiind un imens mozaic, o multitudine de cărţi de vizită pe care se pictează un chip, însuşi Isus, pe care-l contemplăm în Preasfânta lui Umanitate, în ceea ce a făcut sau dorise să facă şi în ceea ce suferise şi dorise să sufere pentru noi.

Toate rândurile Sfintei Scripturi, direct sau indirect, prin culori mai vii (cum transpare în mod special în contemplarea pătimirii, care este apogeul manifestării Preasfintei Inimi a lui Cristos) sau în culori mai pale (cum se observă în unele pagini din Vechiul Testament, acolo unde anunţul lui Cristos este uşor umbrit de cuvântul textului), îl manifestă pe Isus Cristos, iar persoana lui îi descoperă Inima.

Prin urmare, spiritualitatea Preasfintei Inimi a lui Cristos este, înainte de toate, o metodă şi un stil de rugăciune, care se construieşte zi după zi prin rugăciune perseverentă şi zilnică. Alături de meditaţie, faţă de ceea ce Isus spune sau îmi spune, în funcţie de cuvintele folosite, va urma, negreşit, răspunsul nostru, rugăciunea din interiorul lectio divina, şi anume „ceea ce eu îi spun sau îi cer”, în „a vorbi cu el aşa cum un prieten vorbeşte altui prieten”.

Aici se adevereşte spusa aceea: „inimă la inimă”, adică sincer şi cu încredere, încrezător şi abandonat, prin care Papa Benedict al XVI-lea ne arată că este semnul întâlnirii noastre cu Dumnezeu. În acest loc se găseşte întâlnirea cu el, ce se prelungeşte dincolo de Cuvânt, în special la sfânta Liturghie şi în adorarea preasfântului Sacrament: Cuvântul ce nu este numai Cuvânt, ci şi pâine. Prin el, darul şi cel care se dăruieşte sunt acelaşi lucru, iar Persoana, cunoscută, adorată, celebrată şi contemplată de noi, este prezentă în mod real.

Spiritualitatea Preasfintei Inimi nu poate să nu ţintească spre Euharistie şi spre adoraţia ei, acolo unde Isus este prezent în mod real: în special prin rugăciunea „orei sfinte”, pe care, personal, o consider cea mai sigură cale de a ajunge la o întâlnire personală cu Preasfânta Inimă a lui Cristos.

Ottavio de Bertolis

Ottavio de Bertolis, Izvoarele biblice ale spiritualităţii Inimii Preasfinte a lui Isus, Iași 2017, 14×20, 66 p., ISBN 978-606-578-315-7, 10 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro