Dănuţ Doboș, Petru Ciobanu, Fericitul Anton Durcovici : floare aleasă în Grădina Maicii Domnului, Iași 2020, 234 p., 14×20, ISBN 978-606-578-421-5, 20 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Fericitul Anton Durcovici : floare aleasă în Grădina Maicii Domnului, scrisă de dr. Dănuţ Doboș și pr. dr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 234 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei. 

Mă bucură şi susţin – ca urmaş al fericitului Anton Durcovici în fruntea acestei binecuvântate dieceze – orice iniţiativă al cărei scop este tocmai perpetuarea în timp a amintirii acestui model de credinţă şi de speranţă, de iubire şi de dăruire de sine, de luptă dusă până la vărsarea sângelui, după exemplul oferit de Mântuitorul Isus Cristos.

Evenimentul din 17 mai 2014 nu a fost doar un punct de sosire, ci şi unul de plecare, pentru că ne responsabilizează să facem tot posibilul ca figura fericitului Anton Durcovici să fie cât mai cunoscută. Şi astfel de manifestări nu au lipsit, dovadă fiind publicarea tezei de doctorat a pr. Isidor Iacovici, dedicată figurii fericitului nostru episcop, precum şi a intervenţiilor Preasfinţitului Petru Gherghel referitoare la Anton Durcovici. Nu mai puţin importante în această perpetuare a memoriei „martiriului iubirii lui Cristos” sunt contribuţia asociaţiei „Anton Durcovici”, simpozioanele şi alte manifestări ştiinţifice dedicate episcopului nostru martir. De asemenea, nu putem să nu amintim pagina dedicată Mesajului Sfinţilor din revista Lumina creştinului, în care este prezentată, deja de mai mult timp, aceeaşi figură impunătoare, în diversele sale aspecte, a fericitului episcop Anton Durcovici.

Mă bucur şi pentru această nouă carte ce adună în paginile ei toate scrisorile pastorale ale Preasfinţitului Petru Gherghel publicate după 17 mai 2014, precum şi articolele dedicate înaintaşului nostru publicate în sus-amintita rubrică a revistei noastre diecezane. Amintesc în mod deosebit contribuţia domnului dr. Dănuţ Doboş, care s-a dăruit, alături de alţi preoţi şi cercetători din Dieceza de Iaşi, procesului de beatificare şi de popularizare a lui Anton Durcovici, precum şi cea a pr. dr. Fabian Doboş şi a pr. dr. Petru Ciobanu, preot al Diecezei de Chişinău.

Răsfoind această carte, vom avea posibilitatea să (re)descoperim viaţa fericitului Anton Durcovici în diverse evenimente din trecerea sa prin această viaţă pământească. Însă consider că, mai mult decât un simplu aspect istoric, această carte vrea să ne dea o lecţie de credinţă, prezentându-ne diverse aspecte ale vieţii spirituale a seminaristului, preotului şi episcopului Anton Durcovici.

Adresez mulţumirile şi felicitările mele de păstor al Diecezei de Iaşi autorilor şi Editurii Sapientia, având speranţa fermă că poporul credincios va putea găsi în paginile acestei cărţi noi motive de a fi cât mai aproape de Dumnezeu, de Biserică şi de păstorii acesteia. Totodată, nădăjduiesc că exemplul sericitului Anton Durcovici ne va ajuta pe toţi să găsim noi căi spre sfinţenia la care suntem chemaţi şi noi motive de a spera, în pofida tuturor dificultăţilor care ne marchează existenţa.

Fericite Anton Durcovici, ajută-ne să rămânem credincioşi vocaţiei noastre de creştini, mai ales aceleia de a fi misionari acolo unde ne aflăm, pentru a putea face cunoscute tuturor oamenilor faptele puterii Domnului şi gloria plină de strălucire a Domniei Sale (cf. Ps 145,12).

PS Iosif Păuleţ

Episcop de Iaşi

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Fabian Doboș, Părintele Anton Benedict Bişoc, OFM Conv. Preot, profesor, provincial şi martir, Iași 2020, 108 p., 14×20, ISBN 978-606-578-418-5, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Părintele Anton Benedict Bişoc, OFM Conv. Preot, profesor, provincial şi martir, scrisă de pr. dr. Fabian Doboș. Cartea apare în colecția „Magistra vitae”, în formatul 14×20, are 108 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei. 

Au trecut deja treizeci de ani de la căderea comunismului și şaizeci de ani – anul acesta, în ziua de 15 iulie – de la trecerea la cele veşnice a pr. dr. Anton Bişoc, frate franciscan, preot, profesor şi ministru provincial al Provinciei „Sf. Iosif, soţul preasfintei Fecioare Maria” a Fraţilor Minori Conventuali din România, dar amintirea lui nu numai că nu a dispărut din minţile celor ce l-au cunoscut, ci chiar a crescut, pentru că bunii creştini săbăoneni, hălăuceşteni şi alţii, care au avut fericirea să-l vadă şi să-l audă pe părintele, au avut grijă să lase să rodească cuvântul Domnului semănat în inimile lor de acest apostol al lui Cristos, transmiţând şi noilor generaţii memoria lui.

Răsfoind această carte, pagină cu pagină, vom putea descoperi un preot franciscan convins până în măduva oaselor de chemarea lui în urmarea lui Cristos, inteligent şi dârz, neşovăielnic în faţa duşmanilor Bisericii, curajos, dar şi prudent în luarea deciziilor necesare pentru sine şi pentru poporul lui Dumnezeu încredinţat lui, iubind cu patimă dumnezeiască pe episcop şi pe preoţii colegi, neclintit în dragoste şi credinţă, mai ales în faţa reprezentanţilor ciumei roşii care pusese stăpânire pe ţărişoara noastră. În sfârşit, un bun român, iubitor al patriei sale, dovedit mai ales prin construcţia de monumente pentru eroi.

Frânturile de viaţă ale părintelui Anton prezentate aici mă fac să constat că el face parte dintr-un lung şir de episcopi, preoţi, fraţi şi laici sfinţi pe care Moldova noastră binecuvântată i-a avut şi încă îi mai are, astfel că împreună cu Sfinţia Sa suntem datori a aminti şi pe apostolul Neprihănitei, pr. Petru Maria Pal de la Luizi Călugăra, pe mărturisitorul lui Dumnezeu în închisori pr. Matei Dumitru Sandu de la Sărata, pe medicul frate pr. Martin Benedict de la Galbeni, pe ciocârlia închisorilor, pr. Gheorghe Dumitraş de la Nisiporeşti, pe apărătorul cauzei Bisericii, pr. Gheorghe Petz, şi pe sfântul preot fără picioare, pr. Anton Demeter de la Butea, şi pe mulţi alţii, episcopi, preoţi şi laici, care ar putea să stea foarte bine alături de marii fericiţi şi sfinţi ai Bisericii universale. Din păcate, aceştia stau încă în umbră, dacă uneori nu sunt chiar uitaţi de tot, o cauză fiind mai ales educaţia precară în acest sens a poporului nostru, atât din punct de vedere civil, cât şi religios.

Aceste figuri sunt mult mai mult decât nişte simple exemple de urmat. Mai degrabă decât modelul ideal, ei sunt martorii vii şi concreţi ai realităţii mântuirii lui Cristos, dovada că ţinta, Cristos cel înviat, este viu şi poate fi imitat. Şi tocmai de aceea, avem mare nevoie ca cineva să le scoată la lumină mărturiile de viaţă, deoarece ei nu sunt numai predecesorii noştri în viaţa pământească, ci şi înainte-mergătorii în faţa lui Dumnezeu.

Pr. Anton Bişoc, mărturisitor al lui Cristos în mijlocul poporului lui Dumnezeu, în temniţele comuniste, în moarte şi după moarte, ne este dat spre luminare şi spre asumarea şi trăirea credinţei noastre fără ocolişuri şi compromisuri ieftine şi ridicole. Fie ca amintirea lui să ne încurajeze pe toţi în urmarea lui Cristos şi a Evangheliei sale, izvor de viaţă veşnică.

Înmiite felicitări pr. Fabian Doboş, profesor de istorie la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Iaşi, dar şi un foarte bun prieten, pentru că a avut dorinţa şi pasiunea cercetătorului să scoată din cufărul timpului care curge nemilos figura mărturisitorului lui Dumnezeu, pr. Anton Bişoc.

Pr. dr. Pătraşcu Damian, OFM Conv.

Părinte Provincial

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Ieronim Budulai, Parohia Romano-Catolică Botoşani, Iași 2020, 186 p., 14×20, ISBN 978-606-578-413-0, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Parohia Romano-Catolică Botoşani, scrisă de pr. Ieronim Budulai. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 186 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei.

La hramul bisericii din Botoşani, din anul 2019, am fost chemat de părintele paroh, Petru Bişog, să ţin predica. Cu acea ocazie am rămas plăcut impresionat de participarea numeroasă a credincioşilor la sf. Liturghie, precum şi de frumuseţea bisericii. Făcând o vizită prin oraş, am rămas încântat şi de frumuseţea locului, un adevărat oraş-parc. Atunci mi-a trecut prin gând să scriu un istoric al Parohiei Catolice de Botoşani.

Drept urmare, m-am pus pe lucru. Am cercetat mai întâi registrele şi documentele din Arhiva Episcopiei de Iaşi. Apoi m-am folosit în alcătuirea acestei lucrări de cartea părintelui Iosif Gabor Dicţionarul comunităţilor catolice din Moldova, de cartea Necrolog – 1600-2000 de pr. Iosif Gabor şi pr. Iosif Simon şi de cartea Comunităţile catolice din Moldova a domnului Ionuţ Atudorei. Pentru aspectele generale ale oraşului Botoşani m-am folosit de cartea domnului Ştefan Ciubotaru Monografia oraşului Botoşani, de unde am redat pagini întregi, „mot à mot”.

Lucrarea are zece capitole. În primul capitol am făcut o incursiune istorică a Bisericii Catolice în provinciile româneşti după marea schismă din 1054. Apoi, în cap. II, am realizat un istoric al Botoşaniului, înşirând evenimentele mai importante prin care au trecut locuitorii oraşului. De la cap. III până la cap. X am vorbit despre Parohia Catolică Botoşani: evoluţia demografică a comunităţii catolice, aspecte din viaţa comunităţii, despre biserica şi cimitirul din localitate, despre filialele parohiei, despre vizitele pastorale ale episcopului în parohie şi despre preoţii care au activat în această parohie, iar în final, câteva evocări şi mărturii despre persoane care au marcat viaţa Parohiei Botoşani.

Această lucrare nu are pretenţia de a fi o descriere completă, ci ne oferă doar frânturi din istoria de aproape două veacuri a Parohiei Catolice Botoşani.

Cu toate acestea, ea constituie, cred, o contribuţie importantă la cunoaşterea trecutului comunităţilor noastre catolice din Moldova, în cazul de faţă, al Parohiei Catolice Botoşani.

Urez tuturor cititorilor acestei lucrări multă sănătate şi lecturare plăcută.

Pr. Ieronim Budulai

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Paul Braşcanu, Din istoricul bisericii şi comunităţii romano-catolice Vatra Dornei, Iași 2020, 504 p., 17×24, ISBN 978-606-578-412-3, 70 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Din istoricul bisericii şi comunităţii romano-catolice Vatra Dornei, scrisă de Paul Braşcanu. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 17×24, are 504 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 70 lei.

Deoarece populaţia alogenă ajunsă în aceste locuri după anul 1775 a marcat și a transformat pozitiv acest Colț de Rai – o carte închinată lor era mai mult decât necesară. Lucrarea, cu caracter monografic, urmăreşte evoluția comunității romano-catolice în arealul etno-geografic numit Țara Dornelor, subiectul principal al cărții fiind axat pe comunitatea dorneană. Pe cuprinsul a 500 de pagini e aşternută povestea comunităţii catolice de la apariție până astăzi, e arătată contribuţia reprezentanţilor săi la dezvoltarea şi emanciparea localităţii şi relatată în detaliu epopeea edificării lăcaşurilor de cult romano-catolic din Vatra Dornei.

Cititorii sunt introduşi în cadrul istoric care a favorizat venirea colonilor germani, slovaci, polonezi, maghiari pe aceste locuri; mulţi dintre ei sosind aici cu bruma de avut încărcată în cărucioare trase de câini şi ajungând peste ani, oameni de seamă – precum Anton Manz – promotorul industriei miniere bucovinene, cu palate la Iacobeni şi Viena, cu latifundii în Ardeal şi Galiţia, mare proprietar de mine de fier, mangan, cupru şi aur, plumb şi argint.

Veţi afla că în 1802 se oficiau primele servicii religioase regulate la Vatra Dornei, într-o capelă militară, iar după restrângerea activităţii de la Iacobeni, pe la 1850, ultimul val de bejenari s-a mutat la Dorna împreună cu biserica lor ,,călătoare”.

În anul 1895 biserica romano-catolică „Sfântul Anton” va fi transformată în capelă de cimitir, iar pe locul ei se va construi actuala biserică, cu hramul „Schimbarea la Faţă a lui Isus”. Construcţia bisericii se va face după planurile a doi arhitecţi: Karl Adolf Romstorfer şi G.W. Sachs şi se va întinde pe durata a 10 ani; de aceea a şi fost numită „biserica celor două secole”, aluzie la faptul că lucrările de construcţie au început în secolul al XIX-lea (în anul 1895) şi s-au încheiat în secolul al XX-lea (în anul 1905).

Alte poveşti interesante sunt cele ale statuilor din biserică, realizate de către vestita firmă Ferdinand Stuflesser din Italia, ale unui potir de la 1846, ale celor două rânduri de clopote: cele din 1905 (numite Michael şi Frank), luate în timpul războiului şi transformate în proiectile şi arme şi cele făcute după război la Bucureşti de parohul Iulius Weber, din colectă de metale de la populaţie (inclusiv tuburi de proiectil, piese de tun, vagoane, locomotive). Tuburile de proiectil, zidite în locurile unde biserica a fost lovită în perioada 1915-1918, amintesc şi ele de faptul miraculos că trei obuze grele ruseşti nu au explodat atunci când au lovit clădirea.

Comunitatea catolică din Vatra Dornei a fost afectată puternic de vremurile tulburi ale anului 1940, când etnicii germani au fost strămutaţi în Reich, spre „Ţara Făgăduinţei”. Acolo tineretul a pierit în război, bătrânii smulşi din rădăcini s-au stins de inimă rea, unii au fost alungaţi de ici-colo, iar mulţi dintre cei care au ajuns înapoi în Bucovina au fost trimişi în lagărele ruseşti. A urmat apoi prigoana stalinisto-comunistă, suprimarea progresivă a comunităţilor religioase, încarcerarea unor preoţi şi episcopi, filajul şi şicanele securităţii. Comunitatea catolică dorneană se va revigora după anul 1990, chiar dacă mulţi tineri vor pleca în străinătate, în goana după un trai mai bun.

Povestea bisericii şi comunităţii e relatată destul de amănunţit, întrucât la baza cărții stau date şi documente extrase din Arhiva Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, din fondurile arhivistice ale Austriei, Poloniei și România, sau traduceri din documente şi lucrări de prestigiu publicate de etnici germani şi polonezi; în text sunt inserate fotografii din colecții particulare, fotocopii după cărți poștale ilustrate, ce reîntregesc imaginea unor timpuri uitate şi aduc lămuririle necesare celor interesaţi. Lectură plăcută!

Paul Braşcanu

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Ștefan Lupu, Petru Ciobanu, Fabian Doboș, Sfântul Ioan Paul al II-lea și România. Omagiu Preasfințitului Petru Gherghel cu ocazia împlinirii a 80 de ani de viață, 55 de ani de preoție și 30 de ani de episcopat, în anul centenarului nașterii sfântului Ioan Paul al II-lea, Iași 2020, 254 p., 14×20, ISBN 978-606-578-408-6, 50 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Sfântul Ioan Paul al II-lea și România. Omagiu Preasfințitului Petru Gherghel cu ocazia împlinirii a 80 de ani de viață, 55 de ani de preoție și 30 de ani de episcopat, în anul centenarului nașterii sfântului Ioan Paul al II-lea, scrisă de pr. dr. Ștefan Lupu, pr. dr. Petru Ciobanu și pr. dr. Fabian Doboș. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 254 pagini color şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 50 lei.

Cu o sută de ani în urmă se năştea Karol Wojtyła, ales papă în anul 1978 cu numele de Ioan Paul al II-lea, un om destinat să schimbe istoria Bisericii şi raportul ei cu societatea modernă. A fost papa tinerilor şi al familiei, al jubileului şi al călătoriilor în întreaga lume. Ioan Paul al II-lea a fost un papă „luptător”, profund curajos, protectorul Europei unite şi deschis pentru schimbarea unei lumi care intra în mileniul al treilea. Ioan Paul al II-lea este papa sfânt, gigant al credinţei şi al modernităţii.

Primul centenar al naşterii sfântului Ioan Paul al II-lea trebuia să fie o ocazie pentru întreaga lume catolică să amintească de contribuţia extraordinară pe care pontificatul său a avut-o pentru Biserică, precum şi de influenţa hotărâtoare pe care a avut-o pe scena politică a timpului său.

În acest scop au fost programate multe manifestări şi celebrări dedicate evocării personalităţii sfântul Ioan Paul al II-lea, dar din cauza crizei sanitare provocate de coronavirus, toate aceste iniţiative au fost anulate sau reduse la minimum. Au rămas totuşi manifestările religioase cu celebrarea sfintei Liturghii în memoria lui şi cele circumscrise la apariţia unor publicaţii şi articole care au readus în actualitate celebrul Nu vă temeţi al lui Ioan Paul al II-lea, rostit în timpul omiliei la inaugurarea pontificatului său, în 1978, care este deosebit de potrivit în aceste vremuri de pandemie, deoarece lumea s-a aflat pe neaşteptate la capătul puterilor sale, mulţi oameni au ignorat-o pur şi simplu până acum, iar şi mai mulţi simţeau nevoia curajului.

În seria manifestărilor dedicate sărbătorii centenarului naşterii Papei Ioan Paul al II-lea se numără mai multe iniţiative şi ale Diecezei de Iaşi, care îl omagiază propunând un itinerar al legăturilor sale cu România şi culminând cu vizita istorică din 1999. În timpul pontificatului său, Papa Ioan Paul al II-lea a avut multe contacte cu personalităţi ale ţării noastre şi a avut ocazia, atât înainte de 1989, cât mai ales după acest an, să adreseze mesaje punctuale care au reprezentat tot atâtea variante ale acestui „nu vă temeţi !”

Salut iniţiativa Editurii „Sapientia” de a prezenta în anul centenar, într-un volum festiv şi omagial, principalele momente ale unui pontificat care s-a proiectat şi asupra Diecezei de Iaşi. Capitolul introductiv „Dieceza de Iaşi în perioada pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea” oferă o „filmare” interesantă a vieţii Bisericii din Moldova, care a cunoscut norii grei ai regimului dictatorial comunist, dar şi zorile unei adevărate învieri.

Lucrarea de faţă apare în anul centenar al aniversării şi oferă cititorilor o incursiune în toate momentele când sfântul papă s-a gândit la România, la Dieceza de Iaşi, la toţi locuitorii ţării. Cartea pe care o aveţi în mână aduce un omagiu profund acestui mare papă care ne-a ajutat să recăpătăm libertatea Bisericii şi consider că este un adevărat „memorial” al drumului Bisericii Catolice din ţara noastră spre normalitate.

De aceea, şi titlul sugestiv al cărţii: Sfântul Ioan Paul al II-lea şi România. Sărbătorirea centenarului naşterii acestui mare păstor al Bisericii se suprapune unui eveniment intern şi personal, care îl are ca protagonist pe episcopul emerit al Diecezei de Iaşi: Omagiu Preasfinţitului Petru Gherghel cu ocazia împlinirii a 80 de ani de viaţă, 55 de ani de preoţie şi 30 de ani de episcopat, o istorie a unei vieţi de păstor care se suprapune într-o mare măsură cu perioada pontificatului sfântului Ioan Paul al II-lea.

Cartea ne oferă posibilitatea vizitării imediate a principalelor şi importantelor intervenţii ale sfântului papă pentru normalizarea vieţii Bisericii din ţara noastră.

Desigur, Ioan Paul al II-lea a fost liderul religios cel mai popular şi carismatic al secolului al XX-lea. Magisteriul său moral şi religios, mai ales din ultimii ani ai pontificatului, i-a atins nu numai pe catolici, ci şi pe creştinii de alte confesiuni, dar nu doar pe ei. Desigur, pentru mulţi contemporani Papa Ioan Paul al II-lea a contribuit decisiv la prăbuşirea Zidului Berlinului şi a imperiului comunist. El nu a fost numai un papă global, mediatic, ci şi profund european: al unei Europe lărgite, care nu putea să ţină la extremităţile sale ţările din Estul Europei şi cultura acestor popoare. Şi în acest sens s-a interesat de multe ori de România, iar când s-a instaurat libertatea, a ales ca primă vizită o ţară cu populaţie preponderent ortodoxă.

Dar nu numai atât. Cu siguranţă, Papa Ioan Paul al II-lea va intra în registrele istoriei ca un om care a schimbat faţa Bisericii Catolice. El voia să facă această faţă mai strălucitoare, mai convingătoare – nu pentru a o vinde mai bine, ci pentru că era convins că credinţa în Cristos este un bine pentru omenire în general.

Încă de la începutul pontificatului său, el s-a prezentat lumii cu două imperative impetuoase şi tunătoare: Nu vă temeţi! Deschideţi larg porţile lui Cristos!, cuvinte proclamate, ba chiar strigate, adresate lumii în care omul se teme de om, îi este teamă de viaţă şi de moarte, frică de propriile sale invenţii care îl pot distruge. Criza nu poate fi depăşită decât revenind la Cristos, iubind şi rugându-ne Mântuitorului omului.

În momentul căderii Zidului Berlinului, începea un nou sezon al diplomaţiei pontificale. Fără cele două blocuri ca referinţă, Ioan Paul al II-lea a lucrat pentru a restabili respiraţia şi vigoarea în partea de est a Europei, astfel încât să poată respira cu doi plămâni.

Cu ocazia vizitei istorice în ţara noastră, din 7-9 mai 1999, Sfântul Ioan Paul al II-lea lansa o mare provocare:

„Voi, care v-aţi eliberat din coşmarul dictaturii comuniste, nu vă lăsaţi înşelaţi de visele amăgitoare şi periculoase ale consumismului. Şi ele ucid viitorul. Isus vă face să visaţi o Românie nouă, un pământ unde Orientul şi Occidentul se pot întâlni cu sentimente de fraternitate. Această Românie este încredinţată mâinilor voastre. Construiţi-o împreună, cu mult curaj!”

Fostul purtător de cuvânt al lui Ioan Paul al II-lea, Navarro Valls, a spus că va dura cel puţin cincizeci de ani pentru a înţelege pe deplin pontificatul său. De aceea, nici acest „dublu omagiu” nu are pretenţia să epuizeze toată bogăţia mesajelor transmise de papa către România şi cum s-au răsfrânt şi asupra Diecezei de Iaşi în timpul păstoririi episcopului emerit Petru.

Cu toţi preoţii şi credincioşii am fost martori la o creştere frumoasă a comunităţilor din Dieceza de Iaşi, şi îi aducem mulţumire Domnului că am avut parte de un Păstor care a fost pe lungimea de undă a noilor „semne ale timpului”, iar la aceste frumoase aniversări multiple dorim episcopului Petru bucuria legitimă a unui mandat de păstor împlinit şi ani binecuvântaţi sub ocrotirea preacuratei Fecioare Maria şi a sfântului Iosif, care au străjuit blazonul episcopal.

† Aurel Percă

Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Dragi prieteni,

Azi, 1 iunie, se împlinește un an de când Papa Francisc a vizitat orașul nostru Iași! Cu această ocazie aș dori să vă prezint o carte apărută la Editura Sapientia, dedicată acestui eveniment istoric: „Să mergem împreună!”. Papa Francisc la Iași. 1 iunie 2019.

Răsfoind pagină cu pagină această carte vom putea retrăi fiecare moment al vizitei Suveranului Pontif în cetatea Iașiului grație fotografiilor realizate cu mult profesionalism de dl Adrian Cuba, fotograf oficial al vizitei Papei la Iași. Valoarea acestor fotografii a fost sporită de măiestria dnei Ligia-Magda Sficlea, prof. la Universitatea de Arte din Iași, care pe lângă designul deosebit de frumos al cărții, a însoțit fiecare fotografie cu o explicație ce ne ajută să înțelegem mai bine momentul imortalizat de respectiva fotografie. De asemenea, a inserat la locul potrivit și fragmente din mărturiile date de participanți, precum și discursurile Sfântului Părinte.

În prefața cărții, ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit de București, sufletul acestui proiect editorial, afirmă pe bună dreptate că „o fotografie spune mai mult decât o mie de cuvinte”. Prin urmare, „imaginile din prezentul album surprind imaginea unui Papă care a descoperit o lume deosebit de primitoare, de la copii la adulți, de la bolnavi până la oamenii «curioși» veniți la Iași pentru a vedea pentru prima oară în istoria orașului pe urmașul Sfântului Petru la cârma Bisericii”.

Vă invit, așadar, să răsfoim acest volum fotografic și să ne reîmprospătăm amintirile despre vizita istorică făcute de Suveranul Pontif în cetatea Iașiului. Înainte de aceasta, vă rog să-mi permiteți o mărturie personală.

1 iunie 2019. În catedrala „Sfânta Fecioară Maria Regină” și de-a lungul străzilor până în piața Palatului Culturii, zeci de mii de credincioși cu fețe bucuroase îl îmbrățișează cu privirea pe Sfântul Părinte și strigă din adâncul inimii „Viva il Papa!” Pentru că am fost implicat în realizarea lor, îmi place să observ la toți participanții șepcile și eșarfele colorate în alb, galben sau albastru, și stegulețele cu logoul vizitei, cu stema Sfântului Scaun și cu tricolorul românesc.

Lumina soarelui, fețele radioase de bucurie, rugăciunea și cântarea ce se înălțau de pe buzele tuturor celor de față au creat o atmosferă de sărbătoare unică. Pentru pregătirea acestei întâlniri s-a lucrat mult și s-au implicat multe persoane. Când totul părea gata, a apărut și un suspans, aș putea spune chiar o provocare a credinței: prognoza meteo pentru ziua de 1 iunie 2019 care anunța ploaie. În cursul dimineții mă aflam la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași. Priveam pe fereastră și vedeam cum nori negri se adună pe cer. Mă întrebam: oare cei invitați vor mai veni la sărbătoare? Nu se vor speria de ploaie? Nu ar fi păcat dacă ploaia ne-ar lua „caimacul” sărbătorii? Mi-am luat umbrela și am pornit din Copou spre Palatul Culturii. M-am bucurat să văd că credincioșii nu s-au speriat de ploaie, ci au înfruntat cu curaj ploaia torențială ce s-a revărsat asupra Iașiului în vremea amiezii. Dar curajul lor a fost răsplătit de un fapt ce poate fi considerat miraculos. Când avionul în care se afla Sfântul Părinte a aterizat pe aeroportul din Iași, norii au început să se îndepărteze și să facă loc soarelui. Pe măsură ce Papa Francisc se apropia de catedrală, soarele lumina tot mai puternic, iar atunci când a urcat pe scena din fața Palatului Culturii, norii și ploaia erau doar o amintire.

Atenția tuturor era îndreptată acum spre Sfântul Părinte. Urmăream cu o curiozitate de copil gesturile cu care îi saluta pe cei prezenți. Părea că îi cunoștea pe toți. Cu un an înainte, împlinind 25 de ani de la hirotonirea preoțească, am avut bucuria de a participa împreună cu colegii mei la sfânta Liturghie prezidată de Sfântul Părinte în Casa „Sfânta Marta” din Vatican. După Liturghie am putut să-i strâng mâna și să-i simt privirea caldă, prietenească. I-am spus că îl așteptăm să ne viziteze țara, îl așteptăm la Iași. Acum eram deosebit de bucuros că Papa Francisc ne-a întors vizita. Îl priveam cu admirație din fața scenei amenajată pentru celebrarea liturgică din fața Palatului Culturii. Cunoșteam programul celebrării, însă așteptam nerăbdător cuvântul său pentru noi, cei din Iași. E adevărat că unii ar fi dorit ca Papa să celebreze o sfântă Liturghie și aici, așa cum se stabilise pentru București, Ciuc Șumuleu și Blaj. Însă programul vizitei Papei prevedea ca la Iași să fie o „întâlnire mariană cu tinerii și familiile”. Eram convins că această celebrare îi va da Sfântului Părinte ocazia să vorbească mai mult. Și așa a fost!

„Aici, împreună cu voi, se simte căldura de a fi în familie, înconjurați de cei mici și de cei mari. Este ușor, văzându-vă și auzindu-vă, să te simți acasă. Papa se simte acasă între voi”. Sunt cuvintele cu care Sfântul Părinte și-a început discursul. Toți cei din fața Palatului Culturii și de pe străzile adiacente ne simțeam ca o familie, adunați în jurul Urmașului sfântului Petru, venit la noi să ne întărească în credință. Îi ascultam cuvintele, ideile frumoase, aplicațiile concrete la situația noastră… Ne cunoștea bine, știa ce avem nevoie, ce trebuie să facem pentru a trăi ca o familie unită, împlinită, încrezătoare în viitor: „odată ce crești, să nu uiți de mama ta și de bunica ta și de acea credință simplă și robustă care le caracteriza și le dădea putere și perseverență pentru a merge mai departe, fără a se descuraja”… Deodată, Papa se oprește din discursul său și spune că, în timp ce îi saluta pe credincioși din papamobil, a văzut ceva ce l-a impresionat. A văzut o bunică ce ținea în brațe un copil iar la trecerea sa l-a ridicat mai sus pentru a-l binecuvânta: „Era o bătrână, destul de bătrână, bunică. În brațe avea nepotul de două luni mai mult sau mai puțin, nu mai mult. Când am trecut mi l-a arătat. Zâmbea, și zâmbea cu un zâmbet de complicitate, ca și cum mi-ar spune: «Uite, acum eu pot să visez!». Pe moment, m-am emoționat și n-am avut curajul să merg și s-o aduc aici în față. Pentru aceasta povestesc asta. Bunicii visează când nepoții merg înainte, iar nepoții au curaj când iau rădăcinile de la bunici”.

Cu acest exemplu, discursul Sfântului Părinte a prins viață. Am înțeles atunci mai bine. Papa nu a venit la noi doar ca să ne viziteze, ci ca să trăiască cu noi, în mijlocul nostru, ca un tată, ca un învățător, să ne arate că și cele mai mici lucruri, pe care noi le considerăm nesemnificative sau mai puțin valoroase, își au rolul și importanța lor. Bunicii și nepoții… Bunicii visează și nepoții au curaj să meargă înainte… Și noi credeam că noi, cei dintre bunici și nepoți, care acum ne credem mari, plini de putere, suntem cei care contăm…

Mulțumim, Sfinte Părinte, pentru această lecție! Noi nu am exista dacă nu am avea rădăcinile de la bunici și nici nu am avea viitor dacă nepoții nu ar avea curaj!

1 iunie 2020. A trecut un an de la vizita Papei Francisc. Ce s-a schimbat? Dintr-un punct de vedere, multe! Oamenii nu se mai adună pe stradă, în piețe. Stau în casă, iar când ies pe stradă merg câte unu, la distanță de ceilalți. Nu mai poartă șepci și eșarfe, ci măști și mănuși. Bunicii și nepoții sunt cei mai vulnerabili, de aceea trebuie să rămână în casă, ori să iasă între anumite ore. Nu ne mai dăm mâna, nu ne mai întâlnim decât online… Ce s-a schimbat în decurs de un an? Se pare că un virus a spulberat visele bunicilor și a slăbit curajul nepoților. A produs „distanțarea socială”, separarea unora de alții, neîncrederea în cel cu care te întâlnești…

Totuși, nu trebuie să ne descurajăm. Nu trebuie să lăsăm să se șteargă „cărarea dintre vecin și vecin”, care ar fi semnul că sfârșitul lumii este aproape. Dacă vrem să avem viitor, trebuie să-i facem pe bunicii noștri să viseze din nou și să le redăm nepoților curajul de a merge înainte. Pentru aceasta să medităm la cuvintele Sfântului Părinte: „Dumnezeu ne iubește cu iubire de Tată: fiecare viață, fiecare dintre noi îi aparține… Cel rău divizează, dispersează, separă și creează discordie, seamănă neîncredere. Vrea să trăim «distanți» de ceilalți și de noi înșine. Duhul Sfânt, dimpotrivă, ne amintește că nu suntem ființe anonime, abstracte, ființe fără chip, fără istorie, fără identitate… Există o rețea spirituală foarte puternică care ne unește, ne «conectează», ne susține și care este mai puternică decât orice alt tip de conexiune. Sunt rădăcinile noastre: conștiința că aparținem unii altora, că viața fiecăruia este ancorată în viața celorlalți… Toți înflorim când ne simțim iubiți”.

Mulțumim, Sfinte Părinte, și pentru această lecție!

Pr. dr. Ștefan Lupu

https://www.facebook.com/librariasapientia.ro/videos/754019895406468/

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Dănuț Doboș, coordonator, Tasso din Savona – „Sfântul de la Răchiteni”, Iași 2020, 127 p., 14×20, ISBN 973-606-578-400-0, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Tasso din Savona – „Sfântul de la Răchiteni”, scrisă sub coordonarea dlui dr. Dănuț Doboș. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 127 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

Cu prilejul realizării, în anul 1999, a primei lucrări monografice dedicate localităţii Răchiteni, am fost surprins să descopăr o figură cu totul şi cu totul aparte în rândurile misionarilor franciscani italieni din Moldova – aceea a preotului Anton Francisc Tasso din Savona. Istoria Bisericii noastre locale este plină de personalităţi ilustre de misionari franciscani, intraţi de mult în conştiinţa istorică a catolicilor din Moldova, printre care s-au numărat prefecţii şi vizitatorii apostolici, preoţii cărturari şi mulţi alţii. Cu toţii s-au impus în conştiinţa contemporanilor ca preoţi plini de zel şi de harul lui Dumnezeu şi eroi ai credinţei catolice de-a lungul timpului, în mult zbuciumata istorie a Moldovei secolelor XV-XIX.

Despre un singur preot există însă mărturia faptului că a murit „în faimă de sfinţenie”, şi anume misionarul Francisc Anton Tasso din Savona, paroh de Răchiteni în perioada 1763-1765. Proiectul iniţiat de Preasfinţitul Petru Gherghel privind restaurarea catedralei „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi a readus în actualitate chestiunea unor săpături arheologice de anvergură în interiorul acesteia, precum şi speranţa descoperirii rămăşiţelor pământeşti ale părintelui Tasso, strămutate de la Răchiteni la Iaşi în anul 1813.

În august 2015, cu prilejul unei discuţii purtate la Răchiteni cu părintele paroh Marian Fechetă, în cadrul lansării monografiei Răchiteni. Şase veacuri de prezenţă catolică pe Valea Siretului, am propus pentru prima dată ideea aducerii la Răchiteni a osemintelor părintelui Tasso. Până la retragerea sa la pensie, în anul 2017, părintele Marian Fechetă a susţinut intens ideea readucerii la Răchiteni a osemintelor. La această propunere s-au asociat apoi preoţii Ieronim Iacob, Iosif Răchiteanu, Iosif Doboş, Marian Dascălu, originari din Răchiteni, membrii corpului didactic de la Şcoala Generală Răchiteni, dintre amintesc în mod deosebit pe prof. Cristiana Ghercă, precum şi alţi răchiteneni cu funcţii de răspundere la Primăria Răchiteni.

După preluarea păstoririi Parohiei Răchiteni, părintele paroh Inocenţiu Arcana a îmbrăţişat cu entuziasm acest proiect pe care astăzi îl vede încununat prin aducerea acasă a unei părţi din osemintele părintelui Tasso şi aşezarea acestora la loc de cinste în altarul instalat cu acest prilej în biserica „Sfântul Anton de Padova”.

Aş dori să evidenţiez în acest context meritul domnului primar al comunei Răchiteni, Petre Doboş, care a preluat, la începutul anului 2017, această idee şi pe care a susţinut-o pe parcursul acestui an, inclusiv prin depunerea unei cereri în acest sens la conducerea Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi. Totodată, se cuvine subliniat faptul că Primăria Răchiteni, cu aprobarea Consiliului Local, a fost principalul sponsor al lucrărilor de amenajare a altarului Tasso, precum şi al prezentei lucrări monografice.

Doresc să adresez alese mulţumiri părintelui paroh Inocenţiu Arcana, domnului primar Petre Doboş, consilierilor locali, preoţilor originari din Răchiteni – Mons. Ieronim Iacob, pr. Iosif Răchiteanu, pr. Marian Dascălu, doamnei profesor Cristina Ghercă, părintelui Alois Moraru, domnului Mihai Iacob şi doamnei Stela Cheptea, pentru implicarea în reuşita acestui proiect de suflet pentru catolicii din Răchiteni.

Recunoştinţă şi gratitudine de asemenea părintelui Mihai Budău şi Excelenţei Sale Iosif Păuleţ pentru aprobarea iniţială acordată demersurilor de readucere la Răchiteni a unei părţi din osemintele părintelui Francisc Anton Tasso.

Dănuţ Doboş

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Dragi prieteni,

Aș dori să vă prezint astăzi o nouă carte apărută la Editura Sapientia. Este vorba de Biserica și școala, din istoria învățământului catolic în România. Acest volum oferă publicului larg rezultatul cercetărilor istorice realizate de dl. Dănuț Doboș, pr. Petru Ciobanu și, de pie memorie, pr. Iosif Gabor, și urma să fie prezentat la București cu ocazia aniversării înființării Arhidiecezei de București, 27 aprilie 1883. Într-adevăr, cu această ocazie era pregătit și un simpozion în cadrul căruia să fie evidențiată implicarea Bisericii Catolice din România în educarea copiilor și tinerilor, prin înființarea și susținerea școlilor catolice. Din păcate, situația de urgență în care ne aflăm, din cauza corona-virusului, nu a permis ținerea acestui simpozion. Totuși, aș dori în cele ce urmează să vă prezint câteva aspecte pe care eu le consider valoroase și fac atractivă lectura acestei cărți.

Mai întâi tema: Biserica și școala. Trăim un timp când accesul în biserici și școli este oprit de pericolul pandemiei. Cred că această lipsă a frecventării bisericilor și a școlilor ne ajută să înțelegem mai bine importanța lor pentru viața noastră umană și creștină. De această importanță au fost convinși și păstorii Bisericii Roman-Catolice din Dieceza de Iași și Arhidieceza de București, care s-au străduit să le ofere credincioșilor, pe lângă educația religioasă din biserici, și o educație culturală în școlile pe care le-au înființat în vremuri grele și cu mari eforturi. Pentru noi, cei de astăzi, care ne bucurăm de roadele muncii lor, este o datorie de conștiință să cunoaștem cine au fost și cum au reușit să dezvolte operele sociale, caritative și educative pe aceste meleaguri.

De aceea, consider că trebuie să apreciem efortul făcut de cei trei cercetători, autori ai acestui volum, pentru a ne pune la dispoziție informații despre școlile înființate pe teritoriul Diecezei de Iași și al Arhidiecezei de București, la care se adaugă și cele aflate acum pe teritoriul Diecezei de Chișinău (Republica Moldova).

Dl. Dr. Dănuț Doboș, membru al Departamentului de Cercetare Istorică „Anton Durcovici” al Episcopiei Romano-Catolice de Iași, este cunoscut cititorilor noștri prin numeroasele lucrări istorice publicate, dar și recunoscut pentru tenacitatea și competența muncii sale de istoric. Cât privește cercetarea operelor sociale dezvoltate în Dieceza de Iași, dl. Doboș publicase deja un volum în anul 2002 (Biserica și școala, Presa Bună). Însă în volumul de față a extins cercetarea și la Arhidieceza de București, date fiind strânsele relații dintre cele două dieceze romano-catolice. Pr. dr. Petru Ciobanu, este un astru apărut recent pe bolta cercetării istorice catolice din România și Republica Moldova, el fiind preot al Diecezei de Chișinău și de câteva luni promovat doctor în istorie al Universității din Chișinău. Prin studiul său ne aduce la lumină operele sociale dezvoltate de Biserica Romano-Catolică în Moldova dintre Prut și Nistru. Pr. Iosif Gabor, trecut la Domnul în anul 1988, a fost un ilustru continuator al istoricilor din perioada dintre cele două războaie mondiale care s-au aplecat asupra trecutului Bisericii Catolice în România: Carol Auner, Ioan Ferenț, Ioan Mărtinaș. Deși arestat și apoi mereu supravegheat de Securitate, el a dăruit timp din viața sa pentru a cerceta arhivele bisericești și statale. Rezultatele cercetării sale sunt adunate în peste o sută de volume, pe care, el din modestie, dar și precauție, nu a voit să le publice în timpul vieții sale. În volumul de față este publicat studiul său despre istoria Seminarului „Sfântul Duh” și a școlilor catolice din București.

Așadar, cartea Biserica și școala, din istoria învățământului catolic în România, urma să fie prezentată cu ocazia împlinirii a 137 de ani de la înființarea Arhidiecezei de București (1883), 204 ani de la deschiderea primei școli catolice în București (1816) și a 150 de ani de la înființarea Seminarului arhidiecezan „Sfântul Duh” din București (1870). ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit de București, în prefața cărții, consideră acest volum drept un „omagiu adus preoților călugări redemptoriști – care, cu două veacuri în urmă, au pus în București bazele unui sistem școlar catolic, continuat și dezvoltat apoi de preoții pasioniști, iar în secolul al XX-lea, de cei indigeni, diecezani –, precum și preoților franciscani conventuali care au avut o contribuție similară în Moldova”.

Dorința autorului, dr. Dănuț Doboș, a fost să arate importanța școlilor catolice pentru dezvoltarea învățământului românesc modern. Historia magistra vitae, istoria este învățătoarea vieții. Astfel, dacă privim în istoria principatelor românești Moldova și Valahia, observăm că prima școală înființată la Iași a fost în anul 1700, sub conducerea călugărilor iezuiți, ea dăinuind până la desființarea ordinului în 1773. La București, prima școală catolică a fost deschisă în anul 1816. În sprijinul păstorilor acestor două dieceze romano-catolice, pentru susținerea și dezvoltarea școlilor catolice, au venit diferite ordine călugărești, dintre care amintim: Societatea lui Isus, Frații Minori Conventuali, Pasioniștii, Redemptoriștii, Damele Engleze (actuala Congregatio Jesu), Notre Dame de Sion și Frații Școlilor Creștine. În studiul său, autorul ilustrează, cu o bogăție de informații, dezvoltarea învățământului catolic în ambele dieceze, prezentând, pe baza documentelor de arhivă, numeroasele școli construite și la care aveau acces nu doar copiii și tinerii catolici, ci și ortodocși, protestanți, evrei ș.a. Deci școlile erau deschise tuturor și ofereau educație de înaltă calitate, după modelul occidental, de unde proveneau respectivele congregații călugărești. Sigur, autorul notează și încercările, conflictele, piedicile peste care au trebuit să treacă școlile catolice în acest timp.

Un punct de apogeu pe care l-a atins învățământul catolic în România a fost înființarea celor două seminarii pentru formarea preoților în Arhidieceza de București (1870) și Dieceza de Iași (1886). Eforturile depuse de păstorii ambelor dieceze, pentru deschiderea acestor seminarii care au contribuit la formarea unui cler indigen, sunt bine documentate de pr. Iosif Gabor, pentru București, și Dănuț Doboș, pentru Iași.

Cercetarea istoricilor noștri cu privire la învățământul catolic în cele două dieceze se oprește la anul 1948, când regimul comunist instaurat în România a închis școlile catolice și a interzis congregațiile călugărești. Ce-ar fi fost cu învățământul catolic în România dacă nu venea acest regim? Ne putem doar imagina. Oricum, ÎPS Aurel Percă, în prefață, speră ca această „lucrare să ofere și un impuls deosebit în susținerea eforturilor pe care le face Biserica pentru a-și revendica dreptul să aibă pe mai departe școli proprii în vederea educării tinerelor generații”. Fundamentul acestei speranțe se regăsește în cuvintele pe care preotul Iosif Pal le spunea în 1942: „Dacă Biserica este cel dintâi și cel mai puternic factor de civilizație și de cultură al unui popor, apoi școala, ca fiică a Bisericii, cu tot dreptul își revendică locul al doilea. Pe când Biserica formează mintea și sufletul în cele spirituale, ca să conducă națiunile la adevărata lor fericire vremelnică și veșnică, prin cunoașterea adevărată a ființei lor proprii în raport desăvârșit cu Creatorul și cu aspirațiile firești ale omenirii, școala înzestrează mintea cu cunoștințele pozitive, venind în ajutorul Bisericii spre a completa educațiunea și instrucțiunea în cele materiale ale indivizilor, formând caractere bune și luminate, adică oameni de moravuri bune și cetățeni conștiincioși ai patriei”.

Iar mie nu-mi rămâne decât să vă doresc o lectură plăcută!

https://www.facebook.com/librariasapientia.ro/videos/1526245507552374/

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Dănuţ Doboş, Petru Ciobanu, (+) Iosif Gabor, Biserica şi şcoala: din istoria învăţământului catolic în România, Iași 2020, 461 p., 14×20, 978-606-578-391-1, 35 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Biserica şi şcoala: din istoria învăţământului catolic în România, scrisă de Dănuţ Doboş, Petru Ciobanu, (+) Iosif Gabor. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 14×20, are 461 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 35 lei.

A trecut aproape neobservat, în anul 2016, jubileul de 200 de ani al Şcolii primare parohiale catolice din Bucureşti, prima şcoală publică din Vechiul Regat, urmată, la un an, de Şcoala primară parohială din Iaşi.

Despre şcoala de la Iaşi şi, în general, despre învăţământul catolic din Moldova în secolul al XIX-lea am putut afla lucruri interesante din volumul Biserica şi şcoala, apărut la Editura „Presa Bună” în anul 2002.

Iată că autorul, domnul Dănuţ Doboş, istoric şi cercetător al arhivelor bisericeşti, ne face o surpriză plăcută prin reeditarea volumului Biserica şi şcoala, căruia i-a adăugat un capitol amplu, dedicat şcolilor catolice din Valahia, de pe teritoriul Arhidiecezei de Bucureşti, în secolul al XIX-lea, precum şi un capitol dedicat şcolilor din Basarabia în perioada interbelică, autor pr. dr. Petru Ciobanu. Totodată, volumul conţine şi alte valoroase studii, de dinainte de 1989, dedicate Seminarului „Sfântul Duh” şi şcolilor catolice din Bucureşti, elaborate de preotul cercetător Iosif Gabor. „Dacă Biserica – scria în anul 1942 preotul franciscan Iosif M. Pal – este cel dintâi şi cel mai puternic factor de civilizaţie şi de cultură al unui popor, apoi şcoala, ca fiică a Bisericii, cu tot dreptul îşi revendică locul al doilea”.

Volumul coordonat de Dănuţ Doboş este totodată un omagiu adus preoţilor călugări redemptorişti (liguoriani) – care, cu două veacuri în urmă, au pus în Bucureşti bazele unui sistem şcolar catolic, continuat şi dezvoltat apoi de preoţii pasionişti, iar în secolul al XX-lea, de cei indigeni, diecezani –, precum şi preoţilor franciscani conventuali care au avut o contribuţie similară în Moldova.

Orice sinteză serioasă a învăţământului românesc în capitala României va trebui să menţioneze în detaliu şcoala parohială fondată acum două veacuri, gimnaziile şi liceele „Sfântul Andrei” şi „Sfântul Iosif”, şcolile de fete patronate de congregaţiile „Sfânta Maria” („Damele Engleze” – actuala Congregatio Jesu) şi „Notre Dame de Sion”, şi mai ales Seminarul şi Academia Teologică „Sfântul Duh”, de la a căror fondare se împlinesc anul acesta 150 de ani.

Sute de personalităţi ecleziastice şi laice au contribuit la dezvoltarea şi renumele şcolilor noastre catolice, printre care s-au numărat episcopii Angelo Parsi şi Iosif Anton Pluym, arhiepiscopii Ignazio Felice Paoli, Raymund Netzhammer şi Alexandru Theodor Cisar, şi nu în cele din urmă arhiepiscopul emerit Ioan Robu, care după 1989 a reînfiinţat la Bucureşti institute catolice liceale şi universitare. Deţinem, aşadar, un tezaur spiritual, o moştenire istorică ce ne îndreptăţeşte să fim mândri şi care trebuie să constituie un îndemn pentru generaţiile actuale şi viitoare să continue tradiţiile şcolii catolice, factor important pentru evanghelizare.

Îi felicităm pe autori pentru efortul depus în realizarea acestei lucrări istoriografice importante, care ne ajută să facem o incursiune şi în momentele de glorie ale învăţământului catolic din Arhidieceza de Bucureşti, prin capitolul special adăugat, şi întrucât historia magistra vitae est, sperăm ca lucrarea să ofere şi un impuls deosebit în susţinerea eforturilor pe care le face Biserica pentru a-şi revendica dreptul să aibă pe mai departe şcoli proprii în vederea educării tinerelor generaţii.

+ Aurel Percă

Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Adrian Cuba, Fotografii – „Să mergem împreună!”: Papa Francisc la Iaşi, 1 iunie 2019, Iași 2019, 140 p., 22×28, ISBN 978-606-578-386-7.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea „Să mergem împreună!”: Papa Francisc la Iaşi, 1 iunie 2019. Fotografii. Volumul, coordonat de ÎPS Aurel Percă, oferă cititorului o retrospectivă a vizitei Sfântului Părinte Papa Francisc la Iași, 1 iunie 2019, pe baza fotografiilor realizate cu multă măiestrie de dl Adrian Cuba, fotograf oficial în timpul vizitei, și organizate grafic după proiectul dnei prof. Ligia-Magda Sficlea. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 22×28, are 140 pagini color şi va putea fi procurată în curând de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara.

„Deosebit de intensă şi sărbătorească a fost întâlnirea cu tinerii şi familiile ţinută la Iaşi, vechi oraş şi important centru cultural, răscruce între Occident şi Orient. Un loc care invită să deschidem drumuri pe care să mergem împreună, în bogăţia diversităţilor, într-o libertate care nu taie rădăcinile, ci extrage din ele în mod creativ. Şi această întâlnire a avut caracter marian şi s-a încheiat cu încredinţarea tinerilor şi familiilor Sfintei Născătoare de Dumnezeu”.

Această declaraţie a Sfântului Părinte Papa Francisc despre şederea sa de câteva ore la Iaşi în după-amiaza zilei de 1 iunie 2019, ne face să ne gândim că s-a simţit foarte bine şi că a avut parte de o experienţă fericită, aşa cum de altfel rezultă din diferite impresii împărtăşite persoanelor care au fost în anturajul său, în timpul acestui moment istoric: un popas minunat, într-o parte a „grădinii Maicii Domnului”.

Imaginile din prezentul album surprind imaginea unui Papă care a descoperit o lume deosebit de primitoare, de la copii până la adulţi, de la bolnavi până la oamenii „curioşi” veniţi la Iaşi pentru a vedea pentru prima oară în istoria oraşului pe urmaşul Sfântului Petru la cârma Bisericii. Se afirmă că „o fotografie spune mai mult decât o mie de cuvinte”: dacă am vrea să facem un comentariu la fiecare fotografie din prezentul album suntem îndreptăţiţi să spunem că este adevărat ceea ce spune acest dicton. Dacă privim cu atenţie diferitele momente surprinse cu multă măiestrie de fotograful ieşean Adrian Cuba, fiecare imagine spune mai mult decât ceea ce arată sau a putut surprinde ochiul emoţionant al fiecărui participant la binecuvântata întâlnire cu Papa Bergolio la Iaşi.

Papa Francisc, ca de altfel şi predecesorii săi, surprinși în milioane de ipostaze de către fotografi, transmite un mesaj fiecărui participant la marile evenimente, nu numai celor din Iași, ci şi tuturor românilor care au avut fericirea să-l vadă „în carne şi oase”: atitudinea de reculegere profundă în rugăciune, bucuria de a strânge sutele de mâini ale bolnavilor şi persoanelor cu dizabilități prezente în Catedrala „Sfânta Maria Regină” din Iaşi sau entuziasmul de care s-a lăsat contaminat pe parcursul drumului spre Piaţa Palatului Culturii, întâlnirea cu tinerii şi familiile prezente la loc vizibil în piaţă, care a caracterizat apoi lungul şi frumosul discurs al Papei presărat cu intervenţii spontane dictate de ceea ce a putut să vadă, apar foarte frumos ilustrate în acest album.

Jurnalistul Maurizio Fontana de la cotidianul oficial al Vaticanului, L’Osservatore Romano, nu a putut să-şi ascundă emoţia despre ceea ce a văzut la Iaşi: „O călătorie densă, cu atâtea întâlniri şi evenimente importante din multe puncte de vedere, a Papei în România, dar momentul cel mai intens, care m-a emoţionat până la lacrimi, a fost în timpul întâlnirii cu familiile la Iaşi în după-amiaza zilei de 1 iunie. Şi în primul rând mărturia acestei familii numeroase, formată din trei generaţii, care l-a mişcat profund pe Papa Francisc, care într-un gest de înaltă gingăşie şi preţuire faţă de familie, a sărutat mâinile celor doi «soţi-bunici», o imagine densă de gingăşie şi frumuseţe deosebită scăldată de lacrimi de fericire pentru acel dar minunat reprezentat de o viaţă dusă împreună în fidelitate şi rodnicie în familie”.

O altă mărturie a jurnalistului despre imaginea care a făcut înconjurul lumii şi a rămas adânc întipărită în inima Suveranului Pontif şi care este ilustrată în mod minunat de arta fotografică: în timp ce Papa se îndrepta cu papamobilul spre locul întâlnirii cu tinerii şi familiile Diecezei de Iaşi, printre steagurile multicolore ale României şi ale Vaticanului şi în unduitul zecilor de mii de braţe ridicate, deodată privirea sa se încrucișează cu cea a unei bătrâne care își arată cu zâmbetul pe buze şi plină de orgoliu sfânt nepoţelul: „Este o clipă, numai o clipă, dar îl emoţionează pe Francisc care rămâne impresionat de acel «zâmbet de complicitate» în care se regăseşte sintetizat unul din conceptele cele mai scumpe lui: acea punte între generaţii, acea legătură preţioasă între rădăcini şi viitor care dă speranţă omenirii şi pentru care «bunicii visează când nepoţii merg înainte, şi nepoţii au curaj când îşi ancorează rădăcinile în bunici»: o faţă a unei bunici ca simbol al întâlnirii cu tinerii: poate să pară un contrasens, pentru noi, dar nu pentru Papa Francisc”.

Oricât am alege cuvintele cele mai semnificative şi frumoase, nu putem descrie măreţia acestor clipe decât contemplând imaginile din acest album, care, într-adevăr, spun mult mai mult decât o mie de cuvinte. Ce să mai spunem despre personalitatea Papei desprinsă din fotografiile selectate pentru acest album, care se suprapun cu milioanele de fotografii de pe toate meridianele pământului care au imortalizat vizitele sale.

Papa Francisc, o personalitate sobră, simplă, dar şi complexă, fascinantă şi serioasă, care vorbeşte şi cu inima atunci când este nevoie, a ştiut parcă să „coboare” la nivelul fiecărei persoane prezentă la binecuvântata întâlnire de la Iaşi. Cine şi-ar fi închipuit că ziua de 1 iunie 2019, care a debutat cu nori groşi pe cer şi cu o ploaie însoţită de grindină, cu câteva ore înainte de sosirea papei la Iaşi, avea să se transforme în cea mai frumoasă zi, nu numai a oraşului, ci şi a întregii Dieceze care a adunat peste 100.000 de participanţi. O zi memorabilă! O zi istorică, la care nimeni nu a visat vreodată, şi totuşi a fost o realitate care cu greu se va uita.

Nici chiar Papa, la distanţă de câteva luni de la memorabila sa prezenţă la Iaşi, nu a uitat momentul întâlnirii cu mulţimea de credincioşi, catolici, ortodocşi sau de alte confesiuni, îndemnându-i „să meargă împreună” pe calea unităţii şi a dragostei creştine.

Vizita Papei Francisc la Iaşi: un eveniment istoric; pentru prima oară un Suveran Pontif a pus piciorul pe plaiurile Moldovei, la Iaşi, unul dintre oraşele cele mai vechi ale României, centrul politic, economic şi cultural cel mai important al acestei provincii.

Dacă am încerca să facem o sinteză a imaginilor oferite de mâna maestră a fotografului care a avut şansa unică să facă parte din suita Papei la Iaşi, am putea să o formulăm în următoarele cuvinte: „bucurie, pace, iubire, speranţă”, o lume venită la Iaşi pentru a sta aproape de Papa, primit şi însoţit în rugăciune de mulţimea de credincioşi, am putea spune Biserica prezentă la Iaşi, care a venit de la mic la mare să-şi întâlnească Părintele.

Cu siguranţă, peste ani, acest album fotografic ne va ajuta să retrăim momentele memorabile ale prezenţei Papei Francisc la Iaşi. Şi credem că ele ne vor ajuta să nu uităm prea curând tot ceea ce ne-a oferit Papa, nu numai la Iaşi, ci în tot timpul călătoriei în ţara noastră.

Mulţumirea noastră se îndreaptă spre fotograful care ne-a pus la dispoziţie fotografiile, domnul Adrian Cuba, precum şi spre cei care au realizat montajul atât de minunat, pentru ca să retrăim în orice clipă cu mândrie importanţa unei vizite, cum spunea cineva dintre cei prezenţi la Iaşi, „dacă Papa a ajuns până aici (la Iaşi) pentru noi, asta înseamnă că orice persoană este importantă”.

Episcop auxiliar Aurel PERCĂ

Coordonatorul Comisiei de pregătire a vizitei papale la Iaşi

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro