Daniel Iacobuţ, coord., Glasul tău în Biserică. Analiza datelor și  interpretarea rezultatelor sondajului realizat în Dieceza de Iași în perioada 1-30 iunie 2021, Iași 2022, 68 p., 21×30, ISBN 978-606-578-483-6, 40 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Glasul tău în Biserică. Analiza datelor și  interpretarea rezultatelor sondajului realizat în Dieceza de Iași în perioada 1-30 iunie 2021, scrisă de Daniel Iacobuţ, coord. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 21×30, are 68 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 40 lei.

În partea de deschidere a Exortației apostolice Evangelii gaudium despre vestirea evangheliei în lumea actuală, papa Francisc vorbește despre „o reînnoire eclezială care nu poate fi amânată”, ce pornește de la o „opțiune misionară” care să plăsmuiască tot mai mult o „Biserică ce iese în lume”. În acest sens, Sfântul Părinte insistă asupra unei convertiri misionare și pastorale:

„Pastorația în cheie misionară cere să se abandoneze criteriul pastoral comod al lui «s-a făcut mereu așa». Îi invit pe toți să fie curajoși și creativi în această misiune de a regândi obiectivele, structurile, stilul și metodele evanghelizatoare ale propriilor comunități. O identificare a scopurilor fără o căutare comunitară adecvată a mijloacelor pentru a ajunge la ele este condamnată să rămână o simplă fantezie”.

Răspunzând dorinței și îndemnurilor papei Francisc, Dieceza de Iași intenționează să găsească modalitățile cele mai potrivite pentru ca fiind fidelă lui Cristos să trăiască la o intensitate cât mai mare „bucuria minunată și mângâietoare de a evangheliza”. În acest sens, Secțiunea Pastorație din cadrul Episcopiei Romano-Catolice Iași intenționează elaborarea unui proiect pastoral diecezan care să corespundă vieții de credință precum și mandatului misionar primit de la Sfântul Părinte Francisc. În cadrul acestui demers un rol important îl are chestionarul „Glasul tău în Biserică”, propus în dorința de a valoriza contribuția fiecărui membru în vederea îndeplinirii misiunii Bisericii. Tocmai pentru că vocația fiecăruia este esențială, sunt importante părerile și sugestiile tuturor pentru ca Biserica să fie fidelă lui Cristos. Contribuțiile oferite de toți aceia care au răspuns la chestionar dovedesc că o astfel de împărtășire este un dar pentru Biserică, dar și o îmbogățire pentru drumul personal de credință.

Experiența Bisericii Universale din ultimii ani ne propune acest instrument prin care glasul membrilor Poporului lui Dumnezeu poate fi ascultat în mod eficient, așa cum s-a întâmplat cu chestionarul prilejuit de Sinodul Episcopilor cu tema: „Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional” (2018). O amplă consultare este dorită și în vederea următoarei Adunări generale a Sinodului Episcopilor dedicat temei: „Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare, misiune” (2023). Parcursul sinodal (2021 – 2023) a fost anticipat într-un mod providențial de consultarea care a avut loc în Dieceza de Iași.

Într-un fel, întreagă inițiativă de consultare a Poporului lui Dumnezeu răspunde mandatului misionar încredințat de papa Francisc în vizita sa la Iași în data de 1 iunie 2019:

„Amintiți-vă de potenţialul pe care îl aveți şi de marea misiune pe care o puteți desfășura: să deschideți drumuri pentru a merge împreună şi pentru a duce mai departe acel vis care este profeția: fără iubire şi fără Dumnezeu niciun om nu poate trăi pe pământ”.

Acest raport prezintă rezultatele obținute în urma sondării opiniei credincioșilor din Dieceza de Iași în vederea realizării unei analize a dinamicii pastorale și a identificării unor direcții de acțiune.

 

Pr. dr. Daniel Iacobuţ

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Ciprian Bejan-Piser, Collegialità e Sinodalità episcopale nella Chiesa di oggi. Una prospettiva storica, teologia e giuridica, Iași 2021, 116p., 14×20, ISBN 978-606-578-456-7, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Collegialità e Sinodalità episcopale nella Chiesa di oggi. Una prospettiva storica, teologia e giuridica, scrisă de pr. dr. Ciprian Bejan-Piser. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 14×20, are 116 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei.

Sinodul Episcopilor este o instituție permanentă decisă pe Papa Paul al VI-lea în anul 1965 ca un răspuns la dorința Părinților Conciliului al II-lea din Vatican pentru a menține viu spiritul autentic ce s-a format în decursul anilor conciliari.

Sinodul este un loc de întâlnire pentru episcopi, mereu în jurul Pontifului Roman și niciodată fără el, un loc de împărtășire a experiențelor ecleziale, pentru a căuta împreună, în comun, soluții pastorale valide pentru Biserica universală.

Sinodul Episcopilor are rolul de a-l ajuta cu sfaturile sale pe Sfântul Părinte în guvernarea Bisericii universale.

În acest context a apărut și lucrarea de față intitulată Collegialità e Sinodalità episcopale nella Chiesa di oggi (Colegialitate și Sinodalitate episcopală în Biserica de astăzi), lucrare ce tratează, în special, despre evoluția istorico-teologică-juridică a celor două concepte mai sus menționate.

Ne-am propus să examinăm, pe cât posibil, impactul pe care Sinodul Episcopilor îl are în Bisericile locale și în Biserica Universală și să inserăm întreaga chestiune în Misterul Bisericii.

Instituția Sinodului Episcopilor este un organism care ajută, oferă consultanță, însă nu slăbește și nici nu reduce în vreun fel puterea de guvernământ a Pontifului Roman. De aceea, sinodalitatea este manifestarea concordiei și unității dintre episcopi, împreună cu Pontiful Roman. Este necesar ca aceasta să domnească în această instituție centrală, întrucât diversitatea carismelor și rolurile diferite care ar trebui să se întâlnească toate în Cristos, și sub Vicarul său, Pontiful Roman, actualizează mereu, tot mai mult, imaginea Bisericii.

Așadar, funcția consultativă a Sinodului Episcopilor, sub Vicarul lui Cristos, este îndreptată spre unitatea Bisericii și spre misiunea acesteia în lumea întreagă.

Ciprian Bejan-Piser

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

• prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
• prin e-mail: sapientia@itrc.ro
• prin telefon: 0754-826-814
• prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
• direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
• sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Cardinal Robert Sarah în dialog cu Nicolas Diat, Se lasă seara și ziua e de acum pe sfârșite, Iași 2019, 440 p., 14×20, 978-606-578-383-6, 40 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Se lasă seara și ziua e de acum pe sfârșite, scrisă de Cardinal Robert Sarah în dialog cu Nicolas Diat și tradusă în limba română de dna Augusta-Maria Flonta. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 14×20, are 440 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 40 lei.

Cartea de față are rădăcini profunde şi vechi. Ea este ultimul tom al unui triptic a cărui aventură a început în anul 2013.

Am început, împreună cu cardinalul Robert Sarah, dialogul care a constituit materialul pentru lucrarea Ori Dumnezeu, ori nimic (Sapientia, Iași 2015). În primăvara anului 2015, publicarea acestui dialog despre credinţă a fost un eveniment de o amploare neaşteptată. Timp de zece zile, cardinalul a mers în capitala franceză pentru a-şi prezenta cartea. Frigul care domnea în Paris era departe de căldura, fervoarea şi entuziasmul care au însoţit apariţia lucrării Dieu ou rien. Îmi amintesc de serile de la biserica „Sfântul Francisc Xaveriu”, la „Trinité”, la „Sfântul Leon”, la bernardini sau la Librăria „La Procure”. De fiecare dată, mulţimea se grăbea să-l asculte.

Departe de Paris, în abaţia Lagrasse, în patul său de suferinţă, atins de o scleroză în plăci fulgurantă, fratele Vincent veghea şi se ruga. El era protectorul misterios al cardinalului. Căci lucrarea Ori Dumnezeu, ori nimic a fost un fel de miracol. Cum să înţelegi reuşita formidabilă a unei cărţi atât de radicale şi, prin aceasta, chiar incomprehensibile, a unui om care întotdeauna a fugit de lumină? De mult timp, cardinalul Robert Sarah, prieten apropiat al Papei Benedict al XVI-lea, colaborator al Papei Francisc, preferă umbra strălucitoare a rugăciunii. Motivul adevărat al succesului său rezidă în simplitatea, umilinţa şi sfinţenia cardinalului.

Câteva luni mai târziu, pe drumul către Lagrasse, ne-am gândit să scriem o carte despre importanţa tăcerii în lumea noastră invadată de zgomot, imagini şi patimi. A fost lucrarea Puterea tăcerii (Sapientia, Iași 2017), cea de-a doua din triptic. Conversaţia cu Dom Dysmas de Lassus, stareţ al Mănăstirii Grande-Chartreuse, cu care se încheie aceste pagini mistice şi poetice, rămâne inima arzătoare a aventurii noastre literare.

Nu voi putea uita niciodată cele trei zile pe care le-am petrecut la Chartreuse. În acel început de lună februarie 2016, timpul părea că s-a oprit. În faţa acelor întinderi de zăpadă, alături de călugării solitari, pierduţi şi contemplativi, ne găseam în Ceruri.

Astăzi, pot să mărturisesc că m-am temut că lucrarea Puterea tăcerii nu se va bucura de sufragiile cititorilor. Subiectul era dificil, arid, departe de polemicile facile. Dar cartea nu a întârziat să repurteze un mare succes.

În noiembrie 2016, la Catedrala din Versailles, o mulţime imensă îl asculta, cu atenţie şi respect, pe cardinal. Câteva luni mai târziu, la Bazilica din Fourvière, locuitorii din Lyon se străduiau să găsească un loc în băncile imensului edificiu. La Cracovia, la Avila, la Washington şi la Bruxelles, experienţa s-a repetat. Un om al lui Dumnezeu atrăgea poporul lui Dumnezeu.

Când mă gândesc la aceşti patru ani, îmi revin în minte devizele abaţiale ale ultimilor părinţi din mănăstirea Fontgombault: Unum necesarium – „Unicul necesar”; Donec dies elucescat – „Până când vine ziua eternă”; Ad superna semper intenti – „Orientaţi, fără încetare, spre realităţile din înălţimi”; Modo geniti infantes – „Ca nou-născuţii”: acestea exprimă idealul monastic al unui loc în care Dumnezeu este primul servit. Ele exprimă idealul cardinalului Sarah.

Se lasă seara şi ziua e de acum pe sfârşite este un strigăt profetic. Aceste fraze dureroase vor avea oare un ecou, sau vor dispărea în obscuritatea nopţii? Speranţa este liantul vieţii cardinalului Sarah. În ciuda sărăciei în care s-a născut, a violenţei dictaturii, a salturilor bruşte ale dezrădăcinării, a poverii obositoare a sarcinilor istovitoare, el nu s-a îndoit niciodată. Niciodată nu i-a fost frică. Nu a dat niciodată înapoi. Căci Dumnezeu este cu el. Cardinalul ştie că-l poate găsi, fără încetare, în spatele uşilor capelei sale private.

Nu este vorba nici despre a lăsa să se creadă că, în această aventură, totul a fost simplu. De câte ori nu m-am gândit la afirmaţia lui Barbey d’Aurevilly, din culegerea sa Disjecta membra:

„Oamenii importanţi sunt precum florile cele mai frumoase. Ei cresc sub gunoi şi trecând prin gunoiul pe care-l aruncă peste ei invidioşii şi imbecilii”. Cu siguranţă, asta este prea mult.

Georges Bernanos scria în Jurnalul unui paroh de ţară: „Care om al rugăciunii a mărturisit vreodată că rugăciunea l-a dezamăgit?” Cardinalul şi-a asumat riscul întotdeauna, pentru că rugăciunea nu l-a dezamăgit niciodată. Asceza, postul, lectura cotidiană a textelor sacre l-au ajutat la aceasta.

Cu opt luni înainte de a se stinge, fratele Vincent a trebuit să fie internat în spital, pentru a suporta o intervenţie chirurgicală dificilă. Comunitatea sa, anturajul, prietenii erau neliniştiţi. Operaţia putea fi fatală. Aveam dificila sarcină de a-l informa pe cardinal despre evoluţia sănătăţii tânărului bolnav. În dimineaţa zilei în care a fost operat, când prognosticul era rezervat, i-am spus despre neliniştile părintelui abate şi ale medicilor. Spre marea mea surpriză, cardinalul era senin. El considera că operaţia va fi un succes; nu se îndoia că părintele va reuşi să iasă cu bine din acest moment dificil. Cardinalul se rugase, în capela sa privată, toată noaptea care a precedat operaţia – am aflat acest lucru câteva zile mai târziu. El nu şi-a permis odihna. Dar el ştia. Ştia că nu sosise ceasul fratelui Vincent. El ştia care era voia lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan Bosco iubea să repete: „Să nu te tulbure nimic, fii întotdeauna vesel!” În compania cardinalului Sarah, această sărmană viaţă terestră are, deseori, culoarea din viaţa de dincolo. Motivul este simplu: cardinalul Robert Sarah are mulţi prieteni în Cer. Ut cooperatores simus veritatis –„Trebuie să servim în aşa fel încât să fim cooperatorii adevărului”. Cardinalul Sarah, cel mai bun discipol al lui Benedict al XVI-lea, poate să-şi însuşească această deviză a papei emerit. El este, fără îndoială, un mare cooperator al adevărului.

Nicolas Diat

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

David Diósi, Biserica în epoca postmodernă, Iași 2019, 126 p., 14×20, ISBN 978-606-578-370-6, 15 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Biserica în epoca postmodernă, scrisă de pr. dr. David Diósi și tradusă în limba română de Mihai Kovács. Cartea apare în colecția „Tratate de teologie”, în formatul 14×20, are 126 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei.

Foarte mulţi au scris în ultimii ani despre Biserică: atât lucruri pozitive, cât şi negative. Evident, şi lucruri greu de digerat. Şi pentru că nu vreau să ridic aparatul critic la rang de text principal, voi omite şi enumerarea celor mai importante texte din literatura de specialitate.

Într-adevăr, mulţi au scris despre Biserică. Pare un subiect epuizat. Cu greu se pot spune multe noutăţi despre acest subiect, probabil nici eu nu voi aduce o schimbare radicală de perspectivă în „universul” teologiei.

Apoi, avem termenul „postmodern”. Este un termen la modă – recunosc –, însă nici el nu-şi prea găseşte locul. Este greu să ne definim epoca, să o etichetăm cu ajutorul unor concepte. Eu consider – cel puţin deocamdată – că „postmodern” este conceptul cel mai nimerit. Nu pentru că ar fi un termen atât de deosebit şi care ar spune prea multe, ci mai degrabă pentru că între timp a devenit atât de abstract, încât desemnează toate caracteristicile epocii. Evident, sunt conştient de faptul că ceea ce la prima vedere constituie punctul forte al acestui concept este în acelaşi timp şi punctul său slab, deoarece, dacă desemnează orice, de ce se mai delimitează? Ei bine, şi această întrebare este deja epuizată.

Se ştie despre subiectele epuizate că nu prea mai pot fi dezvoltate. Nici dacă sunt două. Dacă un teolog se aşază la masa de lucru pentru a formula câteva idei despre Biserica de azi, el face acest efort deoarece consideră în adâncul sufletului său că are ceva de spus. Ceva ce numai el poate spune. Nicio scriere nu se poate naşte doar de dragul de a scrie, niciun articol, nici un studiu, nicio carte – nici măcar o cărţulie nu poate fi scrisă doar pentru a mai adăuga un rând la rubrica „Publicaţii” din CV. Autorul vrea să împărtăşească ceva cititorului, sperând că cititorul îi va fi recunoscător pentru rândurile sale. Nu trebuie să fiţi de acord cu fiecare idee. Nu acesta este scopul! Cel puţin eu nu mi-am propus asta. Emisfera este plină de yesmani. Vreau „doar” să vă pun pe gânduri, „numai” să atrag atenţia asupra unor fenomene contemporane. Atât! Evident, adverbele „doar” şi „numai” nu sunt un semn al modestiei, cu atât mai puţin al falsei modestii! Afirm cu mândrie: atât am putut!

Atât am putut aduna din mijlocul grădinii mele cu flori şi legume, în care cred că am descoperit caracterul multicolor, bogăţia şi vitalitatea, în multe cazuri doar potenţială, a Bisericii mele. O grădină te învaţă multe lucruri. Mai ales să te minunezi. Recunosc, nu ştiu denumirile tuturor florilor, deşi eu le-am plantat pe toate. Le încurc mereu. Nici cu legumele nu mă descurc mai bine. Nu cunosc nici măcar toate plantele din grădina mea. Totuşi, mă minunez de frumuseţea fiecăreia. Mă aflu în aceeaşi situaţie şi când privesc Biserica. Nu cunosc toate vlăstarele nobile sau sălbatice din ea. De multe ori nu sunt în stare nici să le deosebesc în mod obiectiv, dar cred că nu sunt singurul în această situaţie. Pentru că se pot spune multe, iar hârtia suportă multe, dar pentru a face afirmaţii responsabile referitoare la natura lucrurilor nu e nevoie doar de curaj, ci şi de clarviziune. Din acest motiv folosesc adverbul „doar”.

Doar atât poate da un om ca mine, pasionat de scris. Nici nu am un birou ca lumea aici, unde îmi place să îmi aştern gândurile pe hârtie. Aş putea avea, dar mă tem de el. Mă tem că mă va face un birocrat. Mă mulţumesc cu masa împletită din nuiele, care a fost cândva pe terasa casei mele părinteşti. La această masă mă simt acasă. Pe când eram bebeluş, nu puteam încă să mă urc pe scaun atunci când părinţii mei au cumpărat-o, iar când mama mă urca pe el, braţul ei mă asigura să nu cad. Aşadar, masa care mi-a devenit birou îmi aminteşte copilăria. Evident, în acea perioadă şi Biserica mea avea alte probleme. Pentru că şi atunci existau probleme, unele chiar foarte complicate şi complexe. Despre acelea să scrie istoricii! Şi, dintre aceştia, doar cei care sunt capabili să o facă în mod onest. Eu voi medita mai degrabă asupra prezentului.

Prof. dr. pr. David Diósi

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Comisia Teologică Internaţională, Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii, Iași 2018, 94 p., 17×24, ISBN 978-606-578-344-7, 10 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii, scrisă de Comisia Teologică Internaţională și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 94 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 10 lei. 

„Drumul sinodalităţii este drumul pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la Biserica din cel de-al treilea mileniu”: această angajare programatică a fost propusă de Papa Francisc la comemorarea celei de-a cincizecea aniversări a instituirii Sinodului Episcopilor din partea fericitului Paul al VI-lea. De fapt, sinodalitatea – a subliniat el – „este dimensiune constitutivă a Bisericii”, aşa că „ceea ce Domnul ne cere, într-un anumit sens, este deja conţinut în cuvântul «sinod»”.

Acest document vrea să ofere câteva linii utile aprofundării teologice a semnificaţiei acestei angajări împreună cu câteva orientări pastorale cu privire la implicările care derivă pentru misiunea Bisericii. În introducere se amintesc datele etimologice şi conceptuale necesare pentru a clarifica în formă preliminară conţinutul şi folosirea cuvântului „sinodalitate”, pentru a contextualiza după aceea pregnanţa şi noutatea învăţăturii care ne este oferită în această privinţă de magisteriu, mergând pe urma Conciliului al II-lea din Vatican.

Acest document se angajează în primele două capitole să răspundă la exigenţa de a aprofunda semnificaţia teologică a sinodalităţii în perspectiva ecleziologiei catolice în sintonie cu învăţătura Conciliului al II-lea din Vatican. În primul, se merge la izvoarele normative ale Sfintei Scripturi şi Tradiţiei pentru a scoate la lumină înrădăcinarea figurii sinodale a Bisericii în desfăşurarea istorică a revelaţiei şi pentru a evidenţia conotaţiile fundamentale şi criteriile teologice specifice care-i definesc conceptul şi îi reglementează practica.

În al doilea, se propun fundamentele teologale ale sinodalităţii în conformitate cu doctrina ecleziologică a Conciliului al II-lea din Vatican, articulându-le cu perspectiva poporului lui Dumnezeu pelerin şi misionar şi cu misterul Bisericii comuniune, cu referinţă la proprietăţile distinctive ale unităţii, sfinţeniei, catolicităţii şi apostolicităţii Bisericii. În cele din urmă, se aprofundează raportul dintre participarea tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu la misiunea Bisericii şi exercitarea autorităţii păstorilor.

Al treilea şi al patrulea capitol, pe această bază, vor să ofere câteva orientări pastorale: al treilea, cu referinţă la realizarea concretă a sinodalităţii la diferitele niveluri, în Biserica particulară, în comuniunea dintre Bisericile particulare într-o regiune, în Biserica universală; al patrulea, cu referinţă la convertirea spirituală şi pastorală şi la discernământul comunitar şi apostolic cerute pentru o experienţă autentică de Biserică sinodală, apreciindu-i reflecţiile pozitive în drumul ecumenic şi în diaconia socială a Bisericii.

Parresía în Duhul cerută poporului lui Dumnezeu pe drumul sinodal este încrederea, francheţea şi curajul de „a intra în mărimea orizontului lui Dumnezeu” pentru „a vesti că în lume există un sacrament de unitate şi de aceea umanitatea nu este destinată devierii sau rătăcirii”. Experienţa trăită şi perseverentă a sinodalităţii este pentru poporul lui Dumnezeu izvor al bucuriei promise de Isus, ferment de viaţă nouă, rampă de lansare pentru o nouă fază de angajare misionară.

Maria, Mama lui Dumnezeu şi a Bisericii, care „îi aduna pe discipoli pentru a-l invoca pe Duhul Sfânt (cf. Fap 1,14) şi, astfel, a făcut posibilă explozia misionară care a avut loc la Rusalii”, să însoţească pelerinajul sinodal al poporului lui Dumnezeu, arătând ţinta şi învăţând stilul frumos, duios şi puternic al acestei noi etape a evanghelizării.

Comisia Teologică Internațională

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Eduard Ferent, Biserică, ce simți despre taina ființei tale?, Iași 2004, 376p., 17×24, ISBN: 973-8474-51-5, 20 RON.

  În lucrarea Biserica, ce simti despre taina fiintei tale?, parintele E. Ferent îsi propune sa preia si sa asimileze „doctrina sacra a Conciliului al II-lea din Vatican si magisteriul Sfântului Parinte Ioan Paul al II-lea, continut în cele douasprezece discursuri tinute de Sanctitatea sa cu ocazia vizitei apostolice pastorale pe care a facut-o în România între 7-9 mai 1999, în vederea unei reînnoite si mai adânci aprofundari a învataturii Bisericii si a unei noi formari a constiintelor noastre”. Acest lucru este bine exprimat în cuvintele pe care Sinodul Diecezan din Iasi le-a avut drept motto: Duc in altum!

   Sub acest îndemn, parintele Ferent întelege, în primul rând, o patrundere mai adânca a tezaurului credintei apostolice, o cunoastere si întelegere a Bisericii în vederea unei transformari interioare pozitive a comportamentelor si atitudinilor noastre umane. Dinamismul acestei actiuni, însa, trebuie încadrat în contextul actual al noii evanghelizari pe care Biserica locala încearca sa si-o aproprieze si s-o traiasca.

   Evanghelizarea nu trebuie înteleasa reductiv, ca o re-proclamare a adevarului ca Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu si Rascumparatorul omenirii. Ea înseamna trairea realitatii ce rezulta din interactiunea acestui mister al credintei cu propria noastra viata, înseamna „a lucra fara odihna pentru a-l îmbogati pe om cu Cristos si în Cristos”. Acest proces amplu, Biserica îl realizeaza mai întâi cu ea însasi, în interiorul ei, „printr-o noua convertire si reînnoire a vietii”.

   Temele principale care sunt abordate în cuprinsul cartii au în vedere, asadar, contextul eclezial al noii evanghelizari, raspunsul la întrebarea cine este Biserica locala de Iasi. Sunt relevate, de asemenea, rolul si pozitia privilegiata a sfintei Fecioare în trairea crestina, ea fiind calificata drept: „Steaua mistica a evanghelizarii, icoana escatologica si model al Bisericii noastre locale”.

   Alte sapte capitole ale cartii sunt dedicate celebrarii sacrificiului euharistic, având în vedere si faptul ca acest an bisericesc a fost dedicat Euharistiei. Mai departe, sunt abordate toate adevarurile continute în Simbolul credintei, cu un accent deosebit pe misterul Treimii mântuitoare, careia îi sunt dedicate trei capitole. Alte doua capitole sunt dedicate angajarii sociale a laicilor în lumea contemporana, înteleasa în lumina documentelor Bisericii, în a special enciclicei Rerum novarum a papei Leon al XIII-lea. Tinând cont ca multe dintre aceste reflectii au fost propuse seminaristilor în procesul lor de formare, trei capitole sunt dedicate pentru stimularea fidelitatii lor fata de „darul eminent al vocatiei”. Recunoscând valoarea unor modele de imitat în acest drum de aprofundare doctrinara, parintele îl propune pe actualul pontif ca „model si crainic” al misterului lui Cristos în lumea contemporana si îi dedica capitolul al XXI-lea din aceasta lucrare. Totusi, sfânta Fecioara Maria este un model „eminent sub toate aspectele”. Însemnatatea ei profunda este recunoscuta din faptul ca întreaga desfasurare a lucrarilor sinodale a fost pusa sub ocrotirea ei.

   Lectura acestor pagini ofera, mai întâi, constientizarea clara a identitatii ecleziale a Bisericii noastre locale, în acest moment al istoriei sale, si invita la o traire a valorilor crestine în contextul social actual.

C. Diac

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Claudiu Dumea, Religii, Biserici, secte, privite din perspectivă catolică, Iași 2002, 256 p., 14×20, ISBN: 973-85634-3-7, 20 RON.

 

Celebrul abbé Pierre povesteste criza puternica prin care a trecut timp de mai multi ani, lovit fiind dintr-o data de teribila realitate a pluralismului religios în lume. Avea în jur de 14 ani: „Într-o duminica dimineata, la o lectie de religie, axata în întregime pe studii biblice adaptate la vârsta noastra, lectie tinuta de un parinte foarte remarcabil (P. Ponteaux, daca îmi amintesc bine) s-a nascut în sufletul meu, ca un fulger necrutator, acest gând: Tu esti crestin si te pregatesti sa-ti angajezi în întregime viata pe aceasta credinta, dar daca tu te-ai fi nascut într-o familie musulmana, sau apartinând unei religii asiatice oarecare, sau într-o familie de atei militanti sau de agnostici, tu, care pâna acum nu ai facut eforturi personale pentru a-ti da seama daca credinta ta este adevarata sau este o iluzie, multumindu-te sa asculti ce ti s-a spus, te-ai pregati sa-ti angajezi în întregime viata într-o maniera cu totul diferita. Prin urmare, ce siguranta ai ca adevarul este de partea ta?”

Orice om, la orice vârsta, dar mai ales la vârsta tineretii, este intrigat de existenta atâtor religii în lume si îsi pune întrebarea: care dintre ele este adevarata? Dar, în definitiv, poate mintea omului sa cunoasca religia adevarata sau e condamnata la o stare de neputinta agnostica? Poate ca toate religiile sunt false si, în acest caz, raspunsul nu poate fi decât ateismul. Sau poate ca toate religiile sunt la fel de adeva-rate, ele fiind expresii diferite ale sentimentului religios sadit în psihologia umana si de aici rezulta o atitudine de relativism si de indiferentism religios, atitudine descrisa astfel de Ramakrishna: „Toate religiile sunt adevarate: toate certurile dintre ele sunt inutile. Noi vedem ca toate religiile au produs barbati si femei de cea mai mare sfintenie. A fi religios înseamna a te stradui sa-l realizezi pe Dumnezeu în tine, nici mai mult, nici mai putin. Spiritualitatea este inima religiei. Dogmele si doctrinele îi divizeaza pe oameni si genereaza conflicte”.

În aceasta viziune, lucrul cel mai întelept ar fi sa se construiasca un sistem sincretist care sa sintetizeze si sa armonizeze mai multe curente spirituale ale omenirii; e ceea ce încearca sa faca în timpurile noastre New Age-ul.

Daca cel care îsi pune întrebarea s-a nascut crestin, el stie ca, acum 20 de veacuri în urma, Fiul lui Dumnezeu, întrupându-se, a venit în mijlocul oamenilor pentru a le aduce adevarul definitiv cu privire la Dumnezeu. Si mai stie ca numai prin Isus Cristos, unicul Mijlocitor între Dumnezeu si oameni, se mântuiesc oamenii din toate timpurile.

Dar aici întrebarea pe care crestinul si-o pune devine de-a dreptul dramatica. Este lucru clar ca lumina zilei faptul ca Isus Cristos a orânduit o singura Biserica, de vreme ce a spus la Cezareea lui Filip: „Eu îti spun: tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea” (Mt 16,18); Biserica mea, nu Bisericile mele. Si totusi cum se explica faptul ca în lume sunt atâtea Biserici care pretind, toate, ca sunt adevarate? Poate fi cunoscuta unica Biserica a lui Cristos?

Confuzia creste si mai mult din cauza sectelor care prolifereaza în lume astazi mai mult ca oricând.

Cartea de fata nu are pretentia de a fi un tratat complet si exhaustiv de istorie a reli-giilor. Au fost publicate în ultimii ani destule lucrari tratând pe larg si bine documentat aceasta tema. Titlul cartii: Religii, Biserici, secte, privite din perspectiva catolica, îi delimiteaza precis continutul. E vorba de materiale preluate din diferiti autori, menite a fi prelucrate apoi spre a se elabora din ele un manual catolic de istorie a religiilor pentru una din clasele de liceu. Cazând proiectul manualului, acest material brut, ca sa spun asa, neprelucrat dupa toate normele stiintifice si metodologice, l-am expus sub forma de conferinte la întrunirile Asociatiei Medicilor Catolici. La sugestia ascultatorilor, m-am decis sa le public în acest volum.

Cartea se adreseaza catolicilor, dar nu numai lor, ci si tuturor celor care vor sa stie ce gândeste si ce atitudine are Biserica Catolica fata de alte religii, fata de alte confesiuni crestine si miscari religioase. Ea se adreseaza, în primul rând, tinerilor, pentru care problema pluralismului religios se pune în mod deosebit de acut. Ei se afla la momentul crucial când decid pe ce îsi construiesc în continuare viata: pe stânca sau pe nisip?

Crestinii vor întelege mai bine ca „Toate religiile sunt cai prin care omul îl cauta pe Dumnezeu. Ele sunt numeroase. Revelatia crestina este unica, fiindca este Dumnezeu cel care îl gaseste pe om” (Pavel Evdokimov).

Catolicii vor fi ajutati sa-si aprofundeze, sa-si constientizeze si sa-si personalizeze mai bine propria credinta. Evitând orice forma de intoleranta si fanatism, fara a arbora o atitudine de triumfalism – credinta fiind un dar gratuit primit de la Dum-nezeu –, ei vor pretui bogatiile culturale si religioase ale celorlalte curente religioase, vor respecta libertatea de constiinta a celor care îmbratiseaza alte convingeri religioase, fara a cadea însa în relativism si indiferentism religios, deosebind adevarul de eroare si respingând tot ce se împotriveste adevarurilor credintei catolice. Speram ca paginile acestei carti sa-i ajute pe cititori sa intre într-un dialog sincer cu cei care nu cred în Cristos si cu crestinii de alte confesiuni, tinând cont de cele doua principii fundamentale si inse-parabile ale ecumenismului autentic: adevarul si iubirea, caci, dupa cum se exprima papa Paul al VI-lea, „iubirea fara adevar este oarba, iar adevarul fara iubire ucide”.

Un spatiu important s-a acordat în aceasta carte sectelor care prezinta un pericol real, în special pentru tineri. Într-un document al Vaticanului din mai 1986, referitor la secte, se atragea atentia: „Noi nu putem fi în mod naiv irenici. Am analizat îndeajuns activitatea sectelor pentru a ne da seama ca atitudinile si metodele unora dintre ele pot distruge personalitatea, pot dezorganiza familiile si societatea si ca învataturile lor sunt foarte departe de învatatura lui Cristos si a Bisericii sale”.

Propunându-si un scop practic, lucrarea de fata nu trateaza deloc sau aminteste doar în treacat religiile cu care românii nu au nici o tangenta, cum ar fi religiile antice disparute sau religiile Americii de Sud sau religiile africane.

De asemenea, din miile de secte existente în prezent în lume, nu sunt amintite decât cele care s-au infiltrat pe teritoriul românesc sau prezinta un anumit pericol. Se insista mai mult asupra cauzelor care îi împing în special pe tineri spre secte si asupra mijloacelor de a-i ajuta sa iasa din ele pe cei care au cazut deja în mrejele lor.

Faca Dumnezeu ca paginile acestei carti sa-i ajute pe cititori sa duca mai bine la împlinire îndemnul apostolului Petru: „Fiti totdeauna pregatiti sa va explicati în fata celor care va cer sa justificati speranta voastra. Sa o faceti cu blândete, cu respect si cu o constiinta dreapta” (1Pt 3,15).

Claudiu Dumea

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Benedict al XVI-lea, Lumina lumii. Papa, Biserica și semnele timpurilor. O convorbire cu Peter Seewald, Iași 2012, 14×20, 224 p., ISBN 978-606-578-047-7, 20 lei.

Biserica este o comunitate de credinta întemeiata de Isus Cristos din vointa Tatalui si însufletita permanent de Duhul Sfânt pâna la sfârsitul veacurilor. Fiind o comunitate, ea este formata din oameni care traiesc în mijlocul unei societati care nu întotdeauna a fost favorabila credintei.

Secolul al XX-lea, cu transformarile sale rapide si progresul fulminant pe care l-au înregistrat stiinta si tehnica, a nascut în inima omului numeroase întrebari cu privire la propria persoana si la Dumnezeu. Desi cultura contemporana a înregistrat încercari ale omului de a da raspunsuri strict rationale la chestiuni spirituale, iar aceste încercari au avut pretentia de a solutiona întrebarile intime ale omului, Biserica a observat un nou interes din partea omului de a întelege credinta si de a-l cunoaste mai bine pe Dumnezeu.

De aceea, „Biserica nu trebuie sa se ascunda, credinta trebuie sa fie explicata; si poate fi explicata pentru ca este rationala”. Aceasta este premisa de la care pleaca aceasta noua carte-interviu a papei Benedict al XVI-lea, care a fost interpelat de jurnalistul german Peter Seewald, caruia papa i-a mai acordat doua serii de interviuri, reunite în cartile „Sarea pamântului” (aparuta în limba româna la Editura „Sapientia” în anul 2005) si „Dumnezeu si lumea” (aparuta în limba româna la Editura „Sapientia” în anul 2009).

Cartea cuprinde discutii pe marginea a 18 chestiuni actuale, grupate în trei tematici („Semnele timpurilor”, „Pontificatul” si „Încotro mergem?”).

În aceasta noua carte, tradusa din limba italiana de pr. dr. Mihai Patrascu, profesor de drept canonic la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iasi, Peter Seewald surprinde cititorul cu „incisivitatea” întrebarilor sale curajoase si directe, care abordeaza teme de mare actualitate, precum criza economica globala, dictatura relativismului, problema abuzurilor sexuale înregistrate în rândul clerului, relatia dintre Biserica, credinta si societate.

Iar papa Benedict al XVI-lea, fiind pus în fata acestor întrebari, îl surprinde atât pe Peter Seewald, cât si pe oricare dintre cititorii interesati, deoarece da impresia ca este „un om tânar si modern, nu unul care petrece timpul stând cu mâinile încrucisate, ci unul care îndrazneste în mod curajos, care ramâne curios. Un învatator sigur, dar si incomod, pentru ca vede ca pierdem lucruri la care în realitate nu putem renunta”.

Citind aceasta carte suntem convinsi ca, într-adevar, Biserica nu se ascunde, ci spune lucrurilor pe nume. Din paginile acesteia transpare un mesaj de lumina si speranta pentru omul dezorientat al zilelor noastre. Biserica îl cheama pe omul de astazi la interiorizare, la schimbare, la convertire. „Exista asa de multe probleme si toate trebuie sa fie rezolvate, dar nu vor fi rezolvate daca în centru nu este Dumnezeu si daca nu devine din nou vizibil în lume”.

Aceasta carte, cu întrebari si reflectii de mare actualitate, se constituie ca o radiografie si analiza obiectiva a lumii în care traim, realizata din perspectiva Bisericii. Prin diversitatea subiectelor discutate, prin limbajul clar si acuratetea informatiilor, cartea devine accesibila oricarui om doritor sa cunoasca realitatea Bisericii Catolice si relatia ei cu societatea contemporana.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Éloi Leclerc, Împărăția ascunsă, Iași 2010, 216 p., 14×20, ISBN 978-606-578-000-2, 10 RON.

Fiecare crestin ar trebui  sa aiba o traire personala în comuniune cu Isus, care sa-i stârneasca si mai mult fascinatia, interesul si, mai ales, credinta în el. Fiecare crestin autentic are o proprie experienta de descoperire a lui Cristos.
Acest lucru vrea sa-l sustina si Éloi Leclerc, care îsi marturiseste propria întâlnire cu Isus, în cartea „Împaratia ascunsa”. Tradusa din limba franceza de Agnes Davidovici, cartea este alcatuita din 22 capitole, adica 22 de aspecte care pot fi 22 de pasi ai itinerariului parcurs de autor în întelegerea din ce în ce mai profunda a lui Isus.
Autorul, dupa mai multe experiente în care a cunoscut „cruzimea si disperarea omeneasca”, asa cum descrie el întâlnirea cu „universul sinistru al lagarelor de concentrare naziste”, a fost cuprins de un sentiment înfiorator: „Dumnezeu ori tace, ori e absent”. Pustiul spiritual pe care-l simtea începea sa se umple cu tot felul de întrebari, dominanta fiind: „Oare sa mai aiba evanghelia vreun sens într-o asemenea noapte a mortii, în care Dumnezeu tace?” În încercarea de a raspunde acestor întrebari, a citit evangheliile, unde a descoperit ca si Isus a simtit durerea celui parasit, pe cruce, dar nu a refuzat sa-si duca pâna la capat misiunea de a-l marturisi pe Dumnezeu. Explica el concluzia la care a ajuns: „locul în care omul se simte abandonat, locul în care i se pare ca Dumnezeu nu e prezent, s-a prefacut în rug aprins”.
În itinerariul sau, autorul a înteles ca evanghelia nu este doar o lege, ci mai presus de toate este revelatia uimitoare a unui Dumnezeu care, apropiindu-se infinit de mult de cei mai îndepartati dintre oameni, s-a manifestat acolo unde era mai putin asteptat.
Cartea se adreseaza unui public larg, întrucât autorul nu foloseste o bibliografie bogata si nici citate savante care sa îngreuneze textul.
Autorul îsi prezinta parcursul spiritual în felul urmator:
„Cititorul care va binevoi sa ma citeasca pâna la capat va descoperi, sub sobrietatea aparenta a parcursului evanghelic, itinerariul meu personal, încercarea de a patrunde taina tacerii lui Dumnezeu. L-am urmat pe Cristos în vestirea evangheliei, pâna la rastignirea pe cruce, unde a trait tragedia parasirii supreme. Pe masura ce înaintam pe acest drum, vedeam schitându-se tot mai puternic legatura dintre mesajul purtator de bucurie si tacerea care a înconjurat moartea pe cruce a aducatorului mesajului. Nu a fost o relatie exterioara si accidentala, era ceva strâns legat, esential. Ca si cum vestirea nu s-ar fi putut împlini fara tacerea ultima. Cele descoperite nu reprezentau o explicatie. Asemenea lucruri nu se pot explica. Acceptarea faptului ca taina dumnezeiasca ne deruteaza e singurul drum. Si ce poate fi mai misterios decât prezenta lui Emanuel în tacerea lui Dumnezeu! În tacerile noastre! Tocmai pentru ca se confrunta el însusi cu tacerea lui Dumnezeu, Isus este cu adevarat Emanuel, adica «Dumnezeu cu noi». Atunci tacerea, grea de o imperceptibila prezenta, se risipeste ca întunericul la mijirea zorilor”.

Cosmin Cimpoesu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Joseph Cardinal Ratzinger (Papa Benedict al XVI-lea), Dumnezeu și lumea. A crede și a trăi în epoca contemporană. O convorbire cu Peter Seewald, Iași 2009, 528 p., 14×20, ISBN: 978-973-8980-49-5, 25 RON.

Cartea reprezinta un amplu interviu realizat de ziaristul german Peter Seewald cu Cardinalul Joseph Ratzinger, pe când detinea functia de prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei, citim într-o prezentare a cartii. Aparuta mai întâi în Germania, în anul 2000, aceasta lucrare vede acum lumina tiparului în limba româna la Editura Sapientia. Într-un fel, aceasta carte este o continuare a cartii „Sarea pamântului. Crestinismul si Biserica Catolica la cumpana dintre milenii„, publicata, de asemenea, de Editura Sapientia în anul 2006. Ambele volume au fost traduse din germana de prof. Tudor Soroceanu.
Cartea este structurata pe trei capitole: „Despre Dumnezeu”, „Despre Isus Cristos”, si „Despre Biserica”; iar raspunsurile Cardinalului Ratzinger sunt surprinzator de naturale si lipsite de orice formalism. Cititorul îsi poate forma o imagine corecta si reala despre persoana si gândirea actualului Papa, care nu ocoleste raspunsurile directe si delicate. Se remarca tonul jurnalistic deosebit al lui Peter Seewald, care personalizeaza întrebarile, astfel încât fiecare cititor se regaseste în paginile acestui volum. Lucrarea de fata este deosebit de utila si pentru faptul ca ofera cititorului o radiografie complexa a credintei actuale a Bisericii Catolice. Prin multitudinea întrebarilor si varietatea raspunsurilor cartea se constituie într-un veritabil „catehism” pentru omul de azi, care îl conduce la o familiarizare cu credinta catolica.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro