Rugăciunea Mariei cu sfinţii care au întâlnit-o

Catherine Aubin, Rugăciunea Mariei cu sfinţii care au întâlnit-o, Iași 2024, 68 p., 14×20, ISBN 978-606-578-569-4, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea Rugăciunea Mariei cu sfinţii care au întâlnit-o, scrisă de Catherine Aubin și tradusă în limba română de Paula Bordei. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 68 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei.

Acesta este al șaptelea volum din seria de 8 care vor apărea în seria „Note despre rugăciune”, ediție îngrijită de Dicasterul pentru Evanghelizare, Secțiunea pentru problemele fundamentale ale evanghelizării în lume. Toate volume sunt prefațate de Papa Francisc. Redăm câteva fragmente din introducerea autoarei.

Roma, aprilie 2003, în apropierea bisericii „Tre Fontane”, o tânără, Alexandra, o femeie nepracticantă, bântuie străzile. Este tensionată şi îngrijorată: fosta soţie a celui de-al doilea soţ al ei o urmăreşte pentru a-i face rău. În plus, copilul cel mic al acestuia are probleme. În această stare emoţională, ea se îndreaptă spre acest loc turistic izolat, ieşit din tipare, unde Maria i s-a arătat unui comunist anticlerical, Bruno Cornacchiola, în 1947. În acest loc neîngrijit şi neglijat, lumânările sunt deteriorate, iar florile ofilite zac pe jos. În acest sanctuar, Alexandra stă în faţa statuii Fecioarei Maria. Se privesc în tăcere. Dintr-o dată, Alexandra vede braţul Mariei mişcându-se, arătându-i o direcţie. Îşi freacă ochii pentru a încerca să se convingă că nu visează. Nu, braţul Mariei arată într- adevăr spre ceva. Ea urmăreşte gestul cu privirea şi vede ce indică: o fotografie a Mariei cu Pruncul Isus, în vârstă de trei sau patru ani, pe care îl ţine de mână. Alexandra a înţeles imediat mesajul: Maria îi cerea să aibă grijă de copilul celui de-al doilea soţ al ei, Ioan, care avea tot patru ani. Din adâncul fiinţei sale, Alexandra strigă la ea: „NU! E prea mult pentru mine, nu!” A părăsit sanctuarul, revoltată şi foarte furioasă. Câteva săptămâni mai târziu şi după câteva călătorii, Alexandra şi-a dat seama, fără să vrea, că a primit acest copil ca fiind al ei. Rezistenţa ei se topise, iar acum avea nu doar un fiu, ci doi. Mai bine de 20 de ani mai târziu, Ioan a rămas o personalitate dificilă şi s-a mutat pe un alt continent, nu departe de Alexandra. Şi de fiecare dată când are probleme serioase, o sună pe „mama” sa, Alexandra, spunându-i: „Eşti o mamă pentru mine, o mamă adevărată, eşti mama mea”. Alexandra mărturiseşte că, de fiecare dată când îşi susţine cel de-al doilea „copil”, simte prezenţa Mariei, care îi spune din nou: „Ai grijă de acest copil ca şi cum ar fi al tău”, şi simte atât puterea, cât şi blândeţea Mariei. Când nu putem face ceva de unii singuri, de multe ori altcineva ne iese în întâmpinare. În vulnerabilitatea Alexandrei, Maria a fost cea care a venit să îi dea curaj şi încredere. Ioan a devenit copilul ei pentru eternitate.

În acest loc, numit „Sanctuarul Revelaţiei”, Maria i s-a arătat lui Bruno Cornacchiola de mai multe ori, cerându-i să-l construiască. Ea i-a spus acest lucru:

Cei însetaţi şi cei pierduţi vor veni aici să se roage. Ei vor găsi iubire, înţelegere şi consolare: adevăratul sens al vieţii. Aici, în această parte a grotei unde am apărut de mai multe ori, va fi o uşă numită „Uşa Păcii”. Toţi trebuie să intre prin această uşă.

La fel ca Alexandra, am ales să intrăm prin această „uşă” pentru a scrie această carte despre rugăciunea cu Maria.

Atunci când Maria apare în cele patru colţuri ale lumii, locurile în care apare au multe în comun cu locurile biblice în care a stat şi a trăit. În primul capitol, vom explora aceste locuri, întrebându-ne ce dezvăluie ele despre identitatea Mariei şi ce spaţii interioare ne cere Maria să locuim astăzi. Apoi, într-un al doilea capitol, vom asculta puţinele cuvinte ale Mariei transmise în Evanghelii şi vom analiza gesturile, atitudinile şi privirea ei pentru a le înţelege sensul. Sau, altfel spus, cum ne învaţă ea să ne raportăm în relaţiile noastre cu oamenii şi evenimentele. Şi, în sfârşit, vom interoga alte femei, sfinte care au avut toate o relaţie unică cu Maria. Acest text va fi punctat de fraze preluate din imnul acatist al tradiţiei bizantine. Ele ne vor conduce spre o nouă şi profundă revelaţie a prezenţei Mariei pentru fiecare dintre noi. Iată un extras:

Bucură-te, Bunăvoinţa lui Dumnezeu către noi,

cei păcătoşi!

Bucură-te, Apărătoarea noastră

în faţa lui Dumnezeu!

Bucură-te, tu, cea care ne conduci

Catherine Aubin

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro