Persecutori şi martiri. Scene din primele veacuri ale Bisericii

Stefano Casini, Persecutori şi martiri. Scene din primele veacuri ale Bisericii, Iași 2015, 586 p., 17×24, ISBN 978-606-578-194-8, 40 lei.

 Editura Sapientia anunță apariția cărții Persecutori și martiri. Scene din primele veacuri ale Bisericii, scrisă de Stefano Casini și tradusă în limba română de pr. dr. Ștefan Lupu și pr. Viorel Ababei. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, formatul 17×24 cm, are 586 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 40 lei.

   Părintele italian Stefano Casini, în timp ce lucra la reconstrucția bisericii parohiale, a desfășurat, în paralel, și o altă activitate de „construcție”: a muncit seară de seară la o biserică, formată nu din pietre și ziduri, ci „zidită” din martirii celor trei secole de persecuție. Astfel a compus o operă care este în același timp istorică, apologetică și poetică. Mintea sa era aceea a unui istoric, sufletul său – de apostol, iar imaginația sa – aceea a unui poet.

   Cartea Persecutori și martiri. Scene din primele veacuri ale Bisericii, apărută recent la Editura Sapientia, descrie perioada primelor trei secole de existență a Bisericii, care a fost marcată de puternice atacuri împotriva structurii ei umane. Ceea ce persecutorii nu au văzut a fost tocmai natura divină a Bisericii. Fără acest „amănunt” important, afirmația lui Tertulian, „Sângele martirilor este sămânța creștinilor”, nu ar fi fost întemeiată și nici verificată.

   Descrierile detaliate și documentate ale evenimentelor și ale personajelor scot în evidență chiar temeiul datorită căruia Biserica îi cinstește pe martiri: exemplul curajos care edifică. Se naște astfel în fiecare întrebarea: Care este motivul care i-a determinat pe creștini să considere prețios martiriul lor? Stefano Casini anticipă această întrebare și îi oferă răspuns în fiecare capitol al cărții: motivul curajului extraordinar nu este o doctrină, ci o persoană, Isus Cristos. Exemple ale acestei evidente speranțe în viața veșnică sunt nenumărate, creionate cu migală și cu precizie istorică: diaconul Ștefan, primul martir, apostolii Petru și Paul, episcopul Ignațiu Teoforul.

   Perioadele persecuțiilor corespund, de cele mai multe ori, domniilor împăraților romani. Nero, Traian, Domițian, Sever, Dioclețian sunt doar câțiva dintre cei care au instituționalizat această practică a persecuției, spre deliciul și divertismentul poporului roman. După cum afirmă autorul în prefața cărții din cea de-a doua ediție, fiecare persecutor trebuie să fie conștient că nicio prigoană și niciun prigonitor nu este veșnic, evidențiind acest lucru în descrierea sfârșitului, de cele mai multe ori tragic, al împăraților romani. Cu toate aceste, tonul povestirilor nu este nici nostalgic, nici lipsit de speranță. Stefano Casini a reușit să deschidă privirilor cititorilor o mândrie îndreptățită de apartenență la o Biserică ce a demonstrat, încă de la început, ancorarea în divin a membrilor ei și propria ei legitimitate.

   O dată cu Edictul împăratului Constantin din anul 313, legitimitatea Bisericii a fost recunoscută oficial. Autorul prezintă aceste ultime capitole, accentuând că această victorie a Bisericii este proprie lui Cristos și crucii sale, prin care Constantin câștigase lupta de la Milvius, iar Biserica libertate: In hoc signo vinces!

   Descriindu-și cartea, Stefano Casini a prezentat-o drept o „istorie de iubire”, cu „exemple de eroi plini de credință arzătoare”. Această operă, apărută pentru prima dată în anul 1903, își păstrează valoarea, chiar și după un secol, și se adresează tuturor celor care vor să-și însuflețească viața spirituală, propunând o lectură romanțată, plină de exemple, a primelor trei secole ale Bisericii.

David Eduard Cristian

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro