Cristos, idealul călugărului. Conferinţe despre viaţa monastică şi religioasă

Columba Marmion, Cristos, idealul călugărului. Conferinţe despre viaţa monastică şi religioasă, Iași 2018, 520 p., 17×24, ISBN 978-606-578-337-9, 40 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea Cristos, idealul călugărului. Conferinţe despre viaţa monastică şi religioasă, scrisă de dom Columba Marmion și tradusă în limba română de pr. dr. Eduard Ferenț. Cartea apare în colecția „Maeștri ai spiritualității”, în formatul 17×24, are 520 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 40 lei. 

Isus Cristos este idealul sublim al oricărei sfinţenii, modelul dumnezeiesc prezentat de Dumnezeu însuşi spre a fi imitat de către aleşii săi. Sfinţenia creştină constă în acceptarea completă şi sinceră a lui Cristos prin credinţă şi în dezvoltarea acestei credinţe prin speranţă şi caritate; ea comportă înrâurirea stabilă şi totală exercitată de Cristos asupra activităţii noastre, graţie influenţei supranaturale a Duhului său. Alfa şi Omega al tuturor operelor noastre, Isus Cristos devine, prin comunicarea propriei sale vieţi, însăşi viaţa sufletelor noastre. „Pentru mine, a trăi este Cristos” (Fil 1,21). Acest lucru am încercat să-l arătăm, în lumina Evangheliei şi a epistolelor sfântului Paul şi ale sfântului Ioan, într-o primă serie de conferinţe, intitulată „Cristos, viaţa sufletului”.

Ca urmare logică, aceste adevăruri dogmatice cereau expunerea concretă a existenţei înseşi a Cuvântului întrupat. Această existenţă s-a revelat privirilor noastre prin stările şi misterele sale, prin actele şi cuvintele sfintei omenităţi a lui Isus. Operele lui Cristos în timpul vieţii sale pământeşti sunt deopotrivă modele de imitat şi izvoare de sfinţenie: din ele iese întotdeauna o putere viguroasă şi eficientă, care vindecă, iluminează şi sfinţeşte pe cei care vin în contact cu misterele lui Isus prin credinţă, cu dorinţă sinceră de a merge pe căile sale. Noi am studiat, în această lumină, Cuvântul întrupat, într-un al doilea volum: „Cristos în misterele sale”.

Dar în afara poruncilor impuse de Cristos discipolilor săi drept condiţie esenţială a mântuirii şi a sfinţeniei, în Evanghelie se află şi sfaturile pe care Cristos le propune acelora care vor să parcurgă urcuşul înălţimilor sublime ale perfecţiunii. „Dacă vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde tot ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” (Mt 19,21).

Acestea nu sunt decât sfaturi, fără îndoială: „Dacă vrei”, spune Învăţătorul. Dar promisiunile strălucite făcute de el acelora care-l urmează arată răsplata pe care el însuşi o ataşează îndeplinirii lor: observarea lor are ca scop o imitare mai completă şi perfectă a Mântuitorului.

Şi aici, Isus Cristos este calea şi modelul. Desăvârşirea religioasă nu este decât cucerirea deplină şi luarea în posesie a sufletului de către exemplul şi doctrina Cuvântului Întrupat.

Acestea sunt ideile pe care am încercat să le expunem în volumul de faţă. În mod constant am plasat sub ochii sufletelor privilegiate, chemate să meargă pe calea sfaturilor evanghelice, chipul dumnezeiesc al lui Cristos: nimic nu este mai eficient decât această contemplaţie pentru a atinge şi a atrage sufletul şi pentru a obţine de la el eforturile necesare ca să rămână credincios unei vocaţii atât de înalte şi atât de bogate în promisiuni veşnice.

Multe pagini interpretează viaţa religioasă după cum o înţelege sfântul Benedict, dar aşa cum se va vedea din abundenţă din cele ce urmează, în ochii Patriarhului monahilor, starea religioasă considerată în ceea ce ea are ca esenţial nu constituie o formă particulară de existenţă la marginea sau lângă creştinism: ea este creştinismul (trăit în plinătatea lui în lumina pură a evangheliei: „Conduşi de evanghelie, să umblăm pe căile lui Cristos”.

Extraordinara fecunditate supranaturală de care a dat dovadă doctrina sa de-a lungul veacurilor nu se explică decât prin caracterul esenţial creştin imprimat de sfântul Benedict întregii sale învăţături.

O simplă privire aruncată asupra Indicelui conferinţelor, plasat la începutul volumului, ne va arăta simplitatea planului adoptat. Prima parte ne prezintă, în linii mari, o expunere generală a ideii şi a instituţiei monastice, aşa cum apar ele acelora care voiesc să treacă pragul mănăstirii. Partea a doua dezvoltă programul pe care trebuie să-l îndeplinească sufletul dornic de a se adapta acestei instituţii, în aşa manieră încât să-i asimileze cu totul spiritul.

Această muncă include un dublu aspect: trebuie să renunţi la creaturi pentru a adera la Cristos; calea îndepărtării şi a dezlipirii de creaturi, astfel acceptată, conduce la viaţa de unire:. „Iată, am părăsit toate pentru a te urma” (Mt 19,27). Aici se află toată substanţa practicii sfaturilor evanghelice, secretul perfecţiunii.

După cum se vede, acest plan reproduce evident planul pe care l-am urmat în cartea „Cristos, viaţa sufletului”. Nu-i nimic surprinzător, deoarece perfecţiunea religioasă este esenţial aceeaşi dezvoltare supranaturală ca şi sfinţenia creştină.

Să dea bunul Dumnezeu ca aceste pagini să servească la înţelegerea mai profundă de către un mare număr de suflete a naturii acestei perfecţiuni la care Dumnezeu invită din plin creştinii; să revigoreze în cât mai mulţi dintre aceştia stima faţă de vocaţia religioasă, stimă pe care timpul nostru uneori o subestimează; să ajute cel puţin pe unii dintre noi, cei aleşi, să redescopere în ei chemarea harului sau să învingă obstacolele ridicate împotriva acesteia de afecţiunile naturale sau de frivolitatea mondenă. Să dea bunul Dumnezeu ca ele, în chip deosebit, să reaprindă fervoarea lor iniţială în unul sau altul dintre cei consacraţi, în care durata drumului le istoveşte probabil perseverenţa; să dobândească celor care sunt credincioşi faţă de voturile lor fermitatea de a continua fără răgaz urcuşul spre virtuţi: să stimuleze, în sfârşit, în cei mai buni dorinţele lor, nicicând satisfăcute, după sfinţenie!

Dom Columba Marmion

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Cristos, viața sufletului. Conferințe spirituale

Dom Columba Marmion, Cristos, viața sufletului. Conferințe spirituale, Iași 2016, 17×24, 486 p., ISBN 978-606-578-283-9, 40 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Cristos, viața sufletului. Conferințe spirituale, scrisă de Dom Columba Marmion și tradusă în limba română de pr. dr. Eduard Ferent. Cartea apare în colecţia „Maeştri ai spiritualităţii”, în format 17×24, are 486 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 40 lei.

 

Conferințele care compun cartea „Cristos, viața sufletului” sunt rodul mai multor ani de reflecție și rugăciune. Ele au fost ținute în împrejurări variate, dar autorul, neavând intenția de a le publica nu le-a formulat niciodată în scris. Unii auditori, crezând că ele ar putea face bine sufletelor, au luat numeroase notițe și au rugat autorul să le permită tipărirea într-o formă care să nu fi fost nedemnă de public.

Prima parte a cărții conține o expunere de ansamblu a economiei planurilor divine: planul urmat de Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pentru a ne face să participăm în Isus Cristos la viața dumnezeiască.

În partea a doua se arată cum poate și trebuie sufletul să se adapteze planului divin pentru a-și asimila viața divină adusă de Cristos. Credința în dumnezeirea lui Isus este prima atitudine a sufletului, iar Botezul, primul sacrament. Se preia de la sfântul Paul doctrina fundamentală conform căreia acest sacrament al inițierii creștine imprimă întregii vieți a discipolului lui Cristos un dublu sens: „Moarte pentru păcat” și „Viață pentru Dumnezeu”. În continuare, se prezintă, cu unele detalii, cum anume acest îndoit caracter trebuie să se regăsească în toată dezvoltarea vieții creștine.

Cele mai multe conferințe conțin materialul mai multor întrețineri; așa se explică amploarea unora dintre ele. În loc să multiplice capitolele, colaboratorul a preferat să grupeze în jurul unui subiect tot ceea ce se raporta acolo la el, pentru a păstra unitatea ideilor.

În vederea folosirii cărții pentru meditație, la începutul fiecărui capitol au fost amplasate scurte rezumate în care cifrele indică principalele diviziuni; cuvintele italice reliefează ideile principale.

În Scrisoarea prezentată în fața acestei ediții, Sanctitatea Sa Papa Benedict al XV-lea binevoiește să recomande difuzarea acestei cărți și să laude în ea:

„o aptitudine aparte de a provoca și de a întreține în inimi flacăra carității divine… de a aprinde în ele ambiția de a-l urma pe Cristos și ardoarea de a trăi din viața Aceluia care a fost stabilit de Dumnezeu însuși drept înțelepciunea, dreptatea, sfințenia și răscumpărarea noastră”.

Dom Columba Marimon

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Cristos idealul preotului

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Cristos idealul preotului, scrisă de Dom Columba Marmion, tradusă în limba română de pr. dr. Eduard Ferenț. Cartea apare în colecţia „Maeştri ai spiritualităţii”, în format 17×24, are 378 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 30 lei.

La 6 martie 1918, la câteva luni după apariţia cărţii Le Christ, vie de l’âme (Cristos viața sufletului) operă care a avut un atât de mare răsunet, Dom Marmion spunea unuia dintre corespondenţii săi că ansamblul operei sale cuprindea patru volume: Le Christ notre vie (Cristos viața noastră), Les mystères du Christ (Misterele lui Cristos), Ascèse bénédictine (Asceză benedictină) şi Sacerdos alter Christus (Preotul alt Cristos).

Le Christ dans ses mystèrs (Cristos în misterele sale) avea să apară în 1919 şi, la puţin timp după publicarea cărţii Le Christ, idéal du moine (Cristos, idealul călugărului) (septembrie 1922), la 30 ianuarie 1923, abatele de Maredsous era chemat la Domnul. Lipsea celebrei trilogii încoronarea ei, partea mesajului celui mai important după Le Christ, vie de l’âme, aceea pe care Dom Marmion o destina preoţilor.

Această „întrerupere” avea să se prelungească mai mulţi ani. De ce? Subsemnatul acestei prefeţe datorează cititorului o explicaţie.

Se ştie că Dom Marmion nu a scris în vederea unei publicări. Primele trei volume consacrate lui Cristos au fost editate de unul dintre călugării săi, cu ajutorul notelor luate de discipolii care l-au ascultat. Din această masă de documente, editorul a putut degaja o expunere doctrinală şi ascetică de o mare coeziune.

Această muncă delicată a fost întreprinsă cu încurajarea lui Dom Marmion, sub conducerea şi controlul său. Nu este pagină care să nu-i fi fost supusă, nu este pagină care să nu fi fost revizuită de el, uneori cu condeiul în mână, corijând pe ici-colo, adăugând un text biblic, patristic sau liturgic care sublinia mai mult gândirea sa.

Această revizuire constantă şi totală a constituit pentru editor nu numai o garanţie de prim ordin, dar ea i-a permis lui Dom Marmion să dea operei sale un caracter indiscutabil autentic.

După moartea sa, s-au găsit în dosarele sale numeroase note autografe despre preoţia şi sfinţenia preotului, care i-au servit pentru a pregăti conferinţele sale spirituale. Din aceste materiale, adunate de-a lungul a treizeci de ani, era fără îndoială posibil să se scoată o operă suficient de ordonată şi de omogenă. Din nefericire, această muncă nu va mai putea fi supusă controlului învăţătorului: nicio revizuire, nicio aprobare nu vor mai surveni ca să-i garanteze valoarea.

De aici – se va înţelege uşor – s-a ivit în mintea editorului un scrupul care a devenit puţin câte puţin invincibil şi care, până în ultimii ani, a paralizat orice tentativă de realizare.

Numai recent s-a prezentat o ocazie de a întreprinde munca în condiţii neaşteptate, nespus de favorabile. Un discipol de-al abatelui Marmion, Dom Ryelandt, discipol vechi, care a fost auditor timp de mai mulţi ani al conferinţelor învăţătorului, a fost eliberat de importante și absorbitoare funcţii. Cu o nespusă bunăvointă, căreia toţi cititorii îi vor fi recunoscători, s-a decis să ne transmită ajutorul preţios al unei cunoaşteri aprofundate a învăţăturii lui Dom Marmion. O colaborare chibzuită şi continuă a permis să ofere publicului, cu cea mai posibilă rigoare, o sinteză a doctrinei sacerdotale, vrednică de învăţătorul nostru și de el.

Nu va fi lipsit de interes, credem noi, să dăm câteva detalii despre ministerul lui Dom Marmion desfăşurat în preajma clerului.

El iubea în chip deosebit această formă de apostolat, deoarece se adresa „prietenilor” lui Isus, asociaţi de dumnezeiescul lor Învăţător operei sale răscumpărătoare. El repeta cu plăcere, vorbind despre predicile sale, că ele „aşteptau multiplicatori”.

Providenţa îl pregătise pentru această sarcină atât de înaltă. Dom Marmion a cunoscut de aproape viaţa marilor seminarii atât la Dublin, cât și în colegiul irlandez din Roma, unde şi-a încheiat formaţia teologică. Reintrat în Irlanda, după hirotonirea sa în Oraşul Etern în 1881, a fost numit vicar la Dundrum, într-o suburbie a capitalei. Timp de un an, s-a iniţiat acolo în activităţi multiple ale ministeriului pastoral. Arhiepiscopul său i-a încredinţat ulterior catedra de filosofie în seminarul din Clonliffe; el o ocupă timp de patru ani, de-a lungul cărora vede venind spre el mulţi aspiranţi la preoţie, care i-au încredinţat direcţiunea spirituală a sufletelor lor. În acest interval de timp, a avut sarcina pastorală a două comunităţi de călugăriţe şi a oferit ajutoare spirituale deţinuţilor, bărbaţi şi femei, din închisorile din Dublin.

Prin acest contact prelungit cu suflete atât de diferite, cele mai dezavantajate, ca şi cele mai nobile, abatele Marmion pătrundea în ascunzişurile cele mai ascunse ale conştiinţei umane.

El avea 28 de ani, când, bogat deja în experiența sacerdotală a putut, în sfârşit, în 1886, să-şi realizeze aspiraţiile sale spre mănăstire, intrând în abaţia benedictină din Maredsous.

După profesiunea călugărească, ia contact cu parohiile dimprejurul abaţiei şi zelul său arzător a făcut să fie căutat de păstori care au descoperit în el un predicator înnăscut, al cărui cuvânt incorect în franceză, dar original, mişca sufletele. Renumele său se răspândeşte puţin câte puţin. Curând, el inaugurează la Dinant pe Meuse apostolatul său propriu-zis printre preoţi, printr-o serie de reculegeri lunare făcute preoţilor din oraş, între anii 1897-1898.

Dar la Louvain, unde a fost trimis în 1899 şi unde va rămâne zece ani, îşi va desfăşura acest ministeriu pe deplin. În Colegiul Duhului Sfânt – care reunea profesori din facultăţile de teologie şi preoţi tineri, candidaţi la gradele academice –, ca şi în seminarul Leon al XIII-lea, precum şi în seminarul american, el îşi va face cunoscută doctrina sa de-a lungul numeroaselor zile de reculegere şi prin conferinţele periodice. Un nou sunet se făcea auzit în acel mediu universitar: caracterul dogmatic al cuvântului său, convingerea caldă şi suflul vital care însufleţeau conferinţele sale produceau o profundă impresie. Cu repeziciune, Dom Marmion a cucerit stima acelor preoţi, dintre care mulţi l-au ales ca director spiritual. Cel mai ilustru dintre ei va fi Mons. Mercier Désiré-Joseph (1851-1926). Devenit arhiepiscop de Malines şi apoi cardinal, Mgr. Mercier l-a însărcinat pe Dom Marmion să facă instrucţii spirituale cu cei 80 de preoţi din parohiile şi colegiile din Bruxelles (1907-1908). Dar deja Anglia îl reclama, şi-l revendica. Cardinalul Bourne, arhiepiscop de Westminster, şi Mgr. Amigo, episcop de Southwark, au apelat de nenumărate ori la zelul său în favoarea clerului lor.

Acest apostolat, care a fost deosebit de rodnic în timpul acelor ani, se va prelungi până la moartea sa. Seminariile mari din Fournai şi din Nothingham (august-septembrie 1922) vor fi ultimele care vor beneficia de această doctrină în acelaşi timp supranaturală şi atât de umană.

După cum am spus, din toate aceste predici, Dom Marmion a lăsat numeroase note biografice. Uneori redactarea lor este sumar schiţată, dar, de cele mai multe ori, aceste note sunt fragmentare, puţin ordonate, incomplete, scrise currente calamo sau cu vreun creion, ori chiar reduse la câteva linii aruncate rapid pe o foaie de hârtie de agendă. Cu toate acestea, ele sunt acolo, toate, materiale de o înaltă şi bogată doctrină. Ele formează grupul principal şi cel mai autentic al documentaţiei noastre; noi am utilizat mai ales notele de la Louvain (1899-1908), care dau mărturie despre o măiestrie din ce în ce mai sigură de ea însăşi.

Începând din 1909, documentaţia este mai puţin abundentă. Aceasta se explică prin faptul că, la acea dată, Dom Marmion, ales abate de Maredsous, a fost absorbit din ce în ce mai mult de îndatoririle oficiului său. El este, de altfel, în această epocă, în toată maturitatea talentului său și în deplina posesie a doctrinei sale. Dotat cu o remarcabilă memorie, el trăia din bogăţia cunoştinţelor acumulate. Pentru această ultimă perioadă, avem o altă sursă de materiale: aceea a notelor luate de auditoriul său sârguincios de-a lungul instrucţiilor spirituale transmise preoţilor evocaţi mai sus. Printre ele, de o inestimabilă valoare este textul a două cursuri complete de exerciţii spirituale: acelea din 1919, exerciţii ţinute călugărilor întorşi din război, şi acelea ţinute seminariştilor din Tournai; ambele cursuri sunt de o înaltă gândire teologică şi de o experiență pastorală matură.

Din aceste documente multiple, variate, de dată şi valoare diverse, în care se întâlnesc repetări inevitabile, trebuia, printr-o alegere atentă şi chibzuită, să se constituie un singur ansamblu inedit, în acelaşi timp coerent şi complet.

Planul dat de Dom Marmion în Scrisoarea din 25 septembrie 1918 este prea sumar pentru a vedea altceva decât o idee foarte generală a cărţii, deşi locul pe care el îl dă acolo sacrificiului Liturghiei este subiectul semnificativ al gândirii sale.

Bogăţia documentaţiei, ca şi dorinţa de a nu pierde asemenea comori ne-au condus la distribuirea întregii doctrine într-un cadru simplu, logic, adaptat amplorii vieţii sacerdotale. Orice altă aranjare ne-ar fi împiedicat să grupăm într-o sinteză unică cvasi-totalitatea numeroaselor şi preţioaselor elemente pe care ni le lăsase Dom Marmion. El însuşi ar fi subscris, desigur, la acest mod de acţiona, care ne aminteşte de planurile sale din Cristos, viaţa sufletului şi din Cristos, idealul călugărului, aprobate odinioară de el. Scopul constant al eforturilor noastre comune a fost – suntem conştienţi de aceasta – să redăm – substanţa doctrinală marmioniană cât mai curată şi mai integrală în unitatea ei esenţială şi varietatea aspectelor sale.

Să relevăm acum caracteristica doctrinei lui Dom Marmion. În gândirea sa, ecoul aceleia a sfântului Paul, viaţa sacerdotală, ca însăşi viaţa creştină, nu se percepe bine decât atunci când este întrepătrunsă şi dominată de Cristos, într-o continuă dependenţă de meritele sale, de harul şi de acţiunea sa. Numai în această perspectivă luminoasă trebuie privite şi înţelese demnitatea preotului şi opera sfinţirii sale: puterile sale supranaturale, preotul le deţine real de la o preoţie care îl depăşeşte absolut, aceea a Cuvântului Întrupat, puteri pe care el nu le exercită decât în totală subordonare faţă de pontiful suprem. În consecinţă, virtuţile proprii preotului le vor reproduce pe acelea ale Modelului divin. Ele vor fi un reflex, printre oameni, al virtuţilor lui Isus. În toate acţiunile sale: actele sacre ale cultului, administrarea sacramentelor, zelul apostolic, pietatea privată, ocupaţiile cotidiene, preotul va fi întotdeauna ministrul, adică slujitorul Mântuitorului: alter Christus. De aceea, pentru el, mai mult decât pentru simplul creştin, sfinţenia nu se va concepe decât în lumina lui Cristos; pentru el, Cristos va fi totul: Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Cât despre munca depusă, ea a fost săvârşită – mai este oare nevoie s-o spunem? – cu cel mai mare respect faţă de gândirea profundă şi precisă a venerabilului abate, învăţător şi director spiritual al conştiinţei; cu grija constantă de a păstra stilul direct, forma simplă şi limpede, întorsătura personală şi familiară a frazelor, până la expresiile sale preferate.

Cei care au luat contact cu doctrina lui Dom Marmion vor întâlni aici subiecte deja tratate în operele sale precedente: Cristos – model şi izvor al întregii sfinţenii, credinţa, caritatea, Liturghia şi meditaţia. Trebuia oare, în acest volum, să trecem aceste subiecte sub tăcere şi să ne mulţumim cu trimiterea la scrierile anterioare? Acest lucru ar fi însemnat nu numai să împrăştiem atenţia, dar mai ales să deformăm învăţătura învăţătorului. Într-adevăr, sfinţenia preotului nu se poate realiza în afara lui Cristos şi a harului său, în afara virtuţilor, înainte de toate creştine, a credinţei, a umilinţei, a zelului, în afara sfintei Liturghii şi a rugăciunii.

De aceea, am considerat necesar să reluăm aceste subiecte, dar, de data aceasta, sub unghiul de vedere propriu-zis sacerdotal; ţinând cont, desigur, de reamintirea indispensabilă a noţiunilor fundamentale, pe de o parte, şi renunţând, pe de altă parte, la dezvoltările mai ample şi mai generoase transmise în primele scrieri. Această soluţie, care salva simultan integritatea doctrinei lui Dom Marmion şi caracterul omogen al volumului, era singura care se impunea. Sperăm că ea va fi acceptată şi de cititorii noştri.

Când Dom Marmion predica exerciţiile spirituale preoţilor, ambiţia lui nu era aceea de a revendica o învăţătură teologică particulară, nici aceea de a insufla un număr oarecare de directive pastorale sau de a institui examene detaliate ale conştiinţei; el căuta, nu spunem exclusiv, ci înainte de toate, să antreneze, să atragă după sine auditoriul în atmosfera credinţei vii, instruite, contemplative, în care trăia şi se mişca propriul său suflet. Prin căldura convingerilor sale şi prin fervoarea sa contagioasă, el le infuza preoţilor o certitudine mai robustă despre realităţile invizibile printre care îşi exercitau ministeriul lor; el le imprima un elan spiritual care-i elibera de rutină şi de mediocritate; el trezea în ei o voinţă generoasă de a se ataşa din ce în ce mai mult de Cristos şi să facă să predomine în toată existenţa lor primatul vieţii interioare. Aici, ca întotdeauna, el merge la esenţial, acel esenţial pe care, de nenumărate ori, mai ales în exortaţia Menti nostrae, din 23 septembrie 1950, dedicată sfinţeniei vieţii sacerdotale, Sanctitatea sa Pius al XII-lea, Păstorul Suprem, s-a complăcut s-o reamintească insistent. Cristos, idealul preotului nu face altceva decât să prelungească, precum un ecou fidel, acest apostolat. Tocmai la înălţarea cititorului spre această atmosferă supranaturală, la a-l face să perceapă importanţa fundamentală a vieţii de unire cu Dumnezeu prin Cristos, tinde fiecare dintre capitolele sale.

În ele îl vom întâlni pe însuşi Dom Marmion: cunoaşterea sa perfectă a dogmelor, doctrina sa sigură – „doctrina curată a Bisericii”, după cum spunea despre ea Benedict al XV-lea –, ştiinţa sa vastă despre Sfintele Scripturi, îndeosebi a sfântului Ioan şi a sfântului Paul, marea sa experienţă a sufletelor, uncţiunea sa pătrunzătoare şi binefăcătoare. În aceste capitole vom simţi palpitând o intensă viaţă sacerdotală, o iubire arzătoare faţă de Cristos însetat de a se comunica.

Prin toate aceste titluri, dar mai ales prin abundenţa, bogăţia şi originalitatea opiniilor până acum nepublicate, acest volum vine să se plaseze de la sine şi fără putinţa de a-l da la o parte, alături de cele trei volume anterioare: el le completează, le încoronează; împreună cu ele, volumul de faţă formează un întreg şi reuşeşte în mod demn să constituie acel corpus asceticum al abatelui Dom Marmion, centrat pe Cristos. De acum se află transmis integral mesajul atât de spontan şi de viu al acestui maestru de viaţă spirituală.

Multe suflete, în tăcerea mănăstirilor claustrale, se dedică printr-o existenţă trăită în rugăciuni şi jertfe silenţioase clerului. Fie ca aceste pagini, descoperindu-le măreţia preoţiei şi înaltele sale exigenţe de sfinţenie, să le ajute să-şi realizeze propria lor misiune, cu totul neştiută, dar atât de fecundă, în slujirea Bisericii lui Cristos.

Nu ne este oare permis să încheiem această Prefaţă prin citarea unui text care împrumută de la demnitatea autorului său, cardinalul Suhard, o valoare cu totul aparte? Ştim cât de atent era regretatul arhiepiscop de Paris faţă de nevoile actuale ale sufletelor, cler şi credincioşi. Să ne amintim de cartea sa Le prêtre dans la Cité (Preotul în cetate).

Admirator înflăcărat al lui Dom Marmion şi al doctrinei sale, cardinalul, prin condeiul său în mod superior autorizat, cerea din toată inima prezentul volum, ale cărui binefacere şi înrâurire rodnică le presimţea. Într-o lungă mărturie dată despre abatele Marmion în 1948, cu ocazia aniversării celor 25 de ani de la moartea sa, mărturie adresată semnatarului acestor rânduri, prinţul Bisericii a binevoit să scrie următoarele cuvinte:

„Doctrina spirituală a lui Dom Marmion oferă o sinteză catolică tot atât de profund umană, pe cât de supranaturală, perfect adaptată exigenţelor epocii noastre şi orientării actuale a pietăţii catolice… Dar Dom Marmion încă nu şi-a încheiat opera sa terestră sau, mai curând, dacă şi-a terminat-o, ea n-a fost încă dezvăluită publicului. Cristos, idealul preotului, iată opera pe care o aşteptăm din mâinile tale… Dacă vei voi să deschizi (în favoarea acestor preoţi la care ne gândim) comorile de lumină şi de viaţă lăsată ca moştenire familiei benedictine de către veneratul defunct, toţi păstorii Bisericii, începând de la Arhiepiscopul Parisului, vor felicita Abaţia Maredsous şi s-ar bucura pentru binele ce s-ar face pentru clerul lor”.

Această carte, atât de sincer dorită de eminentul prelat, noi o prezentăm cu încredere slujitorilor lui Cristos. Fie ca lectura acestor pagini să susţină în preoţi efortul cotidian spre sfinţenia cerută de sublima lor vocaţie.

Dom Raymond THIBAUD

Dom Columba Marmion, Cristos idealul preotului, Iași 2016, 17×24, 378 p., ISBN 978-606-578-272-3, 30 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Cristos în misterele sale: conferinţe spirituale

Dom Columba Marmion, Cristos în misterele sale: conferinţe spirituale, Iaşi 2015, p. 402, 17×24, ISBN 978-606-578-199-3, 35 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Cristos în misterele sale: conferinţe spirituale, scrisă de Dom Columba Marmion și tradusă în limba română de pr. dr. Eduard Ferenț. Cartea apare în colecţia „Maeştri ai spiritualităţii”, formatul 17×24, are 402 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 35 lei.

Conferinţele care compun volumul de faţă sunt expuneri, după Evanghelie, după scrisorile sfântului Paul şi concluziile învăţăturii teologice, a trăsăturilor fundamentale ale vieții creștine. Această viaţă creştină este esențial supranaturală și nu se poate dobândi decât în Cristos, modelul unic al perfecțiunii, tezaurul infinit al harurilor noastre și cauza eficientă a oricărei sfințenii.

Lucrarea apare în limba română graţie traducerii realizate de părintele Eduard Ferenţ din originalul francez: Le Christ dans ses Mystères (Les Editions de Maredosous, 1933).

Structura acestei cărți este simplă. Două conferințe preliminare arată cum sunt ale noastre misterele lui Cristos și cum anume, în general, noi putem asimila roadele acestor mistere ale Mântuitorului.

Dar nu vom putea înțelege bine valoarea transcendentă a acestor mistere, strălucirea lor admirabilă, înlănțuirea lor logică, unitatea profundă care le leagă între ele, dacă nu-l vom considera mai întâi pe Acela care le-a trăit pentru noi. De aceea, în prima parte a acestui volum autorul a căutat sa schițeze trăsăturile esențiale ale Persoanei lui Isus: Fiul al lui Dumnezeu făcut trup pentru a-și exercita funcția de Mântuitor și Pontif.

A doua parte este dedicată contemplației misterelor Omului-Dumnezeu. Apelând la datele Evangheliei și la textele liturgice, Dom Columba Marmion a căutat să stabilească realitatea umană și divină a întregului ansamblu, să marcheze semnificația și să indice aplicațiile sufletului credincios cât privește alegerea însăși a misterelor, a considerat că nu putea face mai bine decât să se oprească la acelea pe care ni le propune sfânta Biserică în anul liturgic (Timpul Adventului, Timpul Crăciunului, Epifania, Timpul după Epifanie, Timpul Postului Mare, Timpul pătimirii, Timpul pascal, Înălțarea, Rusaliile, Trupul Domnului, Solemnitatea Inimii lui Isus, Toți Sfinții).

Toată ambiția autorului, acceptând publicarea acestor conferințe, este aceea de a contribui, pe cât posibil, la marea operă de reconstituire a tuturor lucrurilor în Cristos.

Conferințele care compun cartea Cristos în misterele sale a lui Dom Columba Marmion se adresează, după cum afirma sfântul Ioan Paul al II-lea la ceremonia beatificării acestuia din septembrie 2000, vorbind despre redescoperirea scrierilor autorului, preoților, persoanelor consacrate și laicilor pentru a-i ajuta să crească în unire cu Cristos, iubindu-l pe Dumnezeu și slujindu-i în mod generos pe frații lor.

 

David Eduard Cristian

 

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Gloriile Mariei. Bucură-te, Regină

Alfons Maria de Liguori, Gloriile Mariei. Bucură-te, Regină, Iaşi 2015, 232 p.,17×24, ISBN 978-606-578-196-2, 20 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Lupta spirituală

Laurențiu Scupoli, Lupta spirituală, Iaşi 2014, 274 p., 14×20, ISBN 978-606-578-150-4, 20 lei.

 

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Lupta spirituală, scrisă de pr. Laurențiu Scupoli și tradusă în limba română de pr. dr. Eduard Ferenț. Cartea apare în colecţia „Maeștri ai spiritualității”, formatul 14×20, are 274 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

Trăim într-o lume în care nu doar vedem, ci şi simţim că ne aflăm într-un război spiritual. Problema cea mai mare este că cei mai mulţi dintre noi nu ştim să ne luptăm. Dumnezeu, în suveranitatea şi grija sa, a ştiut că noi vom avea de întâmpinat multe greutăţi în viaţa noastră de creştini şi, de aceea, ne-a lăsat la îndemână mai multe arme, unelte, „strategii spirituale” cu care să ne apărăm şi să luptăm de-a lungul vieţii.

Sfântul apostol Paul, în Scrisoarea către Efeseni, ne îndeamnă cu aceste cuvinte: „Fraților, întăriți-vă în Domnul și în fața puterii lui. Îmbrăcați-vă cu armura lui Dumnezeu ca să puteți sta în picioare în fața înșelătoriilor diavolului, căci noi nu avem o luptă împotriva sângelui și trupului, ci împotriva conducătorilor, împotriva puterilor acestei lumi, a întunericului, împotriva duhurilor răului care sunt în înălțimi”.

Pentru cel angajat în această luptă spirituală, considerăm că îi va fi de un real folos lucrarea pr. Laurențiu Scupoli, Lupta spirituală, tradusă recent din limba italiană de pr. dr. Eduard Ferenț. Considerată ca o lucrare clasică pentru spiritualitatea creștină, prima ediție a cărții a apărut în anul 1589, la Veneția. De atunci, edițiile ei nu au mai fost întrerupte. Faptul de a propune astăzi o carte editată cu patru secole în urmă ar putea să fie considerat de unii ca un fel de nostalgie după o spiritualitate deja apusă. Însă trebuie știut că lucrarea pr. Laurențiu Scupoli a modelat nenumărate conștiințe ale sfinților, plecând chiar de la sfântul Francisc de Sales, care o avea la inimă și o recomanda tuturor sufletelor evlavioase.

Prin cele 66 de capitole ale cărții, autorul dorește să-i conducă pe creștini la întâlnirea cu Dumnezeu, pe de o parte, prin contemplarea iubirii și a bunătății lui Dumnezeu și, pe de altă parte, luând în considerare că omul este înclinat spre porniri rele și spre patimi vicioase.

Stilul dens, uneori schematic, dovedeşte că autorul are idei clare şi precise despre ceea ce propune. Învățătura propusă aici a fost mai întâi asimilată şi trăită personal de el. De la primul la ultimul capitol, motivul care revine periodic este ideea luptei spirituale, idee propusă în diferite forme, cu variate intensităţi. În tot tratatul ea revine ca un „laitmotiv” care se repetă cu variaţii de tonalitate, pentru a sublinia momentele şi punctele mai însemnate din viaţa spirituală.

Cardinalul Michele Giordano, arhiepiscop mitropolit de Napoli, cel care prefațează acest volum, scoate în evidență următoarele aspecte ele luptei spirituale pe care fiecare creștin este dator să o poarte zi de zi: „Lupta este posibilă prin intermediul unei încrederi depline în Dumnezeu, urmându-l pe Cristos, Căpitanul oștirii acelora care voiesc să combată răul, sprijinind pe el certitudinea victoriei, fără nicio înfumurare. Mijlocul cel mai eficace pentru această strategie spirituală în metodologia luptei interioare, asociat exercitării tuturor facultăților pentru a câștiga virtuțile, este rugăciunea, arma principală, meditația, evlavia față de sfânta Fecioară Maria, iubirea crucii, frecventa Împărtășanie”.

Recomandăm această operă tuturor celor care sunt doritori de a avea la îndemână o călăuză care să-i conducă pas cu pas la realizarea autentică şi la cucerirea bucuroasă a unei vieţi spirituale, în lumina evangheliei.

Laurențiu Turbuc

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Tratat despre adevărata evlavie către Sfânta Fecioară Maria

Ludovic Maria Grignion de Monfort, Tratat despre adevărata evlavie către Sfânta Fecioară Maria, Iași 2012, p. 194, 14×20, ISBN 978-606-578-062-0, 15 lei.

  Editura „Sapientia” anunta aparitia cartii Tratat despre adevarata evlavie catre Sfânta Fecioara Maria, scrisa de sfântul Ludovic Maria Grignion de Montfort si tradusa din limba franceza de dl. Andrei Adam Motyka.Cartea apare în colectia Maestrii ai spiritualitatii,formatul 14×20, are 194 de pagini si poate fi procurata de la orice librarie catolica din tara la pretul de 15 lei.

   În toamna anului 1978, în momentul în care fericitul Papa Ioan Paul al II-lea urca pe tronul pontifical al Bisericii Universale, aducea cu sine un nou suflu de pietate mariana, luându-si ca deviza cuvintele Totus Tuus, adica, Cu totul al tau, cuvinte pe care sfântul Ludovic Maria Grignion de Montfort le pune în capul consacrarii sale de slujitor al Mariei.

   Devotiunea catre preasfânta Fecioara Maria a înflorit întotdeauna în istoria crestinatatii, dar pare sa fie o caracteristica deosebita a timpurilor noastre, devotiune pe care Biserica nu numai ca o afirma, ci o si încurajeaza cu multa insistenta.

   Sfântul Ludovic Maria Grignion de Montfort s-a nascut în nordul Frantei în anul 1673, dedicându-si întreaga viata predicarii evangheliei, dovedind, totodata, o profunda evlavie catre Maica Domnului. Ca o manifestare a iubirii sale fata de Maria scrie si aceasta opera, descoperita în anul 1842 de un preot din Societatea Mariei printre unele carti vechi, care, din cauza tulburarilor Revolutiei, a fost ascunsa. Astazi, aceasta carte, intitulata Tratat despre adevarata evlavie catre sfânta Fecioara Maria a devenit o lucrare clasica a devotiunii catre preasfânta Fecioara. Tradusa pâna acum în cel putin 40 de limbi, raspândita prin numeroase editii, a cucerit toata lumea catolica, realizându-se în acest mod marele vis al autorului, acela de a o face cunoscuta pe Maria si de a inspira întregului pamânt o deosebita evlavie fata ea.

   Cartea, în putine cuvinte (având doar opt capitole), dar foarte clare, prezinta necesitatea devotiunii catre Maica Domnului, surprinzând, înca de la început, importanta cruciala a Mariei în desavârsirea planului lui Dumnezeu cu privire la oameni (cap. I). În continuare, sfântul, dupa ce a prezentat unele adevaruri fundamentale ale evlaviei catre Maria (cap. II), arata în ce consta aceasta devotiune (cap. III). Însa, cea mai mare parte a lucrarii (cap IV-VIII) autorul o consacra prezentarii adevaratei devotiuni, aratând motivele, efectele si practicile proprii acesteia. Cartea se încheie cu un supliment în care este expusa forma de aplicare a acestei devotiuni.

   Cu siguranta, lucrarea sfântului Ludovic Maria Grignion de Montfort merita pe deplin denumirea care i-a fost acordata de-a lungul timpului, aceea de Suma mariana.Recomandam cu caldura admirabilul Tratat despre adevarata evlavie catre sfânta Fecioara tuturor celor care, având o devotiune speciala fata de Maria, vor, asemenea sfântului Grignion de Montfort, sa o transmita si altora, dar si celor care vor sa afle un adevarat slujitor al Mariei în persoana acestui sfânt.

Laurentiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Tratatul despre iubirea lui Dumnezeu, vol. II

Francisc de Sales, Tratatul despre iubirea lui Dumnezeu, vol. II, Iași 2012, 17×24, 548 p., ISBN 978-606-578-014-9, 40 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Tratatul Iubirii lui Dumnezeu, scrisă de sfântul Francisc de Sales şi tradusă în limba română de pr. prof. dr. Eduard Ferenţ. Cartea apare în colecţia Maeştri ai spiritualităţii, formatul 17×24, are 476 pagini (volumul I) şi 550 pagini (volumul II) şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 35 lei (vol. I) şi 40 lei (vol. II).

Odată terminată și publicată traducerea cărții Introducere în viața evlavioasă a sfântului Francisc de Sales, episcop și învățător al Bisericii, apărută la Editura Sapientia în anul 2012, părintele Eduard Ferenţ, profesor emerit de teologie dogmatică la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iaşi, realizează şi traducerea marelui tratat salezian Traité de l’Amour de Dieu, sub numele de Tratatul Iubirii lui Dumnezeu. Această carte apare în două volume distincte, dar, în același timp, complementare.

Arcul de timp în care se desfăşoară viaţa sfântului Francisc de Sales (1567-1622) este o perioadă nespus de agitată şi de zbuciumată din aproape toate punctele de vedere: politic, social, economic și religios. Este o perioadă marcată de puternice contraste: pe de o parte, marea bogăție și, pe de altă parte, extrema sărăcie; fidelitate şi trădare; cultură şi analfabetism etc. În acest context, figura autorului apare ca una de acţiune evanghelică a cărei fervoare, ardoare şi dinamism se alimentau din iubirea sinceră față de Dumnezeu și față de oameni, făcând astfel ca şi operele sale, cum este şi acest tratat, să fie tot cărţi de acţiune.

Tratatul este o lucrare profund teologică, prezentându-se simultan ca o operă dogmatică, ascetică şi mistică, care expune, pe de o parte, adevărurile fundamentale ale doctrinei creştine, incluzând şi experienţa proprie a autorului, iar, pe de altă parte, scriind pe hârtie ceea ce, în același timp, scrie și în inimă, după cum se exprimă el însuşi.

Acest Tratat al Iubirii lui Dumnezeu nu este o carte destinată doar celor contemplativi, nu este nici exclusiv o carte pur apostolică, ci este mai degrabă un izvor de contemplație, este viața creștinului desăvârșit, viața deplină a Duhului Sfânt în noi, sau, după cum se exprimă însuși sfântul Francisc, „acest tratat este făcut pentru a ajuta sufletul deja evlavios să înainteze în planul său spiritual”.

Cartea debutează cu o prezentare realizată de traducător, părintele Eduard Ferenţ, în care sunt conţinute câteva date biografice despre sfântul Francisc de Sales, contextul în care apare lucrarea, dar şi câteva puncte fundamentale ale prezentului tratat. Lucrarea în sine se împarte în douăsprezece cărţi, care, la rândul lor, sunt alcătuite din mai multe capitole.

Cartea întâi a fost concepută de către autor ca o introducere la întregul tratat, referindu-se în special la cea mai mare dintre virtuți – iubirea. Continuând cu analiza aceleiași iubiri divine, în cartea a doua ni se vorbește despre istoria conceperii și a nașterii cerești a iubirii divine, pentru ca în cartea a treia sfântul Francisc să vorbească despre progresul și perfecțiunea iubirii. Şi întrucât iubirea omenească a fost atinsă şi ea de păcatul strămoșesc, în cartea a patra autorul analizează căderea și ruinarea carității, iar în cartea a cincea se referă la principalele două exercitări ale iubirii sacre, care se fac prin complăcere și bunăvoință. Aceste cinci cărți, în prezenta traducere a tratatului doctorului din Geneva formează volumul I.

Volumul II, care debutează cu cartea a șasea are ca teme de bază iubirea, situându-se astfel în continuitate cu volumul I, şi rugăciunea. Astfel, în cartea a șasea autorul vorbește despre exercitări ale sfintei iubiri în rugăciune, continuând subiectul rugăciunii şi în cartea a șaptea, în care scrie despre unirea sufletului cu Dumnezeul său, unire care se desăvârșește în rugăciune. Cartea a opta prezintă iubirea din conformitate, prin care ne unim voința noastră celei a lui Dumnezeu, care ne este făcută cunoscută prin poruncile, sfaturile și inspirațiile sale. Despre iubirea din supunere, prin care voința noastră se unește bunului-plac al lui Dumnezeu sfântul Francisc scrie în cartea a noua, iar în cartea a zecea se referă la cea mai mare dintre porunci, porunca de a-l iubi pe Dumnezeu mai presus de toate. Cartea a unsprezecea ne propune gânduri cu privire la suprema autoritate pe care iubirea sacră o deține asupra tuturor virtuților, acțiunilor și perfecțiunilor sufletului. Şi întrucât orice teorie urmează a fi transpusă în practică, cartea a douăsprezecea, ultima din Tratatul Iubirii lui Dumnezeu, vine cu câteva sfaturi pentru progresul sufletului în sfânta iubire.

Prin acest Tratat al Iubirii lui Dumnezeu, sfântul Francisc de Sales dorește să ne conducă spre izvorul iubirii divine, amintindu-ne totodată că cunoașterea este începutul iubirii şi că iubirea este o cunoaștere perfectă. Cartea este adresată tuturor celor care vor să înţeleagă mai bine această iubire, dar şi celor care vor să progreseze în viaţa spirituală, aşa cum a făcut-o acest mare sfânt, care toată viaţa s-a străduit să recomande tuturor simţământul şi rugăciunea iubitoare, iubirea activă a aproapelui, zelul acţiunii apostolice, practica tuturor virtuţilor, contemplaţia şi acţiunea, din moment ce nu mai trăia el, ci Cristos era cel care îl însufleţea şi trăia în el.

Laurenţiu Turbuc

Sfântul Francisc de Sales, Tratatul Iubirii lui Dumnezeu, Iași 2012, 2 vol., 17×24, ISBN 978-606-578-014-9, 35 lei (vol. I) și 40 lei (vol. II).

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Tratatul despre iubirea lui Dumnezeu, vol. I

Francisc de Sales, Tratatul despre iubirea lui Dumnezeu, vol. I, Iași 2012, 17×24, 474 p., ISBN 978-606-578-014-9, 35 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Tratatul Iubirii lui Dumnezeu, scrisă de sfântul Francisc de Sales şi tradusă în limba română de pr. prof. dr. Eduard Ferenţ. Cartea apare în colecţia Maeştri ai spiritualităţii, formatul 17×24, are 476 pagini (volumul I) şi 550 pagini (volumul II) şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 35 lei (vol. I) şi 40 lei (vol. II).

Odată terminată și publicată traducerea cărții Introducere în viața evlavioasă a sfântului Francisc de Sales, episcop și învățător al Bisericii, apărută la Editura Sapientia în anul 2012, părintele Eduard Ferenţ, profesor emerit de teologie dogmatică la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iaşi, realizează şi traducerea marelui tratat salezian Traité de l’Amour de Dieu, sub numele de Tratatul Iubirii lui Dumnezeu. Această carte apare în două volume distincte, dar, în același timp, complementare.

Arcul de timp în care se desfăşoară viaţa sfântului Francisc de Sales (1567-1622) este o perioadă nespus de agitată şi de zbuciumată din aproape toate punctele de vedere: politic, social, economic și religios. Este o perioadă marcată de puternice contraste: pe de o parte, marea bogăție și, pe de altă parte, extrema sărăcie; fidelitate şi trădare; cultură şi analfabetism etc. În acest context, figura autorului apare ca una de acţiune evanghelică a cărei fervoare, ardoare şi dinamism se alimentau din iubirea sinceră față de Dumnezeu și față de oameni, făcând astfel ca şi operele sale, cum este şi acest tratat, să fie tot cărţi de acţiune.

Tratatul este o lucrare profund teologică, prezentându-se simultan ca o operă dogmatică, ascetică şi mistică, care expune, pe de o parte, adevărurile fundamentale ale doctrinei creştine, incluzând şi experienţa proprie a autorului, iar, pe de altă parte, scriind pe hârtie ceea ce, în același timp, scrie și în inimă, după cum se exprimă el însuşi.

Acest Tratat al Iubirii lui Dumnezeu nu este o carte destinată doar celor contemplativi, nu este nici exclusiv o carte pur apostolică, ci este mai degrabă un izvor de contemplație, este viața creștinului desăvârșit, viața deplină a Duhului Sfânt în noi, sau, după cum se exprimă însuși sfântul Francisc, „acest tratat este făcut pentru a ajuta sufletul deja evlavios să înainteze în planul său spiritual”.

Cartea debutează cu o prezentare realizată de traducător, părintele Eduard Ferenţ, în care sunt conţinute câteva date biografice despre sfântul Francisc de Sales, contextul în care apare lucrarea, dar şi câteva puncte fundamentale ale prezentului tratat. Lucrarea în sine se împarte în douăsprezece cărţi, care, la rândul lor, sunt alcătuite din mai multe capitole.

Cartea întâi a fost concepută de către autor ca o introducere la întregul tratat, referindu-se în special la cea mai mare dintre virtuți – iubirea. Continuând cu analiza aceleiași iubiri divine, în cartea a doua ni se vorbește despre istoria conceperii și a nașterii cerești a iubirii divine, pentru ca în cartea a treia sfântul Francisc să vorbească despre progresul și perfecțiunea iubirii. Şi întrucât iubirea omenească a fost atinsă şi ea de păcatul strămoșesc, în cartea a patra autorul analizează căderea și ruinarea carității, iar în cartea a cincea se referă la principalele două exercitări ale iubirii sacre, care se fac prin complăcere și bunăvoință. Aceste cinci cărți, în prezenta traducere a tratatului doctorului din Geneva formează volumul I.

Volumul II, care debutează cu cartea a șasea are ca teme de bază iubirea, situându-se astfel în continuitate cu volumul I, şi rugăciunea. Astfel, în cartea a șasea autorul vorbește despre exercitări ale sfintei iubiri în rugăciune, continuând subiectul rugăciunii şi în cartea a șaptea, în care scrie despre unirea sufletului cu Dumnezeul său, unire care se desăvârșește în rugăciune. Cartea a opta prezintă iubirea din conformitate, prin care ne unim voința noastră celei a lui Dumnezeu, care ne este făcută cunoscută prin poruncile, sfaturile și inspirațiile sale. Despre iubirea din supunere, prin care voința noastră se unește bunului-plac al lui Dumnezeu sfântul Francisc scrie în cartea a noua, iar în cartea a zecea se referă la cea mai mare dintre porunci, porunca de a-l iubi pe Dumnezeu mai presus de toate. Cartea a unsprezecea ne propune gânduri cu privire la suprema autoritate pe care iubirea sacră o deține asupra tuturor virtuților, acțiunilor și perfecțiunilor sufletului. Şi întrucât orice teorie urmează a fi transpusă în practică, cartea a douăsprezecea, ultima din Tratatul Iubirii lui Dumnezeu, vine cu câteva sfaturi pentru progresul sufletului în sfânta iubire.

Prin acest Tratat al Iubirii lui Dumnezeu, sfântul Francisc de Sales dorește să ne conducă spre izvorul iubirii divine, amintindu-ne totodată că cunoașterea este începutul iubirii şi că iubirea este o cunoaștere perfectă. Cartea este adresată tuturor celor care vor să înţeleagă mai bine această iubire, dar şi celor care vor să progreseze în viaţa spirituală, aşa cum a făcut-o acest mare sfânt, care toată viaţa s-a străduit să recomande tuturor simţământul şi rugăciunea iubitoare, iubirea activă a aproapelui, zelul acţiunii apostolice, practica tuturor virtuţilor, contemplaţia şi acţiunea, din moment ce nu mai trăia el, ci Cristos era cel care îl însufleţea şi trăia în el.

Laurenţiu Turbuc

Sfântul Francisc de Sales, Tratatul Iubirii lui Dumnezeu, Iași 2012, 2 vol., 17×24, ISBN 978-606-578-014-9, 35 lei (vol. I) și 40 lei (vol. II).

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Introducere în viața evlavioasă

Francisc de Sales, Introducere în viața evlavioasă, Iași 2012, 17×24, 266 p., ISBN 978-606-578-035-4, 20 lei.

Editura „Sapientia” anunta aparitia cartii Introducere în viata evlavioasa, scrisa de sfântul Francisc de Sales si tradusa în limba româna de pr. dr. Eduard Ferent. Cartea apare în colectia „Maestri ai spiritualitatii”, în formatul 17×24 cm, are 266 pagini si poate fi procurata de la orice librarie catolica din tara la pretul de 20 lei.

   Autorul acestei carti este sf. Francisc de Sales (1567-1622), episcop si Învatator al Bisericii, pe care liturgia îl comemoreaza în fiecare an la 24 ianuarie. A fost episcop de Geneva (cu sediul la Annecy), remarcându-se printr-un zel deosebit fata de sufletele ce i-au fost încredintate spre pastorire. Cartea a fost tradusa în limba româna de catre pr. dr. Eduard Ferent, profesor emerit de teologie dogmatica la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iasi.

   Acest volum deschide o noua colectie – „Maestri ai spiritualitatii” – pe care Editura „Sapientia” o propune celor interesati sa cunoasca mai bine gândirea si opera clasicilor spiritualitatii catolice.

   În limba româna a mai existat o traducere a acestei carti, cu numele „Îndrumare la viata religioasa, de sfântul Francisc de Sales”, aparuta în anul 1930, la Editura „Presa Buna” din Iasi, dar trecerea anilor a facut ca aceasta opera sa fie putin cunoscuta. În plus, dorinta multor persoane de a-si aprofunda credinta a impus o noua traducere a acestei opere de referinta în spiritualitate.

   Valoarea acestei carti, una dintre cele mai importante din istoria spiritualitatii, este data de structura solida a capitolelor, construite pe o doctrina profund dogmatica, îmbogatita de o fina analiza psihologica si de imagini familiare sau istorioare educative. Limbajul foarte accesibil si clar transmite sufletului care-l cauta pe Dumnezeu o lumina sigura si calma. Cartea a aparut pentru prima oara în anul 1608, de atunci cunoscând numeroase editii.

   Firul rosu al acestei carti este întelegerea evlaviei sau al devotiunii, pe care sf. Francisc de Sales o percepe astfel: „Adevarata si via devotiune nu este nimic altceva decât o adevarata iubire a lui Dumnezeu; dar, cu toate acestea, nu o iubire oarecare: caci iubirea dumnezeiasca, întrucât ne împodobeste sufletul, se numeste har, facându-ne placuti înaintea Maiestatii Divine; întrucât ne comunica puterea de a savârsi binele, se numeste caritate; dar când ea a ajuns pâna la treapta perfectiunii, facându-ne nu numai sa lucram binele, ci si sa-l savârsim cu grija, frecvent si prompt, atunci se numeste devotiune”.

   Cartea contine cinci parti, care se constituie în tot atâtea etape de dezvoltare a credintei proprii si de armonizare a propriei vieti cu exigentele pe care le ridica procesul cunoasterii lui Dumnezeu.

   Cartea este adresata tuturor celor care vor sa înteleaga mai bine ce este evlavia în viata de credinta si de cunoastere personala a lui Dumnezeu. Potrivit parintelui Ferent, traducatorul cartii, „cartea de fata poate fi pentru fiecare cititor un vademecum, un adevarat îndrumar pe drumul reînnoirii noastre umane si crestine”.

Francisc de Sales, Introducere în viata evlavioasa, Iasi 2012, 17×24, 266 p., ISBN 978-606-578-035-4, 20 lei

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro