Biserica în epoca postmodernă

David Diósi, Biserica în epoca postmodernă, Iași 2019, 126 p., 14×20, ISBN 978-606-578-370-6, 15 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Biserica în epoca postmodernă, scrisă de pr. dr. David Diósi și tradusă în limba română de Mihai Kovács. Cartea apare în colecția „Tratate de teologie”, în formatul 14×20, are 126 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei.

Foarte mulţi au scris în ultimii ani despre Biserică: atât lucruri pozitive, cât şi negative. Evident, şi lucruri greu de digerat. Şi pentru că nu vreau să ridic aparatul critic la rang de text principal, voi omite şi enumerarea celor mai importante texte din literatura de specialitate.

Într-adevăr, mulţi au scris despre Biserică. Pare un subiect epuizat. Cu greu se pot spune multe noutăţi despre acest subiect, probabil nici eu nu voi aduce o schimbare radicală de perspectivă în „universul” teologiei.

Apoi, avem termenul „postmodern”. Este un termen la modă – recunosc –, însă nici el nu-şi prea găseşte locul. Este greu să ne definim epoca, să o etichetăm cu ajutorul unor concepte. Eu consider – cel puţin deocamdată – că „postmodern” este conceptul cel mai nimerit. Nu pentru că ar fi un termen atât de deosebit şi care ar spune prea multe, ci mai degrabă pentru că între timp a devenit atât de abstract, încât desemnează toate caracteristicile epocii. Evident, sunt conştient de faptul că ceea ce la prima vedere constituie punctul forte al acestui concept este în acelaşi timp şi punctul său slab, deoarece, dacă desemnează orice, de ce se mai delimitează? Ei bine, şi această întrebare este deja epuizată.

Se ştie despre subiectele epuizate că nu prea mai pot fi dezvoltate. Nici dacă sunt două. Dacă un teolog se aşază la masa de lucru pentru a formula câteva idei despre Biserica de azi, el face acest efort deoarece consideră în adâncul sufletului său că are ceva de spus. Ceva ce numai el poate spune. Nicio scriere nu se poate naşte doar de dragul de a scrie, niciun articol, nici un studiu, nicio carte – nici măcar o cărţulie nu poate fi scrisă doar pentru a mai adăuga un rând la rubrica „Publicaţii” din CV. Autorul vrea să împărtăşească ceva cititorului, sperând că cititorul îi va fi recunoscător pentru rândurile sale. Nu trebuie să fiţi de acord cu fiecare idee. Nu acesta este scopul! Cel puţin eu nu mi-am propus asta. Emisfera este plină de yesmani. Vreau „doar” să vă pun pe gânduri, „numai” să atrag atenţia asupra unor fenomene contemporane. Atât! Evident, adverbele „doar” şi „numai” nu sunt un semn al modestiei, cu atât mai puţin al falsei modestii! Afirm cu mândrie: atât am putut!

Atât am putut aduna din mijlocul grădinii mele cu flori şi legume, în care cred că am descoperit caracterul multicolor, bogăţia şi vitalitatea, în multe cazuri doar potenţială, a Bisericii mele. O grădină te învaţă multe lucruri. Mai ales să te minunezi. Recunosc, nu ştiu denumirile tuturor florilor, deşi eu le-am plantat pe toate. Le încurc mereu. Nici cu legumele nu mă descurc mai bine. Nu cunosc nici măcar toate plantele din grădina mea. Totuşi, mă minunez de frumuseţea fiecăreia. Mă aflu în aceeaşi situaţie şi când privesc Biserica. Nu cunosc toate vlăstarele nobile sau sălbatice din ea. De multe ori nu sunt în stare nici să le deosebesc în mod obiectiv, dar cred că nu sunt singurul în această situaţie. Pentru că se pot spune multe, iar hârtia suportă multe, dar pentru a face afirmaţii responsabile referitoare la natura lucrurilor nu e nevoie doar de curaj, ci şi de clarviziune. Din acest motiv folosesc adverbul „doar”.

Doar atât poate da un om ca mine, pasionat de scris. Nici nu am un birou ca lumea aici, unde îmi place să îmi aştern gândurile pe hârtie. Aş putea avea, dar mă tem de el. Mă tem că mă va face un birocrat. Mă mulţumesc cu masa împletită din nuiele, care a fost cândva pe terasa casei mele părinteşti. La această masă mă simt acasă. Pe când eram bebeluş, nu puteam încă să mă urc pe scaun atunci când părinţii mei au cumpărat-o, iar când mama mă urca pe el, braţul ei mă asigura să nu cad. Aşadar, masa care mi-a devenit birou îmi aminteşte copilăria. Evident, în acea perioadă şi Biserica mea avea alte probleme. Pentru că şi atunci existau probleme, unele chiar foarte complicate şi complexe. Despre acelea să scrie istoricii! Şi, dintre aceştia, doar cei care sunt capabili să o facă în mod onest. Eu voi medita mai degrabă asupra prezentului.

Prof. dr. pr. David Diósi

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii

Comisia Teologică Internaţională, Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii, Iași 2018, 94 p., 17×24, ISBN 978-606-578-344-7, 10 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii, scrisă de Comisia Teologică Internaţională și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 94 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 10 lei. 

„Drumul sinodalităţii este drumul pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la Biserica din cel de-al treilea mileniu”: această angajare programatică a fost propusă de Papa Francisc la comemorarea celei de-a cincizecea aniversări a instituirii Sinodului Episcopilor din partea fericitului Paul al VI-lea. De fapt, sinodalitatea – a subliniat el – „este dimensiune constitutivă a Bisericii”, aşa că „ceea ce Domnul ne cere, într-un anumit sens, este deja conţinut în cuvântul «sinod»”.

Acest document vrea să ofere câteva linii utile aprofundării teologice a semnificaţiei acestei angajări împreună cu câteva orientări pastorale cu privire la implicările care derivă pentru misiunea Bisericii. În introducere se amintesc datele etimologice şi conceptuale necesare pentru a clarifica în formă preliminară conţinutul şi folosirea cuvântului „sinodalitate”, pentru a contextualiza după aceea pregnanţa şi noutatea învăţăturii care ne este oferită în această privinţă de magisteriu, mergând pe urma Conciliului al II-lea din Vatican.

Acest document se angajează în primele două capitole să răspundă la exigenţa de a aprofunda semnificaţia teologică a sinodalităţii în perspectiva ecleziologiei catolice în sintonie cu învăţătura Conciliului al II-lea din Vatican. În primul, se merge la izvoarele normative ale Sfintei Scripturi şi Tradiţiei pentru a scoate la lumină înrădăcinarea figurii sinodale a Bisericii în desfăşurarea istorică a revelaţiei şi pentru a evidenţia conotaţiile fundamentale şi criteriile teologice specifice care-i definesc conceptul şi îi reglementează practica.

În al doilea, se propun fundamentele teologale ale sinodalităţii în conformitate cu doctrina ecleziologică a Conciliului al II-lea din Vatican, articulându-le cu perspectiva poporului lui Dumnezeu pelerin şi misionar şi cu misterul Bisericii comuniune, cu referinţă la proprietăţile distinctive ale unităţii, sfinţeniei, catolicităţii şi apostolicităţii Bisericii. În cele din urmă, se aprofundează raportul dintre participarea tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu la misiunea Bisericii şi exercitarea autorităţii păstorilor.

Al treilea şi al patrulea capitol, pe această bază, vor să ofere câteva orientări pastorale: al treilea, cu referinţă la realizarea concretă a sinodalităţii la diferitele niveluri, în Biserica particulară, în comuniunea dintre Bisericile particulare într-o regiune, în Biserica universală; al patrulea, cu referinţă la convertirea spirituală şi pastorală şi la discernământul comunitar şi apostolic cerute pentru o experienţă autentică de Biserică sinodală, apreciindu-i reflecţiile pozitive în drumul ecumenic şi în diaconia socială a Bisericii.

Parresía în Duhul cerută poporului lui Dumnezeu pe drumul sinodal este încrederea, francheţea şi curajul de „a intra în mărimea orizontului lui Dumnezeu” pentru „a vesti că în lume există un sacrament de unitate şi de aceea umanitatea nu este destinată devierii sau rătăcirii”. Experienţa trăită şi perseverentă a sinodalităţii este pentru poporul lui Dumnezeu izvor al bucuriei promise de Isus, ferment de viaţă nouă, rampă de lansare pentru o nouă fază de angajare misionară.

Maria, Mama lui Dumnezeu şi a Bisericii, care „îi aduna pe discipoli pentru a-l invoca pe Duhul Sfânt (cf. Fap 1,14) şi, astfel, a făcut posibilă explozia misionară care a avut loc la Rusalii”, să însoţească pelerinajul sinodal al poporului lui Dumnezeu, arătând ţinta şi învăţând stilul frumos, duios şi puternic al acestei noi etape a evanghelizării.

Comisia Teologică Internațională

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Biserică, ce simți despre taina ființei tale?

Eduard Ferent, Biserică, ce simți despre taina ființei tale?, Iași 2004, 376p., 17×24, ISBN: 973-8474-51-5, 20 RON.

Religii, Biserici, secte, privite din perspectivă catolică

Claudiu Dumea, Religii, Biserici, secte, privite din perspectivă catolică, Iași 2002, 256 p., 14×20, ISBN: 973-85634-3-7, 20 RON.

 

Celebrul abbé Pierre povesteste criza puternica prin care a trecut timp de mai multi ani, lovit fiind dintr-o data de teribila realitate a pluralismului religios în lume. Avea în jur de 14 ani: „Într-o duminica dimineata, la o lectie de religie, axata în întregime pe studii biblice adaptate la vârsta noastra, lectie tinuta de un parinte foarte remarcabil (P. Ponteaux, daca îmi amintesc bine) s-a nascut în sufletul meu, ca un fulger necrutator, acest gând: Tu esti crestin si te pregatesti sa-ti angajezi în întregime viata pe aceasta credinta, dar daca tu te-ai fi nascut într-o familie musulmana, sau apartinând unei religii asiatice oarecare, sau într-o familie de atei militanti sau de agnostici, tu, care pâna acum nu ai facut eforturi personale pentru a-ti da seama daca credinta ta este adevarata sau este o iluzie, multumindu-te sa asculti ce ti s-a spus, te-ai pregati sa-ti angajezi în întregime viata într-o maniera cu totul diferita. Prin urmare, ce siguranta ai ca adevarul este de partea ta?”

Orice om, la orice vârsta, dar mai ales la vârsta tineretii, este intrigat de existenta atâtor religii în lume si îsi pune întrebarea: care dintre ele este adevarata? Dar, în definitiv, poate mintea omului sa cunoasca religia adevarata sau e condamnata la o stare de neputinta agnostica? Poate ca toate religiile sunt false si, în acest caz, raspunsul nu poate fi decât ateismul. Sau poate ca toate religiile sunt la fel de adeva-rate, ele fiind expresii diferite ale sentimentului religios sadit în psihologia umana si de aici rezulta o atitudine de relativism si de indiferentism religios, atitudine descrisa astfel de Ramakrishna: „Toate religiile sunt adevarate: toate certurile dintre ele sunt inutile. Noi vedem ca toate religiile au produs barbati si femei de cea mai mare sfintenie. A fi religios înseamna a te stradui sa-l realizezi pe Dumnezeu în tine, nici mai mult, nici mai putin. Spiritualitatea este inima religiei. Dogmele si doctrinele îi divizeaza pe oameni si genereaza conflicte”.

În aceasta viziune, lucrul cel mai întelept ar fi sa se construiasca un sistem sincretist care sa sintetizeze si sa armonizeze mai multe curente spirituale ale omenirii; e ceea ce încearca sa faca în timpurile noastre New Age-ul.

Daca cel care îsi pune întrebarea s-a nascut crestin, el stie ca, acum 20 de veacuri în urma, Fiul lui Dumnezeu, întrupându-se, a venit în mijlocul oamenilor pentru a le aduce adevarul definitiv cu privire la Dumnezeu. Si mai stie ca numai prin Isus Cristos, unicul Mijlocitor între Dumnezeu si oameni, se mântuiesc oamenii din toate timpurile.

Dar aici întrebarea pe care crestinul si-o pune devine de-a dreptul dramatica. Este lucru clar ca lumina zilei faptul ca Isus Cristos a orânduit o singura Biserica, de vreme ce a spus la Cezareea lui Filip: „Eu îti spun: tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea” (Mt 16,18); Biserica mea, nu Bisericile mele. Si totusi cum se explica faptul ca în lume sunt atâtea Biserici care pretind, toate, ca sunt adevarate? Poate fi cunoscuta unica Biserica a lui Cristos?

Confuzia creste si mai mult din cauza sectelor care prolifereaza în lume astazi mai mult ca oricând.

Cartea de fata nu are pretentia de a fi un tratat complet si exhaustiv de istorie a reli-giilor. Au fost publicate în ultimii ani destule lucrari tratând pe larg si bine documentat aceasta tema. Titlul cartii: Religii, Biserici, secte, privite din perspectiva catolica, îi delimiteaza precis continutul. E vorba de materiale preluate din diferiti autori, menite a fi prelucrate apoi spre a se elabora din ele un manual catolic de istorie a religiilor pentru una din clasele de liceu. Cazând proiectul manualului, acest material brut, ca sa spun asa, neprelucrat dupa toate normele stiintifice si metodologice, l-am expus sub forma de conferinte la întrunirile Asociatiei Medicilor Catolici. La sugestia ascultatorilor, m-am decis sa le public în acest volum.

Cartea se adreseaza catolicilor, dar nu numai lor, ci si tuturor celor care vor sa stie ce gândeste si ce atitudine are Biserica Catolica fata de alte religii, fata de alte confesiuni crestine si miscari religioase. Ea se adreseaza, în primul rând, tinerilor, pentru care problema pluralismului religios se pune în mod deosebit de acut. Ei se afla la momentul crucial când decid pe ce îsi construiesc în continuare viata: pe stânca sau pe nisip?

Crestinii vor întelege mai bine ca „Toate religiile sunt cai prin care omul îl cauta pe Dumnezeu. Ele sunt numeroase. Revelatia crestina este unica, fiindca este Dumnezeu cel care îl gaseste pe om” (Pavel Evdokimov).

Catolicii vor fi ajutati sa-si aprofundeze, sa-si constientizeze si sa-si personalizeze mai bine propria credinta. Evitând orice forma de intoleranta si fanatism, fara a arbora o atitudine de triumfalism – credinta fiind un dar gratuit primit de la Dum-nezeu –, ei vor pretui bogatiile culturale si religioase ale celorlalte curente religioase, vor respecta libertatea de constiinta a celor care îmbratiseaza alte convingeri religioase, fara a cadea însa în relativism si indiferentism religios, deosebind adevarul de eroare si respingând tot ce se împotriveste adevarurilor credintei catolice. Speram ca paginile acestei carti sa-i ajute pe cititori sa intre într-un dialog sincer cu cei care nu cred în Cristos si cu crestinii de alte confesiuni, tinând cont de cele doua principii fundamentale si inse-parabile ale ecumenismului autentic: adevarul si iubirea, caci, dupa cum se exprima papa Paul al VI-lea, „iubirea fara adevar este oarba, iar adevarul fara iubire ucide”.

Un spatiu important s-a acordat în aceasta carte sectelor care prezinta un pericol real, în special pentru tineri. Într-un document al Vaticanului din mai 1986, referitor la secte, se atragea atentia: „Noi nu putem fi în mod naiv irenici. Am analizat îndeajuns activitatea sectelor pentru a ne da seama ca atitudinile si metodele unora dintre ele pot distruge personalitatea, pot dezorganiza familiile si societatea si ca învataturile lor sunt foarte departe de învatatura lui Cristos si a Bisericii sale”.

Propunându-si un scop practic, lucrarea de fata nu trateaza deloc sau aminteste doar în treacat religiile cu care românii nu au nici o tangenta, cum ar fi religiile antice disparute sau religiile Americii de Sud sau religiile africane.

De asemenea, din miile de secte existente în prezent în lume, nu sunt amintite decât cele care s-au infiltrat pe teritoriul românesc sau prezinta un anumit pericol. Se insista mai mult asupra cauzelor care îi împing în special pe tineri spre secte si asupra mijloacelor de a-i ajuta sa iasa din ele pe cei care au cazut deja în mrejele lor.

Faca Dumnezeu ca paginile acestei carti sa-i ajute pe cititori sa duca mai bine la împlinire îndemnul apostolului Petru: „Fiti totdeauna pregatiti sa va explicati în fata celor care va cer sa justificati speranta voastra. Sa o faceti cu blândete, cu respect si cu o constiinta dreapta” (1Pt 3,15).

Claudiu Dumea

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Lumina lumii. Papa, Biserica și semnele timpurilor. O convorbire cu Peter Seewald

Benedict al XVI-lea, Lumina lumii. Papa, Biserica și semnele timpurilor. O convorbire cu Peter Seewald, Iași 2012, 14×20, 224 p., ISBN 978-606-578-047-7, 20 lei.

Biserica este o comunitate de credinta întemeiata de Isus Cristos din vointa Tatalui si însufletita permanent de Duhul Sfânt pâna la sfârsitul veacurilor. Fiind o comunitate, ea este formata din oameni care traiesc în mijlocul unei societati care nu întotdeauna a fost favorabila credintei.

Secolul al XX-lea, cu transformarile sale rapide si progresul fulminant pe care l-au înregistrat stiinta si tehnica, a nascut în inima omului numeroase întrebari cu privire la propria persoana si la Dumnezeu. Desi cultura contemporana a înregistrat încercari ale omului de a da raspunsuri strict rationale la chestiuni spirituale, iar aceste încercari au avut pretentia de a solutiona întrebarile intime ale omului, Biserica a observat un nou interes din partea omului de a întelege credinta si de a-l cunoaste mai bine pe Dumnezeu.

De aceea, „Biserica nu trebuie sa se ascunda, credinta trebuie sa fie explicata; si poate fi explicata pentru ca este rationala”. Aceasta este premisa de la care pleaca aceasta noua carte-interviu a papei Benedict al XVI-lea, care a fost interpelat de jurnalistul german Peter Seewald, caruia papa i-a mai acordat doua serii de interviuri, reunite în cartile „Sarea pamântului” (aparuta în limba româna la Editura „Sapientia” în anul 2005) si „Dumnezeu si lumea” (aparuta în limba româna la Editura „Sapientia” în anul 2009).

Cartea cuprinde discutii pe marginea a 18 chestiuni actuale, grupate în trei tematici („Semnele timpurilor”, „Pontificatul” si „Încotro mergem?”).

În aceasta noua carte, tradusa din limba italiana de pr. dr. Mihai Patrascu, profesor de drept canonic la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iasi, Peter Seewald surprinde cititorul cu „incisivitatea” întrebarilor sale curajoase si directe, care abordeaza teme de mare actualitate, precum criza economica globala, dictatura relativismului, problema abuzurilor sexuale înregistrate în rândul clerului, relatia dintre Biserica, credinta si societate.

Iar papa Benedict al XVI-lea, fiind pus în fata acestor întrebari, îl surprinde atât pe Peter Seewald, cât si pe oricare dintre cititorii interesati, deoarece da impresia ca este „un om tânar si modern, nu unul care petrece timpul stând cu mâinile încrucisate, ci unul care îndrazneste în mod curajos, care ramâne curios. Un învatator sigur, dar si incomod, pentru ca vede ca pierdem lucruri la care în realitate nu putem renunta”.

Citind aceasta carte suntem convinsi ca, într-adevar, Biserica nu se ascunde, ci spune lucrurilor pe nume. Din paginile acesteia transpare un mesaj de lumina si speranta pentru omul dezorientat al zilelor noastre. Biserica îl cheama pe omul de astazi la interiorizare, la schimbare, la convertire. „Exista asa de multe probleme si toate trebuie sa fie rezolvate, dar nu vor fi rezolvate daca în centru nu este Dumnezeu si daca nu devine din nou vizibil în lume”.

Aceasta carte, cu întrebari si reflectii de mare actualitate, se constituie ca o radiografie si analiza obiectiva a lumii în care traim, realizata din perspectiva Bisericii. Prin diversitatea subiectelor discutate, prin limbajul clar si acuratetea informatiilor, cartea devine accesibila oricarui om doritor sa cunoasca realitatea Bisericii Catolice si relatia ei cu societatea contemporana.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Împărăția ascunsă

Éloi Leclerc, Împărăția ascunsă, Iași 2010, 216 p., 14×20, ISBN 978-606-578-000-2, 10 RON.

Fiecare crestin ar trebui  sa aiba o traire personala în comuniune cu Isus, care sa-i stârneasca si mai mult fascinatia, interesul si, mai ales, credinta în el. Fiecare crestin autentic are o proprie experienta de descoperire a lui Cristos.
Acest lucru vrea sa-l sustina si Éloi Leclerc, care îsi marturiseste propria întâlnire cu Isus, în cartea „Împaratia ascunsa”. Tradusa din limba franceza de Agnes Davidovici, cartea este alcatuita din 22 capitole, adica 22 de aspecte care pot fi 22 de pasi ai itinerariului parcurs de autor în întelegerea din ce în ce mai profunda a lui Isus.
Autorul, dupa mai multe experiente în care a cunoscut „cruzimea si disperarea omeneasca”, asa cum descrie el întâlnirea cu „universul sinistru al lagarelor de concentrare naziste”, a fost cuprins de un sentiment înfiorator: „Dumnezeu ori tace, ori e absent”. Pustiul spiritual pe care-l simtea începea sa se umple cu tot felul de întrebari, dominanta fiind: „Oare sa mai aiba evanghelia vreun sens într-o asemenea noapte a mortii, în care Dumnezeu tace?” În încercarea de a raspunde acestor întrebari, a citit evangheliile, unde a descoperit ca si Isus a simtit durerea celui parasit, pe cruce, dar nu a refuzat sa-si duca pâna la capat misiunea de a-l marturisi pe Dumnezeu. Explica el concluzia la care a ajuns: „locul în care omul se simte abandonat, locul în care i se pare ca Dumnezeu nu e prezent, s-a prefacut în rug aprins”.
În itinerariul sau, autorul a înteles ca evanghelia nu este doar o lege, ci mai presus de toate este revelatia uimitoare a unui Dumnezeu care, apropiindu-se infinit de mult de cei mai îndepartati dintre oameni, s-a manifestat acolo unde era mai putin asteptat.
Cartea se adreseaza unui public larg, întrucât autorul nu foloseste o bibliografie bogata si nici citate savante care sa îngreuneze textul.
Autorul îsi prezinta parcursul spiritual în felul urmator:
„Cititorul care va binevoi sa ma citeasca pâna la capat va descoperi, sub sobrietatea aparenta a parcursului evanghelic, itinerariul meu personal, încercarea de a patrunde taina tacerii lui Dumnezeu. L-am urmat pe Cristos în vestirea evangheliei, pâna la rastignirea pe cruce, unde a trait tragedia parasirii supreme. Pe masura ce înaintam pe acest drum, vedeam schitându-se tot mai puternic legatura dintre mesajul purtator de bucurie si tacerea care a înconjurat moartea pe cruce a aducatorului mesajului. Nu a fost o relatie exterioara si accidentala, era ceva strâns legat, esential. Ca si cum vestirea nu s-ar fi putut împlini fara tacerea ultima. Cele descoperite nu reprezentau o explicatie. Asemenea lucruri nu se pot explica. Acceptarea faptului ca taina dumnezeiasca ne deruteaza e singurul drum. Si ce poate fi mai misterios decât prezenta lui Emanuel în tacerea lui Dumnezeu! În tacerile noastre! Tocmai pentru ca se confrunta el însusi cu tacerea lui Dumnezeu, Isus este cu adevarat Emanuel, adica «Dumnezeu cu noi». Atunci tacerea, grea de o imperceptibila prezenta, se risipeste ca întunericul la mijirea zorilor”.

Cosmin Cimpoesu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Dumnezeu și lumea. A crede și a trăi în epoca contemporană. O convorbire cu Peter Seewald

Joseph Cardinal Ratzinger (Papa Benedict al XVI-lea), Dumnezeu și lumea. A crede și a trăi în epoca contemporană. O convorbire cu Peter Seewald, Iași 2009, 528 p., 14×20, ISBN: 978-973-8980-49-5, 25 RON.

Cartea reprezinta un amplu interviu realizat de ziaristul german Peter Seewald cu Cardinalul Joseph Ratzinger, pe când detinea functia de prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei, citim într-o prezentare a cartii. Aparuta mai întâi în Germania, în anul 2000, aceasta lucrare vede acum lumina tiparului în limba româna la Editura Sapientia. Într-un fel, aceasta carte este o continuare a cartii „Sarea pamântului. Crestinismul si Biserica Catolica la cumpana dintre milenii„, publicata, de asemenea, de Editura Sapientia în anul 2006. Ambele volume au fost traduse din germana de prof. Tudor Soroceanu.
Cartea este structurata pe trei capitole: „Despre Dumnezeu”, „Despre Isus Cristos”, si „Despre Biserica”; iar raspunsurile Cardinalului Ratzinger sunt surprinzator de naturale si lipsite de orice formalism. Cititorul îsi poate forma o imagine corecta si reala despre persoana si gândirea actualului Papa, care nu ocoleste raspunsurile directe si delicate. Se remarca tonul jurnalistic deosebit al lui Peter Seewald, care personalizeaza întrebarile, astfel încât fiecare cititor se regaseste în paginile acestui volum. Lucrarea de fata este deosebit de utila si pentru faptul ca ofera cititorului o radiografie complexa a credintei actuale a Bisericii Catolice. Prin multitudinea întrebarilor si varietatea raspunsurilor cartea se constituie într-un veritabil „catehism” pentru omul de azi, care îl conduce la o familiarizare cu credinta catolica.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Sarea pamântului. Creștinismul și Biserica Catolică la cumpăna dintre milenii

Joseph Cardinal Ratzinger (Papa Benedict al XVI-lea), Sarea pamântului. Creștinismul și Biserica Catolică la cumpăna dintre milenii, Iași 2006, 338 p., 14×20, ISBN 973-8474-70-1, 17 RON.

Cartea de fata reprezinta un amplu interviu realizat de ziaristul german Peter Seewald cu cardinalul Joseph Ratzinger, actualmente papa Benedict al XVI-lea. Aparuta mai întâi în Germania, în 1996, aceasta lucrare vede lumina tiparului si în limba româna, aparând în conditii grafice excelente la editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iasi.
Cartea este structurata pe trei capitole – „Persoana”, „Problemele Bisericii Catolice”, „În pragul noului timp”; iar raspunsurile cardinalului Ratzinger sunt surprinzator de naturale si lipsite de orice formalism. Cititorul îsi poate forma o imagine corecta si reala despre persoana si gândirea noului papa, care nu ocoleste raspunsurile directe si simple, limbajul fiind accesibil atât persoanelor consacrate, cât si persoanelor care nu au primit o instruire religioasa complexa. Se remarca tonul jurnalistic deosebit al lui Peter Seewald, care personalizeaza întrebarile, astfel încât fiecare cititor se regaseste în paginile acestui volum.
Lucrarea de fata este deosebit de utila si pentru faptul ca ofera cititorului o radiografie complexa a situatiei actuale a Bisericii Catolice. „Fara doar si poate ca nenumarati cititori si-au regasit în ea propriile lor întrebari si au putut sa întrevada în raspunsuri calauze care le-au fost de ajutor” spune cardinalul Ratzinger în prefata acestei lucrari. Se poate afirma ca multitudinea întrebarilor si varietatea raspunsurilor ofera o familiarizare cu spiritul real al catolicismului chiar si acelor persoane care sunt sceptice sau nu sunt catolice, cu alte cuvinte cititorul are ocazia de a intra în contact cu o carte umana si universala, deschisa tuturor.
Aceasta carte deosebita nu trebuie sa lipseasca din biblioteca familiilor catolice, fiind accesibila tuturor celor interesati de cunoasterea realitatii Bisericii Catolice si de modul în care se prezinta ea la începutul noului mileniu.

A. Dumitrescu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Zidind Biserica, trăind ca Biserică

Albert Holenstein, Zidind Biserica, trăind ca Biserică, Iași 2005, 179 p., 14×20, 10 RON.

Biserica – Comunitatea iubirii

Benedict al XVI-lea, Biserica – Comunitatea iubirii, Iași 2017, 14×20, 72 p., ISBN 978-606-578-318-8, 10 lei.