Creştinismul antic în Scythia Minor (Dobrogea)

Emil Dumea, Creştinismul antic în Scythia Minor (Dobrogea), Iași 2016, 14×20, 78 p., ISBN 978-606-578-266-2, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Creştinismul antic în Scythia Minor (Dobrogea), scrisă de pr. dr. Emil Dumea. Cartea apare în colecţia „Istoria Bisericii”, în format 14×20, are 78 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 10 lei.

Prin această carte vreau să ofer cititorilor o privire sintetică asupra creştinismului antic în Scythia Minor (Dobrogea de astăzi. Studiul are patru capitole. În primul capitol am arătat că începuturile creştinismului în Scythia Minor sunt de origine orientală, din regiunile de unde proveneau creştinii prezenţi acolo, respectiv din Grecia, Siria, Asia Mică, dar şi de origine occidentală, romană, aşa cum ne arată conţinutul inscripţiilor descoperite, ce datează din acea perioadă. Spre sfârşitul secolului al VI-lea, printre numele creştine, apar şi unele de origine slavă, protobulgară. Majoritatea inscripţiilor însă (aproximativ 45) provin din Tomis, capitala provinciei, în timp ce toate celelalte (aproape 36), din celelalte oraşe. Ele sunt scrise în greacă şi latină şi reprezintă, în mare parte, monumente funerare.

Date fiind relaţiile continue dintre Scythia Minor şi celelalte provincii ale imperiului, putem presupune faptul că creştinismul a apărut încă din primele secole. Dar documentele ne conduc, în ceea ce priveşte datarea aproximativă a procesului de pătrundere a creştinismului în această zonă, spre sfârşitul secolului al III-lea şi începutul celui de al IV-lea, când, în timpul persecuţiei lui Diocleţian şi Liciniu, martirologiile ne redau diferite episoade de supliciu suferite de creştini, mai ales de cei proveniţi din rândul soldaţilor.

Despre aceşti martiri se tratează în capitolul al II-lea. Descoperirea arheologică de la Niculiţel, din 1971, ne-a dus la cunoaşterea unui martyrion, cu relicvele a patru creştini care au fost martirizaţi la o dată încă necunoscută cu exactitate. Numărul cel mai mare de martiri provine de la Tomis; alţii, în schimb, provin din alte regiuni ale Scythiei Minor: Noviodunum, Dinogetia, Axiopolis, Durostorum.

Capitolul al III-lea prezintă forma de organizare ecleziastică prezentă în Scythia Minor, şi anume episcopia, cu centrul la Tomis. Primul episcop despre care nu există dubii că a condus această episcopie este sfântul Bretanion, care a trebuit să îl înfrunte la Tomis pe împăratul Valens, din cauza homeismului său, între anii 368-369. După Bretanion, este pomenit Geronţiu, în timpul lucrărilor celui de-al doilea Conciliu ecumenic din Constantinopol (381). Mai cunoscut este episcopul Teotim (392-407), scriitor, ascet şi filosof, cunoscut mai ales pentru relaţiile sale de prietenie cu Ioan Gură de Aur. Un alt episcop este Timotei, care participă la Conciliul din Efes (431). Câţiva ani mai târziu (446), îl întâlnim amintit în lupta de apărare a ortodoxiei credinţei contra nestorienilor şi a monofiziţilor pe episcopul Ioan. În 449, Alexandru semnează actele unui sinod din Constantinopol. Se pare că, din cauza condiţiilor dificile prin care trecea Scythia Minor, el nu a fost prezent la lucrările Conciliului din Calcedon (451). În 458, pe scaunul din Tomis se afla Teotim al II-lea, care a întreţinut o vie corespondenţă cu împăratul Leon. După o pauză de aproape 60 de ani, în contextul disputelor teopascite ale monahilor sciţi, îl cunoaştem pe episcopul Patern, care semnează actele unui sinod din Constantinopol cu titlul de metropolitanus. Diferitele Notitia Episcopatum, care folosesc pentru Scythia Minor listele civile ale lui Hierocles, ne-au transmis mai multe liste finale, în care scaunul de Tomis apare consemnat ca fiind sediu mitropolitan. Listele civile nu corespund însă cu cele ecleziastice. Arheologia şi izvoarele literare nu vorbesc despre niciun episcop, în afară de cel din Tomis. De aceea, credem că importanţa Tomisului, ca sediu mitropolitan, are numai un conţinut civil.

În capitolul al IV-lea sunt prezentate diferite monumente paleocreştine din Scythia Minor. Numărul mare de bazilici (30) descoperite până acum şi care sunt răspândite în toată Scythia Minor, precum şi prezenţa altor clădiri sacre reclamau prezenţa nu doar a unui episcop. În favoarea acestui argument vin şi autonomia locală a oraşelor şi diversitatea etnică a creştinilor, fapt atestat prin numeroase inscripţii. Probabil că studii ulterioare vor aduce mai multă lumină în această problemă. Ultimul episcop de Tomis cunoscut este Valentinian, care, la jumătatea secolului al VI-lea, întreţine o corespondenţă cu Papa Vigiliu. Împăratul Iustinian întărise mai întâi multe oraşe din Scythia Minor, dar, spre sfârşitul secolului al VI-lea, noii invadatori barbari au dus provincia într-un declin profund.

Pr. dr. Emil Dumea

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro