Petru Ciobanu, Dezlegarea de cenzura avortului în legislaţia bisericească. Studiu istorico-juridic, Iași 2023, 306 p., 17×24, ISBN 978-606-578-519-9, 40 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea: Dezlegarea de cenzura avortului în legislaţia bisericească. Studiu istorico-juridic, scrisă de pr. dr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecția „Disertații doctorale”, în formatul 17×24, are 306 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 40 lei. 

De-a lungul cătărilor mele spirituale, m-am întrebat de multe ori: Care este adevăratul chip al lui Dumnezeu? Unii îl contemplă în icoane sau statui; alţii îi simt prezenţa în poezie sau în vreun imn din Breviar, iar teologii vorbesc mult în tratatele lor, oferind speculaţii uneori prea lungi şi greu de înţeles. Cred că mai mult decât în toate acestea, adevăratul chip al lui Dumnezeu îl găsim în parabola tatălui îndurător – a fiului risipitor, pe care mulţi o mai şi numesc „parabola tatălui risipitor de iubire”. Nu în zadar spunea sfântul Anton de Padova că, dacă ar fi să se piardă întreaga Sfântă Scriptură şi să rămână doar această parabolă – care are doar 22 de versete –, ar fi suficient ca să înţelegem cine este Dumnezeu, şi anume că el „Este iubire”, cum atât de frumos spune sfântul Ioan în Scrisoarea întâi (4,8.17), şi o spune nu o dată, ci de două ori, ca acest adevăr să ni se întipărească bine în inimă. Şi Papa Francisc, al cărui pontificat stă chiar de la început sub sigiliul milostivirii, are o carte-dialog al cărei titlu este atât de elocvent: Numele lui Dumnezeu este Milostivirea. Aşadar, am putea spune şi noi că adevăratul chip al lui Dumnezeu este milostivirea, căci el „este îndurător şi plin de dragoste, el este îndelung răbdător şi plin de îndurare” (Ps 145,8).

Acest chip al milostivirii, Isus l-a imprimat şi Bisericii, pe care a voit-o să fie în lume semnul şi semănătoarea iertării şi milostivirii divine prin acea putere pe care le-a încredinţat-o apostolilor în ziua învierii sale: „Primiţi pe Duhul Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In 20,22-23). Iar iertarea, aşa cum spune Papa Francisc, „este o forţă care învie la viaţa nouă şi revarsă curajul pentru a privi spre viitor cu speranţă” (Misericordiae vultus, nr. 10); iertarea este cea care poate transforma lacrimile ruşinii şi ale durerii în zâmbetul celui sau ale celei care ştie că este iubit sau iubită (cf. Misericordia et misera, nr. 3).

Parfumul iertării care emană de pe chipul divin al milostivirii se simte cu precădere în sacramentul Reconcilierii, în această taină în care orice păcătos poate primi dezlegarea de păcatele sale, oricât de grele şi oricât de mari ar fi, pentru că, aşa cum afirmă şi sfântul Ioan Maria Vianney, un prizonier al confesionalului, a spune că bunul Dumnezeu nu poate ierta un rău foarte mare săvârşit de cineva „este o mare blasfemie; înseamnă a pune o limită milostivirii lui Dumnezeu, iar ea nu are aşa ceva: este infinită”. Un mare rău, ba chiar o crimă abominabilă, este şi avortul, delict sancţionat de Biserică încă de la începuturile sale, bazându-se şi în acest caz pe Sfânta Scriptură, pe porunca „Să nu ucizi” (Ex 20,13) şi pe alte nenumărate texte biblice din care reiese cu claritate că Dumnezeu este creatorul vieţii chiar din momentul zămislirii şi că el iubeşte viaţa, inclusiv aceea care creşte în sânul matern.

Aşadar, dacă e să ne referim la cazul avortului, suntem puşi în faţa a două aspecte: mai întâi, acela al condamnării şi sancţionării lui prin pedepse, şi, apoi, al milostivirii divine faţă de persoanele care l-au săvârşit. Şi tocmai aceste două aspecte sunt bine evidenţiate în studiul istorico-juridic al Pr. Petru Ciobanu Dezlegarea de cenzura avortului în legislaţia bisericească, studiu ce reprezintă teza sa de doctor în teologie susţinută în cadrul Şcolii Doctorale a Facultăţii de Teologie Romano-Catolică a Universităţii din Bucureşti, la 12 iunie 2023, scrisă sub îndrumarea Pr. prof. dr. Isidor Mărtincă, Pr. dr. Eduard Giurgi, Mons. dr. Benone Farcaş şi a Pr. dr. Maximilian Pal, cărora le sunt şi eu recunoscător pentru că i-au călăuzit autorului paşii în tainele dreptului canonic.

Când şi-a început doctoratul la Bucureşti, l-am întrebat pe Pr. Petru Ciobanu spre ce temă se orientează şi mi-a spus că ar dori ceva actual, dar încă nu ştia ce, până când, într-o zi, mi-a mărturisit că ar vrea să scrie despre dezlegarea de cenzura avortului în legislaţia bisericească, un studiu pe care-l dorea şi istoric, şi juridic. L-am întrebat ce l-a făcut să se orienteze spre o astfel de temă şi mi-a răspuns că tocmai ce fusese publicată Scrisoarea apostolică Misericordia et misera a Papei Francisc, prin care Sfântul Părinte acorda tuturor preoţilor facultatea de a ierta de păcatul avortului; dar nu voia să se oprească doar la momentul actual, şi nu doar la aspectul canonic al noii reglementări; voia să se scufunde în negura istoriei pentru a vedea cum s-a opus Biserica lui Cristos avortului, cum a argumentat această opoziţie, dar şi cum s-a manifestat milostivirea lui Dumnezeu prin Biserică faţă de cei ce săvârşeau păcatul de avort. Nu am putut decât să mă bucur pentru alegerea sa şi să-i doresc succes, intuind că nu-i va fi uşor să se dedice unei teme atât de complexe, dar cu încrederea că, având ajutorul lui Dumnezeu, va reuşi să ducă la bun sfârşit un proiect atât de temerar, mai ales că este vorba despre un subiect actual, care le-ar prinde bine nu doar preoţilor, ci şi laicilor, o lucrare ce i-ar putea interesa şi pe teologi, canonişti, moralişti, istorici, filosofi, medici etc.

Nu voi greşi spunând că, după autorul lucrării, sunt persoana ce cunoaşte cel mai bine efortul pe care l-a depus Pr. Petru Ciobanu la scrierea ei, pentru că îmi împărtăşea mereu dificultăţile şi bucuriile de care avea parte pe parcursul cercetării. Îmi amintesc bine de teancul de copii pe care le avea pe masa de lucru, de cărţile pe care le răsfoia pentru a da de vreo informaţie pe care să o treacă în textul studiului, despre cum îmi spunea, cu o oarecare tristeţe, că într-o zi nu a putut scrie decât câteva rânduri, despre bucuria că în altă zi a reuşit să scrie şi câteva pagini, sau despre cum îmi povestea, în stilul său caracteristic de istoric, ceea ce a scris, după ce a stat cu ochii aplecaţi asupra cărţilor, la teză. Într-un oarecare fel, tristeţea lui era şi tristeţea mea, bucuria lui devenea şi bucuria mea şi, martori îmi sunt Dumnezeu şi autorul, nu mi-am precupeţit vorbele, rugăciunile şi faptele pentru a-l încuraja să persevereze. Şi a perseverat, şi din plăcere, şi din datorie, ceea ce denotă că încurajările mele – şi nu doar ale mele, deoarece nu puţine au fost încurajările pe care le-a primit din partea familiei sale naturale şi a confraţilor săi preoţi din Dieceza de Chişinău şi nu numai – nu au fost zadarnice.

„Binele se răspândeşte de la sine”, spunea sfântul Toma de Aquino, dar trebuie să contribuim şi noi la a face cunoscute şi a răspândi lucrurile bune, iar eu consider că lucrarea Pr. Petru Ciobanu este foarte bună şi de aceea merită să fie citită de cât mai mulţi. Încă înainte de susţinerea tezei la Bucureşti, părintele îmi zicea că are de gând să o publice, intenţie pe care am agreat-o şi am susţinut-o, şi se vede că nu am fost singurul, pentru că, revenit la Chişinău, Pr. Petru mi-a spus că atât episcopii de la Bucureşti, cât şi alţi preoţi prezenţi la eveniment, inclusiv conducătorul tezei şi membrii comisiei de elaborare şi de susţinere, au recomandat ca lucrarea să fie publicată cât mai curând. Şi iată că efortul muncii de cercetare a Pr. Petru Ciobanu a prins viaţă în această monografie apărută la Editura Sapientia.

Nu-mi rămâne decât să-l felicit pe autor pentru această nouă reuşită şi să-i doresc noi realizări în domeniul cercetării, domeniu care – ştiu bine – îi aduce satisfacţie sufletească şi spaţiu în care să-şi investească talanţii primiţi de la Dumnezeu. Cititorilor le doresc ca, răsfoind această carte, să devină tot mai conştienţi de valoarea marelui dar al vieţii încă de la zămislire, să-l iubească, să-l preţuiască şi să devină, asemenea Pr. Petru Ciobanu, apostoli a ceea ce sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a numit „evangelium vitae – evanghelia vieţii” şi profeţi ai milostivirii divine în lumea în care trăim.

† Anton Coşa

Episcop de Chişinău

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Emil Moraru, Botezul. Un eveniment care trebuie trăit în mod personal. Prelucrare şi explicare după Ritualul Botezului, Iași 2023, 76 p., 11×17, ISBN 978-606-578-508-3, 8 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Un eveniment care trebuie trăit în mod personal. Prelucrare şi explicare după Ritualul Botezului, scrisă de pr. dr. Emil Moraru. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 11×17, are 76 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 8 lei. 

Această cărticică este adresată părinţilor, naşilor şi naşelor care sunt pe punctul de a lua parte la botezul propriului fiu sau al propriei fiice, finului sau finei.

Fiecare gest, fiecare semn, aproape fiecare cuvânt comunică ceva profund despre sacramentul din care se naşte viaţa creştină, comunică ceva despre rodul efortului primelor comunităţi de a traduce în simboluri perceptibile misterul omului care primeşte de la Cristos o viaţă nouă. În mod înţelept, Biserica a continuat, de-a lungul secolelor, să utilizeze acest frumos simbolism grăitor bărbaţilor şi femeilor din toate timpurile. Bogăţia sa este de o aşa natură încât nu este uşor să fie transmisă în timpul limitat al unei întâlniri catehetice. De aceea, s-a născut ideea acestei cărţi mici care să ne permită să intrăm mai bine în liturgia baptismală prin intermediul unei lecturi personale, care poate deveni o ocazie de reflecţie, dar şi de meditaţie.

Părinţii (şi, într-un anume mod, naşii şi naşele) se află în vigilia unui eveniment care îi implică îndeaproape. Naşterea copilului lor a fost un eveniment extraordinar, unul din acele lucruri care schimbă viaţa. Un eveniment care îl pune pe om în contact cu misterul: de unde vine această fiinţă pe care o ţin în braţe, atât de mică, dar, totodată, atât de perfectă? Ce anume o aşteaptă? Care îi va fi viitorul? Prin botez, aceste întrebări găsesc un răspuns la nivel de credinţă. Liturgia sacramentului este un ajutor pe această cale: ne ajută să culegem, prin limbajul simbolurilor, transformarea profundă care se petrece în copil, precum şi destinul care îl aşteaptă. Trebuie afirmat însă că, pentru a culege oportunităţile oferite de liturgie, este necesar să ne pregătim puţin, să recuperăm semnificaţiile care astăzi poate s-au pierdut în parte. Ghidul pe care îl aveţi în mână are acest scop.

Diferitele părţi ale ritului au fost subîmpărţite în mici capitole, în general de câte două pagini. Pe pagina din stânga, pe lângă un desen explicativ, îşi află locul rugăciunile şi cuvintele rostite de celebrant. Pe pagina din dreapta, în schimb, este adăugată explicaţia semnelor, a gesturilor şi a cuvintelor care au de-a face cu momentul respectiv. Astfel, avem posibilitatea, într-o manieră agilă şi, în acelaşi timp, destul de aprofundată, să înţelegem ceea ce Părinţii Bisericii au vrut să ne spună cu privire la ceea ce se întâmplă la botez, cu privire la caracteristicile a ceea ce a fost numită „a doua naştere” a omului.

Este necesar, în faţa unei astfel de propuneri, să ne amintim că, în primele secole ale Bisericii, botezul avea de-a face mai ales cu persoane adulte care, în mare parte, proveneau din păgânism (însă deja de atunci se botezau şi copiii mici din familii creştine). Auziseră vorbindu-se despre Isus şi, atinşi de mesajul său, cereau să devină creştini. Pentru ei începea o lungă perioadă de formare în vederea botezului (de obicei de trei ani) numită catehumenat (din grecescul katechoùmenos, catehumen, cel care este instruit), o perioadă care avea momentele sale forte în Postul Mare. Aceştia se rugau, ascultau cuvântul lui Dumnezeu şi participau la celebrări particulare în care primeau anumite semne (primul era acela al crucii). Apoi urma înmânarea elementelor importante ale identităţii creştine (Crezul, Tatăl nostru, Evanghelia…). La sfârşitul acestui parcurs, în noaptea de Paşti era celebrat botezul, care avea ca moment culminant coborârea catehumenului în piscina baptismală.

Aspectele cele mai importante ale acestui drum catehumenal, dar mai ales ale celebrării sacramentului, le regăsim în actualul Ritual al botezului copiilor.

Pr. dr. Emil Moraru

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Emil Moraru, „Bolnavii – comoara Bisericii”. Sacramentul Ungerii bolnavilor, Iași 2023, 76 p., 11×17, ISBN 978-606-578-507-6, 8 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: „Bolnavii – comoara Bisericii”. Sacramentul Ungerii bolnavilor, scrisă de pr. dr. Emil Moraru. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 11×17, are 76 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 8 lei. 

Ungerea bolnavilor este, cu siguranţă, sacramentul cel mai puţin cunoscut şi cel mai greşit înţeles, pentru că încă mai este unit cu vechea terminologie a „extrema unctio”, adică cea care se administrează muribunzilor, ultima ungere. Biserica, atentă la semnele timpurilor, mai ales după Conciliul al II-lea din Vatican, a încercat o revalorificare a acestui moment de întâlnire a celui încercat de durere, boală sau bătrâneţe cu Mântuitorul Cristos. Primul lucru pe care l-a făcut a fost schimbarea titulaturii acestui sacrament de vindecare pe care-l oferă omului: astfel că acest sacrament va lăsa în umbră numele de „extrema ungere” şi se va numi după titlul noului Ritual: „Ungerea bolnavilor şi îngrijirea lor pastorală”.

Ungerea bolnavilor, în schimb, trebuie să fie administrată persoanelor conştiente şi în mod deplin cunoscătoare a faptului că primesc un sacrament care le va ajuta să trăiască împreună cu boala, care îi va ajuta să se încredinţeze lui Dumnezeu Tatăl, făcându-le să simtă prezenţa mângâietoare a lui Isus răstignit care „a luat asupra sa slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre” (Mt 8,17). Isus, de fapt, nu ne lasă singuri şi nu ne abandonează în timp de boală şi de suferinţă, ci, prin intermediul sacramentului Ungerii bolnavilor, el este alături de noi, ne mângâie şi ne manifestă bunătatea lui Dumnezeu Tatăl.

Pr. dr. Emil Moraru

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Cardinal Jorge Medina Estévez, Mergi să te spovedeşti?, Iași 2023, 50 p., 11×17, ISBN 978-606-578-502-1, 8 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Mergi să te spovedeşti?, scrisă de Cardinal Jorge Medina Estévez și tradusă în limba română de pr. dr. Emil Moraru. Cartea apare în colecția „Cateheză”, în formatul 14×20, are 50 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 8 lei. 

Apărută sub egida Oficiului de Cateheză al Arhidiecezei de Bucureşti, broşura este de un real folos atât pentru a înţelege celebrarea sacramentului Spovezii, cât şi pentru a face un bun examen de conştiinţă.

Cine a găsit o carte a găsit un prieten. Prietenul adevărat ne ajută, ne sfătuieşte, ne încurajează, plânge şi se bucură cu noi. Această broşură este ca un prieten, scrisă de un cardinal al Bisericii. Ea nu are altă menire decât să ne ajute să ne apropiem cu încredere de confesional şi să experimentăm iertarea şi bucuria împăcării cu Dumnezeu, cu aproapele şi cu noi înşine.

Recomandăm această broşură celor care nu au curajul să se spovedească, dar şi celor care se spovedesc. Citind această broşură vom descoperi că avem încă de învăţat în ceea ce priveşte celebrarea tainei Spovezii. Ne va ajuta să nu ne spovedim din obligaţie, dar să facem un adevărat drum de convertire şi reînnoire sufletească. Ne va ajuta cu adevărat să fim iertaţi şi vindecaţi.

Făcând-o cadou unui prieten poate ajuta la convertirea vieţii prietenului şi, astfel, îşi îndeplineşte menirea pentru care a fost scrisă. Un gând de mulţumire şi Dicasterului pentru comunicaţii – Librăria Editurii Vaticane, care ne-a acceptat cererea de traducere şi publicare a broşurii în limba română.

Pr. dr. Emil Moraru

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Emil Moraru, Sacramentul Penitenţei. Pentru cateheţi, penitenţi şi confesori, Iași 2022, 76 p., 11×17, ISBN 978-606-578-486-4, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Sacramentul Penitenţei. Pentru cateheţi, penitenţi şi confesori, scrisă de pr. dr. Emil Moraru. Cartea apare în colecția „Cateheza”, în formatul 11×17, are 76 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei.

Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, în scrisoarea transmisă preoţilor pentru Joia Sfântă din anul 2002, le-a adresat „o invitaţie caldă la a redescoperi în mod personal şi la a face să fie redescoperită frumuseţea sacramentului Reconcilierii, care, din diferite motive, de câteva decenii, suferă o anumită criză”.

Motivul principal al acestei crize fusese identificat de Papa Pius al XII-lea: „Păcatul din timpul nostru este pierderea simţului păcatului”. Şi, într-adevăr, este evident că, dacă lipseşte simţul păcatului, sacramentul instituit de Isus pentru a-l elimina nu are nici sens, nici valoare.

Atenuarea progresivă a simţului păcatului este cauzată de cultura contemporană a secularismului, care face abstracţie de Dumnezeu; de preocuparea psihologică de a nu pune frâie libertăţii; de ideea de a arunca asupra societăţii toate greşelile; de relativismul etic; de refuzul oricărei referinţe la transcendent; de umbrirea ideii stăpânirii divine asupra vieţii omului.

Ca o ultimă analiză, pierderea simţului păcatului este o formă sau un rod al faptului de a-l nega pe Dumnezeu.

Această lucrare este împărţită în două părţi, strâns legate între ele şi complementare. Pentru a înţelege doctrina şi aspectul normativ cu privire la sacramentul Penitenţei sau al Reconcilierii (a doua parte), este, într-adevăr, necesar să cunoaştem doctrina cu privire la sacramente în general (prima parte).

Conţinuturile acestui mic volum, conturate făcând apel la cuvântul lui Dumnezeu şi la magisteriul Bisericii, sunt expuse într-un stil şi un limbaj uşor de înţeles şi, prin urmare, accesibil tuturor credincioşilor poporului lui Dumnezeu.

Acest volum mic este un ajutor pentru cateheţi şi confesori, şi este propus credincioşilor laici doritori de a aprofunda valoarea inestimabilă a sacramentului milostivirii divine şi a reconcilierii cu Dumnezeu, cu Biserica şi cu fraţii, şi de a cunoaşte condiţiile pentru o celebrare senină şi roditoare.

Pr. dr. Emil Moraru

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Comisia Teologică Internaţională, Reciprocitatea dintre credinţă şi sacramente în economia sacramentală, Iași 2020, 152 p., 14×20, ISBN 978-606-578-405-5, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Reciprocitatea dintre credinţă şi sacramente în economia sacramentală, scrisă de Comisia Teologică Internaţională și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 152 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei.

La sfârșitul anului 2019, Comisia Teologică Internațională a publicat un document care tratează despre raportul dintre credință și sacramente. Documentul este de mare actualitate deoarece credința și sacramentele, mai ales sacramentul Căsătoriei, trec astăzi printr-o profundă criză în practica pastorală.

Studiul despre Reciprocitatea dintre credinţă şi sacramente în economia sacramentală a fost elaborat de o subcomisie a Comisiei Teologice Internaționale, condusă de teologul iezuit Gabino Uríbarri Bilbao. Într-un interviu acordat sitului www.vaticannews.va pr. Bilbao ne informează că dezbaterile pe această temă s-au desfășurat între anii 2014 și 2019. Textul final a fost aprobat de majoritatea membrilor Comisiei Teologice Internaționale, după care a fost supus aprobării președintelui ei, Cardinalul Luis F. Ladaria Ferrer, prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței, iar în ziua de 19 decembrie 2019, documentul a primit aprobarea din partea Papei Francisc.

Scopul documentului Reciprocitatea dintre credinţă şi sacramente în economia sacramentală, structurat în cinci capitole, este să sublinieze reciprocitatea dintre credință și sacramente, teme care se confruntă astăzi cu numeroase probleme în practica pastorală. Inima documentului se află în capitolul II și constă într-o argumentare teologică a raportului de reciprocitate dintre credință și sacramente. La baza acestui raport se află trei teze fundamentale: 1) Revelația lui Dumnezeu și istoria mântuirii au o dimensiune sacramentală datorită misterului întrupării Fiului lui Dumnezeu; 2) această revelație sacramentală, orânduită spre împărtășirea harului dumnezeiesc persoanei umane, este dialogală; 3) de aceea, credința creștină, ca răspuns la o revelație sacramentală, are un caracter sacramental. Pornind de aici, în capitolul III, sunt prezentate cele trei sacramente ale inițierii creștine și, în capitolul IV, căsătoria. Documentul se încheie cu un capitol de sinteză, mai scurt, în care se subliniază reciprocitatea esențială dintre credință și sacramente din perspectiva catolică.

Tema reciprocității dintre credință și sacramente este pusă în discuție de mai mulți ani, mai ales în relație cu căsătoria. Atât Papa Benedict al XVI-lea, cât și Papa Francisc au abordat deseori chestiunea validității acelor căsătorii celebrate în biserică din obișnuință sau din tradiție, dar fără o adevărată credință. Din acest motiv, cei doi pontifi chiar au cerut o revizuire a anumitor criterii din procesele de declare a nulității căsătoriei.

Documentul de față își propune să lumineze această problematică atât de complexă mai întâi din punctul de vedere al teologiei dogmatice. Reglementarea canonică a celebrării și a validității sacramentului Căsătoriei se deduce din adevărul său dogmatic. Cu toate acestea, documentul ține cont și de dreptul canonic, ca știință sacră, și de jurisprudența tribunalului Rota Romana. Textul Comisiei Teologice Internaționale refuză atât automatismul, potrivit căruia orice căsătorie între botezați este sacrament, cât și „scepticismul elitist”, potrivit căruia orice grad de lipsă de credință ar vicia intenția și ar invalida sacramentul. Ceea ce se prevede este o sarcină delicată pentru păstori și pentru toți cei implicați în pastorala matrimonială, pentru a-i ajuta pe viitorii soți să crească în propria credință față de ceea ce este Căsătoria. Misiunea păstorilor este să discearnă cu grijă fiecare caz concret. Ei trebuie să fie conștienți de tensiunea existentă între faptul că Biserica facilitează accesul la sacramentul Căsătoriei, dar are o concepție foarte înaltă despre Căsătorie.

Documentul subliniază câteva aspecte importante și cât privește raportul dintre credință și cele trei sacramente ale inițierii creștine. Se afirmă mai ales că fiecare sacrament are un caracter misionar. Cineva primește un sacrament nu doar pentru el însuși, ci și pentru ceilalți, pentru întărirea Bisericii ca trup al lui Cristos și pentru a fi martor al lui Isus Cristos cel înviat. Se insistă apoi asupra necesității etapelor catecumenale premergătoare primirii sacramentului, asupra a ceea ce se întâmplă în momentul primirii sacramentului ca dar al harului și a înțelegerii personale a semnificației sacramentului. De asemenea, se insistă asupra necesității catehezei succesive primirii sacramentelor, inspirată din catehezele mistagogice ale părinților Bisericii.

Figura credinței care se desprinde din fiecare sacrament este diferită. La Botez trebuie asigurată prezența elementului dialogal care caracterizează istoria mântuirii și relația cu Dumnezeu. Aceasta nu pune probleme pentru botezul adulților, însă pentru botezul copiilor trebuie asigurată prezența persoanelor apropiate: părinți, nași, bunici, rude, care să garanteze angajamentul unei educații creștine. La Mir se accentuează maturitatea cerută pentru o integrare mai conștientă și responsabilă în comunitatea creștină, atât pe versantul intern al construcției comunitare, cât și pe cel al misiunii ad extra. Este evidențiată importanța relației personale cu Domnul prin rugăciune. Euharistia este sacramentul credinței prin antonomasie. În ea credința se exercită și se alimentează. Se cere o mai mare adeziune personală la credință și o coerență bazilară cu viața creștină.

Documentul Reciprocitatea dintre credinţă şi sacramente în economia sacramentală nu intenționează să pună bariere în calea primirii sacramentelor, din contră, dorește să ajute și să stimuleze activitatea pastorală și practica sacramentală. Dacă vrem să luăm în serios sacramentalitatea istoriei mântuirii și să evităm ca o celebrare liturgică să alunece spre un ritualism gol, spre magie sau spre o privatizare a credinței care nu mai corespunde credinței ecleziale, se cere un minimum de credință.

Pr. dr. Ștefan Lupu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Philip J. Rosato, Introducere la teologia sacramentelor, Iași 2019, 180 p., 14×20, 978-606-578-382-9, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Introducere la teologia sacramentelor, scrisă de Philip J. Rosato și tradusă în limba română de pr. Iosif Martin şi pr. dr. Ştefan Lupu. Cartea apare în colecția „Tratate de teologie”, în formatul 14×20, are 180 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

Studiul de faţă cuprinde o analiză amănunţită de teologie sacramentală care reflectă dezvoltările majore evidenţiate în acest domeniu de Conciliul al II-lea din Vatican. Scopul acestui studiu este deci limitat, întrucât ar fi imposibil în spaţiul restrâns al acestor pagini să se aprofundeze intuiţiile deja prezentate într-un mod mai vast de către alţi autori. Aici este subliniată îmbogăţirea recentă a teologiei sacramentale prin influenţa altor patru specializări: cea fundamentală, cea biblică, cea trinitară şi cea morală. Acest studiu arată prin urmare necesitatea actuală de a situa sacramentele în faţa orizontului riturilor religioase ale întregii omeniri. Doreşte să identifice originea sacramentelor nu în primul rând în cuvinte, ci mai degrabă în gesturile profetice ale lui Isus istoric. Vrea, de asemenea, să redescopere rolul esenţial al Tatălui şi al Duhului Sfânt în sacramente, care să se contrapună unei viziuni unilateral cristocentrice, şi să lumineze legătura dintre harul sacramental şi stilul de viaţă etic care trebuie să fie adoptat de creştini în societate.

Chiar dacă aceste teme sunt în sine importante şi interesante, accentuarea lor în acest studiu izvorăşte din cerinţa pastorală de a trata în teologia sacramentelor mai ales acele afirmaţii care vor putea fi aplicate unor probleme concrete pe care le întâlnesc mulţi creştini contemporani în legătură cu riturile Bisericii. Aceste probleme sunt exprimate în următoarele întrebări critice: de ce trebuie să participăm la riturile liturgice, care par să fie străine de interesele interpersonale, tehnologice şi sociale ale vieţii moderne, o suspiciune verificată la mulţi dintre cei care merg la biserică şi apoi se sustrag de la dezbaterea cu privire la posibilităţile unui viitor mai uman? Dar şi riturile înseşi, nu sunt acte pe care trebuie să le săvârşim ca să ascultăm în mod pasiv de poruncile lui Isus istoric, în timp ce dorim să fim liberi şi activi în a crea alte gesturi profetice potrivite realităţii actuale? Deoarece tindem în mod hotărât către viitor, cum putem descoperi în acelaşi timp un sens în riturile Bisericii care ne îndreaptă mai degrabă către trecut, adică la nişte lucrări ale Dumnezeului unul şi întreit deja săvârşite pentru noi în moartea şi învierea lui Isus Cristos şi în revărsarea Duhului Sfânt? În afară de aceasta, care este relevanţa harului sacramental care ar trebui să ne facă sfinţi, dacă această realitate constă pur şi simplu într-o determinare interioară a existenţei noastre sau într-un vag zălog al vieţii veşnice, în loc să ne ofere un îndemn puternic de a aborda responsabilităţile etice ale vieţii noastre?

Dată fiind redescoperirea legăturii indestructibile dintre rit şi morală, creştinii de astăzi pot să participe într-un mod mai conştient şi autentic la fiinţa şi la misiunea lui Dumnezeu unul şi întreit, adoptând un stil de viaţă sacramentală care izvorăşte din celebrarea liturgică şi întăreşte practica valorilor evangheliei în societate.

Philip J. Rosato

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Bernard Sesboüé, Invitaţie la a crede. Sacramentele credibile şi dezirabile., Iaşi 2012, 260 p., 17×24, ISBN 978-606-578-027-9, 25 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Invitaţie la a crede. Sacramentele credibile şi dezirabile, scrisă de Bernard Sesboüé şi tradusă în limba română de Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia Studii teologice, formatul 17×24, are 260 de pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 25 lei.

Trăirea credinţei de către omul secolului al XXI-lea nu se poate reduce, ca altădată, doar la practicile pietiste sau la simple rugăciuni spuse cu diferite ocazii. O viaţă autentică de credinţă, un „a crede” adevărat presupune şi o viaţă sacramentală, la care suntem invitaţi de Biserică, care, în cazul de faţă, ne vorbeşte prin unul dintre cei mai mari teologi francezi, Bernard Sesboüé, autorul cărţii Invitaţie la a crede. Sacramentele credibile şi dezirabile, care apare în limba română graţie muncii de traducere a studentului teolog Petru Ciobanu.

Această carte este, de fapt, al doilea volum al lucrării A crede. Invitaţie la credinţa catolică pentru femeile şi bărbaţii secolului al XXI-lea, apărută în original în anul 1999, iar în traducere românească în anul 2011 la Editura Sapientia, ca o propunere fraternă şi mărturie a credinţei pentru toţi acei creştini, credincioşi sau necredincioşi, care se interesează atât de sensul, cât şi de conţinutul ei. Acest al doilea volum vrea să acopere lacunele din prezentarea economiei sacramentale în Biserică. Continuitatea între aceste două volume este evidentă: dacă în primul volum autorul a tratat despre marile afirmaţii ale crezului apostolic, şi, după cum bine ştim, Crezul este credinţa mărturisită, în acest al doilea volum, autorul, tratând despre cele şapte sacramente, vorbeşte, de fapt, despre credinţa trăită. Astfel, metoda, ca şi destinatarii, rămân aceiaşi, într-o lume în care practica sacramentală este într-o continuă scădere.

Astfel, acest volum are ca punct de plecare semnificaţie ritului şi instituirea generală a sacramentelor în măsura în care ele aparţin credinţei creştine. Apoi, în capitolul următor, fundamentează sacramentele în persoana lui Cristos, sacramentul primordial, arătând că acestea sunt cele care fac ca Biserica să existe, dar, în acelaşi timp, Biserica este responsabilă de păstrarea şi administrarea acestora.

În capitolele următoare, de la al III-lea la al X-lea, sunt prezentate pe larg cele şapte sacramente: Botezul, Mirul (sau Confirmaţiunea), Euharistia, Reconcilierea (sau Pocăinţa), Maslul (sau Ungerea bolnavilor), Preoţia (şi celelalte slujiri în Biserică: diaconatul, slujirea baptismală şi pastorală a laicilor) şi Căsătoria. Fiecare dintre aceste sacramente este prezentat în funcţie de propria originalitate şi în sfera existenţei umane la care se referă (apa şi viaţa, hrana şi ospăţul, demersul uman al reconcilierii, boala şi moartea, autoritatea şi, în final, căsătoria ca instituţie), ţinându-se cont de dificultăţile care există în practica fiecăruia, autorul analizându-le din punct de vedere dogmatic, istoric, pastoral, liturgic, al dreptului canonic. Aceste sacramente, prezentate atât de frumos de autor, sunt daruri permanente ale lui Dumnezeu, iar faptul că sunt în număr de şapte reprezintă simbolic o totalitate, o perfecţiune.

Cartea se încheie cu o concluzie generală asupra sacramentelor şi cu o listă de termeni tehnici. Scopul acestei lucrări este acela de a prezenta sacramentele, în acelaşi timp credibile şi dorite de poporul lui Dumnezeu.

Recomandăm această carte tuturor celor care vor să-şi îmbogăţească cunoştinţele în domeniul doctrinei creştine, dar şi acelora care vor să ducă o viaţă baptismală, întărită de Duhul Sfânt, împăcată, liniştită în încercare, trăită în iubirea şi serviciul omenirii prin căsătorie, sau în serviciul Bisericii prin sacramentul Preoţiei. Această carte este cu atât mai mult binevenită, cu cât la 11 octombrie 2012, Papa Benedict al XVI-lea a deschis Anul Credinţei.

Laurenţiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Franz Courth, Teologia sacramentelor. Un manual pentru studiul și practica teologiei, Iaşi 2011, 406 p., 17×24, ISBN 978-606-578-013-2, 25 lei. 

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Teologia sacramentelor. Un manual pentru studiul și practica teologiei, scrisă de Franz Courth și tradusă în limba română de pr. dr. Ștefan Lupu și pr. Iosif Martin. Cartea apare în colecţia „Studii teologice”, în formatul 17×24, are 406 pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 25 lei.

„În sacramente, liturgia creştină celebrează actele sale fundamentale: viaţa creştinului începe cu Botezul şi dobândeşte trăsăturile ei specifice la Cina Domnului, unde credinciosul se întâlneşte cu Cristos şi cu Dumnezeu într-o existenţă reînnoită. Spre acest scop tind toate celelalte sacramente, fiecare în felul său. Dacă sunt celebrate în sânul Bisericii, ele ne inserează în istoria trinitară a lui Dumnezeu cu noi, oamenii, istorie ce duce la Cristos şi care de la el începe”.

Astfel îşi începe teologul german Franz Courth manualul său de teologie a sacramentelor, care a fost de curând publicat la Editura Sapientia în traducerea pr. dr. Ștefan Lupu și a pr. Iosif Martin. Prin împletirea discursului academic cu orientarea spirituală, autorul vrea să propună un itinerariu istorico-teologic pentrue doctrina catolică despre sacramente, tratând principalele interpretări, mai vechi sau mai noi ale acestora.

Cartea este împărţită în opt capitole şi o introducere, având un cuprins bogat, justificat prin analiza detaliată a diferitelor aspecte ale temelor tratate.

Având ca titlu o întrebare, „Mentalitate arhaică?”, introducerea prezintă aspectele critice, dificultăţile istorico-culturale, obiecţiile filozofice şi rezervele teologice, din dezbaterea actuală despre sacramente. De asemenea, este abordată şi tema simbolului, ca o cale umană de cunoaştere.

Capitolul întâi, „Biserica, sacrament universal”, prezintă dimensiunea cristologică a Bisericii, unitatea indivizibilă şi diversitatea inconfundabilă a lui Cristos şi a Bisericii, relaţie formulată de Conciliul al II-lea din Vatican în felul următor: „Înviind din morţi (cf. Rom 6,9), [Cristos] a trimis asupra ucenicilor Duhul cel de viaţă dătător şi, prin el, a constituit trupul său, care este Biserica, sacrament universal de mântuire” (LG 48). Totodată, sunt dezvoltate şi temele harului şi a sacramentaliilor.

Următoarele şapte capitole prezintă fundamentele biblice, dezvoltarea istorico-dogmatică aspectele esenţiale ale fiecărui sacrament: „Botezul, sacrament fundamental”, „Mirul, sacramentul misiunii”, „Euharistia, semn al dăruirii lui Isus”, „Ungerea bolnavilor”, „Sacramentul Preoţiei”, „Căsătoria creştină ca sacrament”.

Prin dezvoltarea sistematică a temelor, această carte are aspectul unui manual, care se adresează atât studenţilor teologi, preoţilor şi laicilor angajaţi în slujirea pastorală, cât şi tuturor acelora care urmăresc cu interes dezbaterea teologică.

Cosmin Cimpoeșu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Alois Bișoc, Sacramentele: semne ale credinței și ale harului, Iași 2009, 353 p., 20 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro