Istoria Diecezei de Tyraspol

Joseph Aloysius Kessler, Istoria Diecezei de Tyraspol, Iași 2022, 334 p., 17×24, ISBN 978-606-578-492-5, 40 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Istoria Diecezei de Tyraspol, scrisă de PS Joseph Aloysius Kessler și tradusă în limba română de pr. Ștefan Socaciu. Ediția în limba română a fost îngrijită de Mons. Ieronim Iacob. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 17×24, are 334 pagini color şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 40 lei.

„Rusia este mai puţin cunoscută în Europa de Vest decât America, chiar dacă este un stat european”. Afirmaţia episcopului romano-catolic de Tyraspol Joseph Aloysius Kessler, făcută acum aproape o sută de ani, pare să nu-şi fi pierdut din actualitate. În această carte, în care informaţia istorică se împleteşte cu memorialistica şi apologetica, descoperim o lume la fel de puţin cunoscută ca multe dintre ţinuturile îndepărtate. Imensul teritoriu la care se referă episcopul Kessler făcea parte din Rusia imperială, iar spre finalul păstoririi sale se întrevăd zorii cenuşii ai celei sovietice. Astăzi, acest spaţiu geografic este împărţit între Ucraina şi Rusia.

Dieceza poartă numele de Tyraspol prin forţa împrejurărilor. Fondatorii ar fi dorit ca scaunul episcopal catolic să fiinţeze la Herson (Cherson) sau chiar la Odesa, dar acest lucru s-a dovedit a fi imposibil: rivalităţile interconfesionale transpar în multe din paginile acestei lucrări. În cele din urmă, cei cinci episcopi diecezani de Tyraspol au trebuit să-şi desfăşoare apostolatul din sediul de la Saratov, pe Volga, la 1500 km depărtare de Tyraspol, spre Răsărit.

La Saratov, alături de capitlul canonicilor şi de structurile curiei episcopale, a existat şi Seminarul de preoţi, „inima diecezei”, unde episcopul Kessler s-a format şi unde, prin activitatea sa, şi-a identificat existenţa de seminarist, profesor şi episcop. Seminarul este atât de important pentru autor, problemele lui ocupând atâtea pagini din prezenta carte, încât aceasta s-ar putea numi şi Istoria Seminarului catolic al Diecezei de Tyraspol.

Însăşi înfiinţarea diecezei este surprinzătoare, ea ţinând mai degrabă de domeniul miraculosului decât de firescul istoric, la fel ca şi prezenţa iezuiţilor în Rusia în vremea în care erau „desfiinţaţi” în toate ţările catolice.

Catolicii acestei dieceze sunt, la origini, germani, polonezi şi armeni. În timp ce polonezii şi armenii catolici au fost înglobaţi în teritoriile ruseşti prin cuceriri şi „împărţiri” de ţări şi popoare, germanii au venit de bunăvoie, la chemarea ţarilor, pentru a munci pământurile roditoare ale acestor ţinuturi.

Afirmaţiile episcopului Kessler trebuie înţelese şi interpretate în conjuncturile spaţio-temporale. El este un fiu al Bisericii Catolice, un păstor conştient de misiunea sa, un german adevărat, chiar dacă s-a născut, a crescut, s-a format şi a suferit pe întinsele spaţii dintre Marea Neagră, Marea Azov, Fluviul Volga şi Moghilev.

Cartea începe cu o istorie „preliminară” a Diecezei de Tyraspol. Asemenea vizitatorilor apostolici în „relatările” lor către Sfântul Scaun, Kessler descrie vastitatea acestor locuri, bogăţiile naturale, începuturile creştinismului pe aceste meleaguri, inedita prezenţă a iezuiţilor într-un spaţiu religios ortodox şi, fireşte, venirea coloniştilor germani, catolici şi protestanţi.

Istoria propriu-zisă începe cu vizita ţarului Nicolae I la Papa Grigore al XVI-lea, momentul istoric, providenţial, când încep discuţiile în vederea formării unei dieceze catolice pentru germanii emigraţi în Imperiul ţarist. Urmează, într-un crescendo cronologico-tematic, momentele înfiinţării diecezei şi a structurilor acesteia, activitatea episcopilor, a canonicilor, a marilor profesori ai Seminariilor (liceal şi teologic), a curiei episcopale etc. Viaţa parohiilor, construcţia bisericilor, sărbătorile, moravurile, cântul liturgic, rivalităţile cu protestanţii etc. sunt descrise, cu precădere din memorie, din prisma păstorului conştient de responsabilitatea sa faţă de binele turmei.

Relaţiile cu autorităţile civile, cu birocraţia aparatului de stat imperial şi, spre finalul activităţii, cu reprezentanţii sovietelor sunt descrise cu tuşe apologetico-parenetice, pe care, probabil, autorul le-a trasat şi de la amvoanele catedralei din Saratov şi ale bisericilor parohiale.

Odată cu venirea comuniştilor la putere, episcopul Kessler a trebuit să părăsească dieceza, refugiindu-se mai întâi la Odesa, apoi în Germania. În acest timp el a făcut şi o călătorie în Statele Unite, la catolicii germani plecaţi acolo din dieceza sa, pentru a strânge ajutoare destinate celor rămaşi sub jugul sovietic. Tot în Statele Unite a văzut lumina tiparului şi această carte, scrisă cu litere gotice, ca mărturie pentru generaţiile viitoare.

Catolicii germani au început să emigreze din Rusia chiar din timpul ţarilor, atunci când convenţiile iniţiale (privind mai ales scutirea tinerilor germani de stagiul militar, scutirea de impozite, drepturile civile etc.) au început să fie nesocotite sau de-a dreptul încălcate de noile legi ţariste. Mulţi dintre catolicii germani din ţinuturile ruseşti, mai ales cei cu o stare materială mai bună, au emigrat în America sau în alte ţări. O parte dintre ei au fondat comunităţile catolice germane din Dobrogea începând de la Malcoci (lângă Tulcea) până la Ali-Anife, azi o mică localitate în Bulgaria, parohie aparţinând pe atunci Decanatului catolic al Constanţei.

Cartea a fost tradusă din limba germană de pr. Socaciu Ştefan, în timpul activităţii sale pastorale la Chişinău. Lui i se datorează în principal apariţia ei în limba română. Pentru aceasta îi mulţumim şi îi suntem datori pentru că astăzi putem cunoaşte aceste fascinante momente din istoria lui Dumnezeu cu oamenii din acele ţinuturi şi acele timpuri. Editorul a procedat doar la o adaptare a textului, pentru a-l face mai pe înţeles cititorilor de astăzi. De asemenea, pe lângă notele autorului (n.a.), editorul a introdus peste trei sute de note noi, pentru a veni în ajutorul cititorilor, date fiind schimbările survenite în geografia administrativă a regiunii, precum şi particularităţile administraţiei catolice la nivel diecezan înainte de Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican.

Tot editorului îi aparţin şi scurta biografie a episcopului Joseph Aloysius Kessler, precum şi cronologia cărţii. Am considerat oportună, pentru a înţelege prezenţa iezuiţilor în Imperiul Rus, în vremurile în care regatele catolice îi prigoneau, introducerea – în addenda – a unui articol întregitor şi explicativ: „Iezuiţii în Rusia în timpul stăpânirii Ecaterinei cea Mare (1762-1796)”.

În fine, ne-am folosit şi de munca urmaşilor germanilor catolici din aceste ţinuturi, care vieţuiesc mai ales în Statele Unite ale Americii. De pe site-urile lor dedicate strămoşilor am împrumutat mai multe fotografii ce arată starea în care se găsesc astăzi marile biserici romano-catolice clădite de moşii şi strămoşii lor în aceste teritorii. Apreciem efortul lor pentru valorificarea istoriei strămoşilor şi le suntem recunoscători pentru fotografiile pe care le-am introdus în prezenta carte cu titlu exemplificativ.

O mulţumire vie le aduc pr. Liviu Crişmaru şi lui Ionel Palade, corectorii acestei cărţi, pentru răbdarea şi stăruinţa cu care s-au dedicat acestei munci atât de necesare. Eventualele scăpări şi inadvertenţe au apărut din pricina editorului şi, în măsura în care îi vor fi semnalate, vor fi îndreptate într-o nouă ediţie.

Vă mulţumesc şi vouă, tuturor celor care aţi deschis această carte, această istorie veche şi cu reverberaţii atât de actuale. Dacă nu vom citi, medita şi trage concluzii din faptele oamenilor de odinioară, vom fi striviţi de cei noi şi de noile conjuncturi ale lumii în care trăim.

Catolicitatea nu este un ingredient al istoriei, prezent într-o proporţie mai mică sau mai mare, într-o circumstanţă sau alta, ci o notă a Bisericii voite de Cristos, care-i conduce pe oameni, prin meandrele istoriei, spre portul mântuirii.

Mons. Ieronim IACOB

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Scurtă prezentare a vieţii şi activităţii Mons. Mihai Robu, primul episcop autohton al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi (1925-1944)

Fabian Doboş, Scurtă prezentare a vieţii şi activităţii Mons. Mihai Robu, primul episcop autohton al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi (1925-1944), Iași 2022, 72 p., 14×20, ISBN 978-606-578-490-1, 10 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Scurtă prezentare a vieţii şi activităţii Mons. Mihai Robu, primul episcop autohton al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi (1925-1944), scrisă de Fabian Doboş. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 72 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei.

 

Istoria Bisericii locale din Moldova este o temă asupra căreia mulţi istorici, dar şi oameni simpli, şi-au aplecat privirea, în special după anul 1989. Originea şi evoluţia catolicilor de la est de Carpaţi au reprezentat principalul argument pe care l-au tratat cercetătorii catolici din Moldova, de-a lungul timpului. Evident, personalităţile principale ale acestei istorii a catolicilor din Moldova au fost şi vor rămâne conducătorii spirituali, cei care au fost ghid şi exemplu pentru fiecare catolic moldovean în parte.

Vechea, marea şi importanta comunitate catolică din Săbăoani reprezintă izvorul spiritual din care s-au născut aproape 100 de preoţi, iar patru dintre aceştia au fost numiţi episcopi de către Sfântul Scaun: Mons. Mihai Robu, episcop de Iaşi în perioada 1925-1944, arhiepiscopul mitropolit emerit de Bucureşti Mons. Ioan Robu (1984-2019), arhiepiscopul mitropolit de Bucureşti Mons. Aurel Percă (din 2019, episcop auxiliar de Iaşi în perioada 1999-2019) şi episcopul auxiliar de Iaşi Mons. Petru Sescu (din 2021).

De asemenea, comunitatea catolică din Săbăoani se mândreşte cu o biserică romanică deosebită, construită acum 120 de ani de parohul de atunci, pr. Caietan Liverotti († 26 iulie 1902). Acesta îşi doarme somnul de veci în biserica pe care a construit-o.

Plin de recunoştinţă pentru bogata istorie a Parohiei Săbăoani, dar şi pentru numeroasele vocaţii la preoţie din sânul comunităţii de aici, episcopul Diecezei de Iaşi, Mons. Iosif Păuleţ, la propunerea catolicilor din Săbăoani, a decis aşezarea unei plăci comemorative în onoarea primului episcop autohton al Diecezei de Iaşi, Mons. Mihai Robu, eveniment care va avea loc în ziua de 29 septembrie 2022.

Studierea şi interpretarea documentelor păstrate în arhivele civile şi bisericeşti, din ţară şi din străinătate, arată devotamentul şi fidelitatea catolicilor din Săbăoani faţă de conducătorii Episcopiei de Iaşi, dar şi faţă de papa. Se cuvine, aşadar, ca fiecare săbăonean să aibă câteva informaţii despre cei care au trudit pentru ca evanghelia să poată fi cât mai bine pusă în practică în această parohie romano-catolică din Moldova.

Pentru a ajunge la acest scop, prezenta broşură poate fi de un real folos atât pentru generaţiile mai în vârstă, cât şi pentru tinerii din Săbăoani, care doresc să-şi regăsească rădăcinile spirituale pentru a putea face faţă provocărilor societăţii actuale.

Pr. dr. Fabian Doboș

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Rotunda. Devenirea unei comunităţi catolice

Ştefan Lupu, Silviu Vacaru, Fabian Doboş, Dănuţ Doboş, Iulian Ghercă, Astrid Cambose, Luminiţa Botoşineanu, Cătălin-George Fedor, Daniela Butnaru, Carmil Duma, Rotunda. Devenirea unei comunităţi catolice, Iași 2021, 404 p., 17×24, ISBN 978-606-578-471-0, 70 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Rotunda. Devenirea unei comunităţi catolice, scrisă de Ştefan Lupu, Silviu Vacaru, Fabian Doboş, Dănuţ Doboş, Iulian Ghercă, Astrid Cambose, Luminiţa Botoşineanu, Cătălin-George Fedor, Daniela Butnaru, Carmil Duma. Cartea apare în colecția „Monografii”, în formatul 17×24, are 404 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 70 lei. 

Monografia satului Rotunda era de mult timp dorită şi chiar cu adâncă emoţie aşteptată de credincioşii catolici din această comunitate. Lucrarea de faţă reprezintă, de fapt, un omagiu adus generaţiilor de locuitori care au trăit în Rotunda de-a lungul timpului, dar şi un imbold pentru actuala generaţie de a perpetua valorile credinţei şi moştenirea spirituală primită de la înaintaşi.

Prezentul volum este publicat sub egida Departamentului de Cercetare Istorică „Fericitul Anton Durcovici” al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi şi este realizat de un grup de cercetători specializaţi în diferite instituţii academice ale capitalei Moldovei, sub coordonarea părintelui Ştefan Lupu.

La realizarea prezentei monografii au colaborat prestigioşi specialişti din diverse domenii de cercetare interdisciplinară (istorie, toponimie, lingvistică etc.). Într-adevăr, o lucrare monografică presupune eforturi conjugate şi de durată ale unei echipe interdisciplinare, cercetători care, în cazul de faţă, şi-au unit competenţele, ajutându-i astfel pe cititori să înţeleagă mai bine identitatea şi istoria catolicilor din Rotunda.

Răsfoind paginile monografiei, vom descoperi faptul că, încă de la înfiinţarea satului Rotunda, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, sătenii de aici au participat la marile evenimente ale ţării, luând parte la bucuriile şi la durerile ei. De asemenea, sătenii din Rotunda au iubit credinţa lor catolică, pe care au practicat-o şi păstrat-o cu sfinţenie, păstoriţi fiind de misionari plini de zel apostolic. De la înfiinţarea satului până în ziua de azi, Biserica a avut un rol central în viaţa comunităţii, astfel că – se poate spune – activitatea spirituală, socială şi economică s-a desfăşurat la umbra Bisericii. Parcurgând textul monografiei, rămânem impresionaţi de fidelitatea faţă de tradiţie, dar şi de hărnicia şi ospitalitatea sătenilor din Rotunda. Astfel, din lucrarea de faţă reiese clar că în Rotunda există o memorie colectivă asigurată de familie, comunitatea religioasă catolică, şcoală, tradiţiile şi obiceiurile locale.

Se cuvine, aşadar, să aducem cinste locuitorilor satului Rotunda, atât celor din generaţiile trecute, care ne-au lăsat o bogată moştenire materială şi spirituală, cât şi celor de astăzi, care îşi iubesc atât de mult credinţa, satul şi tradiţiile.

Adresăm mulţumiri şi felicitări tuturor autorilor monografiei, care ne prezintă în acest volum roadele cercetărilor desfăşurate în diverse biblioteci şi numeroase arhive, atât statale, cât şi bisericeşti. Alese mulţumiri şi Editurii Sapientia din Iaşi, care s-a îngrijit îndeaproape de editarea şi publicarea acestui volum.

 

PS Iosif Păuleţ

Episcop de Iaşi

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Pr. Dumitru Matei. Erou şi martir al credinţei

Dănuţ Doboş, Pr. Dumitru Matei. Erou şi martir al credinţei, Iași 2022, 308 p., 14×20, ISBN 978-606-578-487-1, 25 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Pr. Dumitru Matei. Erou şi martir al credinţei, scrisă de dr. Dănuţ Doboş. Cartea apare în colecția „Magistra vitae”, în formatul 14×20, are 308 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei.

Ţinând în mână această lucrare, rod al cercetărilor efectuate de domnul dr. Dănuţ Doboş, trebuie să fim conştienţi de importanţa subiectului în studiu şi de marele pas făcut în vederea constatării martiriului părintelui Dumitru Matei şi a ridicării acestuia la cinstea altarelor. Chiar dacă peste dosarele păstrate în Arhivele Securităţii române praful s-a aşezat în strat gros, iar indolenţa forurilor politice abilitate de a anula condamnările nedrepte din perioada comunistă se menţine încă, este datoria Bisericii de a sufla peste jarul care mocneşte şi a aprinde memoria istorică a mărturisitorilor credinţei şi a martirilor ei. Nu putem lăsa ca indiferenţa să ia locul curajului asumării unui asemenea demers istoric şi spiritual, cu toate jertfele şi riscurile abordării unui subiect atât de sensibil şi istovitor, care are menirea de a oferi generaţiei de astăzi un model de preot ce şi-a oferit toată disponibilitatea slujirii semenilor aflaţi în dificultate, atât în parohiile unde a activat, cât şi pe câmpul de luptă, în spitale, în cantine sociale, în case filate de securişti… şi chiar în închisoare.

Pe baza investigaţiilor arhivistice şi a mărturiilor adunate până la acea dată, în ziua de joi, 16 decembrie 2021, Cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor, a autorizat iniţierea unei cercetări minuţioase cu privire la „viaţa, martiriul, faima martiriului şi a puterii de mijlocire ale Slujitorului lui Dumnezeu Dumitru Matei, preot diecezan despre care se afirmă că a fost ucis in odium fidei”.

Încă de la începutul constituirii, la 16 iulie 1999, a Departamentului de Cercetare Istorică din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, o tematică asupra căreia am zăbovit mult timp a fost întocmirea unor „fişe biografice” ale episcopilor, preoţilor, persoanelor consacrate şi laicilor ce au suportat persecuţii în perioada regimului „popular” şi socialist, activitate care a necesitat din partea noastră o lărgire a orizontului de cercetare. Din pleiada atâtor mărturisitori ai credinţei în temniţele comuniste, cu ajutorul domnului Dănuţ Doboş, au fost descoperite dosarele „Dumitru Matei”, care ne-au captivat şi ne-au impulsionat să organizăm celebrări liturgice la Sărata – Bacău, localitatea unde s-a născut şi a copilărit, precum şi la Iaşi, parohia unde a activat în anii 1939-1948. Pentru a aduna cât mai multe informaţii, am apelat la unele persoane care l-au cunoscut şi ne-au oferit mărturii deosebite. Am adunat aceste date şi multe alte informaţii culese din arhive, le-am editat şi publicat în al doilea număr al revistei Buletin istoric, dar am redactat şi alte articole care au fost publicate, în alte numere, în revista Lumina Creştinului.

Aşa cum se prezintă în această lucrare, preocupat de a face cât mai multă lumină în cazul „Matei”, ca, de altfel, în toate acţiunile în care au fost implicaţi preoţii catolici care au activat pe teritoriul Diecezei de Iaşi, Preasfinţitul Petru Gherghel a căutat persoane ce puteau avea acces în Arhivele Securităţii şi reuşeau să afle informaţii despre urmărirea, persecuţia, procesele şi condamnarea acestora. Cel care a fost ales să fie pionier în această muncă titanică a fost domnul Dănuţ Doboş, care lucra la Arhivele Statului din Iaşi. Cum a mărturisit de mai multe ori, „în octombrie 1996, cu binecuvântarea episcopului de Iaşi, Petru Gherghel, am iniţiat demersurile unei ample cercetari arhivistice şi documentare cu privire la episcopul Anton Durcovici şi preotul Dumitru Matei”.

Mulţumindu-i domnului Dănuţ Doboş pentru munca asiduă depusă timp de aproape trei decenii în slujba acestui subiect de cercetare, sperăm ca lucrarea de faţă să constituie o cărămidă solidă la marele monument pe care trebuie să-l ridicăm în cinstea părintelui erou şi martir Dumitru Matei, ajungând până la înscrierea acestuia în rândul sfinţilor Bisericii Catolice.

Pr. Alois Moraru

vice-postulator al Cauzei diecezane „Dumitru Matei”

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Isus din Nazaret. Arheologi pe urmele Mântuitorului

Michael Hesemann, Isus din Nazaret. Arheologi pe urmele Mântuitorului, Iași 2022, 424 p., 14×20, ISBN 978-606-578-478-9, 40 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Isus din Nazaret. Arheologi pe urmele Mântuitorului, scrisă de Michael Hesemann și tradusă în limba română de pr. Liviu Narcis Matieș. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 424 pagini (32 de pagini color) şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 40 lei.

În omilia pe care a ținut-o la Nazaret (14 mai 2009), cu ocazia pelerinajului său în Țara Sfântă, Papa Benedict al XVI-lea spunea că „Toţi trebuie să ne întoarcem la Nazaret… Miracolul Întrupării ne provoacă mereu din nou pentru a ne deschide priceperea către posibilităţile nelimitate ale puterii transformatoare a lui Dumnezeu şi a iubirii sale pentru noi, precum şi la dorinţa lui de a fi unit cu noi. Aici a devenit om Fiul lui Dumnezeu, generat înainte de toată eternitatea, şi astfel ne-a permis nouă, fraţilor şi surorilor sale, să participăm la filiaţiunea sa divină”. Apoi va adăuga: „Când reflectăm asupra acestui mister plin de bucurie, ni se oferă speranţă, speranţa sigură că Dumnezeu va continua să intervină în istoria noastră”.

Călătoria mea în Ţara Sfântă, a douăsprezecea din viaţa mea, a avut scopul de a ajunge la baza acestui mister. A fost o călătorie turbulentă, la fel de aventuroasă precum pelerinajele din cele mai vechi timpuri. În Caesarea Maritima, maşina noastră s-a stricat în timp ce examinam pretoriul şi inscripţia unică a lui Ponţiu Pilat. Hoţii au furat toate bagajele noastre: hainele şi documentele, ghidurile mele de călătorie, cărţile de specialitate şi laptopul. Planul nostru de a-l „întâmpina” pe Papa Benedict în Iordania eşuase. În schimb, am căutat cel mai apropiat centru comercial pentru a ne aproviziona cel puţin cu cele mai necesare lucruri. Înţeleg: cine vrea să-l urmeze pe Isus din Nazaret, cine vrea să-i caute urmele, trebuie să lase mai întâi totul în urmă, să se elibereze şi să se deschidă spre nou. Aşa că am vizitat locurile activităţii sale în haine noi şi curate precum haina de la botez, până când, o săptămână mai târziu, ne-am întors la locul unde a început totul.

Aici, la Nazaret, Dumnezeu a devenit om prin actul supranatural de zămislire prin Duhul Sfânt. Lumina strălucea în întuneric, chiar dacă întunericului i-a luat mai mult pentru a înţelege aceasta. După cum a afirmat în anul 451 Conciliul din Calcedon, o suburbie a Constantinopolului (astăzi Istanbul), acest Isus din Nazaret era „acelaşi Dumnezeu adevărat şi om adevărat”. Nu sunt teolog şi nu este datoria mea, şi nici specialitatea mea, pentru a scruta secretele dumnezeirii. Dar dacă Dumnezeu a devenit „om adevărat”, atunci a intrat în istorie şi, prin urmare, în domeniul de lucru al istoricului. Personajele istorice lasă urme. Acest lucru este valabil mai ales despre Isus din Nazaret. Oricine se ia după urmele pe care le-a lăsat, descoperite adesea de arheologi în Ţara Sfântă abia în ultimii ani şi decenii, nu mai poate avea îndoieli: credinţa noastră nu se bazează pe legende frumoase şi fantezii pioase, cum ar fi povestea aventuroasă a „Săriturii Domnului”. Se bazează pe evenimente istorice transmise de martori oculari şi notate de cronicari. Cât de precise sunt relatările lor, putem vedea când descoperim scenele pe care ei le descriu cu hârleţul arheologului. Cine pătrunde strat după strat până la cernoziomul istoriei mântuirii îl va găsi pe istoricul Isus din Nazaret. De aceea am pornit în căutarea lui.

Michael Hesemann

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Figuri ilustre din istoria Diecezei de Chişinău şi a Diecezei de Iaşi

Petru Ciobanu, Dănuţ Doboş, Figuri ilustre din istoria Diecezei de Chişinău şi a Diecezei de Iaşi, Iași 2022, 372 p., 17×24, ISBN 978-606-578-480-2, 40 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Figuri ilustre din istoria Diecezei de Chişinău şi a Diecezei de Iaşi, scrisă de pr. dr. Petru Ciobanu și dr. Dănuţ Doboș. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 17×24, are 372 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 40 lei. 

„Să-i lăudăm pe bărbaţii vestiţi şi pe părinţii noştri după generaţii!” (Sir 44,1) Cu aceste cuvinte îşi începe elogiul strămoşilor înţeleptul Ben Sirah, oferind cititorilor şi cinstitorilor adevăratului Dumnezeu numeroase modele de fidelitate faţă de Cel Preaînalt. Exemplul său a fost urmat, după ani şi ani, de autorul Scrisorii către Evrei, care descrie credinţa lui Abraham, Moise şi altor eroi (cf. Evr 11,8-40), culminând cu lui Isus Cristos, pe care-l numeşte „începutul şi desăvârşirea credinţei” (Evr 12,2). Şi nu cred că în zadar anume acest verset din Sfânta Scriptură a fost ales pentru a reprezenta spiritul acestei cărţi.

Este un fapt indubitabil că avem nevoie de exemple pentru a-i rămâne fideli lui Cristos. Dar unde să le găsim? În paginile Sfintei Scripturi, ar fi primul dintre răspunsuri, dar şi în istoria bimilenară a Bisericii, care abundă în eroi ai credinţei care, vorba psalmistului, „îşi au ochii îndreptaţi spre Domnul Dumnezeul nostru” (cf. Ps 123,2). Cohorta de apostoli, martiri, mărturisitori, păstori, fecioare, bărbaţi şi femei sfinte, care au mers înaintea noastră, bătătorind calea spre veşnicie, ne vorbeşte şi azi, încredinţându-ne că a-l urma pe Domnul este cel mai frumos lucru pe acest pământ, chiar dacă deseori multe sunt împotrivirile şi piedicile.

Dar nu doar cufundând-ne în negura timpului sau trecând mări şi ţări găsim astfel de modele sau – pentru a apela la titlul acestei cărţi – figuri ilustre care să ne îndrepte ochii credinţei spre Dumnezeu. Le avem atât de aproape de noi, şi ca timp, şi ca spaţiu, chiar în această „Grădină a Maicii Domnului”. Şi sunt bucuros că cei doi autori – pr. dr. Petru Ciobanu şi dr. Dănuţ Doboş – vin cu această nouă apariţie editorială, pentru a ne face cunoştinţă mai îndeaproape cu atâtea figuri ilustre ale Bisericilor locale de Chişinău şi Iaşi, al căror rol în transmiterea şi păstrarea credinţei este indiscutabil. Şi dacă astăzi ne bucurăm de libertatea de a ne face semnul mântuitor al crucii, de a ne ruga fără frica de a fi persecutaţi, de a ne îndrepta paşii spre biserică fără teama de a fi luaţi pe sus şi duşi către o destinaţie necunoscută, se datorează în mare parte acestor oameni care au trudit spre slava lui Dumnezeu şi binele Bisericii, chiar dacă, de multe ori, au avut de înfruntat vânturi potrivnice.

Lucrarea de faţă, care adună rodul muncii prezentat timp de aproape două decenii în paginile revistei Lumina creştinului, cu titlul elocvent: Figuri ilustre din istoria Diecezei de Chişinău şi a Diecezei de Iaşi, reprezintă o frumoasă continuare a colaborării dintre cei doi corifei ai trecutului din cele două Biserici locale. După Biserica şi şcoala: din istoria învăţământului catolic în România (Iaşi 2020), Fericitul Anton Durcovici: floare aleasă în Grădina Maicii Domnului (Iaşi 2020), şi cele trei volume din Biserica şi istoria, apărute în anul 2021 (vol. I: Rezistenţa prin credinţă, vol. II: Oameni care au făcut istorie, vol. III: Itinerare istorice şi culturale), avem acum în faţa ochilor această nouă carte căreia i se potrivesc bine cuvintele din Cartea lui Ben Sirah, citate la începutul acestui Cuvânt înainte.

Însă ar fi prea restrâns să spun că lucrarea este rodul colaborării doar dintre cei doi autori. Este mai mult de atât, fiind şi rodul legăturii dintre Bisericile din cele două Moldove de pe malurile Prutului, unite prin comuniunea de credinţă, istorie, limbă, ca şi prin sprijinul constant oferit tinerii Dieceze de Chişinău de Dieceza de Iaşi, mai ales prin preoţii şi persoanele consacrate dintre Prut şi Carpaţi care au slujit şi mai slujesc poporul lui Dumnezeu din Republica Moldova. Merită menţionat în acest sens şi faptul că însuşi pr. dr. Petru Ciobanu, coautor al lucrării de faţă, a fost cultivat în Seminarul „Sfântul Iosif” din Iaşi, chiar dacă formarea de istoric a primit-o aici, la Chişinău.

Dar revenind la „Figurile ilustre”, răsfoind cartea, m-am întâlnit cu atâtea persoane din trecutul mai îndepărtat sau mai recent al celor două dieceze, unele dintre care am avut posibilitatea să le cunosc personal şi chiar să colaborez cu ele, fapt care mă bucură enorm şi, în calitatea mea de păstor al Diecezei de Chişinău, le sunt recunoscător autorilor că şi personalităţi basarabene, născute sau care au activat aici, au fost incluse în lunga listă de chipuri cu care am avut plăcerea să mă întâlnesc răsfoind paginile acestei cărţi. Dar mulţumirea mea o exprim şi pentru numeroasele figuri ilustre din Dieceza de Iaşi, dieceza mea natală, în care m-am născut, am crescut făcând primii paşi pe drumul credinţei şi care m-a format ca preot şi care am rămas atât de ataşat chiar şi după mai mult de treizeci de ani de păstorire în Republica Moldova.

Da, sunt „Oameni cari au fost” – ca să folosesc titlul unei cărţi a marelui istoric Nicolae Iorga –, oameni din trecut, dar care au multe a le spune oamenilor care trăiesc în prezent, creştinilor de astăzi, cei cărora le-a fost încredinţat stindardul credinţei pentru a-l transmite generaţiilor următoare. Şi avem nu doar multe de ascultat de la aceşti vrednici înaintaşi ai noştri în ale credinţei, dar şi multe de învăţat de la aceste figuri ilustre! De aceea, consider acest răboj al istoriei noastre nu doar ca un elogiu adus strămoşilor, ci şi ca un manual din care avem a învăţa fidelitatea faţă de Mântuitorul nostru.

† Anton Coşa

Episcop de Chişinău

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Mary Ward, model pentru femeile puternice din timpul prigoanei comuniste

Daniela-Ionela Mare, Mary Ward, model pentru femeile puternice din timpul prigoanei comuniste, Iași 2021, 410 p., 14×20, ISBN 978-606-578-457-4, 30 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Mary Ward, model pentru femeile puternice din timpul prigoanei comuniste, scrisă de sr. Daniela-Ionela Mare. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 14×20, are 410 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei.

 

Am început să redactez această lucrare cu intenţia de a vorbi despre femei puternice. Fiind persoană consacrată într-o congregaţie de viaţă apostolică şi lucrând ca profesoară de religie într-un liceu catolic, am putut să constat că omul de azi – omul bărbat şi femeie – are nevoie de susţinere în credinţa lui, are nevoie de modele şi indicatoare pe drumul mântuirii.

Într-o lume confuză, debusolată, cu o scară de valori răsturnată, este greu pentru cel care vrea să rămână fidel credinţei sale, valorilor umane şi creştine. Provocările sunt atât de multe, puternice şi schimbătoare: probleme sociale şi politice, persecuţia creştinilor (sau a unor Biserici), discriminarea între sexe, noile religii sau secte, „modelele” propuse de mass-media – efemere, fără valori, cu idealuri care se mărginesc la domeniul temporal, ca frumuseţea, cariera, materialismul, relaţiile interumane de scurtă durată, egoiste şi sterile.

Şi totuşi, fidelitatea este posibilă pentru cel care îşi pune încrederea în Domnul, pentru cel care îşi alege mijloacele potrivite pentru a fi fericit, pentru a trăi în comuniune cu ceilalţi şi pentru a se mântui. Biserica, respectiv comunitatea creştină, este un mediu favorabil acestei trăiri creştine autentice, un mediu în care omul se regăseşte în frumuseţea lui de la început, atunci când Creatorul l-a chemat la viaţă. În Biserică, omul găseşte sprijin şi mângâiere în cuvântul Domnului şi în caritatea semenilor săi. În Biserică îşi regăsesc locul cei marginalizaţi ai societăţii, cei suferinzi, dispreţuiţi.

În Biserică şi-a regăsit locul şi femeia, acest sărac al istoriei, marginalizată, dispreţuită, ignorată tocmai din cauza feminităţii ei, a lipsei de forţă fizică într-o lume a războaielor şi a intereselor politice. Aici, primind tăria şi mângâierea Duhului Sfânt, trăind din cuvântul lui Dumnezeu care este mai mult decât pâine şi apă, ocrotită de Dumnezeu Tatăl atotputernicul, femeia a continuat să trăiască şi să se dăruiască în tăcere, prin caritate faţă de cei care i-au fost încredinţaţi. Începând cu Conciliul al II-lea din Vatican s-au subliniat vocaţia şi demnitatea femeii în societate şi în Biserică.

Mary Ward a înfiinţat o Congregaţie de viaţă apostolică pentru femei în vremuri în care pentru acestea nu erau decât două locuri în societate şi în Biserică: familia sau mănăstirea. A fost un semn pentru Biserică, de care Dumnezeu a avut grijă la timp, aşa cum i-a spus Papa Grigore al XV-lea în timpul unei audienţe. Poarta pe care a deschis-o ea a deschis drumul spre viaţa apostolică a femeilor consacrate.

Consolata Bachmeyer, fiică spirituală a lui Mary Ward, fiind consacrată în Congregaţia pe care aceasta din urmă a înfiinţat-o, a fost ultima directoare a Şcolii de fete Pitar Moş din Bucureşti. S-a remarcat printr-o pregătire profesională de excepţie – a fost doctor în fizică şi chimie –, dar şi printr-o tărie cerută de provocările comunismului care se instaura: desfiinţarea şcolilor şi a mănăstirilor catolice, confiscarea bunurilor bisericeşti, izgonirea sau întemniţarea preoţilor, a călugărilor şi a călugăriţelor. Cel care ar fi trebuit să-i fie duşman – Petru Groza, prim-ministru al României comuniste – i-a devenit un ajutor pentru a putea salva 210 călugăriţe care au luat drumul exilului, din dorinţa de a rămâne fidele vocaţiei, chiar dacă acest lucru însemna părăsirea ţării. A rămas o amintire vie şi frumoasă pentru fostele eleve, dintre care unele mai sunt în viaţă, un far care le-a condus pe drumul greu într-o ţară comunistă, lipsită de valori şi dominată de teroare.

Într-o societate multiculturală, multinaţională, marcată de un pluralism religios, aceste femei sunt faruri care arată drumul bun spre comuniune, acceptare, apreciere, respect reciproc. Cele care le-au urmat exemplul au reuşit să facă lucruri mari oriunde au ajuns.

Nu doresc să teoretizez, ci mai curând să transmit un mesaj de speranţă pentru femeile care s-au pierdut în noaptea acestei lumi: fiecare dintre ele este iubită şi păzită ca lumina ochilor de Cel care le-a creat! Fiecare se poate întoarce în casa Tatălui fără teama de a fi judecată şi pedepsită, ci cu siguranţa că acest moment va fi unul de bucurie şi de sărbătoare. Demnitatea femeii care trăieşte în Adevăr străluceşte ca lumina, încălzind pe cei de aproape şi inspirând, călăuzind peste veacuri.

O femeie puternică are tăria, simplitatea şi smerenia florii de stâncă, mărturisindu-şi Creatorul prin însăşi frumuseţea darurilor cu care acesta a înzestrat-o, bucurându-se în Lumina cea fără de apus, pe Calea vieţii, întru Adevărul care pe toate le desluşeşte. O femeie puternică iubeşte omul, aproapele care i-a fost încredinţat, cu inima străpunsă a lui Dumnezeu-Iubire.

 

Sr. Daniela-Ionela Mare

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Biserica și istoria. Vol. III. Itinerare istorice şi culturale

Dănuț Doboș, Petru Ciobanu, Biserica și istoria. Vol. III. Itinerare istorice şi culturale, Iași 2021, 382p., 14×20, ISBN 978-606-578-455-0, 30 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Biserica și istoria. Vol. III. Itinerare istorice şi culturale, scrisă de dr. Dănuț Doboș și pr. dr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 382 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei.

De multe ori, luând în mână vreo carte care ne vorbeşte despre trecut, mă întreb dacă astăzi, la începutul celui de-al treilea mileniu de la naşterea Mântuitorului, mai are cineva nevoie de istorie, dacă ceea ce a fost înaintea noastră mai stârneşte interesul cuiva? „A fi sau a nu fi”, această mare dilemă a lui Hamlet, devine, în contextul întrebării pe care mi-o adresez, una fundamentală pentru devenirea noastră ca oameni, iar în contextul nostru bisericesc, şi ca oameni ai lui Dumnezeu. La drept vorbind – şi nu o spun doar pentru că aşa am citit undeva, ci pentru că aşa am experimentat eu însumi ca preot şi episcop –, „a fi sau a nu fi” devine tot mai mult „a avea, şi a avea mai mult”, expresie a materialismului care ne înghite tot mai mult şi împotriva căruia s-au pronunţat şi Ioan Paul al II-lea, şi Benedict al XVI-lea, iar acum şi Papa Francisc, dornic să redea Bisericii tot mai mult acel chip al Bisericii primare, în care toţi erau „o singură inimă şi un singur suflet”, în care „niciunul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun” (Fap 4,32), dovadă că pentru cei dintâi discipoli ai lui Isus era mult mai important faptul de a fi creştini decât de a avea, poate cu o singură excepţie: de a-l avea pe Isus. Însă nimeni nu poate să-l aibă pe Isus dacă nu este ucenicul său (cf. Lc 9,23-25).

În clipa în care pentru om „a avea” este mai important decât „a fi”, spiritualul coboară pe scara valorilor după care omul, creat după chipul lui Dumnezeu (Gen 1,27), îşi călăuzeşte viaţa, renunţând la a mai fi ghidat de Cel Preaînalt şi fiind prins în vârtejul dorinţei de a avea cât mai mult, dar şi de a fi cât mai puţin: mai puţin om şi mai puţin creştin. Tristă realitate! Pentru a dărâma acest zid care-l separă tot mai mult pe om de Dumnezeu şi pentru a reface puntea care-l conduce spre Creator, ar trebui repusă în valoare, pe lângă credinţă, istoria, acea maestră a vieţii, cum o numeau latinii.

Mă refer aici, în primul rând, la istoria sacră, aşa cum ne-o relatează Sfânta Scriptură, pentru că în ea găsim manifestarea lui Dumnezeu, care „atât de mult a iubit lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (In 3,16). În acelaşi timp, cine dintre noi nu a fost însufleţit de astfel de personaje biblice ca Samson, Samuel, David, Solomon, Ilie, Iudita, Estera, fraţii Macabei, profeţii, apostolii, care reprezintă pentru fiecare dintre noi, dincolo de slăbiciunea lor umană, modele de trăire a credinţei şi de ascultare a cuvântului lui Dumnezeu? Sunt convins că nu doar eu, ci şi mulţi alţii au fost inspiraţi de aceşti eroi ai credinţei în alegerea stării lor de viaţă, unii pentru preoţie, alţii pentru viaţa consacrată, alţii pentru viaţa de familie; unii au devenit misionari în ţări străine, alţii se dedică cu dăruire totală slujirii aproapelui. Aşa am înţeles şi eu mai bine de ce istoria este într-adevăr magistra vitae.

Dar istoria nu se opreşte. Isus Cristos, în care se împlinesc profeţiile şi istoria Vechiului Testament, este şi punctul de plecare al istoriei Bisericii, o istorie care trebuie să fie cunoscută în aceeaşi măsură în care este ştiută istoria sacră, pentru că din această Biserică facem parte şi noi. Şi aici voi reda ceea ce spunea Caragiale: „Istoria pentru noi trebuie să fie… un şir de icoane sfinte de unde să căpătăm totdeauna învăţătură de adevăr şi insuflare de virtute”. Astfel, şi istoria de două mii de ani a Bisericii vine să ne ofere învăţături importante pentru viaţa noastră, să ne ofere modele de virtute, de adevăraţi discipoli ai lui Cristos. Pe lângă asta, istoria ne este învăţătoarea în a evita multe dintre greşelile trecutului. Or, nu în zadar spunea Nicolae Iorga – iar el ştia bine ce spune – că „istoria îşi bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se”.

A fi istoric este o vocaţie, la fel cum este o chemare şi a cunoaşte istoria. De aceea, consider că, prin acest al treilea volum, ca şi prin cele două precedente, din lucrarea Biserica şi istoria, cei doi autori – dl Dănuţ Doboş şi pr. Petru Ciobanu – îşi realizează vocaţia lor de cercetători ai trecutului, mai ales al celui bisericesc, parte şi el a planului de mântuire al lui Dumnezeu. Mă bucur să văd inserate aici studii care privesc inclusiv şi Biserica noastră locală din Republica Moldova, care sunt extrem de preţioase, având în vedere faptul că până nu demult în acest spaţiu viaţa catolicilor nu a prea interesat pe nimeni. Alături de studii similare făcute în Arhidieceza de Bucureşti şi Dieceza de Iaşi, ele ne ajută să înţelegem şi să aprofundăm comuniunea noastră de credinţă şi faptul că, pentru o bună perioadă, am făcut parte din aceeaşi Biserică locală. Trecând prin textele care formează această culegere de articole, m-am simţit, în acelaşi timp, şi mai mult şi mai puternic, mădular al întregii Biserici, prin alegerea făcută de autori de a include aici şi studii care privesc istoria universală, dovedind astfel, o dată în plus, legătura de iubire care uneşte între ele Bisericile locale cu Biserica universală.

Totodată, volumul este un îndemn de a ne împlini vocaţia de oameni ai prezentului prin cunoaşterea trecutului, de a putea spune şi noi, împreună cu psalmistul: „Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit; părinţii noştri ne-au povestit lucrarea pe care ai săvârşit-o în zilele lor, în zilele de demult” (Ps 44,2). Consider că ne vom putea trăi mai bine viaţa de credinţă dacă vom privi la strămoşii noştri, la cum şi-au trăit ei chemarea creştină, la ce lupte au trebuit să ducă pentru a şi-o păstra, la ce preocupări au avut, la moştenirea pe care ne-au lăsat-o şi pe care, la rândul nostru, trebuie să o transmitem generaţiilor viitoare.

Avem în faţă rodul colaborării nu doar dintre doi istorici, ci şi dintre trei Biserici locale, dintre Departamentul de Cercetare Istorică „Fericitul Anton Durcovici” al Episcopiei de Iaşi, Centrul „Biserica şi istoria”, de pe lângă Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, şi Oficiul Diecezan pentru Cultură, Cercetare, Publicaţii şi Informaţii al Episcopiei de Chişinău, fapt pentru care le sunt recunoscător celor doi cercetători, dorindu-le ca şi pe viitor să-şi împlinească această vocaţie de a fi istorici, având parte de binecuvântarea cerească, pe care o invoc asupra lor de la Dumnezeu prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, Maica Bunului Sfat.

† Anton Coşa

Episcop de Chişinău

 

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
  • sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Biserica și istoria. Vol. II. Oameni care au făcut istorie

Dănuț Doboș, Petru Ciobanu, Biserica și istoria. Vol. II. Oameni care au făcut istorie, Iași 2021, 372p., 14×20, ISBN 978-606-578-454-3, 30 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Biserica și istoria. Vol. II. Oameni care au făcut istorie, scrisă de dr. Dănuț Doboș și pr. dr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 372 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei.

Faptele Apostolilor, această carte istorică scrisă de evanghelistul Luca, cel care este considerat a fi primul istoric al Bisericii, ne spune că, „în Antiohia, discipolii [lui Isus] au fost numiţi pentru prima dată creştini” (Fap 11,26). La trecerea a câteva sute de ani de la acel moment, sfântul Pacian de Barcelona, părinte al Bisericii din secolul al IV-lea, scria că christianus mihi nomen est – „creştin este numele meu”, dorind astfel să arate legătura sa cu primii discipoli ai Mântuitorului. Şi iată că de atunci, de aproape două mii de ani, cei care-l mărturisesc pe Isus drept Dumnezeu adevărat şi Om adevărat poartă acest nume binecuvântat, intrând, prin el, în marea familie a lui Dumnezeu, care este Biserica, uniţi fiind, prin legătura credinţei, de toţi cei care şi-au mărturisit şi-şi mărturisesc „dreapta credinţă catolică şi apostolică” (Canonul Roman).

Cine sunt toţi aceşti mărturisitori prin care am devenit şi noi discipoli ai lui Cristos, primind, la Botez, numele de creştini? Ar fi prea mult să-i enumerăm pe toţi, dar cu siguranţă sunt acel „nor de martori” care, la bine şi la greu, şi-au avut „ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei” (cf. Evr 12,1-2). Printre ei sunt mamele şi taţii noştri, bunicii şi bunicele, care pentru mulţi dintre noi au fost primii maeştri în ale credinţei; sunt preoţii care ne-au învăţat catehismul, care ne-au călăuzit paşii spre prima Împărtăşanie şi Mir, ca şi în viaţa de zi cu zi; sunt comunităţile în care ne-am născut şi am crescut; sunt episcopii şi papii pe care Dumnezeu, în Providenţa sa, i-a stabilit „peste servitorii săi ca să le dea porţia de hrană la timpul potrivit” (Lc 12,42); sunt toţi acei oameni care, printr-o vorbă bună, printr-o faptă bună, printr-un comportament creştinesc, ne-au dat un bun exemplu de trăire a vieţii de credinţă.

Pe unii dintre aceşti creştini îi cunoaştem, ne amintim de ei în rugăciune şi-i mulţumim lui Dumnezeu că ni i-a scos în cale; alţii sunt anonimi, dar avem siguranţa izvorâtă din credinţă că numele lor sunt scrise în cartea vieţii şi, la timpul potrivit, Dumnezeu le va da răsplata cuvenită. Unii au trăit în vremuri de mult apuse, paşii altora s-au intersectat cu paşii noştri; în sfârşit, unii au fost ridicaţi la cinstea altarelor şi acum, din ceruri, ne sunt mijlocitori şi călăuze. Oricum ar fi, cunoscuţi sau necunoscuţi, aceşti oameni au făcut istorie, şi consider că nu este întâmplătoare alegerea făcută de autori – dl Dănuţ Doboş şi Pr. Petru Ciobanu – pentru subtitlul acestui al doilea volum din Biserica şi istoria, pentru că nu doar „viaţa fiecărui om este o istorie”, cum spunea marele dramaturg englez William Shakespeare, ci fiecare om este chemat să facă istorie.

Unele dintre aceste istorii sunt date uitării, chiar dacă nu acolo le este locul; asemenea unei candele, ele trebuie puse pe candelabru, ca să lumineze pentru toţi (cf. Mt 5,15). Şi tocmai aici găsesc marele merit al acestei cărţi: de a fi un candelabru care vrea să pună în valoare şi să arate lumii exemple luminoase de personalităţi catolice – de la papi la simpli laici – care, prin viaţa, activitatea şi opera lor, au făcut cinste numelui de creştin, devenind tot atâtea candele care, reflectând lumina cea adevărată, care este Cristos, luminează pe orice om (cf. In 1,9).

Trecând prin textele articolelor care compun această carte, m-am simţit în mod spiritual legat de toţi aceşti „oameni care au făcut istorie”, dintre care unii au stat la cârma Diecezei de Iaşi, cum ar fi Iosif Malinowski, Alexandru Theodor Cisar, Mihai Robu, Anton Durcovici, Marcu Glaser. Faţă de alţii simt o mare recunoştinţă pentru că, rezistând ideologiei atee a comunismului, al cărei unic scop era acela de a scoate în afara istoriei numele de creştin prin persecuţiile inumane pe care le-a dezlănţuit, au contribuit cu propria jertfă la propăşirea credinţei şi la transmiterea ei generaţiilor care au urmat. În acelaşi timp, am simţit cum figura Papei Benedict al XV-lea mă uneşte tot mai mult cu actualul urmaş al sfântului Petru, Papa Francisc, care, la fel ca şi înaintaşul său, este un mare promotor al păcii între popoare. De asemenea, citind biografia savantului Ilie Bărbulescu şi pe aceea a lui Johann Kapuczinski, ultimul fiind şi mare binefăcător al catedralei episcopului de Iaşi, m-am convins încă o dată despre valoarea laicatului în viaţa Bisericii, despre faptul că fiecare dintre noi, creştinii catolici, putem să contribuim cu propriul talant la edificarea Bisericii lui Dumnezeu.

Sfântul Irineu de Lyon scria că „omul este gloria Dumnezeului celui viu”, iar sfântul Ioan Paul al II-lea, în prima sa enciclică, Redemptor hominis, spunea că „omul este calea Bisericii” (nr. 14). De aceea, aduc mulţumirile mele de păstor al Diecezei de Iaşi celor doi autori pentru că, prin munca lor de cercetători istorici şi oameni ai credinţei, dovedesc adevărul acestor două afirmaţii. Totodată, îi felicit pentru această nouă apariţie editorială şi le urez ca şi pe viitor să ne prezinte noi şi noi exemple de personalităţi ale Bisericii noastre, universale şi locale, care să ne fie cu adevărat modele de imitat în drumul nostru de a ne trăi credinţa şi de a face istorie. Şi nu în ultimul rând, îl rog pe bunul Dumnezeu, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria şi a fericitului Anton Durcovici, să reverse asupra lor binecuvântarea sa cerească.

† Iosif Păuleţ

Episcop de Iaşi

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
  • sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Biserica și istoria. Vol. I. Rezistența prin credință

Dănuț Doboș, Petru Ciobanu, Biserica și istoria. Vol. I. Rezistența prin credință, Iași 2021, 348p., 14×20, ISBN 978-606-578-453-6, 30 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Biserica și istoria. Vol. I. Rezistența prin credință, scrisă de dr. Dănuț Doboș și pr. dr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 348 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei.

Ca motto pentru prezentarea volumului Biserica şi istoria. Vol. I. Rezistenţa prin credinţă, am ales citatul în limba latină al lui Marcus Tullius Cicero, din De Oratore, care tradus înseamnă: „De asemenea, prin ce altă voce, decât cea a oratorului, istoria este martorul timpului, este lumina adevărului, este viaţa memoriei, este învăţătoarea vieţii, este vestitorul antichităţii, destinată nemuririi?”

Întâlnim aici celebrul citat, redat deseori pentru a aminti de datoria noastră de a învăţa din istorie şi cu ajutorul istoriei: Historia magistra vitae est!

Din păcate, puţini se apleacă asupra istoriei şi nu este de mirare că astăzi lipsesc reperele morale ale istoriei, în timp ce mulţi contemporani au pierdut „memoria” trecutului. Un profesor, chiar de istorie, le amintea studenţilor săi că, într-adevăr, istoria este învăţătoarea vieţii, dar că astăzi are puţini „studenţi” şi că sunt mai puţini cei interesaţi să afle adevărul din trecut. Şi acest lucru este valabil despre o perioadă grea prin care a trecut România – şi în special Biserica Catolică – în timpul regimului comunist.

Desigur, avem o istorie care încă nu este pe deplin studiată şi cunoscută, dar este bogată în fapte eroice şi de martiriu care trebuie să ne amintească de cei ce au „mers înaintea noastră cu semnul credinţei” (Liturghia catolică, Canonul Roman) şi care, de multe ori, cu propria lor viaţă, au scris istoria, acest manual din care ar trebui să sorbim învăţătură pentru a avea un viitor mai bun, trăind într-un prezent pe care l-a zidit trecutul.

Prezentarea şi interpretarea istoriei noastre bisericeşti din partea unor cercetători şi istorici sunt importate şi au început să aducă roade, scoţând la lumină adevărul istoriei, prin care suntem ajutaţi să ne ancorăm în trecut pentru a nu-l uita şi pentru a putea transmite generaţiilor viitoare un exemplu elocvent de verticalitate creştină şi civică în faţa persecuţiilor împotriva creştinilor. În Scrisoarea către Evrei citim: „Amintiţi-vă de conducătorii voştri care v-au învăţat cuvântul lui Dumnezeu şi, meditând împlinirea vieţii lor, imitaţi credinţa lor” (Evr 13,7), adevăr care nu poate fi limitat strict la „conducători”, ci la toţi eroii şi martirii credinţei, victime ale totalitarismului comunist.

Primul volum din trilogia Biserica şi istoria, cu subtilul Rezistenţa prin credinţă, apare sub egida Departamentului de Cercetare Istorică „Fericitul Anton Durcovici” al Episcopiei de Iaşi, al Centrului „Biserica şi istoria”, de pe lângă Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, şi al Oficiului Diecezan pentru Cultură, Cercetare, Publicaţii şi Informaţii al Episcopiei de Chişinău. Şi dacă în citatul de mai sus, Cicero era invocat ca oratorul suprem care transmite istoria corectă, în cazul de faţă îi avem pe „oratorii noştri”, cercetătorii pasionaţii şi asidui ai Arhivelor noastre, domnul prof. dr. Dănuţ Doboş şi pr. dr. Petru Ciobanu, primul – pentru istoria suferinţelor Bisericii Catolice din cele două dieceze-surori Bucureşti şi Iaşi, al doilea – pentru Biserica Catolică de „dincolo de Prut”, care ne descoperă cu atâta pasiune faţa necunoscută a unei Biserici „vechi”, dar în acelaşi timp „tinere”, prin aducerea în „prezent” a faptelor de eroism şi de martiriu ale multor contemporani care au trăit mult timp lângă noi şi în mijlocul nostru.

Parcurgând paginile cărţii, apare realitatea unei mărturii excepţionale de credinţă ce a implicat sute de mii de femei şi bărbaţi ucişi pentru că au aparţinut Bisericii. Este un fapt evident al istoriei recente a Bisericii persecutate, care a unit şi uneşte creştinii din fiecare Biserică şi confesiune şi este transmis ca punct de referinţă al memoriei lor, aşa cum apare din cuvintele sfântului Papă Ioan Paul al II-lea în Scrisoarea Tertio millennio adveniente: „În secolul nostru (sec. XX) au revenit martirii, adesea necunoscuţi, «soldaţi necunoscuţi» ai marii cauze a lui Dumnezeu. Pe cât posibil, mărturiile lor nu trebuie pierdute în Biserică”. Pentru aceasta, Papa a lansat o invitaţie: „Este necesar ca Bisericile locale să facă totul pentru a nu lăsa să piară memoria celor care au suferit martiriul, adunând documentaţia necesară”.

Este o lecţie pe care ne-o însuşim şi noi: trecutul nu trebuie uitat, istoria de eroism a credincioşilor noştri din timpurile de tristă amintire trebuie să fie o adevărată „maestră a vieţii”.

Felicitări şi profundă recunoştinţă autorilor acestui volum, cu dorinţa de a vedea cât mai curând şi celelalte volume, care ne vor întregi „memoria” istoriei Bisericii Catolice din ţara noastră. 

ÎPS Aurel Percă

Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti

 

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; 700462-Iaşi
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iaşi (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi)
  • sau la librăriile catolice partenere

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro