Duminica Divinei Milostivirii

Dragi prieteni,

Duminica a II-a după Paști, numită din Antichitate Duminica Albă, pentru că în această duminică neofiții, adică cei care au primit Botezul în Vigilia Pascală, dezbrăcau haina albă primită la Botez și reveneau la îmbrăcămintea obișnuită, începând cu anul 2000, mai este numită și Duminica Divinei Milostiviri.

De unde acest supranume dat Duminicii Albe? Devoțiunea față de milostivirea divină a fost promovată mai ales de sora Faustina Kowalska, de origine poloneză, ridicată la cinstea altarelor de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, la 30 aprilie 2000, în Duminica Milostivirii divine, sărbătoare extinsă atunci la Biserica Universală. De fapt, în jurnalul său, sora Faustina scrie că aceasta a fost dorința lui Isus, exprimată în timpul primei apariții din 22 februarie 1931:

„Doresc ca prima duminică după Paști să fie sărbătoarea Milostivirii mele. Fiica mea, vorbește lumii întregi despre nemăsurata mea milostivire! Sufletul care se va spovedi și se va împărtăși în acea zi, va obține deplina iertare a vinei și a pedepselor. Doresc ca această sărbătoare să fie celebrată solemn în toată Biserica”.

Ne amintim apoi că Papa Francisc a anunțat sâmbătă, 11 aprilie 2015, în cadrul celebrării Primelor Vespere ale Duminicii Milostivirii Divine, dorința sa de a declara un Jubileu extraordinar al Milostivirii, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la încheierea Conciliului al II-lea din Vatican. Acest An Sfânt a început pe 8 decembrie 2015 și s-a încheiat pe 20 noiembrie 2016. În bula Misericordiae Vultus, cu care a declarat acest An Sfânt pentru Biserica Catolică, Papa Francisc a subliniat că Biserica trebuie să fie mereu conștientă de misiunea ei în lume ca împărțitoare a milostivirii divine.

Milostivirea ca atribut al lui Dumnezeu, Sărbătoarea Milostivirii Divine după Paști, Jubileul Milostivirii divine, iată, dragi prieteni, trei teme de actualitate, la care trebuie să reflectăm mai adânc pentru o mai bună centrare a vieții noastre creștine. Tocmai de aceea, aș dori să vă prezint trei cărți pe care le-am publicat la Editura Sapientia și pe care vi le recomand spre lectură în timpul pascal.

Este vorba mai întâi de cartea cardinalului Walter Kasper, Misericordia: un concept fundamental al evangheliei, o cheie a vieții creștine, originalul a fost publicat în 2012 și traducerea în limba română, făcută de pr. Lucian Farcaș, a apărut în 2015. În studiul său, cardinalul Kasper pornește de la constatarea că „milostivirea, un aspect central în Biblie, a fost dată destul de mult uitării în teologia sistematică sau a fost tratată doar la nivel de relație vitregă”. De aceea, autorul dorește să refacă legătura dintre „reflecția teologică și considerațiile spirituale, pastorale și sociale în vederea unei culturi a milostivirii”.

Așadar, în cartea Mizericordia. Un concept fundamental al evangheliei – o cheie a vieții creștine, structurată în nouă capitole, Cardinalul Walter Kasper examinează milostivirea lui Dumnezeu, și dorește să dea un răspuns la următoarele întrebări:

Ce înseamnă a crede într-un Dumnezeu milostiv?

Cum se comportă în sine milostivirea lui Dumnezeu şi dreptatea sa?

Cum putem vorbi noi despre un Dumnezeu simpatic, adică plin de compasiune?

Pot fi reconciliate suferinţa nemeritată şi milostivirea lui Dumnezeu?

Cum putem corespunde noi, prin propriile fapte, milostivirii lui Dumnezeu?

Ce înseamnă vestea despre milostivire pentru practica Bisericii şi cum putem face ca mesajul central despre milostivirea lui Dumnezeu să strălucească în viaţa creştinilor şi a Bisericii?

Ce înseamnă aceste mesaj pentru o nouă cultură a milostivirii în societatea noastră?

Pe scurt: Ce înseamnă cuvântul Predicii de pe Munte: „Fericiţi cei milostivi” (Mt 5,7)?

În primul capitol al cărţii, autorul arată că mesajul creștin despre un Dumnezeu milostiv este unul specific biblic. De aceea, teologia este interesată să facă legătura cu experiențele umane generale și interpretarea lor filosofică pentru a expune mesajul Bibliei despre milostivire. În al doilea capitol, autorul analizează modul în care a fost înțeleasă milostivirea în filozofie și în cadrul celorlalte religii, de-a lungul timpului. Punctul comun de legătură cu celelalte religii este considerată regula de aur (celorlalți trebuie să le faci ceea ce tu însuți aștepți și dorești de la celălalt într-o anumită situație).

Al treilea capitol cuprinde „Mesajul Vechiului Testament” cu privire la milostivire. De fapt, mizericordia în vechea alianță se află în strânsă legătură cu formele de revelație a lui Dumnezeu. Apogeul revelației veterotestamentare despre mizericordie se găsește la profetul Osea. Deși poporul încalcă alianța și chiar este asemănat cu o „prostituată rău famată” iar Dumnezeu are toate motivele pentru a rupe legătura cu poporul său, înlăuntrul lui Dumnezeu „mizericordia învinge dreptatea”. Dar acesta nu este doar un mesaj spiritual, ci unul existențial: opțiunea lui Dumnezeu este pentru viață și pentru săraci.

Isus este cel care l-a revelat pe Tatăl, mai ales iubirea sa milostivă. Și nu doar că a revelat, dar a fost el însuși milostiv față de cei mai disprețuiți. Al patrulea capitol sintetizează „Mesajul lui Isus despre milostivirea lui Dumnezeu”, subliniind mai ales fidelitatea lui Isus față de predicarea sa: cuvântul despre mizericordie vestit de el era într-adevăr trăit, iar Evangheliile sunt pline de astfel de exemple. Unul din modurile în care Isus a surprins mizericordia Tatălui sunt parabolele. Totuși, milostivirea lui Dumnezeu a fost revelată definitiv pe cruce pentru ca noi care am meritat judecata și moartea, în mod nemeritat să trăim din nou și să reînviem.

În capitolul dedicat considerațiilor sistematice, Walter Kasper ajunge la concluzia că o ontologie a iubirii, încurajată de teologul Yves Congar, ca formă de gândire comunională, relațională, dezvoltată de teologie în învățătura despre Trinitate ar putea considera milostivirea ca atribut fundamental al lui Dumnezeu. Revelarea mizericordiei lui Dumnezeu își are locul concret în Isus Cristos, cinstirea Inimii lui Isus fiind considerată drept „expresie deosebită a credinței în iubirea și milostivirea lui Dumnezeu”. Învățătura despre milostivirea lui Dumnezeu nu este una pur teoretică; scopul său este acela de a ne angaja într-un drum de milostivire: a trăi milostivirea lui Dumnezeu și a deveni asemenea lui. În capitolele al șaselea și al șaptelea, cardinalul Walter Kasper identifică consecințele pozitive ale mizericordiei pentru viața creștinului și pentru practica pastorală a Bisericii.

Întâlnirea creștinului cu privirea milostivă a Tatălui transformă sistemul de valori, prioritățile, atitudinea și ne angajează în iubire, mai ales în iubirea față de dușmani, iertare, fapte de milostenie și întâlnirea lui Cristos în cei săraci. Și Biserica trăiește aceeași transformare, devenind din ce în ce mai mult sacrament al iubirii și al milostivirii. Ea trebuie să-și asume misiunea de vestitoare a milostivirii lui Dumnezeu, mai ales în sacramentul Reconcilierii. Vestirea nu este însă suficientă, mesajul de milostivire al Bisericii trebuie să transpară din acțiunile ei, ferindu-se să transforme milostivirea lui Dumnezeu într-un „har ieftin” (Dietrich Bonhoeffer). Biserica și creștinii sunt invitați să construiască o cultură a mizericordiei. Capitolul al optulea este construit în contextul întâlnirii culturii şi a politicii cu milostivirea lui Dumnezeu. Autorul amintește importanța doctrinei sociale a Bisericii, dezvoltată foarte mult începând cu pontificatul papei Leon al XIII-lea (1878-1903).

Ultimul capitol o prezintă pe Maria ca „imagine reflexă a mizericordiei divine și o imagine primordială a milostivirii umane și creștine”. În Evanghelii, în scena bunei-vestiri, când se recunoaște ca slujitoare umilă a Domnului, dar mai ales în scena tăcută de sub crucea Fiului, Maria participă la revărsarea deplină a milostivirii lui Dumnezeu prin răscumpărarea înfăptuită de Cristos. Devoțiunea specială a creștinilor față de Maria și încrederea că ea poate mijloci pentru ei a făcut ca ea să fie numită pe drept Mater misericordiae, Maica milei, și să fie reprezentată ca atare în iconografie de-a lungul timpului. Conciliul al II-lea din Vatican, preluând afirmația sfântului Ambroziu, a numit-o pe Maria typos (model) al celor răscumpărați, răscumpărată însă încă din prima clipă a existenței sale, fiind o creatură care a beneficiat într-un mod minunat de milostivirea lui Dumnezeu.

Această carte, publicată pentru prima dată în 2012, apare în limba română într-un moment special: Anul Milostivirii, 2015 De altfel, însuși papa Francisc a fost influențat pozitiv de această carte și a spus despre ea că i-a făcut „mult, mult bine”. De aceea, v-o recomand și eu cu căldură, pentru ca împreună, descoperindu-ne chemarea de a fi milostivi, să putem construi o cultură a milostivirii.

Pr. dr. Ștefan Lupu

Duminica Divinei Milostivirii

Milostivirea ca atribut al lui Dumnezeu, Sărbătoarea Milostivirii Divine după Paști, Jubileul Milostivirii divine, iată, dragi prieteni, trei teme de actualitate, la care trebuie să reflectăm mai adânc pentru o mai bună centrare a vieții noastre creștine. Tocmai de aceea, aș dori să vă prezint o carte pe care am publicat-o la Editura Sapientia și pe care v-o recomand spre lectură în timpul pascal.Este vorba de cartea cardinalului Walter Kasper, Misericordia: un concept fundamental al evangheliei, o cheie a vieții creștine, originalul a fost publicat în 2012 și traducerea în limba română, făcută de pr. Lucian Farcaș, a apărut în 2015.

Publicată de Libraria Sapientia pe Sâmbătă, 18 aprilie 2020

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Misterul pascal

Dragi prieteni,

Am publicat recent la Editura Sapientia o carte intitulată „Misterul pascal”, scrisă de ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit de București. Mulți veți spune: Ah, încă o carte de specialitate… Deja titlul: „Misterul pascal” o arată ca atare, este o expresie tehnică, pentru teologi, nu pentru publicul larg, și apoi este scrisă de arhiepiscopul mitropolit de București Aurel Percă… Cum să te apropii de o astfel de carte… e prea înaltă… o lăsăm pe seama teologilor. Și totuși, aș vrea să vă dau două argumente că această carte de poate interesa.

Și aș porni de la autor. Cartea apare acum, în martie 2020, sub semnătura arhiepiscopului mitropolit de București, însă atunci când a fost scrisă, autorul era student seminarist la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași. Iată ce spune autorul despre momentul în care a scris această carte: „Această carte s-a născut din pasiunea unui părinte profesor de la Seminarul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaşi pentru «noutatea» adusă de Conciliul al II-lea din Vatican în Biserică şi în modul de predare a disciplinelor teologice”.

Acest profesor era Părintele Ioan Ciuraru (1940-1996), „un apostol neobosit al lui Cristos”, după cum l-a numit pr. Fabian Doboș. Pentru cei care nu l-au cunoscut și n-au auzit de pr. Ioan Ciuraru, ÎPS Aurel Percă spune că acest preot, „în perioada dinainte de anul 1989, s-a dăruit trup şi suflet tipăririi multor cărţi, cu mijloace foarte simple (doar cu ajutorul unor maşini de scris manuale şi apoi electrice şi al unui copiator cu matriţe, permis în multiplicarea cursurilor pentru uzul seminariştilor), dar în acelaşi timp era şi foarte înflăcărat pentru noutăţile din domeniul ştiinţelor teologice”

Preotul profesor și tipograf Ioan Ciuraru era, așadar, pasionat de noutățile teologice aduse de Conciliul al II-lea din Vatican care, pe atunci, abia dacă adia peste cortina de fier. Una dintre aceste noutăți era „misterul pascal”, care pentru pr. Ioan Ciuraru era atât de importantă încât, spune autorul, că atunci când venea la cursurile de Teologie liturgică și vorbea despre „misterul pascal”, „părea cu totul transfigurat şi transmitea o adevărată pasiune pentru a înțelege mai bine «secretul» mântuirii”. Dar iată că într-o zi, profesorul s-a oprit din discursul său și și-a îndreptat privirea asupra studentului din Anul V de teologie Aurel Percă. Brusc, ia cerut să elaboreze o lucrare despre misterul pascal.

Ca student, nu știu cu ce spirit a primit această temă… Din mărturia pe care o dă în prefața cărții, aflăm că totuși s-a dus la biblioteca Institutului pentru a-și organiza materialul bibliografic. Însă aceasta era săracă, iar studentul nu avea încă o metodă științifică de a lucra, motiv pentru care a voit să renunțe, gândindu-se că profesorul va uita. Însă pr. Ciuraru, când venea la curs, mereu îl întreba la ce punct este cu lucrarea. La insistențele lui, a continuat să caute în bibliotecă toate cărțile care aveau vreo referință la Conciliul al II-lea din Vatican. A respirat totuși ușurat atunci când a ajuns în posesia a câtorva cărți care tratau mai direct „misterul pascal”. Este vorba de: o lucrare a lui Loius Bouyer (Le mystère pascal, Le Cerf, Paris, 1947, reeditată în 1967) şi trei cărţi publicate de Theodule Rey Mermet: Pour une redécouverte de la Foi (vol. 1, Paris, 1976), Vivre la Foi dans les sacrements (vol. 2, 1977) şi Vivre la Foi avec le Concile Vatican II (vol. 3, 1979). Lectura acestor cărți l-au ajutat să „firul roşu” al lucrării.

Între timp, studentul Aurel Percă era în anul VI de teologie, ultimul an de seminar, și se pregătea pentru primirea diaconatului (7 aprilie 1979). Și-a propus atunci să finalizeze acest studiu ca o încoronare a pregătirii sale pentru sfânta Preoţie. A terminat de redactat materialul și l-a predat sub formă de manuscris pr. Ioan Ciuraru, care urma să găsească pe cineva să-l dactilografieze pe matrițe și să-l multiplice la renumita „Cocârlă”, aşa cum era numită „mica tipografie” de la Institut.

Iată, aceasta este geneza acestei cărți, care nu a putut să fie multiplicată cu ocazia hirotonirii preoțești a lui Aurel Percă (29 iunie 1979), ci un an mai târziu, iulie 1980. După 40 de ani, autorul, ajuns între timp arhiepiscop mitropolit de București, s-a gândit să o republice cu ocazia aniversarului său de 40 de ani de preoție, dar și ca un gest de recunoștință față de pr. Ioan Ciuraru, „preot pasionat şi îndrăgostit de Biserică şi de ştiinţele teologice”.

Să fie, așadar, prea înaltă și prea tehnică o carte scrisă de un student acum 40 de ani? Răspunsul îl vom descoperi dacă ne vom apropia de conținutul cărții. Însă înainte de a face aceasta, aș dori să înțelegem ce înseamnă „misterul pascal”, expresie care dă și titlul acestei cărți.

De la cursurile pr. Ioan Ciuraru studentul Aurel Percă a înțeles că: „Misterul pascal este în centrul întregii opere de mântuire, pe care Biserica are misiunea de a-l face cunoscut oamenilor, pentru ca, după voinţa lui Dumnezeu, «toţi să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului» (1Tim 2,4)”. Categoria „mister pascal” este una dintre fericitele recuperări ale mişcării liturgice din secolul trecut și apare încă de la început în documentele Conciliului al II-lea din Vatican. Constituţia liturgică Sacrosanctum Concilium o pune chiar ca bază a reflecţiei sale teologice asupra liturgiei.

Prin studiul său, dezvoltat pe parcursul a șase capitole, autorul a reușit să arate că semnificația misterului pascal, a Paştelui, nu se referă numai la învierea lui Cristos, ci cuprinde momentele pătimirii, morţii, învierii şi înălţării la cer a lui Cristos. Lucrarea de mântuire a oamenilor şi a perfectei preamăriri a lui Dumnezeu, care îşi are preludiul în faptele minunate divine realizate în poporul Vechiului Testament, a fost dusă la împlinire de Cristos Domnul, mai ales prin misterul pascal al fericitei sale pătimiri, învieri din morţi şi glorioasei înălţări, mister cu care a distrus moartea noastră şi, înviind, ne-a redat viaţa (SC 5).

De ce este important pentru noi să cunoaștem misterul pascal? În primul rând, ne spune autorul, pentru că ține de esența credinței noastre creștine:

„Un popor care se respectă ţine să-şi cunoască propria istorie, ţine să ştie tot mai multe despre trecutul său. Şi nu numai atât: fiecare popor are un eveniment central care a marcat un nou drum în viaţa sa, un eveniment care a schimbat radical o situaţie sau alta. Când e vorba de creştinism, trebuie să afirmăm acelaşi lucru: ca orice eveniment sau realitate de pe acest pământ, creştinismul are o istorie, istoria mântuirii; are un punct central, care luminează trecutul, prezentul şi viitorul – misterul pascal… De fapt, acest mister al lui Cristos, «misterul credinţei noastre», este centrul vital al creştinismului, care se prelungeşte în existenţa sa prin intermediul Bisericii, şi mai exact prin liturgie”.

Un al doilea motiv subliniat de autor este acela că o bună cunoaștere a misterului pascal ne ajută la o mai bună prezentarea a credinței, mai ales astăzi, „când tendinţa îndepărtării oamenilor de Dumnezeu devine tot mai accentuată, se impune o revizuire a felului cum este prezentat «focarul» creştinismului – misterul pascal. Într-adevăr, este un focar, pentru că aşa cum acest mister a transformat lumea în primele veacuri, prin predica apostolilor, şi astăzi trebuie să fie la fel. Prezentarea esenţialului din misterul creştin devine factor de încurajare a oamenilor, de vitalitate, curaj, optimism, chiar dacă acest optimism este în esenţă «scandal pentru evrei şi nebunie pentru păgâni» (1Cor 1,23)”.

În al treilea rând, având în vedere diviziunile dintre creștini, „misterul pascal, prin unitatea sa, poate deveni un factor de unitate a tuturor aspiraţiilor. Misterul pascal nu este un mister oarecare, unul din multele mistere pe care le posedă creştinismul. Misterul pascal este acela al pătimirii, morţii, învierii şi înălţării lui Cristos, misterul răscumpărării prin Capul nostru: Cristos”.

Nu în ultimul rând, misterului pascal are un rol esenţial în ceea ce priveşte transformarea noastră: „Cristos e la fel de actual ca în primele veacuri şi mereu ne invită să murim împreună cu el pentru păcat, pentru această lume, pentru a învia la o viaţă nouă, la starea omului nou. «Isus Cristos – cel de ieri şi de astăzi – este acelaşi în vecii vecilor» (Evr 13,8): misterul său pascal este misterul transformării şi al mântuirii noastre. Este singurul în măsură să alimenteze cu energiile mântuitoare viaţa aceasta atât de zbuciumată”.

„De aceea, Conciliul al II-lea din Vatican pune mare accent pe misterul pascal, aflat în centrul istoriei mântuirii, el fiind punctul de plecare pentru „reîmprospătarea aerului” din Biserică, pentru realizarea unei activităţi pastorale mai dinamice şi mai eficiente pentru a recâştiga terenul pierdut prin neglijarea prezentării corecte a misterului mântuirii noastre”.

Categoria de „mister pascal” continuă să fie de actualitate în liturgie şi teologie, şi face parte din limbajul obişnuit al Bisericii. A intrat în uz la începutul secolului al XX-lea pentru a explica sensul celebrării sacramentelor, în special al liturgiei duminical, dar apoi a dobândit o semnificaţie centrală pentru doctrina şi viaţa creştină. Este adevărat că din 1979 până astăzi au apărut numeroase studii despre această temă, biblioteca Institutului s-a îmbogățit cu foarte multe cărți, actualmente numără circa 40.000 de titluri, însă cartea studentului Aurel Percă rămâne un studiu de referință pentru literatura noastră teologică locală, pentru că, așa cum scria el în introducerea cărții:

„Prin această lucrare de proporţii minime, în comparaţie cu vastitatea misterului pascal, încercăm în premieră o popularizare a misterului pascal, care este misterul central al credinţei noastre. Este şi o încercare de a reface un teren oarecum pierdut, pierdere pe care am conştientizat-o mai ales datorită Conciliului al II-lea din Vatican. Cunoaşterea tot mai adâncă a misterului pascal, deşi pare o preocupare post-conciliară, a fost doar reactualizată de Conciliu. Aşa cum vom vedea, e vorba de o problemă mereu actuală: cum a fost în primele veacuri ale creştinismului, aşa va rămâne cât va exista această lume”.

Pr. dr. Ștefan Lupu

Invitație la lectură: Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit, Misterul pascal, Sapientia, Iași 2020

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Misterul pascal, scrisă de Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit de București. Cartea apare în colecția „Tratate de teologie”, în formatul 14×20, are 217 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 20 lei.

Publicată de Libraria Sapientia pe Luni, 30 martie 2020

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Dialog teologic

Puteți vedea toate numerele revistei Dialog teologic la această adresă

http://dialogteologic.ro/

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Dicționar al miracolelor și al extraordinarului creștin

Patrick Sbalchiero, ed., Dicționar al miracolelor și al extraordinarului creștin, Iași 2009, 1076 p., 17×24, ISBN 978-973-8980-64-8, 80 lei.

În istoria Bisericii exista numeroase evenimente care nu pot fi explicate fara a recunoaste o interventie divina, precum aparitii, miracole, viziuni etc. Însa a existat mereu un sentiment de incertitudine cu privire la acestea. Grija Bisericii este de a conduce miracolul la ratiunea teologica si doctrinara, dar de multe ori se împiedica de oamenii de stiinta, care vor sa-l conduca spre ratiunea analitica si matematica.

Pentru a veni în ajutorul celor interesati de aceste fenomene extraordinare din viata Bisericii, Editura „Sapientia” publica un „Dictionar al miracolelor si al extraordinarului crestin”, scris sub directia lui Patrick Sbalchiero, doctor în istorie, profesor la Scoala Catedrala de la Paris, si tradus în limba româna de doamna Mala Barbulescu.

Aceasta lucrare monumentala, rod al colaborarii a peste 230 autori, medici si teologi, universitari si ecleziastici, prezinta în cadrul a peste 830 articole raspunsuri documentate la întrebari care suscita multe curiozitati. De fapt, acest dictionar cauta sa raspunda la patru întrebari esentiale: cum se explica prezenta fenomenelor extraordinare în traditia crestina? Pot stiintele umane si cele ale naturii sa ne ajute la o mai buna întelegere a acestor fapte? Cum se articuleaza lectura teologica si interpretarea stiintifica a extraordinarului? Psihologia umana constituie o baza favorabila sau un obstacol pentru supranaturalul extraordinar?

Subiectele abordate în cele 830 articole sunt de dimensiuni diferite, iar fiecare articol este completat de o scurta bibliografie, permitând cititorului sa continue reflectia asupra temei prin invitatia la cercetare individuala.

Titlurile articolelor sunt alcatuite din nume comune si nume proprii. Primele cuprind ansamblul fenomenelor extraordinare consemnate în istoria crestinismului; ultimele se refera la doua categorii de persoane: cele care au experimentat pe propria piele fapte extraordinare tangibile si cele care au studiat aceste manifestari.

Dupa cum spune Patrick Sbalchiero în introducere, acest dictionar nu este nici un punct final si nici o recapitulare a cunostintelor actuale legate de extraordinarul crestin. El este o invitatie de a se continua cercetarile, mai intens, în acest domeniu.

„Este legitim sa ne interogam asupra privirii reductoare pe care lumea noastra contemporana o arunca spre aceste fenomene universale. Statutul negativ care le este dat de o parte a mediilor stiintifice, si, mai paradoxal, de o parte a clerului, necesita redeschiderea acestui dosar. Nu e vorba de a ne complace în senzational. Dictionarul de fata este de un alt ordin. Noi propunem supunerea faptelor la un examen riguros, la lumina stiintelor contemporane si a traditiei bimilenare a crestinismului. Numai cu acest pret, bazându-ne pe aceasta exigenta de a reconcilia spiritul si inima, vom putea sa progresam în cunoasterea extraordinarului crestin, semn si reflectare a unui supranatural constitutiv al unitatii noastre” (Patrick Sbalchiero).

Cosmin Cimpoesu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Mic dicționar teologic

Ioan Tamaș, Mic dicționar teologic, Iași 2008, 14x20cm., 392 pag., ISBN 978-973-8980-26-6, 20 RON.

Dezvoltarea numarului de publicatii cu tematica religioasa si raspândirea literaturii religioase între credinciosi au dat nastere necesitatii de a face inteligibil mesajul continutului teologic atât pentru studentii teologi, cât si pentru toti cei care, într-o forma sau alta, intra în contact cu viata si cultura crestina, citim în prezentarea de pe Ercis.ro. Acestei necesitati i s-a raspuns initial prin publicarea, în anul 2001, la Editura Sapientia, a unui „Mic dictionar crestin catolic” realizat de pr. dr. Ioan Tamas.

Spre deosebire de „Micul dictionar crestin catolic”, în care autorul a dorit sa prezinte exclusiv termeni si expresii specifice Bisericii Romano-Catolice, noul dictionar se axeaza cu precadere pe domeniul teologic si are o larga deschidere ecumenica, deoarece defineste si explica termeni si concepte atât din teologia occidentala, cât si din cea orientala. Pr. dr. Ioan Tamas s-a nascut la 23 martie 1941 în localitatea Rachiteni, jud. Iasi. A absolvit Institutul Teologic „Sfântul Iosif”din Iasi în anul 1965 si a fost hirotonit preot la 29 iunie 1965. Dupa mai multi ani de activitate pastorala, între anii 1981-1986 a urmat studii de specializare în dreptul canonic la Universitatea „Urbaniana” si „Lateran” din Roma si a obtinut doctoratul în dreptul canonic. Între anii 1986-2005 a activat ca profesor de drept canonic la Institutul Teologic din Iasi.

Editorul îsi exprima speranta ca „acest instrument lingvistic îi va ajuta pe cei ce se vor apropia de orizontul teologic sa înteleaga mai bine si mai adânc tezaurul credintei, iar pe cei ce se afla în slujirea cuvântului sa foloseasca un limbaj adecvat, corect si comprehensibil pentru oamenii carora li se adreseaza”.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Rationes magisterii cum theologia, Relaţiile reciproce dintre magisteriul ecleziastic şi teologie

Comisia Teologică Internaţională, Rationes magisterii cum theologia, Relaţiile reciproce dintre magisteriul ecleziastic şi teologie; Congregația pentru Doctrina Credinței, Instrucţia Donum veritatis despre vocaţia eclezială a teologului, Iaşi 2013, 52 p., 14×20, ISBN 978-606-578-118-4, 8 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia documentului Rationes magisterii cum theologia, Relaţiile reciproce dintre magisteriul ecleziastic şi teologie, elaborat de Comisia Teologică Internaţională și Instrucţia Donum veritatis despre vocaţia eclezială a teologului, publicată de Congregația pentru Doctrina Credinței. Ambele documente, traduse de pr. dr. Ștefan Lupu, sunt publicate într-un singur volum în colecţia Magisterium, formatul 14×20, având 52 de pagini şi care poate fi procurat de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.

Magisteriul, potrivit înțelegerii Bisericii Catolice, este puterea acordată de Cristos apostolilor şi succesorilor lor, adică papei şi episcopilor în comuniune cu papa, de a expune, de a păstra şi de a apăra învăţătura revelaţiei în mod autentic, iar în anumite cazuri, în mod infailibil, prezentând-o ca obiect al credinţei pentru dobândirea mântuirii (cf. LG 25; DS 3074).

De-a lungul timpului, dar mai ales după Conciliul al II-lea din Vatican, se remarcă faptul că anumite documente emise de magisteriul bisericesc nu au fost bine primite, ba chiar au fost criticate de unii teologi. Acest conflict dintre magisteriul bisericesc și teologi s-a născut fie dintr-o înțelegere eronată a acestor documente, fie din înțelegerea greșită a simțului credinței.

Pentru a rezolva divergențele dintre magisteriu și teologi, dar și pentru a evita consecințele dăunătoare pentru credința poporului lui Dumnezeu au intervenit atât Comisia Teologică Internațională, cât și Congregația pentru Doctrina Credinței, publicând diferite documente. Dintre acestea, pr. dr. Ștefan Lupu, profesor de teologie dogmatică la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Iași, a ales să traducă două mai reprezentative, pe care acum avem bucuria să le prezentăm cititorilor noștri.

Primul document, elaborat de Comisia Teologică Internațională, a fost publicat pe 6 iunie 1976 cu titlul Rationes magisterii cum theologia: relațiile reciproce dintre magisteriul eclezial și teologie. Intenția documentului este să ilumineze relația existentă între magisteriul bisericesc care are misiunea de a păstra și apăra în mod autentic învățătura revelației divine și teologii care au misiunea de a studia și de a expune doctrina credinței.

Documentul are trei părți, precedate de o scurtă introducere. Prima parte prezintă elementele comune existente între magisteriu și teologi în exercitarea misiunii lor. Păstrând elementele pe care le au în comun, cea de-a doua parte, încearcă să găsească o linie de demarcație, anumite puncte care diferențiază magisteriul de teologi. A treia parte caută să lămurească în ce mod pot fi reglementate astăzi raporturile dintre magisteriu și teologi.

Al doilea document este instrucția publicată de Congregația pentru Doctrina Credinței pe data de 24 mai 1990, cu titlul: Donum veritatis, despre vocația eclezială a teologului. Adresată în special episcopilor și teologilor, instrucția intenționează să contribuie la creșterea poporului lui Dumnezeu în cunoașterea adevărului care ne conduce la acea libertate pentru a cărei dobândire Cristos a murit și a înviat. Căutarea adevărului este inserată în natura omului, în timp ce ignoranța o menține într-o stare de sclavie.

Această instrucțiune propune anumite norme pentru asigurarea raporturilor juste între magisteriu și teologi și, eventual, pentru rezolvarea tensiunilor care ar putea surveni. După ce prezintă, în prima parte, adevărul ca dar al lui Dumnezeu făcut poporului său, documentul descrie pe scurt funcția teologilor în Biserică (partea a II-a). Cea de-a treia parte se oprește asupra misiunii particulare a păstorilor și, în final, a patra parte, propune mai întâi unele indicații despre raportul dintre teologie și magisteriu și apoi încearcă să clarifice problema dezacordului dintre ele. Documentul se încheie cu un îndemn al prefectului Congregației, cardinalul Joseph Ratzinger, adresat păstorilor și teologilor, de a păstra între ei relații reciproce de încredere și un spirit de comuniune în slujirea cuvântului.

 

Laurenţiu Turbuc

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Teologia astăzi: perspective, principii şi criterii

Comisia Teologică Internaţională, Teologia astăzi: perspective, principii şi criterii, Iaşi 2013, 92 p., 14×20, ISBN 978-606-578-105-4, 8 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Teologia astăzi: perspective, principii şi criterii, document elaborat de Comisia Teologică Internaţională şi tradus în limba română de pr. dr. Lucian Farcaş. Cartea apare în colecţia Magisterium, formatul 14×20, are 92 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 8 lei.

A studia Sfânta Scriptură doar de dragul studiului şi a practica doar un fel de „scolastică protestantă” ar însemna să ne restrângem la un intelectualism sterp şi a nu face cinste tradiţiei gândirii creştine din secolele trecute, mai ales a marilor reformatori de după Conciliul Tridentin (1545-1563). Anii care au urmat Conciliului al II-lea din Vatican (1962-1965) au fost extrem de productivi pentru teologia catolică. În această perioadă s-au făcut auzite noi voci în teologie, în special cele ale laicilor şi ale femeilor; teologi din noi contexte culturale, mai ales din America Latină, Africa şi Asia; au apărut noi teme de reflecţie, cum ar fi pacea, dreptatea, eliberarea, ecologia, bioetica etc.; teme vechi au fost tratate mai în profunzime datorită unei reînnoiri a studiilor biblice, liturgice, patristice şi medievale. Teologia catolică s-a străduit să urmeze calea deschisă de Conciliu, care a voit să-şi exprime „solidaritatea, respectul şi iubirea faţă de întreaga familie umană”.

Cu toate acestea, perioada respectivă, în ciuda avântului provocat de Conciliu, a cunoscut şi o anumită fragmentare a teologiei, aceasta confruntându-se cu provocarea de a-şi menţine identitatea. Se pune problema de a şti ceea ce caracterizează teologia catolică şi ceea ce-i conferă, în formele sale multiple şi prin aceasta, o notă clară de identitate în relaţiile sale cu lumea actuală.

Comisia Teologică Internaţională a studiat deja diversele aspecte ale misiunii teologiei în documentele precedente, mai ales în „Unitatea credinţei şi pluralismul teologic” (1972), „Magisteriul şi teologia” (1975) etc. Documentul de faţă, Teologia astăzi: perspective, principii şi criterii, tradus în limba română de pr. dr. Lucian Farcaş, încearcă să identifice trăsăturile comune distinctive ale teologiei catolice. El examinează perspectivele şi principiile de bază care sunt caracteristice pentru teologia catolică şi prezintă criteriile după care diverse şi multiple teologii pot fi recunoscute ca fiind în mod autentic catolice. De asemenea, tratează şi despre modul în care iau parte aceste diverse şi multiple teologii la misiunea Bisericii Catolice, care este aceea de a proclama vestea cea bună oamenilor din toate naţiunile.

Documentul este structurat în trei capitole, precedate de o scurtă Notă preliminară şi de o Introducere, în care se prezintă contextul şi scopul apariţiei acestei „intervenţii magisteriale”. Capitolul I subliniază faptul că teologia este catolică în pluralitatea bogată a expresiilor sale, a actorilor săi, a ideilor şi a contextelor sale, fiind, prin urmare, o teologie care pleacă, la nivel fundamental, de la o ascultare atentă a cuvântului lui Dumnezeu. În Capitolul al II-lea se menţionează o altă exigenţă a teologiei, aceea de a rămâne în comuniune, în interiorul Bisericii, aceasta fiind locul ei propriu şi obiectul cercetării ei. Capitolul al III-lea prezintă aspectele esenţiale ale teologiei ca activitate umană raţională, aceasta având o poziţie autentică şi de neînlocuit în cadrul oricărei cercetări intelectuale. Documentul se încheie cu o scurtă concluzie.

Recomandăm acest document tuturor celor care doresc să ducă mai departe cercetarea teologică, care în fond este studiul misterului lui Dumnezeu revelat în Cristos, aşa cum sfântul Paul, Apostolul neamurilor, nu doar a învăţat, ci a şi dat exemplu în acest sens: „Iar celui care poate să facă toate mai presus decât putem noi să cerem sau să gândim, lui să-i fie glorie în Biserică şi în Cristos” (Ef 3,20-21).

Laurenţiu Turbuc

 

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Teologie și retractare

Vlad Mihai Niculescu, Teologie și retractare, Iași 2003, 232 p., 14×20, ISBN: 973-8474-14-0, 6 RON.

Cine este Vlad Mihai Niculescu, ne spune domnul Virgil Nemoianu în pre­fata cartii: „Extrem de bine pregatit, cu studii la Bucuresti, Viena, Washing­ton, versat în literatura si arta, adâncit în domeniul pe care cândva îl numeam «bizantinologie» (Early Christian Studies spun americanii de azi, mai practic si mai corect), dar, în acelasi timp, tot mai pasionat de figurile filozofiei moderne si contemporane, Niculescu este nu numai pe cale de a deveni unul dintre principalii gânditori tineri din România, ci chiar este, înca de pe acum, cum dovedeste volumul sau de debut, o figura interesanta si de valoare”.

   Cartea de fata a domnului Vlad Niculescu pare, la prima vedere, o culegere de eseuri si articole separate. O lectura atenta dovedeste însa ca exista aici elemente de unitate si coerenta dintre cele mai semni­ficative si viguroase.

   Astfel, în prima parte a cartii, intitulata sugestiv „Traseul mistagogic, de la slujirea misionara la înrudirea cu Dumnezeu”, autorul a grupat o serie de eseuri care au ca tema: „Socrate si originea misionara a filozo­fiei”, „Traseul ascensiunii spirituale a adevaratului gnostic în teologia lui Clement de Alexan­dria”, „Eros si omonimie în teologia lui Origene”, „Hermeneutica ascetica a distantei dintre Dumnezeu si om în teologia lui Evagriu Ponticul”, „Înrudirea cu Dumnezeu ca principiu constitutiv al ierarhiilor în teologia lui Dionisiu Areopagitul”.

   În partea a doua, „Persoane teologice în diferend si întâlnire”, sunt prezen­tate urmatoarele articole: „Diferenta henologica în Enneadele lui Plotin”, „Persoana problematica”, „Doctrina trinitara a teologilor capadocieni, Pentru un personalism altfel decât ontologic”, „Unu si acelasi. Identitatea personala ca operator teo-dramatic în cristologia lui Ciril de Alexandria”.

   Partea a treia, „Teologie si retractare”, de unde vine si titlul cartii, repre­zinta un fel de concluzie a muncii de pâna acum a autorului. Martu­riseste domnul Niculescu: „Teologie si retractare este încheierea unei carti, dar, mai ales, o încheiere în drumul meu intelectual. O încheiere care nu desavârseste; e vorba, mai degraba, de un sfârsit prin satu­ratie, de atingerea unei limite subiective. De aici si ideea de retractare: satietatea creeaza nevoia de retragere, de îndepartare de obiectul dorintei, de revizuire a unor pozitii pentru a te face disponibil pentru alte experiente. În asta e implicata, în mod subtil, si con­stiinta esecului unui atasament în care sperai sa mobilizezi energii inepui­zabile, dar care pâna la urma s-au dovedit a fi limitate. Cam astfel simt si eu în ce priveste continutul eseurilor din volumul de fata, eseuri ce acopera în mare activitatea mea scolastica din ultimii zece ani”.

   Despre valoarea acestor studii prezentate de domnul Niculescu în cartea Teologie si retractare ne vorbeste tot domnul Virgil Nemoianu: „Ne aflam, am convingerea, în fata unuia dintre gânditorii cu adevarat seriosi ai generatiei tinere, în fata unuia dintre cei care vor plasmui în viitor modurile de gândire si însasi imaginatia morala a culturii române”.

Stefan Lupu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro