Martirii catolici din secolul al XX-lea
Robert Royal, Martirii catolici din secolul al XX-lea, Iași 2003, 17×24, 428 p., ISBN: 973-8474-30-2, 20 RON.
Secolul al XX-lea, departe de a fi secolul luminat pe care toti îl asteptau si care ar fi trebuit sa fie odrasla cea mai nobila a secularismului iluminist în varianta sa materialist-stiintifica, acest secol s-a dovedit cel mai crud si sângeros trait pâna acum de omenire. El se deschide cu Primul Razboi Mondial si, ca parte integranta a acestuia, aduce primul mare experiment genocidal din ultima suta de ani: cel al Turciei împotriva crestinilor armeni de pe teritoriul lor. Dupa cum stim prea bine, a fost urmat de aproape o duzina de altele de dimensiuni comparative, uneori mai ample, alteori mai „restrânse”. Marile totalitarisme (hitlerist, marxist-lenininst, maoist) au fost imitate de „mici” totalitarisme în Uganda, Cuba, Coreea, Cambogia si destule alte parti. Ireligiozitatea s-a constituit în doctrina hegemonica, în stapân necrutator, în religie „alternativa”, mult mai eficienta si mai necrutatoare decât fusese vreodata religia, chiar si în cazurile cele mai rele. Victimele în acest secol au fost de multe credinte si de multe etnii; dintre ele, atâtea câte au supravietuit, au vorbit si vorbesc în continuare cu insistenta despre aceste cruzimi; s-au facut uneori chiar si încercari (întotdeauna neîndestulatoare – cum ar putea fi altfel?) de „compensatie”.
În schimb, s-a vorbit putin sau deloc despre martirizarea si crucificarea crestinilor în acest secol al XX-lea, proces care, de fapt, continua activ pâna în zilele noastre. Linsajul fizic (prezent înca si azi pe multe continente) a fost în multe cazuri dublat si „îmbogatit” de linsajul de „înalta tehnologie”, adica de procesul de ponegrire, insulta si subminare care încearca sa-i zguduie pe credinciosi. Foarte recent, clasa politica europeana în curs de organizare si de unificare a decis sa modifice însasi istoria, eliminând în documentele sale de baza orice referire la rolul constitutiv al crestinismului în evolutia Europei, decizie grotesca înainte de a fi grava si malefica.
De ce nu s-a vorbit, de ce nu se vorbeste mai mult despre aceste desfasurari? Întâi de toate, din motivele schitate mult prea grabit si superficial mai sus. Crestinismul s-a instituit într-o Biserica a iertarii si a cererii de iertare, prea arareori e obisnuit sa acuze, sau macar sa protesteze. Tine acest lucru de natura sa intrinseca, tine si de habitudini pe care si le-a însusit din experienta istorica. Apoi, însa, mai este si un motiv practic: persecutiile acestea neîncetate n-au izbutit sa-i zdruncine decât în cazuri limitate pe credinciosi. Miracolul providentei a întarit si a mentinut traditia, speranta, credinta oamenilor, alteori le-a dat vitejia unui nou început. De unde concluzia unora: iata, în fond, nu s-a întâmplat nimic.
Într-adevar, la nivelul amplu al mileniilor, lucrurile stau ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu la fel însa la nivelul fiecarui om: acolo, suferinta instigata si exercitata de asupritorii credintei s-a simtit si se simte. De aici, necesitatea unei carti precum cea scrisa de dr. Robert Royal, director al Centrului „Faith and Reason” din Washington, autor a peste o duzina de carti valoroase, profesor si administrator universitar în diverse contexte ocazionale si figura bine-cunoscuta în cercurile intelectuale americane. Aceasta carte, scrisa în engleza, dar tradusa înca de pe acum în câteva limbi de circulatie (versiunile italiana si portugheza au aparut, cele franceza, spaniola si braziliana sunt în curs), se concentreaza asupra catolicilor în mod specific, dar nu fara referiri la credinciosii ortodocsi sau protestanti, care au avut si ei parte de suficienta teroare brutala în ultima suta de ani.
Caracteristic pentru aceasta carte si, totodata, unul dintre marile sale merite este modul în care acopera întregul planiglob si deceniile în scurgerea lor: din Germania spre Rusia sovietica, din Europa de Est spre Asia si spre Africa, fara a uita America Latina. Cifrele de ansamblu se împletesc cu descrieri de cazuri individuale, oferind imagini de neuitat. Este o realizare pentru care nu putem gasi laude suficiente. De altfel, cartea lui Robert Royal a fost primita cu caldura de însusi Suveranul Pontif, Ioan Paul al II-lea.
Un mare merit al cartii lui Robert Royal este atentia pe care o acorda suferintelor crestinilor din România în decursul secolului al XX-lea: un capitol întreg. Poate pentru cititorul român nici nu mai e nevoie sa se pomeneasca despre barbaria îndreptata împotriva greco-catolicilor, sau despre patimile credinciosilor romano-catolici, ortodocsi si neo-protestanti, dar stim prea bine ca, din pacate, publicul mai larg, global, nu este suficient de bine informat în aceasta privinta. Capitolul lui Royal contribuie la acoperirea unui gol enorm de informatie.
As încheia adaugând un fapt esential: oricât de bogata ar fi cartea lui Robert Royal, nu pot s-o consider altfel decât un început, o carte de pionierat. Tema tratata este extrem de extinsa si nu poate fi în nici un caz epuizata de o singura carte. Avem nevoie de cercetari sistematice privind atât trecutul, cât si prezentul. Avem nevoie de a ne întari memoria prin exprimarea clara a suferintelor credintei si prin articularea raspicata a procesului de discriminare si de asuprire, al caror obiect continua sa fie neîncetat crestinii de pe toate meridianele.
Cartea lui Robert Royal ne ofera o continuare istorica, fiind simultan si o actiune de pionierat.
Virgil Nemoianu
Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro