Dragi prieteni,

Aș dori să vă prezint astăzi o nouă carte apărută la Editura Sapientia. Este vorba de Biserica și școala, din istoria învățământului catolic în România. Acest volum oferă publicului larg rezultatul cercetărilor istorice realizate de dl. Dănuț Doboș, pr. Petru Ciobanu și, de pie memorie, pr. Iosif Gabor, și urma să fie prezentat la București cu ocazia aniversării înființării Arhidiecezei de București, 27 aprilie 1883. Într-adevăr, cu această ocazie era pregătit și un simpozion în cadrul căruia să fie evidențiată implicarea Bisericii Catolice din România în educarea copiilor și tinerilor, prin înființarea și susținerea școlilor catolice. Din păcate, situația de urgență în care ne aflăm, din cauza corona-virusului, nu a permis ținerea acestui simpozion. Totuși, aș dori în cele ce urmează să vă prezint câteva aspecte pe care eu le consider valoroase și fac atractivă lectura acestei cărți.

Mai întâi tema: Biserica și școala. Trăim un timp când accesul în biserici și școli este oprit de pericolul pandemiei. Cred că această lipsă a frecventării bisericilor și a școlilor ne ajută să înțelegem mai bine importanța lor pentru viața noastră umană și creștină. De această importanță au fost convinși și păstorii Bisericii Roman-Catolice din Dieceza de Iași și Arhidieceza de București, care s-au străduit să le ofere credincioșilor, pe lângă educația religioasă din biserici, și o educație culturală în școlile pe care le-au înființat în vremuri grele și cu mari eforturi. Pentru noi, cei de astăzi, care ne bucurăm de roadele muncii lor, este o datorie de conștiință să cunoaștem cine au fost și cum au reușit să dezvolte operele sociale, caritative și educative pe aceste meleaguri.

De aceea, consider că trebuie să apreciem efortul făcut de cei trei cercetători, autori ai acestui volum, pentru a ne pune la dispoziție informații despre școlile înființate pe teritoriul Diecezei de Iași și al Arhidiecezei de București, la care se adaugă și cele aflate acum pe teritoriul Diecezei de Chișinău (Republica Moldova).

Dl. Dr. Dănuț Doboș, membru al Departamentului de Cercetare Istorică „Anton Durcovici” al Episcopiei Romano-Catolice de Iași, este cunoscut cititorilor noștri prin numeroasele lucrări istorice publicate, dar și recunoscut pentru tenacitatea și competența muncii sale de istoric. Cât privește cercetarea operelor sociale dezvoltate în Dieceza de Iași, dl. Doboș publicase deja un volum în anul 2002 (Biserica și școala, Presa Bună). Însă în volumul de față a extins cercetarea și la Arhidieceza de București, date fiind strânsele relații dintre cele două dieceze romano-catolice. Pr. dr. Petru Ciobanu, este un astru apărut recent pe bolta cercetării istorice catolice din România și Republica Moldova, el fiind preot al Diecezei de Chișinău și de câteva luni promovat doctor în istorie al Universității din Chișinău. Prin studiul său ne aduce la lumină operele sociale dezvoltate de Biserica Romano-Catolică în Moldova dintre Prut și Nistru. Pr. Iosif Gabor, trecut la Domnul în anul 1988, a fost un ilustru continuator al istoricilor din perioada dintre cele două războaie mondiale care s-au aplecat asupra trecutului Bisericii Catolice în România: Carol Auner, Ioan Ferenț, Ioan Mărtinaș. Deși arestat și apoi mereu supravegheat de Securitate, el a dăruit timp din viața sa pentru a cerceta arhivele bisericești și statale. Rezultatele cercetării sale sunt adunate în peste o sută de volume, pe care, el din modestie, dar și precauție, nu a voit să le publice în timpul vieții sale. În volumul de față este publicat studiul său despre istoria Seminarului „Sfântul Duh” și a școlilor catolice din București.

Așadar, cartea Biserica și școala, din istoria învățământului catolic în România, urma să fie prezentată cu ocazia împlinirii a 137 de ani de la înființarea Arhidiecezei de București (1883), 204 ani de la deschiderea primei școli catolice în București (1816) și a 150 de ani de la înființarea Seminarului arhidiecezan „Sfântul Duh” din București (1870). ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit de București, în prefața cărții, consideră acest volum drept un „omagiu adus preoților călugări redemptoriști – care, cu două veacuri în urmă, au pus în București bazele unui sistem școlar catolic, continuat și dezvoltat apoi de preoții pasioniști, iar în secolul al XX-lea, de cei indigeni, diecezani –, precum și preoților franciscani conventuali care au avut o contribuție similară în Moldova”.

Dorința autorului, dr. Dănuț Doboș, a fost să arate importanța școlilor catolice pentru dezvoltarea învățământului românesc modern. Historia magistra vitae, istoria este învățătoarea vieții. Astfel, dacă privim în istoria principatelor românești Moldova și Valahia, observăm că prima școală înființată la Iași a fost în anul 1700, sub conducerea călugărilor iezuiți, ea dăinuind până la desființarea ordinului în 1773. La București, prima școală catolică a fost deschisă în anul 1816. În sprijinul păstorilor acestor două dieceze romano-catolice, pentru susținerea și dezvoltarea școlilor catolice, au venit diferite ordine călugărești, dintre care amintim: Societatea lui Isus, Frații Minori Conventuali, Pasioniștii, Redemptoriștii, Damele Engleze (actuala Congregatio Jesu), Notre Dame de Sion și Frații Școlilor Creștine. În studiul său, autorul ilustrează, cu o bogăție de informații, dezvoltarea învățământului catolic în ambele dieceze, prezentând, pe baza documentelor de arhivă, numeroasele școli construite și la care aveau acces nu doar copiii și tinerii catolici, ci și ortodocși, protestanți, evrei ș.a. Deci școlile erau deschise tuturor și ofereau educație de înaltă calitate, după modelul occidental, de unde proveneau respectivele congregații călugărești. Sigur, autorul notează și încercările, conflictele, piedicile peste care au trebuit să treacă școlile catolice în acest timp.

Un punct de apogeu pe care l-a atins învățământul catolic în România a fost înființarea celor două seminarii pentru formarea preoților în Arhidieceza de București (1870) și Dieceza de Iași (1886). Eforturile depuse de păstorii ambelor dieceze, pentru deschiderea acestor seminarii care au contribuit la formarea unui cler indigen, sunt bine documentate de pr. Iosif Gabor, pentru București, și Dănuț Doboș, pentru Iași.

Cercetarea istoricilor noștri cu privire la învățământul catolic în cele două dieceze se oprește la anul 1948, când regimul comunist instaurat în România a închis școlile catolice și a interzis congregațiile călugărești. Ce-ar fi fost cu învățământul catolic în România dacă nu venea acest regim? Ne putem doar imagina. Oricum, ÎPS Aurel Percă, în prefață, speră ca această „lucrare să ofere și un impuls deosebit în susținerea eforturilor pe care le face Biserica pentru a-și revendica dreptul să aibă pe mai departe școli proprii în vederea educării tinerelor generații”. Fundamentul acestei speranțe se regăsește în cuvintele pe care preotul Iosif Pal le spunea în 1942: „Dacă Biserica este cel dintâi și cel mai puternic factor de civilizație și de cultură al unui popor, apoi școala, ca fiică a Bisericii, cu tot dreptul își revendică locul al doilea. Pe când Biserica formează mintea și sufletul în cele spirituale, ca să conducă națiunile la adevărata lor fericire vremelnică și veșnică, prin cunoașterea adevărată a ființei lor proprii în raport desăvârșit cu Creatorul și cu aspirațiile firești ale omenirii, școala înzestrează mintea cu cunoștințele pozitive, venind în ajutorul Bisericii spre a completa educațiunea și instrucțiunea în cele materiale ale indivizilor, formând caractere bune și luminate, adică oameni de moravuri bune și cetățeni conștiincioși ai patriei”.

Iar mie nu-mi rămâne decât să vă doresc o lectură plăcută!

https://www.facebook.com/librariasapientia.ro/videos/1526245507552374/

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Dănuţ Doboş, Petru Ciobanu, (+) Iosif Gabor, Biserica şi şcoala: din istoria învăţământului catolic în România, Iași 2020, 461 p., 14×20, 978-606-578-391-1, 35 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Biserica şi şcoala: din istoria învăţământului catolic în România, scrisă de Dănuţ Doboş, Petru Ciobanu, (+) Iosif Gabor. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 461 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 35 lei.

A trecut aproape neobservat, în anul 2016, jubileul de 200 de ani al Şcolii primare parohiale catolice din Bucureşti, prima şcoală publică din Vechiul Regat, urmată, la un an, de Şcoala primară parohială din Iaşi.

Despre şcoala de la Iaşi şi, în general, despre învăţământul catolic din Moldova în secolul al XIX-lea am putut afla lucruri interesante din volumul Biserica şi şcoala, apărut la Editura „Presa Bună” în anul 2002.

Iată că autorul, domnul Dănuţ Doboş, istoric şi cercetător al arhivelor bisericeşti, ne face o surpriză plăcută prin reeditarea volumului Biserica şi şcoala, căruia i-a adăugat un capitol amplu, dedicat şcolilor catolice din Valahia, de pe teritoriul Arhidiecezei de Bucureşti, în secolul al XIX-lea, precum şi un capitol dedicat şcolilor din Basarabia în perioada interbelică, autor pr. dr. Petru Ciobanu. Totodată, volumul conţine şi alte valoroase studii, de dinainte de 1989, dedicate Seminarului „Sfântul Duh” şi şcolilor catolice din Bucureşti, elaborate de preotul cercetător Iosif Gabor. „Dacă Biserica – scria în anul 1942 preotul franciscan Iosif M. Pal – este cel dintâi şi cel mai puternic factor de civilizaţie şi de cultură al unui popor, apoi şcoala, ca fiică a Bisericii, cu tot dreptul îşi revendică locul al doilea”.

Volumul coordonat de Dănuţ Doboş este totodată un omagiu adus preoţilor călugări redemptorişti (liguoriani) – care, cu două veacuri în urmă, au pus în Bucureşti bazele unui sistem şcolar catolic, continuat şi dezvoltat apoi de preoţii pasionişti, iar în secolul al XX-lea, de cei indigeni, diecezani –, precum şi preoţilor franciscani conventuali care au avut o contribuţie similară în Moldova.

Orice sinteză serioasă a învăţământului românesc în capitala României va trebui să menţioneze în detaliu şcoala parohială fondată acum două veacuri, gimnaziile şi liceele „Sfântul Andrei” şi „Sfântul Iosif”, şcolile de fete patronate de congregaţiile „Sfânta Maria” („Damele Engleze” – actuala Congregatio Jesu) şi „Notre Dame de Sion”, şi mai ales Seminarul şi Academia Teologică „Sfântul Duh”, de la a căror fondare se împlinesc anul acesta 150 de ani.

Sute de personalităţi ecleziastice şi laice au contribuit la dezvoltarea şi renumele şcolilor noastre catolice, printre care s-au numărat episcopii Angelo Parsi şi Iosif Anton Pluym, arhiepiscopii Ignazio Felice Paoli, Raymund Netzhammer şi Alexandru Theodor Cisar, şi nu în cele din urmă arhiepiscopul emerit Ioan Robu, care după 1989 a reînfiinţat la Bucureşti institute catolice liceale şi universitare. Deţinem, aşadar, un tezaur spiritual, o moştenire istorică ce ne îndreptăţeşte să fim mândri şi care trebuie să constituie un îndemn pentru generaţiile actuale şi viitoare să continue tradiţiile şcolii catolice, factor important pentru evanghelizare.

Îi felicităm pe autori pentru efortul depus în realizarea acestei lucrări istoriografice importante, care ne ajută să facem o incursiune şi în momentele de glorie ale învăţământului catolic din Arhidieceza de Bucureşti, prin capitolul special adăugat, şi întrucât historia magistra vitae est, sperăm ca lucrarea să ofere şi un impuls deosebit în susţinerea eforturilor pe care le face Biserica pentru a-şi revendica dreptul să aibă pe mai departe şcoli proprii în vederea educării tinerelor generaţii.

+ Aurel Percă

Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Adrian Cuba, Fotografii – „Să mergem împreună!”: Papa Francisc la Iaşi, 1 iunie 2019, Iași 2019, 140 p., 22×28, ISBN 978-606-578-386-7.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea „Să mergem împreună!”: Papa Francisc la Iaşi, 1 iunie 2019. Fotografii. Volumul, coordonat de ÎPS Aurel Percă, oferă cititorului o retrospectivă a vizitei Sfântului Părinte Papa Francisc la Iași, 1 iunie 2019, pe baza fotografiilor realizate cu multă măiestrie de dl Adrian Cuba, fotograf oficial în timpul vizitei, și organizate grafic după proiectul dnei prof. Ligia-Magda Sficlea. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 22×28, are 140 pagini color şi va putea fi procurată în curând de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara.

„Deosebit de intensă şi sărbătorească a fost întâlnirea cu tinerii şi familiile ţinută la Iaşi, vechi oraş şi important centru cultural, răscruce între Occident şi Orient. Un loc care invită să deschidem drumuri pe care să mergem împreună, în bogăţia diversităţilor, într-o libertate care nu taie rădăcinile, ci extrage din ele în mod creativ. Şi această întâlnire a avut caracter marian şi s-a încheiat cu încredinţarea tinerilor şi familiilor Sfintei Născătoare de Dumnezeu”.

Această declaraţie a Sfântului Părinte Papa Francisc despre şederea sa de câteva ore la Iaşi în după-amiaza zilei de 1 iunie 2019, ne face să ne gândim că s-a simţit foarte bine şi că a avut parte de o experienţă fericită, aşa cum de altfel rezultă din diferite impresii împărtăşite persoanelor care au fost în anturajul său, în timpul acestui moment istoric: un popas minunat, într-o parte a „grădinii Maicii Domnului”.

Imaginile din prezentul album surprind imaginea unui Papă care a descoperit o lume deosebit de primitoare, de la copii până la adulţi, de la bolnavi până la oamenii „curioşi” veniţi la Iaşi pentru a vedea pentru prima oară în istoria oraşului pe urmaşul Sfântului Petru la cârma Bisericii. Se afirmă că „o fotografie spune mai mult decât o mie de cuvinte”: dacă am vrea să facem un comentariu la fiecare fotografie din prezentul album suntem îndreptăţiţi să spunem că este adevărat ceea ce spune acest dicton. Dacă privim cu atenţie diferitele momente surprinse cu multă măiestrie de fotograful ieşean Adrian Cuba, fiecare imagine spune mai mult decât ceea ce arată sau a putut surprinde ochiul emoţionant al fiecărui participant la binecuvântata întâlnire cu Papa Bergolio la Iaşi.

Papa Francisc, ca de altfel şi predecesorii săi, surprinși în milioane de ipostaze de către fotografi, transmite un mesaj fiecărui participant la marile evenimente, nu numai celor din Iași, ci şi tuturor românilor care au avut fericirea să-l vadă „în carne şi oase”: atitudinea de reculegere profundă în rugăciune, bucuria de a strânge sutele de mâini ale bolnavilor şi persoanelor cu dizabilități prezente în Catedrala „Sfânta Maria Regină” din Iaşi sau entuziasmul de care s-a lăsat contaminat pe parcursul drumului spre Piaţa Palatului Culturii, întâlnirea cu tinerii şi familiile prezente la loc vizibil în piaţă, care a caracterizat apoi lungul şi frumosul discurs al Papei presărat cu intervenţii spontane dictate de ceea ce a putut să vadă, apar foarte frumos ilustrate în acest album.

Jurnalistul Maurizio Fontana de la cotidianul oficial al Vaticanului, L’Osservatore Romano, nu a putut să-şi ascundă emoţia despre ceea ce a văzut la Iaşi: „O călătorie densă, cu atâtea întâlniri şi evenimente importante din multe puncte de vedere, a Papei în România, dar momentul cel mai intens, care m-a emoţionat până la lacrimi, a fost în timpul întâlnirii cu familiile la Iaşi în după-amiaza zilei de 1 iunie. Şi în primul rând mărturia acestei familii numeroase, formată din trei generaţii, care l-a mişcat profund pe Papa Francisc, care într-un gest de înaltă gingăşie şi preţuire faţă de familie, a sărutat mâinile celor doi «soţi-bunici», o imagine densă de gingăşie şi frumuseţe deosebită scăldată de lacrimi de fericire pentru acel dar minunat reprezentat de o viaţă dusă împreună în fidelitate şi rodnicie în familie”.

O altă mărturie a jurnalistului despre imaginea care a făcut înconjurul lumii şi a rămas adânc întipărită în inima Suveranului Pontif şi care este ilustrată în mod minunat de arta fotografică: în timp ce Papa se îndrepta cu papamobilul spre locul întâlnirii cu tinerii şi familiile Diecezei de Iaşi, printre steagurile multicolore ale României şi ale Vaticanului şi în unduitul zecilor de mii de braţe ridicate, deodată privirea sa se încrucișează cu cea a unei bătrâne care își arată cu zâmbetul pe buze şi plină de orgoliu sfânt nepoţelul: „Este o clipă, numai o clipă, dar îl emoţionează pe Francisc care rămâne impresionat de acel «zâmbet de complicitate» în care se regăseşte sintetizat unul din conceptele cele mai scumpe lui: acea punte între generaţii, acea legătură preţioasă între rădăcini şi viitor care dă speranţă omenirii şi pentru care «bunicii visează când nepoţii merg înainte, şi nepoţii au curaj când îşi ancorează rădăcinile în bunici»: o faţă a unei bunici ca simbol al întâlnirii cu tinerii: poate să pară un contrasens, pentru noi, dar nu pentru Papa Francisc”.

Oricât am alege cuvintele cele mai semnificative şi frumoase, nu putem descrie măreţia acestor clipe decât contemplând imaginile din acest album, care, într-adevăr, spun mult mai mult decât o mie de cuvinte. Ce să mai spunem despre personalitatea Papei desprinsă din fotografiile selectate pentru acest album, care se suprapun cu milioanele de fotografii de pe toate meridianele pământului care au imortalizat vizitele sale.

Papa Francisc, o personalitate sobră, simplă, dar şi complexă, fascinantă şi serioasă, care vorbeşte şi cu inima atunci când este nevoie, a ştiut parcă să „coboare” la nivelul fiecărei persoane prezentă la binecuvântata întâlnire de la Iaşi. Cine şi-ar fi închipuit că ziua de 1 iunie 2019, care a debutat cu nori groşi pe cer şi cu o ploaie însoţită de grindină, cu câteva ore înainte de sosirea papei la Iaşi, avea să se transforme în cea mai frumoasă zi, nu numai a oraşului, ci şi a întregii Dieceze care a adunat peste 100.000 de participanţi. O zi memorabilă! O zi istorică, la care nimeni nu a visat vreodată, şi totuşi a fost o realitate care cu greu se va uita.

Nici chiar Papa, la distanţă de câteva luni de la memorabila sa prezenţă la Iaşi, nu a uitat momentul întâlnirii cu mulţimea de credincioşi, catolici, ortodocşi sau de alte confesiuni, îndemnându-i „să meargă împreună” pe calea unităţii şi a dragostei creştine.

Vizita Papei Francisc la Iaşi: un eveniment istoric; pentru prima oară un Suveran Pontif a pus piciorul pe plaiurile Moldovei, la Iaşi, unul dintre oraşele cele mai vechi ale României, centrul politic, economic şi cultural cel mai important al acestei provincii.

Dacă am încerca să facem o sinteză a imaginilor oferite de mâna maestră a fotografului care a avut şansa unică să facă parte din suita Papei la Iaşi, am putea să o formulăm în următoarele cuvinte: „bucurie, pace, iubire, speranţă”, o lume venită la Iaşi pentru a sta aproape de Papa, primit şi însoţit în rugăciune de mulţimea de credincioşi, am putea spune Biserica prezentă la Iaşi, care a venit de la mic la mare să-şi întâlnească Părintele.

Cu siguranţă, peste ani, acest album fotografic ne va ajuta să retrăim momentele memorabile ale prezenţei Papei Francisc la Iaşi. Şi credem că ele ne vor ajuta să nu uităm prea curând tot ceea ce ne-a oferit Papa, nu numai la Iaşi, ci în tot timpul călătoriei în ţara noastră.

Mulţumirea noastră se îndreaptă spre fotograful care ne-a pus la dispoziţie fotografiile, domnul Adrian Cuba, precum şi spre cei care au realizat montajul atât de minunat, pentru ca să retrăim în orice clipă cu mândrie importanţa unei vizite, cum spunea cineva dintre cei prezenţi la Iaşi, „dacă Papa a ajuns până aici (la Iaşi) pentru noi, asta înseamnă că orice persoană este importantă”.

Episcop auxiliar Aurel PERCĂ

Coordonatorul Comisiei de pregătire a vizitei papale la Iaşi

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Elena Ivan, Comuna Erbiceni. Repere monografice, Iași 2019, 197 p., 14×20, 978-606-578-380-5, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Comuna Erbiceni. Repere monografice, scrisă de prof. Elena Ivan. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 197 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

În ultimii ani se poate nota un interes deosebit al cercetătorilor faţă de trecutul localităţilor din Moldova, interes care este evident dacă ţinem cont de numeroasele publicaţii, civile şi bisericeşti, care readuc în actualitate istoria satelor aşezate la est de Carpaţi. Reprezintă o datorie nobilă – şi, în acelaşi timp, o onoare, un motiv de mândrie – descoperirea şi publicarea informaţiilor privitoare la istoria localităţilor din Moldova. „Această istorie – afirmă autoarea în introducerea cărţii – trebuie cunoscută şi apoi transmisă, prin viu grai sau în scris, urmaşilor, pentru ca astfel să ştie ce au de preţuit”.

Orice demers istoric, deci şi lucrarea de faţă, ne invită la o întâlnire cu străbunii noştri, dar şi cu locurile în care aceştia şi-au desfăşurat activităţile fizice şi spirituale. Pentru a descoperi cât mai multe informaţii despre trecutul comunei Erbiceni, autoarea a cercetat diverse biblioteci şi arhive, fără să uite că multe lucruri inedite pot fi aflate de la oamenii în vârstă din satele comunei. Într-adevăr, istoria orală este mai bogată şi uneori mai exactă decât documentele care se găsesc în depozitele arhivelor. Cartea Comuna Erbiceni. Repere monografice se prezintă ca o aleasă lucrare ştiinţifică realizată prin împletirea celor două istorii: orală şi scrisă.

Parcurgând paginile acestei lucrări, cititorul va descoperi că localităţile comunei Erbiceni păstrează cu sfinţenie amintirea multor evenimente şi personalităţi care au contribuit la creşterea intelectuală şi spirituală a poporului român. Dacă este adevărat că „veşnicia s-a născut la sat”, la fel de adevărat este şi faptul că satul este izvorul progresului de la oraş. Numai întorcându-se la rădăcinile sale, omul de astăzi reuşeşte să-şi înţeleagă mai bine prezentul şi îşi poate făuri un viitor care să dăinuie. Tocmai acest principiu vrea să-l demonstreze lucrarea de faţă: fără cunoaşterea trecutului, nu există viitor. Oamenii de astăzi nu-şi pot înţelege existenţa fără să apeleze la viaţa străbunilor; la rândul lor, vor deveni străbuni pentru urmaşi. Se poate vorbi chiar despre un schimb de ştafetă: o generaţie o predă celei care îi urmează. O ştafetă nu înseamnă doar un spaţiu geografic, un sat, o comună, ci ea reprezintă suma vieţii şi activităţii oamenilor dintr-o localitate: obiceiuri, tradiţii, religii, credinţe etc.

Autoarea prezentei cercetări reuşeşte să găsească firul roşu al vieţii şi activităţii oamenilor de pe teritoriul comunei Erbiceni. Plecând de la prezentarea cadrului geografic, cercetătoarea Elena Ivan îşi continuă demersul ştiinţific oferind cititorilor importante informaţii despre evoluţia oamenilor de pe teritoriul comunei, începând chiar cu paleoliticul. Urmează, în al treilea capitol, un studiu meticulos asupra numelor satelor, dar şi al documentelor care atestă existenţa acestora.

De notat importanţa pe care autoarea lucrării o acordă celor mai importante instituţii ale satului (cap. VI): şcoala şi biserica. Aceste instituţii formează cei doi piloni pe care orice comunitate trebuie să-şi construiască puntea care să conducă spre un viitor mai bun. Dacă un pilon este şubred, atunci puntea nu poate rezista vicisitudinilor istoriei. În acest capitol se poate observa cum documentele istorice sunt completate de mărturiile bătrânilor care au trăit în vremurile vechi şi care speră ca lumea de astăzi să se aşeze pe făgaşul trasat de străbuni. Capitolul mai scoate în evidenţă buna convieţuire între catolici şi ortodocşi, unii îmbogăţindu-i pe ceilalţi într-un perfect raport de reciprocitate şi gratuitate.

Aşadar, lucrarea de faţă este o invitaţie la cunoaşterea trecutului oamenilor care au trăit şi vieţuiesc pe teritoriul comunei Erbiceni. Cititorul atent poate dobândi puterea de a merge pe calea strămoşilor, o cale care îl va conduce cu siguranţă la împlinirea intelectuală, dar şi la o stare de mulţumire sufletească.

pr. dr. Fabian Doboş

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Dănuţ Doboş, coordonator, Povestea unei statui, Iași 2019, 107 p., 14×20, 978-606-578-379-9, 10 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Povestea unei statui, scrisă sub coordonarea dr. Dănuț Doboș. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 108 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 10 lei.

Iniţiativa de a oferi cititorilor şi, mai ales, cinstitorilor Maicii Domnului o nouă carte – cu un titlu provocator: „Povestea unei statui” – reprezintă un nou dar şi un nou gest de preţuire din partea profesorului şi îndrăgostitului de istorie dr. Dănuţ Doboş faţă de creştinii catolici din Dieceza de Iaşi şi faţă de toţi cei care o iubesc şi o cinstesc pe Mama lui Isus, dar mai ales faţă de cei din comunitatea Răchiteni, localitatea sa de baştină. Acest dar şi această referinţă la prezenţa unei statui a Maicii Domnului în localitatea din Răchiteni încă din anul 1889 ne invită să cunoaştem evlavia credincioşilor din comunitatea catolică Răchiteni, judeţul Iaşi, şi reprezintă, în acelaşi timp, o adevărată invitaţie de a descoperi şi de a preţui o comoară vie pentru sufletul şi cultura creştină a celor care cred şi se încred în Dumnezeu şi în iubirea unei inimi de mamă, o întâlnire binecuvântată cu imaginea celei mai frumoase şi celei mai bune mame.

O statuie a Maicii Domnului, ce o reprezintă pe cea care s-a învrednicit să poarte în sânul ei şi să dea naştere Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul şi Răscumpărătorul omului, nu poate să fie decât o fericită ocazie de a descoperi realitatea unei comori ce însoţeşte cultul datorat celei mai scumpe mame de pe pământ şi din cer, ce a voit să-şi descopere chipul luminos unei tinere curate din grota Massabielle din Lourdes.

Cultul şi cinstirea Maicii Domnului, chiar din ziua bunei-vestiri din partea îngerului trimis de Dumnezeu la Nazaret, şi apoi preţuirea păstorilor şi cinstirea magilor din ziua naşterii lui Isus, Fiul său, la Betleem, au rămas în memoria şi practica de cult a tuturor credincioşilor şi nu au mai încetat să-i însoţească pe cei care l-au descoperit prin ea pe cel trimis să fie bucuria şi mântuirea omului.

Prezenţa în memoria tuturor veacurilor, cunoaşterea imaginii ei miraculoase, a umplut sufletul multor persoane credincioase şi deschise miracolului cu farmecul divin şi cu bucuria descoperirii celei mai scumpe şi iubite mame din istorie.

Apariţia Sfintei Fecioare Maria la Lourdes din anul 1858 a constituit o confirmare a prezenţei ei în viaţa Bisericii şi a credincioşilor. Acolo şi atunci a avut loc o declaraţie care avea să întărească marele adevăr de credinţă declarat de Papa Pius al IX-lea în ziua de 8 decembrie 1854, prin care era recunoscută marea demnitate a Fecioarei Maria din Nazaret, ca fiind cea mai curată şi nevinovată mamă, neprihănit zămislită prin meritele Fiului lui Dumnezeu, care a scutit-o de pata păcatului strămoşesc. Ea a ţinut să-şi reveleze numele ei adevărat, patru ani mai târziu, când i-a răspuns copilei Bernadeta: „Eu sunt Neprihănita Zămislire!” De atunci întreaga creştinătate s-a simţit şi mai iubită şi mai încrezătoare în însoţirea ei de mamă iubitoare ce a continuat şi continuă să cheme lumea la o adevărată convertire şi la o credinţă vie.

Imaginea Fecioarei de la Lourdes a devenit din acel timp o adevărată comoară a Bisericii din Franţa, dar şi din întreaga lume.

Din acel moment, prezenţa statuii recomandate de Bernadeta Soubirous, conform cu imaginea care s-a întipărit în inima şi sufletul său, a început să se răspândească în întreaga lume. Aşa a ajuns şi în ţara noastră, mai întâi la Brăila şi Galaţi, apoi în Moldova, în comunităţile din Butea, Răchiteni şi Tg. Trotuş.

A început atunci un lung pelerinaj al preţuirii şi cinstirii Maicii Domnului, care a făcut să crească şi să se întărească tot mai mult cultul imaginii Maicii Domnului de la Lourdes, prin prezenţa acestei comori a Bisericii noastre, statuia Neprihănitei Zămisliri din Lourdes, care a ajuns în atât de multe ţări, comunităţi, biserici şi în casele credincioşilor din întreaga lume.

Cartea de faţă, pregătită de domnul prof. dr. Dănuţ Doboş, având alături mai mulţi colaboratori şi interlocutori, prezintă istoria acestei statui a Maicii Domnului şi a cultului ei în viaţa întregii Biserici, dar mai ales a cultului şi cinstirii ei în Moldova şi în mod cu totul special în comunitatea catolică din Răchiteni, judeţul Iaşi.

Citind şi recitind aceste note istorice, aceste relatări, aceste mărturisiri şi declaraţii, poţi descoperi cu adevărat un mister de credinţă şi evlavie faţă de Maica Domnului şi faţă de statuia miraculoasă din grota Massabielle din Lourdes.

Apreciem, cu respect, efortul coordonatorului acestei noi cărţi, dr. Dănuţ Doboş, despre statuia Maicii Domnului şi implorăm binecuvântarea Domnului, prin mijlocirea Mamei cereşti din Lourdes, asupra domniei sale şi asupra tuturor celor ce au contribuit la această nouă lucrare; şi-i includem, cu preţuire, şi pe toţi cititorii acestei cărţi, ce ne prezintă „o istorie ca o comoară de preţ – statuia Maicii Domnului din Lourdes – în satul şi comunitatea Răchiteni”, în drumul nostru de credinţă şi de iubire.

Fericiţi cei care ştiu să găsească, şi în paginile acestei istorisiri, o Mamă frumoasă şi iubitoare!

PS Petru Gherghel

Episcop emerit de Iași

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Orazio La Rocca, Conclavul. Proceduri, protagonişti, istorie, curiozităţi, Iași 2019, 120 p., 14×20, ISBN 978-606-578-374-4, 15 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Conclavul. Proceduri, protagonişti, istorie, curiozităţi, scrisă de Orazio La Rocca și tradusă în limba română de pr. dr. Fabian Doboș. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 120 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei.

Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a plecat dintre noi la vârsta de 84 de ani, după mai bine de 26 de ani de pontificat, al treilea, ca lungime, din istorie. L-au depăşit doar Pius al IX-lea, care a condus Biserica timp de 31 de ani şi 7 luni, şi sfântul Petru, care a condus prima comunitate creştină timp de 37 de ani, la început în Ţara Sfântă, apoi, pentru 25 de ani la Roma, unde a fost martirizat în anul 64 (sau 67) d.C.

Karol Wojtyła este, aşadar, al treilea papă din istoria Bisericii, ca perioadă de pontificat; un record greu de depăşit, aşa cum sunt şi toate celelalte recorduri care caracterizează slujirea sa ca papă: de la numărul enciclicelor (14) la călătoriile naţionale (144) şi internaţionale (102); de la numărul de beatificări (1337) şi canonizări (482) la audienţe, omilii, întâlniri cu şefi de state şi de guverne, cu regi, regine, persoane apropiate sau necunoscute. O lungă serie de scopuri nobile, de apeluri, de intervenţii, de iniţiative care au lăsat o amprentă importantă asupra Bisericii şi a lumii în ultimii 20 de ani ai secolului al XX-lea şi în primii ani ai acestui mileniu. Toate acestea i-au dobândit meritul de a fi recunoscut drept cea mai mare autoritate morală, religioasă şi, din multe puncte de vedere, politică a timpului său.

Primul papă neitalian după 355 de ani, Karol Wojtyła – născut la 18 mai 1920 la Wadowice, într-un orăşel de lângă Cracovia (Polonia) – a urcat pe Scaunul Pontifical, luând numele de Ioan Paul al II-lea, luni, 16 octombrie 1978, în jurul orei 17:20, după un foarte scurt conclav, care a durat numai două zile, urmându-i lui Ioan Paul I, Albino Luciani, papa celor 33 de zile.

Ştirea morţii sale a făcut înconjurul lumii în câteva clipe. L-au plâns creştini de toate confesiunile, credincioşi ai altor religii, atei, oameni de bunăvoinţă, dar mai ales catolicii, în număr de un miliard trei sute de milioane, răspândiţi în cele patru colţuri ale lumii, care au avut în el, pentru mai bine de un sfert de secol, punctul de referinţă al credinţei în Cristos, ghidul spiritual prin excelenţă.

Dar Biserica – pe care, în anii săi de pontificat, Papa Wojtyła a plasmat-o după chipul şi imaginea sa prin cuvinte, opere, gesturi şi, mai ales, prin numirile a mii de episcopi şi sute de cardinali –, deşi a suferit mult din cauza pierderii acestui papă care a iniţiat-o în mileniul al treilea, printr-unul dintre cele mai lungi şi intense pontificate din toată istoria Bisericii, şi-a reluat drumul. Acest lucru se observă, mai ales, în afara zidurilor vaticane. Într-adevăr, după acel moment de confuzie creat de moartea marelui papă, a început timpul post- Wojtyła.

În această lucrare vom încerca să prezentăm, în prima parte, perioada care a urmat după moartea Papei Karol Wojtyła, plecând de la descrierea organizării conclavului din Vatican, adunarea cardinalilor chemaţi să aleagă un nou pontif, adunare care se reunise pentru ultima dată la 14 octombrie 1978, şi a cărei activitate nu este cunoscută, mai ales de către tineri.

În partea a doua, vom analiza modalitatea în care cardinalii electori se vor prezenta la această întâlnire istorică, considerând numărul, numele şi distribuţia geopolitică a Colegiului cardinalilor, aşa cum se prezintă acum acesta, în urma celor nouă consistorii ţinute de Ioan Paul al II-lea de-a lungul pontificatului său.

În sfârşit, ultima parte o vom dedica redescoperirii curiozităţilor istorice şi statisticilor privitoare la alegerea papilor, conclav, consistorii, dar şi la legendele şi credinţele populare privind istoria Scaunului Pontifical.

Orazio La Rocca

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Cristina G., 14 nuanţe de roşu. Amintiri din copilăria comunistă. „Epoca de Aur”, Iași 2019, 502 p., 14×20, ISBN 978-606-578-365-2, 30 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea 14 nuanţe de roşu. Amintiri din copilăria comunistă. „Epoca de Aur”, scrisă de Cristina Gherghel. Cartea apare în colecția „Magistra vitae”, în formatul 14×20, are 502 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 30 lei.

Cristina G. Gherghel este o scriitoare care a debutat în limba engleză, dar care caută acum să se afirme și pe rafturile limbii ei natale, româna. Cartea publicată recent la Editura Sapientia, 14 nuanțe de roșu. Amintiri din copilăria comunistă, „Epoca de aur”, este un volum prin care autoarea dorește să împărtășească memoriile vieții sale, memorii înrădăcinate pe plaiurile moldovene ale satului ei natal, Gherăești, memorii dintr-o epocă tulbure a istoriei române, „Epoca de Aur” a comunismului ceaușist. Mărturiile ei, profund impregnate de sinceritate, de oralitate, de umor, manifestă libertatea cu care un autor simplu își așterne pe foaie trecutul, libertate față de prejudecățile cititorilor pretențioși, dar mai ales libertate în a-și asuma trecutul și a-l putea aprecia. Astfel ea, prin cele 43 de capitole (fără cele trei puncte de introducere, și alte trei de încheiere) ne pune la dispoziție un autentic peisaj rural din „Epoca de Aur”.

În primele capitole suntem luați de mână și purtați spre cunoașterea chipurilor care vor însoți această suită de memorii, chipuri care alcătuiesc familia și cadrul familiar al scriitoarei, chipuri care devenindu-ne familiare ajută la captarea sinceră a trăirilor împărtășite în aceste rânduri. Odată ce ne-am obișnuit cu cadrul familiar, cu ulițele satului din Gherăiești, cu activitățile zilnice ale sătenilor, înaintăm cu fiecare pagină prin zilele trecătoare ale unei copilării împărțită între muncă, școală, năzdrăvănii, certuri și clipe de neuitat ale vieții unei fetițe, Cristina.

Lecția pe care ne-o oferă aceste pagini este că, nu trebuie să eliminăm orice rază de lumină din vremurile întunecate ale comunismului. Lacrimile de tristețe izvorâte din numeroase clipe de nedreptate și de răutate ale acelui timp se împletesc cu lacrimile de bucurie ale copilului înconjurat de căldura propriei familii.

Așa cum afirmă în primele pagini ale cărții, autoarea nu se adresează cititorilor snobi, cititorilor cu pretenții intelectualiste, ci oamenilor simpli care nu sunt în căutarea frazeologiilor complexe încărcate de idei incomprehensibile, dar care caută o scriitoare simplă care le înțelege trăirile.

Ciprian Fechetă

 

 

Prezentarea făcută de domnul primar al Comunei Gherăești (NT)

 

Excelența Voastră, Episcop Petru Gherghel – Episcop de Iași,

Prea Cucernici Părinți, stimați oaspeți, dragi concetățeni,

 

Aleg dintre multele semnificații ale evenimentului de astăzi câteva, îndeosebi cele legate direct de eroina acestuia, scriitoarea Cristina Gherghel, membră a comunității noastre.

În primul rând este onorantă pentru noi alegerea, ca loc de lansare a volumului 14 NUANȚE DE ROȘU Amintiri din copilăria comunistă „Epoca de Aur“, a satului natal, Gherăești, unde a primit de la familie și școală primii talanți pe care, în străinătate fiind, a muncit să-i sporească. Fie în Italia sau Marea Britanie, scriitoarea nu s-a rupt nici un moment de obârșie, fapt dovedit de unele dintre lucrările în care folosește cunoștințele primite de la părinți sau de la bunici, mai ales cele referitoare la arta culinară, la tradițiile noastre în acest domeniu.

Ne bucură, îndeosebi, alegerea ca spațiu distinct al lansării, a celei mai importante instituții a duhului comunitar, Biserica, cartea proaspăt apărută fiind o prezentare a perioadei în care, sub comunism, oamenii au fost supuși terorii ateiste, mulți, foarte mulți dintre ierarhii bisericii suferind un martiriu continuu, insuficient cunoscut și descris în cărțile apărute până acum. Cartea Cristinei Gherghel este, astfel, încă o necesară contribuție la cunoașterea acelui timp. Faptul că prestigioasa Editură Sapientia, coordonată de părintele profesor dr. Ștefan Lupu, girează noua carte, a 25-a, dacă nu mă înșel, a Cristinei Gherghel, este încă o dovadă asiguratorie a valorii pe care această carte o reprezintă pentru mulți dintre noi, cititorii apartenenți Bisericii romano-catolice. Și mă bucur să-i prezint părintelui profesor dr. Ștefan Lupu, Editurii Sapientia, reverența și recunoștința noastră pentru coordonarea și publicarea Cărții Cărților, Biblia, în integralitatea textelor scripturistice.

Foarte important, pentru a înțelege devoțiunea scriitoarei Cristina Gherghel față de rolul scriitorului în societate, cel de creator de valori ziditoare prin cuvânt, este și gestul acordării, prin vânzarea cărții, de sprijin și menținere a speranței de viață pentru o tânără mamă greu încercată de o cumplită și costisitoare boală. Cărțile bune sunt scrise de oameni buni, dăruitori. Cartea sa are deci și valoare de ofrandă, de dăruire față de aproapele într-o perioadă și o societate în care, din nefericire, întrajutorarea, omenitatea începe să aibă prea multe nuanțe și interpretări.

Cristina Gherghel nu vine acasă doar cu o carte, ci, așa cum scrie undeva, cu numeroase experiențe de viață de aici, din Gherăești, cartea sa devenind astfel un document literar de care trebuie să se țină seamă pe viitor, în alcătuirea unei monografii comunitare. Cu atât mai mult cu cât, trăind în țări dezvoltate, autoarea ne face să înțelegem, prin comparație, cât de păguboasă a fost perioada comunistă pentru istoria satului românesc, a personalității fiecărui component al acestuia. Despre aceasta, despre valoarea, locul pe care îl va ocupa cartea 14 NUANȚE DE ROȘU. Amintiri din copilăria comunistă “Epoca de Aur“ în literatura memorialistică vor vorbi și vor scrie cei îndrituiți să o facă.

Închei felicitând autoarea, mulțumind tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui eveniment. Sper să fiu în asentimentul Consiliului Local Gherăești, al dumneavoastră, înmânând o Diplomă de Gratitudine scriitoarei Cristina Gherghel pentru a marca astfel această zi în viața comunității și , desigur, ca o baliză încurajatoare parcursului creativ al autoarei.

De asemenea, țin să înmânez o Diplomă de Gratitudine și pr. prof. dr. Ștefan Lupu, Directorul Editurii Sapienția Iași, în semn de prețuire pentru deosebita contribuție adusă la publicarea și promovarea cărților de valoare.

Sincere mulțumiri tuturor participanților!

 

Cu deosebit respect și considerație,

Primar Bereșoae Pavel

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Toni-Mihăiță Cântaciu, Pastorale per non morire. La Diocesi di Iaşi (Romania) negli anni del comunismo (1948-1977), Iași 2018, 438 p., 17×24, ISBN 978-606-578-356-0, 35 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Pastorale per non morire. La Diocesi di Iaşi (Romania) negli anni del comunismo (1948-1977), scrisă de pr. dr. Toni-Mihăiță Cântaciu. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 17×24, are 438 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 35 lei.

Pastorale per non morire. La Diocesi di Iaşi (Romania) negli anni del comunismo (1948-1977) – Pastorală pentru a nu muri. Dieceza de Iaşi în anii comunismului (1948-1977) este titlul disertației doctorale pe care pr. Toni-Mihăiță Cântaciu a susținut-o joi, 14 iunie 2018, la Universitatea Pontificală „Sfântul Ioan din Lateran. Moderatorul lucrării a fost prof. Nicola Reali, iar corelatori: prof. Philippe Chenaux şi prof. Denis Biju-Duval.

Pr. Toni-Mihăiţă Cântaciu, născut la Tămăşeni (Neamţ) în anul 1977 şi sfinţit preot în anul 2002, după şapte ani de slujire în diferite parohii din Dieceza de Iaşi, a ajuns la Roma în toamna anului 2009. Aici a urmat studii de specializare la Institutul Pastoral „Redemptor Hominis” din cadrul Universităţii Pontificale Lateran, unde, în anul 2012, a obţinut licenţa în Teologie pastorală. Pentru pr. Toni au urmat apoi şase ani intenşi de studiu şi cercetare ştiinţifică în domeniul teologiei. Conştient că niciun plan pastoral eficient pentru viitor nu poate face abstracţie de ceea ce memorialiştii numesc „recursul la memorie”, pr. Toni a ales să aprofundeze solicitudinea pastorală şi zelul arătat de păstorii Diecezei de Iaşi în timpul regimului comunist pentru a salva credinţa credincioşilor împotriva ameninţărilor venite din partea unui sistem ateu ostil. Însuşi titlul lucrării de doctorat – Pastorală pentru a nu muri – vrea să exprime, aşa cum a explicat părintele, „acea acţiune de rezistenţă, exprimată şi realizată prin intermediul credinţei active a comunităţilor creştine-catolice, care nu au vrut să se compromită cu regimul şi care, de asemenea, au ştiut să-şi păstreze vitalitatea”.

În lucrarea sa, pr. Toni a subliniat modul în care Providenţa divină a ales persoane înţelepte, ca episcopul martir Anton Durcovici şi episcopul Petru Pleşca, care „nu doar au menţinut barca Diecezei de Iaşi pe linie de plutire, ci au reuşit, cu un curaj extraordinar, să sfideze periculoasa furtună a ideologiei comuniste, contribuind la creşterea Bisericii locale de Iaşi”.

Pr. Vasile Petrişor

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Ștefan Lupu, coord., Catolicii din Moldova şi Centenarul Unirii de la 1918. Lucrările simpozionului naţional „Catolicii din Moldova şi Centenarul Unirii de la 1918”, Iaşi, 21-23 martie 2018, Iași 2018, 210 p., 14×20, ISBN 978-606-578-358-4, 20 lei. 

La Editura „Sapientia” urmează a apărut recent cartea Catolicii din Moldova şi Centenarul Unirii de la 1918. Lucrările simpozionului naţional „Catolicii din Moldova şi Centenarul Unirii de la 1918”, Iaşi, 21-23 martie 2018, coordonată de pr. dr. Ștefan Lupu. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 210 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei. 

„Anul Centenarului” este pe cale să se încheie, lăsând în urmă momentele de mare bucurie și de sărbătoare la care au luat parte toți românii trăitori pe acest pământ strămoșesc, alături de cei aflați pe meleaguri străine, dar racordați spiritual la celebrările naționale din Patria-mamă.

Dieceza de Iași a fost implicată în manifestările naționale dedicate Centenarului Unirii de la 1918 și făuririi statului național unitar, prin unirea provinciilor istorice românești Basarabia, Bucovina și Transilvania cu Regatul României, manifestări la care au fost prezenţi preoții, seminariștii și persoanele consacrate, alături de un mare număr de credincioși. Astfel, au fost organizate simpozioane științifice, au fost editate lucrări științifice, au fost proiectate filme documentare, celebrate requiemuri speciale, sfințite monumente ale eroilor catolici și multe altele.

Debutul acestor manifestări comemorative a avut loc la 22 martie 2018, atunci când a fost organizat la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iași simpozionul național „Catolicii din Moldova și Centenarul Unirii de la 1918”, în cadrul căruia cercetători și specialiști în domeniul istoriei au susținut comunicări științifice. Au fost evocați cu acest prilej făuritorii României Mari, iar mai presus de toate, au fost omagiați eroii catolici care au luptat pe front pentru apărarea Patriei, căzând pe câmpul de onoare.

Apreciem în mod deosebit inițiativa publicării textelor prezentate la simpozionul din 22 martie a.c., adresând felicitări coordonatorului lucrării, pr. prof. dr. Ștefan Lupu, precum și tuturor autorilor.

În acest mod, lucrarea va deveni un instrument prețios de informare și cunoaștere a faptelor eroice și a istoriei comunităților catolice din Moldova în anii Primului Război Mondial și în perioada imediat următoare.

Cinste eroilor noștri, cinste poporului nostru credincios!

Tuturor cititorilor acestei lucrări, binecuvântarea noastră!

Iași 10 decembrie 2018

+ Petru Gherghel

episcop de Iași

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Fabian Doboş, Daniela Butnaru, Luminiţa Botoşineanu, Anton Coşa, Dănuţ Doboş, Iulian Ghercă Munteanu, Cătălin-George Fedor, Istoria catolicilor din Săbăoani, Iași 2018, 270 p., 17×24, ISBN 978-606-578-350-8, 25 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Istoria catolicilor din Săbăoani, scrisă de Fabian Doboş, Daniela Butnaru, Luminiţa Botoşineanu, Anton Coşa, Dănuţ Doboş, Iulian Ghercă Munteanu, Cătălin-George Fedor. Cartea apare în colecția „Monografii”, în formatul 17×24, are 270 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei.

În anul Centenarului, Departamentul de Cercetare istorică „Fericitul Anton Durcovici” al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi ne oferă o plăcută surpriză prin publicarea unei noi lucrări monografice dedicate comunităţii parohiale din Săbăoani. Lucrarea cu titlul „Istoria catolicilor din Săbăoani” vine în continuarea monografiei „Săbăoani. File de istorie”, publicată în anul 2002, sub coordonarea pr. cercetător Fabian Doboş, la Editura Presa Bună din Iaşi. De data aceasta, echipa de autori este completată cu specialişti provenind din centrele academice din Iaşi şi Bacău, aceştia asigurând lucrarea cu studii de specialitate de mare probitate profesională.

Prima noutate a prezentei monografii interdisciplinare o reprezintă capitolul de toponimie întocmit de dr. Daniela Butnaru, de la Institutul de Lingvistică „Al. Philipide” din Iaşi. În acest capitol, care tratează numele de locuri de pe teritoriul satului Săbăoani, au fost adunate date de la localnici, precum şi din diverse documente publicate sau inedite, pentru a se urmări care sunt principalele caracteristici ale toponimiei din această zonă. S-au identificat, astfel, toponime vechi, au fost elucidate originea unor nume de locuri, evoluţia lor de-a lungul timpului şi maniera în care ele oferă informaţii despre geografia şi istoria acestei localităţi, despre localnici, limba şi ocupaţiile acestora.

S-a dovedit, încă o dată, că toponimia este o oglindă a vieţii unui sat, a felului în care locuitorii percep şi denumesc locurile.

Coordonatorul noii lucrări, pr. Fabian Doboş, fiu al satului şi un împătimit căutător al adevărului istoric despre Săbăoani, aduce în memoria colectivă trecutul plin de glorie al localităţii sale de baştină, insistând, aşa cum era de aşteptat, pe istoria multiseculară a catolicilor şi pe cea a bisericii „Sfântul Mihail Arhanghelul”, unul dintre cele mai frumoase edificii religioase din Dieceza de Iaşi.

O a doua noutate o reprezintă cercetarea lingvistică realizată de doamna dr. Luminiţa Botoşineanu, în cadrul căreia şi-a propus surprinderea limbilor vorbite în Săbăoani, cu o atenţie particulară acordată varietăţii locale a limbii române, care a fost descrisă în linii largi şi pusă parţial în perspectivă prin înglobarea ei în unităţile dialectale de rang ierarhic superior.

Totodată, cercetarea lingvistică a evidenţiat aspecte ţinând de modul în care locuitorii se văd pe ei înşişi şi comunitatea din care fac parte în raport cu limba şi cultura tradiţională.

Capitolul de etnografie realizat de dr. Anton Coşa ne introduce în cultura populară tradiţională a localităţii Săbăoani, studiul fiind întocmit în baza unei cercetări directe la faţa locului. Una dintre concluziile autorului este aceea că folclorul din Săbăoani se integrează folclorului românesc în general, aidoma celorlalte aspecte etnografice ale localităţii.

Cea de-a doua instituţie semnificativă din Săbăoani, şi anume şcoala, a fost tema studiului realizat de dr. Dănuţ Doboş în colaborare cu istoricul Iulian Ghercă. Autorii prezintă trecutul şcolilor de băieţi şi fete, de la înfiinţarea acestora la mijlocul secolului al XIX-lea până în anul 1948, atunci când comuniştii au pus stăpânire totală pe destinele României.

La rândul său, domnul dr. Cătălin-George Fedor, în studiul său de antropologie socială privind comunitatea din Săbăoani, prezintă rezultatele unei cercetări care şi-a propus o evaluare a specificului local. În acest sens, scopurile urmărite au constat în relevarea trăsăturilor specifice comunităţii locale şi a identităţii acesteia, respectiv imaginea Săbăoaniului în mentalul colectiv şi al celor din localitate. Rezultatele scot în evidenţă omenia şi bunătatea localnicilor, respectiv încrederea în exemplele pozitive existente în comunitate (oamenii gospodari, autorităţile locale şi Biserica).

Îi felicităm pe autorii acestui memorial de cultură, istorie şi spiritualitate, care ne ajută să ne cunoaştem mai bine istoria, valorile şi tot ceea ce ne leagă de o frumoasă şi multiseculară localitate românească.

+ Aurel Percă,

episcop auxiliar de Iaşi

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro