Dom Columba Marmion, Cristos, viața sufletului. Conferințe spirituale, Iași 2016, 17×24, 486 p., ISBN 978-606-578-283-9, 40 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Cristos, viața sufletului. Conferințe spirituale, scrisă de Dom Columba Marmion și tradusă în limba română de pr. dr. Eduard Ferent. Cartea apare în colecţia „Maeştri ai spiritualităţii”, în format 17×24, are 486 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 40 lei.

 

Conferințele care compun cartea „Cristos, viața sufletului” sunt rodul mai multor ani de reflecție și rugăciune. Ele au fost ținute în împrejurări variate, dar autorul, neavând intenția de a le publica nu le-a formulat niciodată în scris. Unii auditori, crezând că ele ar putea face bine sufletelor, au luat numeroase notițe și au rugat autorul să le permită tipărirea într-o formă care să nu fi fost nedemnă de public.

Prima parte a cărții conține o expunere de ansamblu a economiei planurilor divine: planul urmat de Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pentru a ne face să participăm în Isus Cristos la viața dumnezeiască.

În partea a doua se arată cum poate și trebuie sufletul să se adapteze planului divin pentru a-și asimila viața divină adusă de Cristos. Credința în dumnezeirea lui Isus este prima atitudine a sufletului, iar Botezul, primul sacrament. Se preia de la sfântul Paul doctrina fundamentală conform căreia acest sacrament al inițierii creștine imprimă întregii vieți a discipolului lui Cristos un dublu sens: „Moarte pentru păcat” și „Viață pentru Dumnezeu”. În continuare, se prezintă, cu unele detalii, cum anume acest îndoit caracter trebuie să se regăsească în toată dezvoltarea vieții creștine.

Cele mai multe conferințe conțin materialul mai multor întrețineri; așa se explică amploarea unora dintre ele. În loc să multiplice capitolele, colaboratorul a preferat să grupeze în jurul unui subiect tot ceea ce se raporta acolo la el, pentru a păstra unitatea ideilor.

În vederea folosirii cărții pentru meditație, la începutul fiecărui capitol au fost amplasate scurte rezumate în care cifrele indică principalele diviziuni; cuvintele italice reliefează ideile principale.

În Scrisoarea prezentată în fața acestei ediții, Sanctitatea Sa Papa Benedict al XV-lea binevoiește să recomande difuzarea acestei cărți și să laude în ea:

„o aptitudine aparte de a provoca și de a întreține în inimi flacăra carității divine… de a aprinde în ele ambiția de a-l urma pe Cristos și ardoarea de a trăi din viața Aceluia care a fost stabilit de Dumnezeu însuși drept înțelepciunea, dreptatea, sfințenia și răscumpărarea noastră”.

Dom Columba Marimon

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Cristos idealul preotului, scrisă de Dom Columba Marmion, tradusă în limba română de pr. dr. Eduard Ferenț. Cartea apare în colecţia „Maeştri ai spiritualităţii”, în format 17×24, are 378 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 30 lei.

La 6 martie 1918, la câteva luni după apariţia cărţii Le Christ, vie de l’âme (Cristos viața sufletului) operă care a avut un atât de mare răsunet, Dom Marmion spunea unuia dintre corespondenţii săi că ansamblul operei sale cuprindea patru volume: Le Christ notre vie (Cristos viața noastră), Les mystères du Christ (Misterele lui Cristos), Ascèse bénédictine (Asceză benedictină) şi Sacerdos alter Christus (Preotul alt Cristos).

Le Christ dans ses mystèrs (Cristos în misterele sale) avea să apară în 1919 şi, la puţin timp după publicarea cărţii Le Christ, idéal du moine (Cristos, idealul călugărului) (septembrie 1922), la 30 ianuarie 1923, abatele de Maredsous era chemat la Domnul. Lipsea celebrei trilogii încoronarea ei, partea mesajului celui mai important după Le Christ, vie de l’âme, aceea pe care Dom Marmion o destina preoţilor.

Această „întrerupere” avea să se prelungească mai mulţi ani. De ce? Subsemnatul acestei prefeţe datorează cititorului o explicaţie.

Se ştie că Dom Marmion nu a scris în vederea unei publicări. Primele trei volume consacrate lui Cristos au fost editate de unul dintre călugării săi, cu ajutorul notelor luate de discipolii care l-au ascultat. Din această masă de documente, editorul a putut degaja o expunere doctrinală şi ascetică de o mare coeziune.

Această muncă delicată a fost întreprinsă cu încurajarea lui Dom Marmion, sub conducerea şi controlul său. Nu este pagină care să nu-i fi fost supusă, nu este pagină care să nu fi fost revizuită de el, uneori cu condeiul în mână, corijând pe ici-colo, adăugând un text biblic, patristic sau liturgic care sublinia mai mult gândirea sa.

Această revizuire constantă şi totală a constituit pentru editor nu numai o garanţie de prim ordin, dar ea i-a permis lui Dom Marmion să dea operei sale un caracter indiscutabil autentic.

După moartea sa, s-au găsit în dosarele sale numeroase note autografe despre preoţia şi sfinţenia preotului, care i-au servit pentru a pregăti conferinţele sale spirituale. Din aceste materiale, adunate de-a lungul a treizeci de ani, era fără îndoială posibil să se scoată o operă suficient de ordonată şi de omogenă. Din nefericire, această muncă nu va mai putea fi supusă controlului învăţătorului: nicio revizuire, nicio aprobare nu vor mai surveni ca să-i garanteze valoarea.

De aici – se va înţelege uşor – s-a ivit în mintea editorului un scrupul care a devenit puţin câte puţin invincibil şi care, până în ultimii ani, a paralizat orice tentativă de realizare.

Numai recent s-a prezentat o ocazie de a întreprinde munca în condiţii neaşteptate, nespus de favorabile. Un discipol de-al abatelui Marmion, Dom Ryelandt, discipol vechi, care a fost auditor timp de mai mulţi ani al conferinţelor învăţătorului, a fost eliberat de importante și absorbitoare funcţii. Cu o nespusă bunăvointă, căreia toţi cititorii îi vor fi recunoscători, s-a decis să ne transmită ajutorul preţios al unei cunoaşteri aprofundate a învăţăturii lui Dom Marmion. O colaborare chibzuită şi continuă a permis să ofere publicului, cu cea mai posibilă rigoare, o sinteză a doctrinei sacerdotale, vrednică de învăţătorul nostru și de el.

Nu va fi lipsit de interes, credem noi, să dăm câteva detalii despre ministerul lui Dom Marmion desfăşurat în preajma clerului.

El iubea în chip deosebit această formă de apostolat, deoarece se adresa „prietenilor” lui Isus, asociaţi de dumnezeiescul lor Învăţător operei sale răscumpărătoare. El repeta cu plăcere, vorbind despre predicile sale, că ele „aşteptau multiplicatori”.

Providenţa îl pregătise pentru această sarcină atât de înaltă. Dom Marmion a cunoscut de aproape viaţa marilor seminarii atât la Dublin, cât și în colegiul irlandez din Roma, unde şi-a încheiat formaţia teologică. Reintrat în Irlanda, după hirotonirea sa în Oraşul Etern în 1881, a fost numit vicar la Dundrum, într-o suburbie a capitalei. Timp de un an, s-a iniţiat acolo în activităţi multiple ale ministeriului pastoral. Arhiepiscopul său i-a încredinţat ulterior catedra de filosofie în seminarul din Clonliffe; el o ocupă timp de patru ani, de-a lungul cărora vede venind spre el mulţi aspiranţi la preoţie, care i-au încredinţat direcţiunea spirituală a sufletelor lor. În acest interval de timp, a avut sarcina pastorală a două comunităţi de călugăriţe şi a oferit ajutoare spirituale deţinuţilor, bărbaţi şi femei, din închisorile din Dublin.

Prin acest contact prelungit cu suflete atât de diferite, cele mai dezavantajate, ca şi cele mai nobile, abatele Marmion pătrundea în ascunzişurile cele mai ascunse ale conştiinţei umane.

El avea 28 de ani, când, bogat deja în experiența sacerdotală a putut, în sfârşit, în 1886, să-şi realizeze aspiraţiile sale spre mănăstire, intrând în abaţia benedictină din Maredsous.

După profesiunea călugărească, ia contact cu parohiile dimprejurul abaţiei şi zelul său arzător a făcut să fie căutat de păstori care au descoperit în el un predicator înnăscut, al cărui cuvânt incorect în franceză, dar original, mişca sufletele. Renumele său se răspândeşte puţin câte puţin. Curând, el inaugurează la Dinant pe Meuse apostolatul său propriu-zis printre preoţi, printr-o serie de reculegeri lunare făcute preoţilor din oraş, între anii 1897-1898.

Dar la Louvain, unde a fost trimis în 1899 şi unde va rămâne zece ani, îşi va desfăşura acest ministeriu pe deplin. În Colegiul Duhului Sfânt – care reunea profesori din facultăţile de teologie şi preoţi tineri, candidaţi la gradele academice –, ca şi în seminarul Leon al XIII-lea, precum şi în seminarul american, el îşi va face cunoscută doctrina sa de-a lungul numeroaselor zile de reculegere şi prin conferinţele periodice. Un nou sunet se făcea auzit în acel mediu universitar: caracterul dogmatic al cuvântului său, convingerea caldă şi suflul vital care însufleţeau conferinţele sale produceau o profundă impresie. Cu repeziciune, Dom Marmion a cucerit stima acelor preoţi, dintre care mulţi l-au ales ca director spiritual. Cel mai ilustru dintre ei va fi Mons. Mercier Désiré-Joseph (1851-1926). Devenit arhiepiscop de Malines şi apoi cardinal, Mgr. Mercier l-a însărcinat pe Dom Marmion să facă instrucţii spirituale cu cei 80 de preoţi din parohiile şi colegiile din Bruxelles (1907-1908). Dar deja Anglia îl reclama, şi-l revendica. Cardinalul Bourne, arhiepiscop de Westminster, şi Mgr. Amigo, episcop de Southwark, au apelat de nenumărate ori la zelul său în favoarea clerului lor.

Acest apostolat, care a fost deosebit de rodnic în timpul acelor ani, se va prelungi până la moartea sa. Seminariile mari din Fournai şi din Nothingham (august-septembrie 1922) vor fi ultimele care vor beneficia de această doctrină în acelaşi timp supranaturală şi atât de umană.

După cum am spus, din toate aceste predici, Dom Marmion a lăsat numeroase note biografice. Uneori redactarea lor este sumar schiţată, dar, de cele mai multe ori, aceste note sunt fragmentare, puţin ordonate, incomplete, scrise currente calamo sau cu vreun creion, ori chiar reduse la câteva linii aruncate rapid pe o foaie de hârtie de agendă. Cu toate acestea, ele sunt acolo, toate, materiale de o înaltă şi bogată doctrină. Ele formează grupul principal şi cel mai autentic al documentaţiei noastre; noi am utilizat mai ales notele de la Louvain (1899-1908), care dau mărturie despre o măiestrie din ce în ce mai sigură de ea însăşi.

Începând din 1909, documentaţia este mai puţin abundentă. Aceasta se explică prin faptul că, la acea dată, Dom Marmion, ales abate de Maredsous, a fost absorbit din ce în ce mai mult de îndatoririle oficiului său. El este, de altfel, în această epocă, în toată maturitatea talentului său și în deplina posesie a doctrinei sale. Dotat cu o remarcabilă memorie, el trăia din bogăţia cunoştinţelor acumulate. Pentru această ultimă perioadă, avem o altă sursă de materiale: aceea a notelor luate de auditoriul său sârguincios de-a lungul instrucţiilor spirituale transmise preoţilor evocaţi mai sus. Printre ele, de o inestimabilă valoare este textul a două cursuri complete de exerciţii spirituale: acelea din 1919, exerciţii ţinute călugărilor întorşi din război, şi acelea ţinute seminariştilor din Tournai; ambele cursuri sunt de o înaltă gândire teologică şi de o experiență pastorală matură.

Din aceste documente multiple, variate, de dată şi valoare diverse, în care se întâlnesc repetări inevitabile, trebuia, printr-o alegere atentă şi chibzuită, să se constituie un singur ansamblu inedit, în acelaşi timp coerent şi complet.

Planul dat de Dom Marmion în Scrisoarea din 25 septembrie 1918 este prea sumar pentru a vedea altceva decât o idee foarte generală a cărţii, deşi locul pe care el îl dă acolo sacrificiului Liturghiei este subiectul semnificativ al gândirii sale.

Bogăţia documentaţiei, ca şi dorinţa de a nu pierde asemenea comori ne-au condus la distribuirea întregii doctrine într-un cadru simplu, logic, adaptat amplorii vieţii sacerdotale. Orice altă aranjare ne-ar fi împiedicat să grupăm într-o sinteză unică cvasi-totalitatea numeroaselor şi preţioaselor elemente pe care ni le lăsase Dom Marmion. El însuşi ar fi subscris, desigur, la acest mod de acţiona, care ne aminteşte de planurile sale din Cristos, viaţa sufletului şi din Cristos, idealul călugărului, aprobate odinioară de el. Scopul constant al eforturilor noastre comune a fost – suntem conştienţi de aceasta – să redăm – substanţa doctrinală marmioniană cât mai curată şi mai integrală în unitatea ei esenţială şi varietatea aspectelor sale.

Să relevăm acum caracteristica doctrinei lui Dom Marmion. În gândirea sa, ecoul aceleia a sfântului Paul, viaţa sacerdotală, ca însăşi viaţa creştină, nu se percepe bine decât atunci când este întrepătrunsă şi dominată de Cristos, într-o continuă dependenţă de meritele sale, de harul şi de acţiunea sa. Numai în această perspectivă luminoasă trebuie privite şi înţelese demnitatea preotului şi opera sfinţirii sale: puterile sale supranaturale, preotul le deţine real de la o preoţie care îl depăşeşte absolut, aceea a Cuvântului Întrupat, puteri pe care el nu le exercită decât în totală subordonare faţă de pontiful suprem. În consecinţă, virtuţile proprii preotului le vor reproduce pe acelea ale Modelului divin. Ele vor fi un reflex, printre oameni, al virtuţilor lui Isus. În toate acţiunile sale: actele sacre ale cultului, administrarea sacramentelor, zelul apostolic, pietatea privată, ocupaţiile cotidiene, preotul va fi întotdeauna ministrul, adică slujitorul Mântuitorului: alter Christus. De aceea, pentru el, mai mult decât pentru simplul creştin, sfinţenia nu se va concepe decât în lumina lui Cristos; pentru el, Cristos va fi totul: Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Cât despre munca depusă, ea a fost săvârşită – mai este oare nevoie s-o spunem? – cu cel mai mare respect faţă de gândirea profundă şi precisă a venerabilului abate, învăţător şi director spiritual al conştiinţei; cu grija constantă de a păstra stilul direct, forma simplă şi limpede, întorsătura personală şi familiară a frazelor, până la expresiile sale preferate.

Cei care au luat contact cu doctrina lui Dom Marmion vor întâlni aici subiecte deja tratate în operele sale precedente: Cristos – model şi izvor al întregii sfinţenii, credinţa, caritatea, Liturghia şi meditaţia. Trebuia oare, în acest volum, să trecem aceste subiecte sub tăcere şi să ne mulţumim cu trimiterea la scrierile anterioare? Acest lucru ar fi însemnat nu numai să împrăştiem atenţia, dar mai ales să deformăm învăţătura învăţătorului. Într-adevăr, sfinţenia preotului nu se poate realiza în afara lui Cristos şi a harului său, în afara virtuţilor, înainte de toate creştine, a credinţei, a umilinţei, a zelului, în afara sfintei Liturghii şi a rugăciunii.

De aceea, am considerat necesar să reluăm aceste subiecte, dar, de data aceasta, sub unghiul de vedere propriu-zis sacerdotal; ţinând cont, desigur, de reamintirea indispensabilă a noţiunilor fundamentale, pe de o parte, şi renunţând, pe de altă parte, la dezvoltările mai ample şi mai generoase transmise în primele scrieri. Această soluţie, care salva simultan integritatea doctrinei lui Dom Marmion şi caracterul omogen al volumului, era singura care se impunea. Sperăm că ea va fi acceptată şi de cititorii noştri.

Când Dom Marmion predica exerciţiile spirituale preoţilor, ambiţia lui nu era aceea de a revendica o învăţătură teologică particulară, nici aceea de a insufla un număr oarecare de directive pastorale sau de a institui examene detaliate ale conştiinţei; el căuta, nu spunem exclusiv, ci înainte de toate, să antreneze, să atragă după sine auditoriul în atmosfera credinţei vii, instruite, contemplative, în care trăia şi se mişca propriul său suflet. Prin căldura convingerilor sale şi prin fervoarea sa contagioasă, el le infuza preoţilor o certitudine mai robustă despre realităţile invizibile printre care îşi exercitau ministeriul lor; el le imprima un elan spiritual care-i elibera de rutină şi de mediocritate; el trezea în ei o voinţă generoasă de a se ataşa din ce în ce mai mult de Cristos şi să facă să predomine în toată existenţa lor primatul vieţii interioare. Aici, ca întotdeauna, el merge la esenţial, acel esenţial pe care, de nenumărate ori, mai ales în exortaţia Menti nostrae, din 23 septembrie 1950, dedicată sfinţeniei vieţii sacerdotale, Sanctitatea sa Pius al XII-lea, Păstorul Suprem, s-a complăcut s-o reamintească insistent. Cristos, idealul preotului nu face altceva decât să prelungească, precum un ecou fidel, acest apostolat. Tocmai la înălţarea cititorului spre această atmosferă supranaturală, la a-l face să perceapă importanţa fundamentală a vieţii de unire cu Dumnezeu prin Cristos, tinde fiecare dintre capitolele sale.

În ele îl vom întâlni pe însuşi Dom Marmion: cunoaşterea sa perfectă a dogmelor, doctrina sa sigură – „doctrina curată a Bisericii”, după cum spunea despre ea Benedict al XV-lea –, ştiinţa sa vastă despre Sfintele Scripturi, îndeosebi a sfântului Ioan şi a sfântului Paul, marea sa experienţă a sufletelor, uncţiunea sa pătrunzătoare şi binefăcătoare. În aceste capitole vom simţi palpitând o intensă viaţă sacerdotală, o iubire arzătoare faţă de Cristos însetat de a se comunica.

Prin toate aceste titluri, dar mai ales prin abundenţa, bogăţia şi originalitatea opiniilor până acum nepublicate, acest volum vine să se plaseze de la sine şi fără putinţa de a-l da la o parte, alături de cele trei volume anterioare: el le completează, le încoronează; împreună cu ele, volumul de faţă formează un întreg şi reuşeşte în mod demn să constituie acel corpus asceticum al abatelui Dom Marmion, centrat pe Cristos. De acum se află transmis integral mesajul atât de spontan şi de viu al acestui maestru de viaţă spirituală.

Multe suflete, în tăcerea mănăstirilor claustrale, se dedică printr-o existenţă trăită în rugăciuni şi jertfe silenţioase clerului. Fie ca aceste pagini, descoperindu-le măreţia preoţiei şi înaltele sale exigenţe de sfinţenie, să le ajute să-şi realizeze propria lor misiune, cu totul neştiută, dar atât de fecundă, în slujirea Bisericii lui Cristos.

Nu ne este oare permis să încheiem această Prefaţă prin citarea unui text care împrumută de la demnitatea autorului său, cardinalul Suhard, o valoare cu totul aparte? Ştim cât de atent era regretatul arhiepiscop de Paris faţă de nevoile actuale ale sufletelor, cler şi credincioşi. Să ne amintim de cartea sa Le prêtre dans la Cité (Preotul în cetate).

Admirator înflăcărat al lui Dom Marmion şi al doctrinei sale, cardinalul, prin condeiul său în mod superior autorizat, cerea din toată inima prezentul volum, ale cărui binefacere şi înrâurire rodnică le presimţea. Într-o lungă mărturie dată despre abatele Marmion în 1948, cu ocazia aniversării celor 25 de ani de la moartea sa, mărturie adresată semnatarului acestor rânduri, prinţul Bisericii a binevoit să scrie următoarele cuvinte:

„Doctrina spirituală a lui Dom Marmion oferă o sinteză catolică tot atât de profund umană, pe cât de supranaturală, perfect adaptată exigenţelor epocii noastre şi orientării actuale a pietăţii catolice… Dar Dom Marmion încă nu şi-a încheiat opera sa terestră sau, mai curând, dacă şi-a terminat-o, ea n-a fost încă dezvăluită publicului. Cristos, idealul preotului, iată opera pe care o aşteptăm din mâinile tale… Dacă vei voi să deschizi (în favoarea acestor preoţi la care ne gândim) comorile de lumină şi de viaţă lăsată ca moştenire familiei benedictine de către veneratul defunct, toţi păstorii Bisericii, începând de la Arhiepiscopul Parisului, vor felicita Abaţia Maredsous şi s-ar bucura pentru binele ce s-ar face pentru clerul lor”.

Această carte, atât de sincer dorită de eminentul prelat, noi o prezentăm cu încredere slujitorilor lui Cristos. Fie ca lectura acestor pagini să susţină în preoţi efortul cotidian spre sfinţenia cerută de sublima lor vocaţie.

Dom Raymond THIBAUD

Dom Columba Marmion, Cristos idealul preotului, Iași 2016, 17×24, 378 p., ISBN 978-606-578-272-3, 30 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Dom Columba Marmion, Cristos în misterele sale: conferinţe spirituale, Iaşi 2015, p. 402, 17×24, ISBN 978-606-578-199-3, 35 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Cristos în misterele sale: conferinţe spirituale, scrisă de Dom Columba Marmion și tradusă în limba română de pr. dr. Eduard Ferenț. Cartea apare în colecţia „Maeştri ai spiritualităţii”, formatul 17×24, are 402 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 35 lei.

Conferinţele care compun volumul de faţă sunt expuneri, după Evanghelie, după scrisorile sfântului Paul şi concluziile învăţăturii teologice, a trăsăturilor fundamentale ale vieții creștine. Această viaţă creştină este esențial supranaturală și nu se poate dobândi decât în Cristos, modelul unic al perfecțiunii, tezaurul infinit al harurilor noastre și cauza eficientă a oricărei sfințenii.

Lucrarea apare în limba română graţie traducerii realizate de părintele Eduard Ferenţ din originalul francez: Le Christ dans ses Mystères (Les Editions de Maredosous, 1933).

Structura acestei cărți este simplă. Două conferințe preliminare arată cum sunt ale noastre misterele lui Cristos și cum anume, în general, noi putem asimila roadele acestor mistere ale Mântuitorului.

Dar nu vom putea înțelege bine valoarea transcendentă a acestor mistere, strălucirea lor admirabilă, înlănțuirea lor logică, unitatea profundă care le leagă între ele, dacă nu-l vom considera mai întâi pe Acela care le-a trăit pentru noi. De aceea, în prima parte a acestui volum autorul a căutat sa schițeze trăsăturile esențiale ale Persoanei lui Isus: Fiul al lui Dumnezeu făcut trup pentru a-și exercita funcția de Mântuitor și Pontif.

A doua parte este dedicată contemplației misterelor Omului-Dumnezeu. Apelând la datele Evangheliei și la textele liturgice, Dom Columba Marmion a căutat să stabilească realitatea umană și divină a întregului ansamblu, să marcheze semnificația și să indice aplicațiile sufletului credincios cât privește alegerea însăși a misterelor, a considerat că nu putea face mai bine decât să se oprească la acelea pe care ni le propune sfânta Biserică în anul liturgic (Timpul Adventului, Timpul Crăciunului, Epifania, Timpul după Epifanie, Timpul Postului Mare, Timpul pătimirii, Timpul pascal, Înălțarea, Rusaliile, Trupul Domnului, Solemnitatea Inimii lui Isus, Toți Sfinții).

Toată ambiția autorului, acceptând publicarea acestor conferințe, este aceea de a contribui, pe cât posibil, la marea operă de reconstituire a tuturor lucrurilor în Cristos.

Conferințele care compun cartea Cristos în misterele sale a lui Dom Columba Marmion se adresează, după cum afirma sfântul Ioan Paul al II-lea la ceremonia beatificării acestuia din septembrie 2000, vorbind despre redescoperirea scrierilor autorului, preoților, persoanelor consacrate și laicilor pentru a-i ajuta să crească în unire cu Cristos, iubindu-l pe Dumnezeu și slujindu-i în mod generos pe frații lor.

 

David Eduard Cristian

 

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Claudiu Dumea, Drama pătimirii Domnului, Iaşi 2014, 186 p., 14×20, ISBN 978-606-578-165-8, 15 lei.

 Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Drama pătimirii Domnului, scrisă de pr. Claudiu Dumea. Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, formatul 14×20, are 186 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.

   „În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, femeile au veni la mormânt, ducând aromele pregătite. Au găsit piatra de la mormânt rostogolită, iar când au intrat, nu au găsit trupul Domnului Isus. Pe când ele erau nedumerite de acest fapt, iată că le-au apărut doi oameni în haine strălucitoare. Cuprinse de spaimă, și-au plecat fața spre pământ. Atunci ei le-au spus: „De ce-l căutați pe Cel Viu printre cei morți? Nu este aici. A înviat” (Lc 24,1-6).

   De ce a fost viaţa lui Isus Cristos o dramă, şi nu o tragedie? Ce a reprezentat, în realitate, moartea Mântuitorului, îndelung vestit de către profeţii Vechiului Testament? Iată întrebările la care istorici şi biblişti din întreaga lume, de-a lungul timpului, au încercat să găsească un răspuns. Toţi cei patru evanghelişti ne prezintă o desfăşurare de evenimente la care iau parte diferite personaje, toate cu un rol bine stabilit, indiferent că este vorba de personaje-cheie sau simpli spectatori, de oameni în carne şi oase sau de simplul, dar sugestivul, decor. Fiecare element a avut o contribuţie esenţială în această piesă a sfârşitului lui Isus Cristos, piesă care face înconjurul lumii de secole şi pe care nicio altă religie, tradiţie sau curent nu a putut-o birui. Dramă sau tragedie? Victorie sau înfrângere? Acestea sunt şi întrebările la care părintele Claudiu Dumea doreşte să răspundă în lucrarea pe care o prezentăm cititorilor noştri, Drama pătimirii Domnului.

   Şi cum anume ar putea să facă mai bine aceasta, dacă nu punând cap la cap fiecare detaliu al ultimelor zile de viaţă ale lui Cristos? Făcând acest lucru, părintele Claudiu Dumea reuşeşte, ca un veritabil detectiv, să afle împrejurările în care s-au produs toate aceste evenimente cruciale: momentul în care Iuda Iscarioteanul îl trădează pe Cristos, ancheta realizată de către conducătorii politici şi, în final, ritualul specific culturii romane al răstignirii unui aşa-zis „răufăcător”. Întreaga carte a autorului este o explicaţie amănunţită a acestei „piese de teatru” a pătimirii lui Cristos, căruia i se înscenează o parodie de proces, cu martori mincinoşi, cu interese perfide, cu grave încălcări ale legii. De asemenea, părintele Dumea, în paginile acestei cărţi, reuşeşte să surprindă diferite aspecte ale vieţii lui Isus, privite prin prisma evenimentelor de astăzi, de aceea, întregul text încearcă, printre altele, să aducă la suprafaţă actualitatea Evangheliei.

   Totul poate fi interpretat la nivelul secolului nostru, întrucât şi noi avem de-a face, în prezent, cu asemenea personaje şi întâmplări: oameni care îşi vând prietenii pentru bani sau pentru reputaţie, persoane puse să mintă pentru a susţine interesele meschine ale altora, oameni cărora le este frică să îşi apere convingerile bune şi cedează prea uşor în faţa presiunilor manipulante ale celorlalţi.

   Aşadar, ce au reprezentat pătimirea şi moartea lui Cristos? O ruşine? O laşitate? O pedeapsă poate „meritată” din partea lui Dumnezeu? În această lucrare, părintele Claudiu Dumea reuşeşte să îmbine, într-un mod echilibrat, raţiunea cu simţirea, istoria cu Evanghelia, certitudinea cu suspansul, astfel încât răspunsul la aceste întrebări este dezvăluit, subtil şi pe parcurs, în fiecare dintre cele 29 de capitole ale cărţii. Recomandăm această lucrare tuturor celor care doresc, pentru câteva momente, să se transpună în societatea de acum două mii de ani, din care nu lipseau, ca şi în zilele noastre, lăcomia, răzbunarea, interesul politic, dar şi tuturor celor care doresc să înţeleagă evenimentul pătimirii lui Cristos exact aşa cum s-a petrecut.

Laurențiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Maurice Zundel, Uimire și sărăcie. Exerciții spirituale ținute oblatelor benedictine, Iași 2014, 136 p., 14×20, ISBN 978-606-578-132-0, 15 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Uimire și sărăcie – exerciții spirituale ținute  oblatelor benedictine, scrisă de Maurice Zundel și tradusă în limba română de sr. Ioana (Cecilia Turc). Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, formatul 14×20, are 135 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 12 lei.

Fiind creat de Dumnezeu, omul se află într-o relaţie permanentă cu Creatorul, cu atât mai mult cu cât este o creatură unică, „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Ca făptură sau creatură a lui Dumnezeu, omul simte necesitatea și are datoria de a-l căuta pe Dumnezeu. Este o tendinţă din partea omului şi o atracţie din partea lui Dumnezeu, care nu pot fi separate una de alta.

Acest adevăr este tratat de pr. elvețian Maurice Zundel (1897-1975) în cartea Uimire și sărăcie  – exerciții spirituale ținute oblatelor benedictine, apărută recent la Editura Sapientia și care a fost tradusă din franceză de sr. Ioana (Cecilia Turc) din congregația „Surorile milostive ale sfântului Carol Borromeu”.

Tematica acestei cărți este strâns legată de întrebarea „Ce înseamnă a fi”: a fi o persoană, a fi un chip? Autorul arată că în centrul și în inima a toate locuiește chipul prin excelență, iar omul este chemat să devină epifania acestui chip, după cum scrie și Gabriel Ispérian în prefața acestei cărți: „Părintele Zundel este fascinat de strălucirea nesfârșitei sărăcii divine. S-ar putea spune că Dumnezeu-Treime se naște continuu într-o despuiere radicală, el nu este Dumnezeu decât prin faptul că, prin însăși natura ființei sale se dăruiește. Creat după chipul lui Dumnezeu, omul nu are altă vocație decât aceea de a se asemăna cu această sărăcie, devenind, la rândul său, pură ofrandă și pură primire, permițând această circulație de viață care este iubirea. Nu există libertate fără o eliberarea care să facă  posibilă ieșirea din sine și comuniunea cu celălalt”.

În cartea Uimire și sărăcie sunt publicate, de fapt, șapte meditații pe care autorul le-a ținut, în anul 1963, oblatelor benedictine din La Rochette (Savoia). În primele două, „Dumnezeu și adevăratul eu”, „Dumnezeu unic dar nu solitar”, autorul îl prezintă pe Dumnezeu, de care omul este legat în experiența sa cotidiană. A treia și a patra meditație, „Umanitatea lui Isus și Sfânta Treime”, „Isus în Biserică și Biserica în Isus”, tratează despre umanitatea lui Isus Cristos, văzută din perspectiva întrupării sale în sânul Mariei (sacrament al prezenței divine). Afirmarea acestei umilințe din partea lui Dumnezeu ne angajează să vedem în Euharistie modul cel mai sublim de comuniune cu Dumnezeu, temă tratată în a cincea meditație: „Euharistia pentru o inimă universală”. A șasea meditație, „În slujba carității” subliniază că nu putem ajunge la „sărăcie” decât lăsându-ne transformați de Euharistie, care trezește în noi, într-un mod privilegiat, eul capabil de jertfire, eul care primește și dăruiește în același timp, fiind în comuniune cu întregul mister al umanității lui Cristos, umanitate care este în întregime ospitalitate acordată infinitului mister al Celui care este pură iubire, adică sărăcie, libertate și comuniune, ospitalitate acordată tuturor oamenilor. În sfârșit, în a șaptea meditație, „Bucuria transparenței”, autorul subliniază că Isus este mereu cu noi, este însoțitorul nostru pe drumul spre Emaus; el nu lipsește niciodată, fie că îl recunoaștem, fie că nu îl recunoaștem, și aceasta trebuie să ne conducă la adevărata bucurie.

Recomandăm această carte tuturor celor care doresc să aprofundeze profilul lor creștin, pentru a ajunge la o înțelegere mai adâncă a unirii omului cu Dumnezeu, prin Isus Cristos în Duhul Sfânt.

Ștefan Tamaș

Maurice Zundel, Uimire și sărăcie – exerciții spirituale ținute  oblatelor benedictine, Iaşi 2014, 135 p., 14×20, ISBN 978-606-578-132-0, 12 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Anselm Grün, Noi chipuri ale lui Isus, Iaşi 2013, 220 p., 14×20, ISBN: 978-606-578-102-3, 20 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Noi chipuri ale lui Isus, scrisă de Anselm Grün şi tradusă în limba română de pr. Cristinel Fodor. Cartea apare în colecţia Spiritualitate, formatul 14×20, are 220 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

Impactul lui Isus asupra istoriei creștinismului (și totodată al omenirii) este atât de evident și atât de însemnat, încât puțini oameni ar pune sub semnul întrebării importanța rolului său. Cu siguranță, nu-i putem sustrage lui Isus Cristos istoricitatea care a caracterizat acțiunile sale salvifice. Pentru mulți teologi şi studioși, problema istoricității lui Isus a fost o temă care a interesat şi preocupat; astfel, unii nu s-au mulțumit să scoată din corpul Evangheliilor doar conținutul teologic, ci şi pe cel de natură istorică.

Poate ne întrebăm şi noi astăzi care este mesajul pe care a vrut să ni-l transmită Isus din Nazaret? În ce mod reușește şi astăzi să lase o urmă a prezenţei sale istorice şi mântuitoare în viața noastră? Cartea de faţă, Noi chipuri ale lui Isus dorește să prezinte succint 50 de imagini ale lui Isus, „acest bărbat din Nazaret care a trăit între anii 7 î.C. şi 30 d.C., mort pe cruce, înmormântat şi înviat”.

Isus evreul a fost cel care a recitat psalmii, a participat la ceremoniile religioase de la sinagogă şi, ca un bun evreu, s-a dus mereu în pelerinaj la Ierusalim pentru a lua parte la sărbătorile religioase. S-a dovedit de asemenea liber de familie, spunând că cei care împlinesc voința Tatălui fac parte din familia sa. O imagine care provoacă este cea de vagabond (mereu pe drumuri), tratată într-una dintre meditațiile prezentei lucrări (Lc 9,58 – „Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul”), dar şi aceea a lui Isus mâncăciosul şi băutorul de vin (Isus nu avea nevoie de o viață bazată pe asceză pentru a-şi demonstra spiritualitatea; era liber să mănânce şi să renunțe). Printre temele meditative care îl prezintă pe Isus împotriva logicii randamentului, Isus prietenul femeilor, Isus motiv de dezbinare, sunt prezente şi alte teme ca Isus reconciliatorul (Mt 5,23 – „împacă-te mai întâi cu fratele tău şi apoi vino să-ţi oferi darul”), Isus medicul, Isus lumina, Isus apa vie, Isus pâinea (vigoarea vieţii noastre spirituale este direct proporţională cu faptul de a mânca în fiecare zi din Pâinea Vieţii, care s-a coborât din cer şi dă lumii viaţă) etc. Şi, într-adevăr, Isus este pentru fiecare creştin cale, adevăr şi viaţă, păstorul cel bun, prieten al copiilor, totul pentru ca la finalul peregrinării noastre pământești să fim găsiți la dreapta sa.

Această carte, tradusă în limba română de pr. Cristinel Fodor, prin cele 50 de imagini, îl propune pe Isus ca model demn de urmat. Caracterul lui Isus, chiar dacă uneori lasă o urmă de mister, ne arată cum anume trebuie trăită viaţa pentru a-i da un sens autentic creștin. Temele propuse vor să deschidă larg orizonturile vieţii noastre, captată uneori de propriile probleme şi mai puţin orientată spre binele comun. Pentru cei care doresc să înţeleagă mai bine care este raportul dintre Dumnezeu şi om, în ce mod se pot experimenta eliberarea, încurajarea şi beneficia de Providenţa divină, cartea de faţă este un compediu folositor; astfel îi vom putea răspunde lui Isus împreună cu apostolul Petru: „Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc” (In 21,17).

Ştefan Tamaş

 

Anselm Grün, Noi chipuri ale lui Isus, Iaşi 2013, 220 p., 14×20, ISBN: 978-606-578-102-3, 20 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Albert Nolan, Isus înainte de creștinism, Iași 2012, 250 p., 17×24, ISBN 978-606-578-072-9, 25 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Isus înainte de creştinism, scrisă de Albert Nolan. Cartea apare în colecţia Spiritualitate, formatul 13×20, coperți cartonate, are 250 pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 25 lei.

În urma unei călătorii în Statele Unite ale Americii, din anul 2008, George Marius Nicoară a avut ocazia să citească o carte de spiritualitate intitulată Jesus Today, scrisă de preotul şi călugărul dominican Albert Nolan, carte pe care ulterior a şi tradus-o în limba română, fiind publicată de Editura „Sapientia” sub numele de Isus transformă continuu omenirea. O spiritualitate a libertăţii radicale. Fascinat de bogăţia limbajului şi de frumuseţea stilului literar al lui Albert Nolan, George Nicoară a tradus o a doua carte a acestui dominican, intitulată Jesus before Christianity, care apare acum cu titlul Isus înainte de creştinism.

Intenţia centrală a acestei cărţi nu este nici credinţa, nici istoria, aşa cum ar sugera titlul. Cartea a fost gândită să fie citită şi de cei fără credinţă, cititorii fiind chemaţi să privească la un om care a trăit în Palestina primului secol şi să încerce să-l privească prin ochii contemporanilor săi. Interesul autorului se focalizează pe omul care a fost înainte de a deveni centrul credinţei creştine. Punctul de plecare nu este explicit credinţa în Isus Cristos ci, mai degrabă, aceasta este concluzia. Metoda de abordare este una istorică, chiar dacă intenţia primară a autorului nu este o tratare a lui Isus Cristos din punct de vedere istoric. Albert Nolan, prin această cercetare istorică, doreşte să ajute cititorul să descopere adevărul istoric despre Isus Cristos. De asemenea, cartea are şi un scop actual şi pragmatic, autorul fiind preocupat de persoane, de suferinţele de zi cu zi a atâtor milioane de oameni, precum şi de ce anume se poate face în această privinţă.

Cartea este împărţită în patru părţi, însumând la rândul lor 19 capitole. După un scurt cuvânt al traducătorului şi o introducere, autorul, în prima parte, prezintă figura lui Isus Cristos, a aceluia care este mai mult decât creştinismul, cel care stă deasupra acestei religii ca un judecător a toate ce s-au făcut în numele lui, dar şi figura lui Ioan Botezătorul, cel care a vestit şi a pregătit venirea lui Isus. Partea a doua, aşa cum sugerează şi titlul ei, Praxis (termen latinesc care înseamnă procedură, mod de a acţiona) prezintă preocuparea din partea lui Isus faţă de cei săraci şi faţă de cei prigoniţi, manifestată mai ales prin iertare şi vindecare. A treia parte, Vestea cea bună, aprofundează unele teme pe care Isus le-a vestit, cum ar fi: Împărăţia lui Dumnezeu, modul în care această împărăţie se raportează la bogăţie, prestigiu, solidaritate, putere etc. Cea de-a patra parte, Confruntarea, prezintă evenimente premergătore morţii lui Cristos, acuzarea, judecarea, condamnarea şi moartea, autorul evidenţiind totodată faptul că Isus Cristos este sigurul care a supravieţuit încercării, chiar dacă a murit (cap. XVIII). Cartea se încheie cu o secţiune de note, o bibliografie generoasă, dar şi cu un indice.

Prin această carte autorul ne îndeamnă să căutăm să înţelegem ceea ce Isus a dorit să spună cu adevărat prin cuvintele sale. Cartea poate fi citită cu mult folos atât de creştini, cât şi de necreştini, de toţi cei care vor să-şi facă o idee despre activitatea şi personalitatea lui Isus Cristos.

Laurenţiu Turbuc

 

Albert Nolan, Isus înainte de creştinism, Iaşi 2012, 250 p., 17×24, ISBN 978-606-578-072-9, 25 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

J. Fulton Sheen, Din înălțimea crucii, Iași 2011, 344 p., 13,5×20, ISBN 978-973-8980-88-4, 20 lei.

Multi sfinti au confirmat ca crucea este izvor de întelepciune. Ultimele sapte cuvinte spuse de Isus pe cruce au fost obiectul multor interpretari, dar si deschizatoare de noi drumuri pentru o întelegere mai profunda a misterului pascal al lui Cristos si pentru o convertire mai intensa a credinciosilor.

   În acest scop, Editura „Sapientia” propune cartea „Din înaltimea crucii”, scrisa de un membru marcant al Bisericii Catolice din Statele Unite ale Americii, faimosul episcop J. Fulton Sheen (1895-1979), pentru care, la 14 septembrie 2002, în sarbatoarea Înaltarii Sfintei Cruci, Congregatia pentru Cauzele Sfintilor a deschis procesul de canonizare. Cartea este tradusa din limba engleza de parintele Emanuel Imbrea, vicar la parohia „Fericitul Ieremia Valahul” din Roman (Neamt), si reuneste cinci dintre scrierile autorului, care constituie si partile în care este împartita cartea. Prima parte, „Cele sapte cuvinte ale lui Cristos” („The seven last words of Christ” – 1933), este rezervata explicarii ultimelor cuvinte ale lui Isus înainte de a muri pe cruce. A doua parte, „Cele sapte cuvinte ale lui Isus si ale Mariei” („Seven words of Jesus and Mary” – 1945), este o analiza a legaturii dintre cele sapte cuvinte ale Mariei prezente în Evanghelii si cuvintele lui Isus de pe cruce, oferind solutii pentru problemele întâmpinate de crestinii de astazi, prin aspectele diverse prezentate în raport cu aceste cuvinte: valoarea ignorantei, secretul sfinteniei, fraternitatea crestina, scopul vietii. Partea a treia, „Personajele patimirii” („Characters of the Passion: Lessons of faith and trust” – 1953) descrie rolul vital al credintei în lumea de astazi, facând referire la istoria unor personaje care au avut un rol determinant în viata si moartea lui Isus: Petru, Iuda, Pilat, Irod, Baraba. Partea a patra, „Crucea se adreseaza cuiva” („Seven words to the Cross” – 1944) prezinta anumite atitudini pe care oamenii le iau în fata crucii (umanisti, pacatosi, egoisti, intelectuali), asociind aceste atitudini cu ultimele cuvinte ale lui Isus ca raspunsuri la aceste atitudini. În ultima parte, „Victoria asupra pacatului” („Victory over vice” – 1939), cuvintele lui Isus sunt raportate la cele sapte pacate capitale.

   Cartea se prezinta ca un manual al întelepciunii crucii si este recomandata tuturor categoriilor de credinciosi, în mod special acelora care sunt dominati de îndoieli sau se simt descurajati în fata greutatilor vietii.

Cosmin Cimpoesu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Albert Nolan, Isus transformă continuu omenirea. O spiritualitate a libertății radicale, Iași 2010, 280 p., 14×20 cm, ISBN 978-973-8980-81-5, 15 lei.

În pofida conceptiei iluministe despre un Dumnezeu care a creat lumea si, asemenea unui ceasornicar care, dupa ce a pus-o în functiune, nu se mai intereseaza de ea, conceptie care capata tot mai multi adepti, Biblia ne învata ca Dumnezeu, prin Fiul sau Isus Cristos, are grija în permanenta de opera mâinilor sale. Acelasi lucru ne ajuta sa-l întelegem si Albert Nolan, autorul cartii Isus transforma continuu omenirea. O spiritualitate a libertatii radicale, care vede lumina zilei si în traducerea româneasca.

   Propunerea autorului este sa învatam sa-l luam pe Isus în serios mai ales în timpurile noastre. „De fapt”, subliniaza autorul „ceea ce trebuie sa luam în serios este aceasta zi, aceasta perioada si timpurile noastre. Traim adesea într-o lume de vis, fara a lua suficient în serios amenintarile si provocarile timpurilor noastre. Sunt crestini care cred ca îl pot lua pe Isus în serios, dar fara a da prea multa atentie la ceea ce se întâmpla în lumea din jurul nostru. Spiritualitatea lui Isus a fost total contextuala. Isus a citit semnele timpurilor sale si i-a învatat si pe cei care l-au urmat sa faca la fel. Îl luam pe Isus în serios atunci când, printre altele, începem sa citim semnele timpurilor noastre cu onestitate si cu sinceritate”.

   Cartea este împartita în patru parti. În partea I, Semnele timpurilor noastre, autorul îsi expune propriile sale viziuni asupra semnelor timpurilor noastre. Cele patru capitole din partea I ne ajuta, dupa expresia autorului „sa stabilim ceea ce întelegem prin «azi»”. „Aceste capitole nu se pot cuantifica atât de bine decât daca aruncam o privire la semnele timpurilor noastre, extrem de complexe si întotdeauna schimbatoare. Totusi, chiar si o privire superficiala la ceea ce se întâmpla astazi, ne va permite sa vedem ca semnele timpurilor noastre sunt, cel putin, surprinzatoare nu numai pentru ca acum putem vedea ca traim pe marginea prapastiei, ci si pentru ca un pas important în istoria si în evolutia noastra pare sa fi devenit o posibilitate realizabila”.

   În partea a II-a, Spiritualitatea lui Isus, autorul si-a focalizat atentia asupra spiritualitatii proprii a lui Isus. Problema principala pe care o abordeaza A. Nolan în cele trei capitole ale acestei parti nu este viata lui Isus, nici macar învataturile sale, ci spiritualitatea sa, autorul vorbind despre Dumnezeul personal al lui Isus.

   În partea a III-a, Actuala transformare personala, si partea a IV-a, Isus si experienta uniunii, autorul prezinta practicabilitatea trairii în contextul unei spiritualitati inspirate de Isus în zilele noastre. În partea a treia, atentia s-a mutat de la semnele timpurilor noastre si de la spiritualitatea lui Isus din timpul sau la o spiritualitate practica a zilelor noastre. A. Nolan încearca sa raspunda la întrebarea „Care sunt pasii practici pe care trebuie sa-i facem (daca nu i-am facut deja) pentru a trai în ziua de azi precum Isus a trait în perioada sa?”. În capitolele din partea a IV-a este analizat un tip particular de constientizare si constiinta. Atentia este focalizata nu pe teorii si idei despre uniunea tuturor lucrurilor, ci, mai degraba, pe experienta uniunii despre care vorbesc toti misticii. Ce îl intereseaza pe autor în paginile acestei parti este experienta lui Isus. De asemenea, este explorata experienta uniunii cu Dumnezeu, cu noi însine, cu alte fiinte umane si cu universul întreg. –Lectura acestei carti, pe lânga convingerea ca Isus transforma continuu omenirea, ne ajuta sa întelegem si sa patrundem mai bine spiritualitatea lui Isus, ancorata de deplin în Dumnezeu Tatal, Creatorul si sustinatorul universului.

Petru Ciobanu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Chiara Lubich, Unitatea și Isus părăsit, Iași 2010, 112 p., 14×20, ISBN 978-973-8980-81-5, 12 RON.

 Istoria Bisericii în secolul al XX-lea a fost marcata de personalitatea Chiarei Lubich, fondatoarea Miscarii Focolarelor. Trairea ei interioara, resimtita în fata unei icoane a lui Isus rastignit si parasit poate fi descoperita acum si de catre cititorul român gratie traducerii românesti realizate de pr. Cristinel Fodor.

   Cartea se deschide cu o introducere semnata de calugarul carmelit Jesus Castellano Cervera, în care scrie ca „aceste pagini apartin unei carti de lumina. Au fost scrise de catre Dumnezeu, prin intermediul Duhului Sfânt, într-un suflet care a lasat sa transpara cu puritate si responsabilitate ecleziala tot ceea ce a primit”.

   În prima parte a cartii autoarea vorbeste despre unitate, pornind de la constatarea ca „astazi lumea este caracterizata de multe tensiuni”. „Si totusi, în ciuda acestor tensiuni, lumea tinde spre unitate. Este un semn al timpurilor”. Tot aici, Chiara Lubich descrie rolul Miscarii Focolarelor în cadrul realizarii dorintei de unitate.

   Partea a doua a cartii, intitulata „Isus parasit, cheia unitatii cu Dumnezeu”, prezinta meditatiile autoarei în fata icoanei lui Isus parasit. Sunt aduse o serie de fragmente de scrisori în care se face referire la Isus si la rolul lui în rascumpararea omenirii si împacarea acesteia cu Tatal. Ca si în partea precedenta, se indica locul lui Isus parasit în cadrul spiritualitatii focolarelor.

   Partea a treia a cartii vorbeste despre rolul lui Isus parasit în unitatea dintre frati: „Isus parasit nu este numai calea, cheia pentru unitatea sufletului nostru cu Dumnezeu. El este si cheia unitatii cu semenii, a modului de a-i iubi, a manierei de a ne iubi între frati”.

   Recomandam aceasta carte tuturor celor care, în fata provocarilor individualismului si egoismului contemporan, simt dorinta de unitate cu Dumnezeu si cu fratii.

Petru Ciobanu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro