Meditația

Ludovic Gillot, Meditația, Iași 2001, 228 pp., 14×20, ISBN: 973-85370-4-5, 5 RON.

Meditatia este un act constient de iubire fata de Dumnezeu si fata de suflet, fiind simultan rugaciunea mintii si a inimii. Sfântul Francisc de Sales spune ca meditatia este o reflectie atenta, sustinuta si întretinuta voluntar în minte, pentru a stimula vointa spre afectiuni sfinte si salutare, determinând-o sa ia hotarâri practice si concrete.

   Izvorul meditatiei este lectura personala a Cuvântului lui Dumnezeu, de aceea este necesar sa ne însusim o mare familiaritate personala cu acest Cuvânt. Nu-i suficient sa-i cunoastem numai aspectul lingvistic si exegetic. Trebuie sa primim Cuvântul lui Dumnezeu cu o inima deschisa si rugatoare, pentru ca el sa patrunda adânc în gândurile si simtamintele noastre si sa nasca în noi un spirit nou, „mintea Domnului” (1Cor 2,16). Aceasta asimilare a gândului Domnului este unul din roadele meditatiei.

   Fiind meditatia un dialog cotidian cu Cristos Domnul, toti membrii Poporului lui Dumnezeu sunt chemati sa mediteze. În mod deosebit, ea trebuie sa faca parte din viata preotilor, seminaristilor, persoanelor consacrate, dar si laicii trebuie sa recurga des la meditatie fiindca ea este poarta prin care se intra si se participa la misterele vietii lui Cristos.

   În contextul social al mileniului al treilea, imaginea si ecranul computerelor ameninta sa elimine lectura din viata omului, zgomotele si agitatia frenetica împiedica reculegerea, activismul desconsidera introspectia, iar meditatia clasica crestina este amenintata de unele forme pseudo-mistice de meditatie orientala: pseudo-gnoza si mesalianismul. Esential este sa nu uitam ca harul al carui izvor este mereu Duhul Sfânt, nu este un bun propriu, adica firesc si datorat sufletului, ci este darul lui Dumnezeu si, ca atare, trebuie implorat necontenit; ca unirea sufletului care se roaga cu Dumnezeu se realizeaza în „mister”, mai ales prin intermediul Tainelor Bisericii.

   Viata de rugaciune, sub orice forma a ei, vocala, mintala, liturgica, personala, simpla sau mistica este un dar al Duhului Sfânt. Metodic, ea include trei momente: acela al purificarii sau înfrânarii patimilor; acela al iluminarii interioare prin ungerea spirituala a Duhului Sfânt; si acela al unirii cu Treimea mântuitoare prin Cristos în Duhul Sfânt si sfintitor.

   Despre toate acestea trateaza pr. Ludovic Gillot în cartea tradusa acum în limba româna din limba franceza. Consider ca aceasta carte este actuala, dar, mai ales, nespus de ilustrativa în acest domeniu teologic delicat.

   Traducând Viata, Castelul interior si Drumul perfectiunii de sfânta Tereza de Avila (desi înca nu au fost publicate), facând un comentariu asupra Tratatului iubirii lui Dumnezeu de sfântul Francisc de Sales, am ajuns la concluziile autorului cartii de fata, de aceea am tradus-o în limba româna.

   Am intervenit, când a fost cazul, în textul autorului, în sensul ca am îmbunatatit notele din subsolul cartii. De cele mai multe ori, citatele si trimiterile erau indicate sumar, autorul presupunându-le cunoscute. Le-am verificat pe toate apelând la operele critice ale autorilor citati, fie în franceza fie în italiana. Uneori, pentru confirmarea ori mai buna întelegere a lor, în note am indicat unele trimiteri ori explicatii personale.

   Cartea se doreste a fi un ghid spiritual pe calea unirii omului cu Persoanele Treimii mântuitoare de o fiinta si de viata-facatoare.

Eduard Ferenț

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro