A educa astăzi şi mâine. O pasiune care se reînnoieşte. Instrumentum laboris 2014

Congregaţia pentru Educaţia Catolică, A educa astăzi şi mâine. O pasiune care se reînnoieşte. Instrumentum laboris 2014, Iași 2022, 52 p., 14×20, ISBN 978-606-578-496-3, 10 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: A educa astăzi şi mâine. O pasiune care se reînnoieşte. Instrumentum laboris 2014, scrisă de Congregaţia pentru Educaţia Catolică și tradusă în limba română de pr. Petru Sebastian Tamaş. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 52 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei.

Membrii Adunării Plenare a Congregaţiei pentru Educaţia Catolică, convocată în anul 2011, au acceptat invitaţia Papei Benedict al XVI-lea, fiindu-le încredinţată de către Dicasteriu pregătirea celui de-al 50-lea aniversar al Declaraţiei Gravissimum educationis şi al celui de-al 25-lea aniversar al Constituţiei apostolice Ex corde Ecclesiae, care vor avea loc în 2015, în scopul de a relansa angajarea Bisericii în domeniul educaţiei.

Două etape principale au marcat drumul de pregătire: un seminar de studiu, care a reunit experţi din întreaga lume, a avut loc în iunie 2012, şi Adunarea Plenară a Membrilor Congregaţiei, care s-au întâlnit în februarie 2014.

Reflecţiile care s-au maturizat în cadrul acestor întâlniri se regăsesc în acest Instrumentum laboris „A educa astăzi şi mâine. O pasiune care se reînnoieşte”. Textul adună punctele de referinţă esenţiale ale celor două documente, caracteristicile fundamentale ale şcolii şi ale universităţii catolice, precum şi provocările la care instituţiile educative catolice sunt chemate să răspundă cu propriul proiect.

În anii ce au urmat Conciliului al II-lea din Vatican, Magisteriul papal a revenit cu insistenţă asupra importanţei educaţiei în general şi asupra contribuţiei pe care comunitatea creştină este chemată să o ofere în acest domeniu. În acest sens, şi Congregaţia pentru Educaţia Catolică a intervenit cu numeroase documente. Aniversările din 2015 devin, prin urmare, o ocazie preţioasă pentru a colecta indicaţiile Magisteriului şi pentru a schiţa linii directoare pentru deceniile viitoare.

Instrumentum laboris a fost pregătit în acest scop. Tradus în diferite limbi, el este destinat în primul rând Conferinţelor Episcopale, Uniunii Superiorilor Generali şi Uniunii Internaţionale a Superioarelor Generale ale Congregaţiilor Călugăreşti, asociaţiilor naţionale şi internaţionale ale profesorilor, părinţilor, elevilor/studenţilor şi foştilor elevi/studenţi, precum şi conducătorilor de şcoli şi comunităţii creştine, pentru a reflecta asupra importanţei educaţiei catolice în contextul noii evanghelizări. Poate fi folosit şi pentru a realiza o evaluare pastorală în acest domeniu al apostolatului Bisericii, dar şi pentru a promova iniţiative de aducere la zi şi formare pentru personalul care lucrează în şcolile şi universităţile catolice.

Cardinal Zenon Grocholewski

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Directoriu despre evlavia populară şi liturgie. Principii şi orientări

Congregația pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, Directoriu despre evlavia populară şi liturgie. Principii şi orientări, Iași 2021, 300 p., 14×20, ISBN 978-606-578-441-3, 30 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Directoriu despre evlavia populară şi liturgie. Principii şi orientări, scrisă de Congregația pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 300 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei.

Afirmând primatul liturgiei, „culmea spre care tinde acţiunea Bisericii şi izvorul din care emană toată puterea ei” (Sacrosanctum Concilium 10), Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican aminteşte totuşi că „viaţa spirituală nu se poate reduce numai la participarea la liturgia sacră” (ibidem 12). De fapt, alimentează viaţa spirituală a credincioşilor şi „exerciţiile de pietate ale poporului creştin”, în special cele recomandate de Scaunul Apostolic şi practicate în Bisericile particulare prin mandatul sau cu aprobarea episcopului. Amintind de importanţa ca aceste exprimări cultuale să fie conforme cu legile şi cu normele Bisericii, părinţii conciliari au trasat cadrul înţelegerii lor teologice şi pastorale: „Exerciţiile de pietate trebuie orânduite ţinând seama de timpul liturgic, în aşa fel încât să se potrivească cu liturgia sacră, să se inspire din ea într-un fel sau altul şi la ea să ducă poporul creştin” (ibidem 13).

În lumina acestei învăţături autoritare şi a altor pronunţări ale magisteriului Bisericii în privinţa practicilor de evlavie ale poporului creştin şi adunând instanţele pastorale apărute în aceşti ani, Adunarea Plenară a Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, desfăşurată în zilele de 26-28 septembrie 2001, a aprobat acest Directoriu. În acesta sunt luate în considerare, în formă organică, legăturile care există între liturgie şi evlavia populară, amintind principiile care călăuzesc această relaţie şi dând orientări, cu scopul unei realizări rodnice a lor în Bisericile particulare, conform tradiţiei particulare a fiecăreia. Aşadar, cu titlu special, este misiunea episcopilor să valorizeze evlavia populară, ale cărei roade au fost şi sunt de mare valoare pentru păstrarea credinţei în poporul creştin, cultivând o atitudine pastorală pozitivă şi încurajatoare faţă de ea.

După ce a primit de la Suveranul Pontif Ioan Paul al II-lea aprobarea ca acest dicaster să publice „Directoriul despre evlavia populară şi liturgie. Principii şi orientări” (Document al Secretariatului de Stat din 14 decembrie 2001, Prot. Nr. 497.514), Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor este bucuroasă să-l facă public, cu dorinţa ca, din acest instrument, păstori şi credincioşi să poată scoate beneficii pentru a creşte în Cristos, prin el şi cu el, în Duhul Sfânt, spre lauda Tatălui care este în ceruri.

Cardinal Jorge A. Medina Estévez

Prefect

* * *

Aceste cărţi, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor aferente expedierii):

  • prin poştă: Librăria „Sapientia”, Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6; Iaşi 700462
  • prin e-mail: sapientia@itrc.ro
  • prin telefon: 0754-826-814
  • prin website (online): www.editurasapientia.ro sau www.librariasapientia.ro
  • direct din Librăria „Sapientia” din Iași (incinta Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași)
  • sau la librăriile catolice partenere

* * *

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Episcopul şi unitatea creştinilor: Vademecum Ecumenic

Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, Episcopul şi unitatea creştinilor: Vademecum Ecumenic, Iași 2021, 71 p., 14×20, ISBN 978-606-578-436-9, 10 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Episcopul şi unitatea creştinilor: Vademecum Ecumenic, scrisă de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 71 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei. 

Slujirea încredinţată episcopului este o slujire a unităţii atât în interiorul propriei dieceze, cât şi între Biserica locală şi Biserica universală. Aşadar, această slujire are o relevanţă specială în căutarea unităţii tuturor discipolilor lui Cristos. Responsabilitatea episcopului în promovarea unităţii creştinilor este afirmată clar în Codul de drept canonic al Bisericii latine, printre îndatoririle funcţiei sale pastorale: „Să se poarte cu omenie şi caritate faţă de fraţii care nu sunt în comuniune deplină cu Biserica Catolică, încurajând, de asemenea, ecumenismul, aşa cum este el înţeles de Biserică” (can. 383 § 3 CDC 1983). Prin urmare, episcopul nu poate considera promovarea cauzei ecumenice pur şi simplu ca pe una din multele îndatoriri ale slujirii sale diversificate, o îndatorire care ar putea sau ar trebui să fie amânată în faţa altor priorităţi, aparent mai importante. Angajarea ecumenică a episcopului nu este o dimensiune opţională a slujirii sale, ci o datorie şi o obligaţie. Acest lucru apare şi mai clar în Codul canoanelor Bisericilor Orientale, care conţine o secţiune specială dedicată îndatoririi ecumenice, în care se recomandă în mod deosebit păstorilor Bisericii „să se străduiască participând în mod ingenios la activitatea ecumenică” (can. 902-908 CCBO 1990). Aşadar, în slujirea unităţii, activitatea pastorală a episcopului include nu numai unitatea Bisericii sale, ci şi unitatea tuturor celor botezaţi în Cristos.

Acest document, Episcopul şi unitatea creştinilor. Vademecum ecumenic, publicat de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, este oferit ca un sprijin pentru episcopii diecezani şi eparhiali pentru a-i ajuta să înţeleagă şi să realizeze mai bine responsabilitatea lor ecumenică. La originea acestui Vademecum a fost cererea formulată în timpul unei adunări plenare a acestui Consiliu Pontifical. Textul a fost redactat de oficialii Consiliului, cu consultarea experţilor şi cu aprobarea dicasterelor competente din Curia Romană. Acum suntem bucuroşi să-l publicăm cu binecuvântarea Sfântului Părinte Papa Francisc.

Încredinţăm această lucrare episcopilor din lume, sperând ca în aceste pagini să poată găsi linii călăuzitoare clare şi utile, care să-i ajute să conducă Bisericile locale încredinţate grijii lor pastorale spre acea unitate pentru care Domnul s-a rugat şi la care Biserica este chemată în mod irevocabil.

Cardinal Kurt Koch

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Reciprocitatea dintre credinţă şi sacramente în economia sacramentală

Comisia Teologică Internaţională, Reciprocitatea dintre credinţă şi sacramente în economia sacramentală, Iași 2020, 152 p., 14×20, ISBN 978-606-578-405-5, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Reciprocitatea dintre credinţă şi sacramente în economia sacramentală, scrisă de Comisia Teologică Internaţională și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 152 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 15 lei.

La sfârșitul anului 2019, Comisia Teologică Internațională a publicat un document care tratează despre raportul dintre credință și sacramente. Documentul este de mare actualitate deoarece credința și sacramentele, mai ales sacramentul Căsătoriei, trec astăzi printr-o profundă criză în practica pastorală.

Studiul despre Reciprocitatea dintre credinţă şi sacramente în economia sacramentală a fost elaborat de o subcomisie a Comisiei Teologice Internaționale, condusă de teologul iezuit Gabino Uríbarri Bilbao. Într-un interviu acordat sitului www.vaticannews.va pr. Bilbao ne informează că dezbaterile pe această temă s-au desfășurat între anii 2014 și 2019. Textul final a fost aprobat de majoritatea membrilor Comisiei Teologice Internaționale, după care a fost supus aprobării președintelui ei, Cardinalul Luis F. Ladaria Ferrer, prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței, iar în ziua de 19 decembrie 2019, documentul a primit aprobarea din partea Papei Francisc.

Scopul documentului Reciprocitatea dintre credinţă şi sacramente în economia sacramentală, structurat în cinci capitole, este să sublinieze reciprocitatea dintre credință și sacramente, teme care se confruntă astăzi cu numeroase probleme în practica pastorală. Inima documentului se află în capitolul II și constă într-o argumentare teologică a raportului de reciprocitate dintre credință și sacramente. La baza acestui raport se află trei teze fundamentale: 1) Revelația lui Dumnezeu și istoria mântuirii au o dimensiune sacramentală datorită misterului întrupării Fiului lui Dumnezeu; 2) această revelație sacramentală, orânduită spre împărtășirea harului dumnezeiesc persoanei umane, este dialogală; 3) de aceea, credința creștină, ca răspuns la o revelație sacramentală, are un caracter sacramental. Pornind de aici, în capitolul III, sunt prezentate cele trei sacramente ale inițierii creștine și, în capitolul IV, căsătoria. Documentul se încheie cu un capitol de sinteză, mai scurt, în care se subliniază reciprocitatea esențială dintre credință și sacramente din perspectiva catolică.

Tema reciprocității dintre credință și sacramente este pusă în discuție de mai mulți ani, mai ales în relație cu căsătoria. Atât Papa Benedict al XVI-lea, cât și Papa Francisc au abordat deseori chestiunea validității acelor căsătorii celebrate în biserică din obișnuință sau din tradiție, dar fără o adevărată credință. Din acest motiv, cei doi pontifi chiar au cerut o revizuire a anumitor criterii din procesele de declare a nulității căsătoriei.

Documentul de față își propune să lumineze această problematică atât de complexă mai întâi din punctul de vedere al teologiei dogmatice. Reglementarea canonică a celebrării și a validității sacramentului Căsătoriei se deduce din adevărul său dogmatic. Cu toate acestea, documentul ține cont și de dreptul canonic, ca știință sacră, și de jurisprudența tribunalului Rota Romana. Textul Comisiei Teologice Internaționale refuză atât automatismul, potrivit căruia orice căsătorie între botezați este sacrament, cât și „scepticismul elitist”, potrivit căruia orice grad de lipsă de credință ar vicia intenția și ar invalida sacramentul. Ceea ce se prevede este o sarcină delicată pentru păstori și pentru toți cei implicați în pastorala matrimonială, pentru a-i ajuta pe viitorii soți să crească în propria credință față de ceea ce este Căsătoria. Misiunea păstorilor este să discearnă cu grijă fiecare caz concret. Ei trebuie să fie conștienți de tensiunea existentă între faptul că Biserica facilitează accesul la sacramentul Căsătoriei, dar are o concepție foarte înaltă despre Căsătorie.

Documentul subliniază câteva aspecte importante și cât privește raportul dintre credință și cele trei sacramente ale inițierii creștine. Se afirmă mai ales că fiecare sacrament are un caracter misionar. Cineva primește un sacrament nu doar pentru el însuși, ci și pentru ceilalți, pentru întărirea Bisericii ca trup al lui Cristos și pentru a fi martor al lui Isus Cristos cel înviat. Se insistă apoi asupra necesității etapelor catecumenale premergătoare primirii sacramentului, asupra a ceea ce se întâmplă în momentul primirii sacramentului ca dar al harului și a înțelegerii personale a semnificației sacramentului. De asemenea, se insistă asupra necesității catehezei succesive primirii sacramentelor, inspirată din catehezele mistagogice ale părinților Bisericii.

Figura credinței care se desprinde din fiecare sacrament este diferită. La Botez trebuie asigurată prezența elementului dialogal care caracterizează istoria mântuirii și relația cu Dumnezeu. Aceasta nu pune probleme pentru botezul adulților, însă pentru botezul copiilor trebuie asigurată prezența persoanelor apropiate: părinți, nași, bunici, rude, care să garanteze angajamentul unei educații creștine. La Mir se accentuează maturitatea cerută pentru o integrare mai conștientă și responsabilă în comunitatea creștină, atât pe versantul intern al construcției comunitare, cât și pe cel al misiunii ad extra. Este evidențiată importanța relației personale cu Domnul prin rugăciune. Euharistia este sacramentul credinței prin antonomasie. În ea credința se exercită și se alimentează. Se cere o mai mare adeziune personală la credință și o coerență bazilară cu viața creștină.

Documentul Reciprocitatea dintre credinţă şi sacramente în economia sacramentală nu intenționează să pună bariere în calea primirii sacramentelor, din contră, dorește să ajute și să stimuleze activitatea pastorală și practica sacramentală. Dacă vrem să luăm în serios sacramentalitatea istoriei mântuirii și să evităm ca o celebrare liturgică să alunece spre un ritualism gol, spre magie sau spre o privatizare a credinței care nu mai corespunde credinței ecleziale, se cere un minimum de credință.

Pr. dr. Ștefan Lupu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Libertatea religioasă pentru binele tuturor. Abordare teologică a provocărilor contemporane

Comisia Teologică Internaţională, Libertatea religioasă pentru binele tuturor. Abordare teologică a provocărilor contemporane, Iași 2020, 90 p., 14×20, ISBN 978-606-578-404-8, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Libertatea religioasă pentru binele tuturor. Abordare teologică a provocărilor contemporane, scrisă de Comisia Teologică Internaţională și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 90 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 10 lei.

Documentul Libertatea religioasă pentru binele tuturor. Abordare teologică a provocărilor contemporane, publicat în anul 2019, cu aprobarea Papei Francisc, a fost elaborat de o subcomisie a Comisiei Teologice Internaționale. Textul documentului reafirmă că libertatea religioasă, în dimensiunea sa individuală și comunitară, se află la baza tuturor celorlalte libertăți și promovează nu hegemonii sau privilegii, ci binele pentru toți.

Documentul pornește de la învățătura declarației conciliare Dignitatis humanae din 1965 și de la receptarea sa de către magisteriul bisericesc și de teologie după Conciliul al II-lea din Vatican. Apoi, sub forma unui cadru sintetic de principii, mai ales antropologice, ale înțelegerii creștine a libertății religioase, tratează despre libertatea religioasă a persoanei mai întâi în dimensiunea sa individuală și apoi în dimensiunea sa comunitară, subliniind între altele valoarea comunităților religioase drept corpuri intermediare în viața socială.

În continuare, documentul ia în considerație libertatea religioasă în raport cu statul și oferă anumite precizări referitoare la contradicțiile prezente în ideologia acelei concepții despre un stat neutral din punct de vedere religios, etic și valoric. În sfârșit, tratează despre contribuția libertății religioase la conviețuirea și pacea socială, pentru a pune în evidență apoi rolul central al libertății religioase în misiunea Bisericii, astăzi.

Intenția Comisiei a fost, mai întâi, să propună o aducere la zi a receptării declarației conciliare Dignitatis humanae, apoi să explice rațiunile unei juste integrări – antropologică și politică – dintre aspectul personal și cel comunitar al libertății religioase. Exigența acestei clarificări derivă din nevoia ca și doctrina socială a Bisericii să țină cont de evidențele istorice cele mai relevante ale noii experiențe globale.

Pr. dr. Ștefan Lupu

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Convertirea pastorală a comunităţii parohiale în slujba misiunii evanghelizatoare a Bisericii

Congregaţia Pentru Cler, Instrucțiunea: Convertirea pastorală a comunităţii parohiale în slujba misiunii evanghelizatoare a Bisericii, Iași 2020, 66 p., 14×20, ISBN 978-606-578-415-4, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent Instrucțiunea: Convertirea pastorală a comunităţii parohiale în slujba misiunii evanghelizatoare a Bisericii, scrisă de Congregaţia Pentru Cler și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 66 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei. 

Reflecţia teologică a Conciliului al II-lea din Vatican şi schimbările sociale şi culturale însemnate din ultimele decenii au indus diferite Biserici particulare să reorganizeze forma de încredinţare a îngrijirii pastorale a comunităţilor parohiale. Acest lucru a permis să se demareze experienţe noi, valorizând dimensiunea comuniunii şi realizând, sub conducerea păstorilor, o sinteză armonioasă a carismelor şi vocaţiilor în slujba vestirii evangheliei, care să corespundă mai bine exigenţelor actuale ale evanghelizării.

Papa Francisc, la începutul slujirii sale, a amintit de „creativitate”, care înseamnă „a căuta drumuri noi”, adică „a căuta drumul pentru ca evanghelia să fie vestită”; în această privinţă, a concluzionat Sfântul Părinte, „Biserica şi Codul de Drept Canonic ne oferă multe, multe posibilităţi, multă libertate pentru a căuta aceste lucruri”.

Situaţiile descrise de această instrucţiune reprezintă o ocazie preţioasă pentru convertirea pastorală în sens misionar. De fapt, sunt invitaţii adresate comunităţilor parohiale să iasă din ele însele, oferind instrumente pentru o reformă, chiar şi structurală, orientată spre un stil de comuniune şi de colaborare, de întâlnire şi de apropiere, de milostivire şi de atenţie faţă de vestirea evangheliei.

Este vorba despre o acţiune pastorală care, printr-o colaborare efectivă şi vitală între preoţi, diaconi, consacraţi şi laici, precum şi între diferite comunităţi parohiale din aceeaşi zonă sau regiune, se preocupă să găsească împreună întrebările, dificultăţile şi provocările referitoare la evanghelizare, căutând să integreze căi, instrumente, propuneri şi mijloace corespunzătoare pentru a le înfrunta. Un astfel de proiect misionar comun ar putea să fie elaborat şi realizat în raport cu contexte teritoriale şi sociale apropiate, adică în comunităţi învecinate sau unite de aceleaşi condiţii socio-culturale, sau cu referinţă la domenii pastorale asemănătoare, de exemplu, în cadrul unei coordonări necesare între pastoraţia tineretului, universitară şi vocaţională, aşa cum se întâmplă deja în multe dieceze.

Acest lucru cere ca istorica instituţie parohială să nu rămână prizonieră a imobilismului sau a unei repetitivităţi pastorale îngrijorătoare, ci să pună în mişcare acel „dinamism în ieşire”, care, prin colaborarea între comunităţi parohiale diferite şi printr-o comuniune reîntărită între clerici şi laici, s-o facă efectiv orientată spre misiunea evanghelizatoare, misiune a întregului popor al lui Dumnezeu, care merge în istorie ca „familie a lui Dumnezeu” şi care, în sinergia diferiţilor membri, lucrează pentru creşterea întregului trup eclezial.

De aceea, acest document, în afară de a evidenţia o asemenea reînnoire, prezintă un mod de aplicare a normativei canonice care stabileşte posibilităţile, limitele, drepturile şi obligaţiile păstorilor şi laicilor, pentru ca parohia să se redescopere pe ea însăşi ca loc fundamental al vestirii evanghelice, al celebrării Euharistiei, spaţiu de fraternitate şi caritate, din care iradiază mărturia creştină pentru lume.

Cardinal Beniamino Stella

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Ecclesiae sponsae imago. Instrucţiune despre Ordo virginum

Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, Ecclesiae sponsae imago. Instrucţiune despre Ordo virginum, Iași 2018, 86 p., 14×20, ISBN 978-606-578-357-7, 10 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Ecclesiae sponsae imago. Instrucţiune despre Ordo virginum, scrisă de Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică și tradusă din limba italiană de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 86 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 10 lei.

Imaginea Bisericii mireasă a lui Cristos se prezintă în Noul Testament ca icoană revelatoare eficace a naturii intime a raportului pe care Domnul Isus a voit să-l stabilească cu comunitatea celor care cred în el (Ef 5,23-32; Ap 19,7-9; 21,2-3.9).

Încă din timpurile apostolice această exprimare a misterului Bisericii a avut o manifestare cu totul specială în viaţa acelor femei care, corespunzând carismei trezite în ele de Duhul Sfânt, cu iubire nupţială s-au dedicat Domnului Isus în feciorie, pentru a experimenta rodnicia spirituală a raportului intim cu el şi a oferi roade Bisericii şi lumii.

Aşa cum indică unele texte din Noul Testament şi scrierile din primele secole creştine, această formă de viaţă evanghelică a apărut în mod spontan în diferitele regiuni în care se dezvoltau comunităţile ecleziale, situându-se între celelalte forme de viaţă ascetică, forme care, în contextul societăţii păgâne, constituiau un semn evident al noutăţii creştinismului şi al capacităţii sale de a răspunde la cele mai profunde întrebări cu privire la sensul existenţei umane. Cu un proces analog cu acela care a avut în vedere văduvia femeilor care alegeau continenţa „în cinstea trupului Domnului”, fecioria consacrată feminină a asumat progresiv caracteristicile unei stări de viaţă recunoscute public de Biserică.

În primele trei secole au fost numeroase fecioarele consacrate care pentru a rămâne fidele Domnului au îndurat martiriul. Între acestea, Agata din Catania, Lucia din Siracusa, Agneza şi Cecilia din Roma, Tecla din Iconium, Apolonia din Alexandria, Restituta din Cartagina, Justa şi Rufina din Sevilla. După aceea până astăzi, amintirea fecioarelor martire a rămas ca o chemare vie la dăruirea totală de sine pe care o cere consacrarea feciorelnică.

Impulsul de reînnoire eclezială pe care l-a inspirat Conciliul al II-lea din Vatican a trezit interes şi cu privire la ritul liturgic al consecratio virginum şi la Ordo virginum. După multe secole de la dispariţia sa şi într-un context istoric schimbat în mod radical, în care erau în desfăşurare procese de schimbare profundă a condiţiei feminine în Biserică şi în societate, acea formă antică de viaţă consacrată revela o surprinzătoare forţă de atracţie şi apărea capabilă să corespundă nu numai dorinţei multor femei de a se dedica total Domnului şi fraţilor, ci şi redescoperii contextuale a propriei identităţi a Bisericii particulare în comuniunea unicului Trup al lui Cristos.

Conform dispoziţiei Constituţiei despre liturgie Sacrosanctum Concilium nr. 80, în perioada postconciliară ritul lui consecratio virginum prezent în Pontificalul Roman a fost supus unei revizuiri pe baza principiilor generale pe care Conciliul le-a stabilit pentru reforma liturgică. Noua Ordo consecrationis virginum, promulgată la 31 mai 1970 de Sfânta Congregaţie pentru Cultul Divin, prin mandat special al Papei Paul al VI-lea, a intrat în vigoare la 6 ianuarie 1971. Reluând cea mai veche tradiţie eclezială şi ţinând cont şi de evoluţia istorică, au fost elaborate şi aprobate două forme de celebrare. Prima este destinată femeilor care, rămânând in saeculo, adică în condiţiile obişnuite de viaţă, sunt admise la consacrare de către episcopul diecezan. A doua este destinată călugăriţelor de comunitate în care ritualul este folosit cu voturi perpetue sau care în aceeaşi celebrare depun voturile perpetue şi primesc consecratio virginum.

De când s-a repropus în Biserică această formă de viaţă consacrată, s-a asistat la o adevărată reînflorire a lui Ordo virginum, a cărui vitalitate se manifestă în bogăţia pluriformă de carisme personale puse în slujba edificării Bisericii şi a reînnoirii societăţii după spiritul evangheliei. Fenomenul apare de mare relevanţă, nu numai prin numărul femeilor implicate, ci şi prin răspândirea sa în toate continentele, în foarte multe ţări şi dieceze, în zone geografice şi contexte culturale atât de diversificate.

În ultimii ani, din mai multe părţi au venit la acest dicaster cereri de a oferi indicaţii care să orienteze acţiunea episcopilor diecezani în aplicarea normelor conţinute în Pontificalul Roman şi, implicit, amintite de can. 604 din Codul de Drept Canonic, precum şi în definirea unei discipline mai complete şi organice, care, pe baza principiilor comune din dreptul vieţii consacrate în diferitele sale forme, să se precizeze cu referinţă la particularităţile lui Ordo virginum.

Prezenţa reînnoită a acestei forme de viaţă consacrată în Biserică, a cărei reapariţie este aşa de strâns legată de evenimentul Conciliului al II-lea din Vatican, şi rapiditatea creşterii sale în atâtea Biserici particulare fac oportun să se corespundă acestor cereri, pentru ca în adaptarea necesară la diferitele contexte culturale să fie păstrată identitatea specifică a lui Ordo virginum.

Această Instrucţiune stabileşte principiile normative şi criteriile orientative pe care păstorii fiecărei dieceze şi Biserici particulare asimilate diecezei vor trebui să le aplice în îngrijirea pastorală a lui Ordo virginum.

După ce a schiţat fundamentul biblic şi elementele tipice ale vocaţiei şi mărturiei fecioarelor consacrate (Partea I), Instrucţiunea tratează configuraţia specifică a lui Ordo virginum în cadrul Bisericii particulare şi al Bisericii universale (Partea a II-a), pentru a se opri după aceea asupra discernământului vocaţional şi a itinerarelor pentru formarea prealabilă consacrării şi formarea permanentă (Partea a III-a).

Cardinal João Braz de Aviz

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii

Comisia Teologică Internaţională, Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii, Iași 2018, 94 p., 17×24, ISBN 978-606-578-344-7, 10 lei. 

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea Sinodalitatea în viaţa şi în misiunea Bisericii, scrisă de Comisia Teologică Internaţională și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 94 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 10 lei. 

„Drumul sinodalităţii este drumul pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la Biserica din cel de-al treilea mileniu”: această angajare programatică a fost propusă de Papa Francisc la comemorarea celei de-a cincizecea aniversări a instituirii Sinodului Episcopilor din partea fericitului Paul al VI-lea. De fapt, sinodalitatea – a subliniat el – „este dimensiune constitutivă a Bisericii”, aşa că „ceea ce Domnul ne cere, într-un anumit sens, este deja conţinut în cuvântul «sinod»”.

Acest document vrea să ofere câteva linii utile aprofundării teologice a semnificaţiei acestei angajări împreună cu câteva orientări pastorale cu privire la implicările care derivă pentru misiunea Bisericii. În introducere se amintesc datele etimologice şi conceptuale necesare pentru a clarifica în formă preliminară conţinutul şi folosirea cuvântului „sinodalitate”, pentru a contextualiza după aceea pregnanţa şi noutatea învăţăturii care ne este oferită în această privinţă de magisteriu, mergând pe urma Conciliului al II-lea din Vatican.

Acest document se angajează în primele două capitole să răspundă la exigenţa de a aprofunda semnificaţia teologică a sinodalităţii în perspectiva ecleziologiei catolice în sintonie cu învăţătura Conciliului al II-lea din Vatican. În primul, se merge la izvoarele normative ale Sfintei Scripturi şi Tradiţiei pentru a scoate la lumină înrădăcinarea figurii sinodale a Bisericii în desfăşurarea istorică a revelaţiei şi pentru a evidenţia conotaţiile fundamentale şi criteriile teologice specifice care-i definesc conceptul şi îi reglementează practica.

În al doilea, se propun fundamentele teologale ale sinodalităţii în conformitate cu doctrina ecleziologică a Conciliului al II-lea din Vatican, articulându-le cu perspectiva poporului lui Dumnezeu pelerin şi misionar şi cu misterul Bisericii comuniune, cu referinţă la proprietăţile distinctive ale unităţii, sfinţeniei, catolicităţii şi apostolicităţii Bisericii. În cele din urmă, se aprofundează raportul dintre participarea tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu la misiunea Bisericii şi exercitarea autorităţii păstorilor.

Al treilea şi al patrulea capitol, pe această bază, vor să ofere câteva orientări pastorale: al treilea, cu referinţă la realizarea concretă a sinodalităţii la diferitele niveluri, în Biserica particulară, în comuniunea dintre Bisericile particulare într-o regiune, în Biserica universală; al patrulea, cu referinţă la convertirea spirituală şi pastorală şi la discernământul comunitar şi apostolic cerute pentru o experienţă autentică de Biserică sinodală, apreciindu-i reflecţiile pozitive în drumul ecumenic şi în diaconia socială a Bisericii.

Parresía în Duhul cerută poporului lui Dumnezeu pe drumul sinodal este încrederea, francheţea şi curajul de „a intra în mărimea orizontului lui Dumnezeu” pentru „a vesti că în lume există un sacrament de unitate şi de aceea umanitatea nu este destinată devierii sau rătăcirii”. Experienţa trăită şi perseverentă a sinodalităţii este pentru poporul lui Dumnezeu izvor al bucuriei promise de Isus, ferment de viaţă nouă, rampă de lansare pentru o nouă fază de angajare misionară.

Maria, Mama lui Dumnezeu şi a Bisericii, care „îi aduna pe discipoli pentru a-l invoca pe Duhul Sfânt (cf. Fap 1,14) şi, astfel, a făcut posibilă explozia misionară care a avut loc la Rusalii”, să însoţească pelerinajul sinodal al poporului lui Dumnezeu, arătând ţinta şi învăţând stilul frumos, duios şi puternic al acestei noi etape a evanghelizării.

Comisia Teologică Internațională

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Consacrare şi secularitate. Scrisoare către episcopii din Biserica Catolică despre institutele seculare

Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, Consacrare şi secularitate. Scrisoare către episcopii din Biserica Catolică despre institutele seculare, Iași 2017, 14×20, 54 p., ISBN 978-606-578-322-5, 10 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Consacrare şi secularitate. Scrisoare către episcopii din Biserica Catolică despre institutele seculare, scrisă de Congregaţia pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătraşcu. Cartea apare în colecţia „Magisterium”, în format 14×20, are 54 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 10 lei.

Celebrăm şaptezeci de ani de la promulgarea Constituţiei apostolice Provida Mater Ecclesia (2 februarie 1947) şi a lui motu proprio Primo Feliciter (12 martie 1948), ocazie de a-i mulţumi Domnului pentru darul acestei vocaţii în Biserică. Potrivit acestei vocaţii speciale, femei şi bărbaţi sunt chemaţi să trăiască provocările prezentului cu pasiune şi să îmbrăţişeze viitorul cu speranţă.

Identitatea institutelor seculare s-a clarificat treptat în timp, prin magisteriul Bisericii, cu Provida Mater Ecclesia, Primo Feliciter, Codul de Drept Canonic, magisteriul pontifical de la Paul al VI-lea la Papa Francisc. Rămâne de mare claritate şi actualitate documentul Institutele seculare: identitatea şi misiunea lor, prezentat de acest dicaster la congregaţia plenară (3-6 mai 1983).

La fel de important este ceea ce institutele seculare au înţeles despre ele însele prin viaţa persoanelor care le-au întrupat carisma. Este vorba despre un parcurs complex pentru că trece prin modurile concrete în care secularitatea consacrată a ştiut să interpreteze existenţa sa prezentă, deci misiunea sa în lume şi în Biserică. Un parcurs care continuă, pentru că este strâns legat de devenirea Bisericii şi a lumii.

Prezentăm această bogăţie, obiect al reflecţiei noastre, ca să fie împărtăşită şi să devină, cu slujirea voastră de păstori, patrimoniu al întregii comunităţi credincioase.

Cardinal Joao Braz de Aviz

Provida Mater Ecclesia a fost un gest revoluţionar în Biserică. Institutele seculare sunt tocmai un gest de curaj pe care l-a făcut Biserica în acel moment: să dea structură, să dea instituţionalitate institutelor seculare.

Şi din acel timp până acum este atât de mare binele pe care voi îl faceţi în Biserică, cu curaj, pentru că este nevoie de curaj pentru a trăi în lume.

Atâţia dintre voi singuri, unii în mici comunităţi. În toate zilele, a duce viaţa unei persoane care trăieşte în lume şi în acelaşi timp a păstra contemplaţia, această dimensiune contemplativă faţă de Domnul, precum şi faţă de lume, a contempla realitatea, precum şi a contempla frumuseţile din lume, de asemenea şi păcatele mari ale societăţii, devierile, toate aceste lucruri şi mereu în tensiune spirituală…

Pentru aceasta, vocaţia voastră este fascinantă, pentru că este o vocaţie care este chiar acolo unde se joacă mântuirea nu numai a persoanelor, ci a instituţiilor. Şi a atâtor instituţii laice necesare în lume. Pentru aceasta, eu cred aşa, că Biserica a făcut cu Provida Mater Ecclesia un gest cu adevărat revoluţionar!

Papa Francisc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Noua cartă a lucrătorilor sanitari

Consiliul Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari (Pentru Pastorația Sănătății), Noua cartă a lucrătorilor sanitari, Iași 2017, 14×20, 166 p., ISBN 978-606-578-304-1, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Noua cartă a lucrătorilor sanitari, scrisă de Consiliul Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari (Pentru Pastorația Sănătății) și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecţia „Magisterium”, în format 14×20, are 166 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 15 lei.

Biserica a considerat dintotdeauna că slujirea adusă celor bolnavi este parte integrantă a misiunii sale, asociind predicarea veştii bune cu asistenţa şi îngrijirea bolnavilor. Lumea vastă a serviciilor aduse suferinţei umane se referă la binele persoanei umane şi al societăţii” însăşi. Tocmai pentru aceasta, ea pune şi chestiuni delicate şi incontestabile, care cuprind nu numai aspectul social şi de organizare, ci şi pe cel pur etic şi religios, pentru că sunt implicate evenimente „umane” fundamentale, precum suferinţa, boala, moartea, cu respectivele întrebări referitoare la funcţia medicinii şi la misiunea medicului faţă de cel bolnav.

Făcându-se interpret al acestei instanţe, papa de atunci, Ioan Paul al II-lea, instituind la 11 februarie 1985 Consiliul Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari (pentru Pastoraţia Sănătăţii), a voit să ofere provocărilor care provin de la lumea sănătăţii un răspuns însufleţit de credinţă şi de speranţă, valorizând misiunea pe care atâţia creştini – lucrători în sănătate, laici, individual şi asociaţi, consacraţi şi consacrate, preoţi şi diaconi – o desfăşoară cu generozitate, mărturisind prin apropierea de cel bolnav, precum şi cu munca, studiul şi cercetarea, valorile evanghelice ale demnităţii persoanei şi respectării vieţii.

Cu intuiţie fericită, primul preşedinte al dicasterului, regretatul cardinal Fiorenzo Angelini, a publicat în 1994 prima ediţie a Cartei lucrătorilor sanitari, care, tradusă în anii următori în nouăsprezece limbi, a constituit un instrument valoros pentru formarea iniţială, dar şi permanentă, a diferitelor figuri profesionale care lucrează în lumea sănătăţii.

Ca urmare a noilor cuceriri obţinute de cercetare în domeniul biomedical şi ştiinţific, precum şi a pronunţărilor magisteriale de după 1994, în timpul pontificatelor aceluiaşi sfânt Ioan Paul al II-lea, apoi al lui Benedict al XVI-lea şi al Papei Francisc, dicasterul a considerat necesar să întreprindă un proces de revizuire şi de actualizare a acestui document, menţinând oricum structura originară, centrată pe vocaţia lucrătorilor sanitari ca slujitori ai vieţii.

În textul publicat acum s-au făcut, aşadar, o revizuire şi o actualizare conform cărora şi temele tratate deja în acel timp sunt ilustrate într-un limbaj mai accesibil şi actual şi conţin o actualizare sub profilurile ştiinţific şi de conţinut mai în general însoţite de o revizitare a notelor teologice din documentele citate.

În mod deosebit, consider necesar să afirm că, în afară de avansarea ştiinţelor medicale şi a posibilelor repercusiuni asupra vieţii umane, Noua Cartă a tratat şi chestiuni de ordin medico-legal, care se impun tot mai mult şi au incidenţă în exercitarea profesiilor sanitare; aşa cum în text au fost tratate probleme care asumă o importanţă tot mai marcată, mai ales în privinţa dreptăţii, a respectului şi a sensibilităţii crescute referitor la principiile de solidaritate şi de subsidiaritate în accesul la medicamente şi la tehnologii disponibile; şi asta, ascultând de dreptatea socio-sanitară impregnată de dreptul la tutelarea şi promovarea sănătăţii cu politici sanitare egale.

În afară de asta, s-a ţinut cont de extinderea persoanelor implicate în această activitate, precum şi, alături de figurile profesionale sanitare clasice (personal medical, de infirmerie şi auxiliar), cuprinzând altele care la fel compun lumea sănătăţii, adică biologi, farmacişti, lucrători sanitari care lucrează în teritoriu, administratori, legislatori în materie sanitară, lucrători în sectorul public şi privat, de matrice laică sau confesională.

Această vocaţie, lărgită astfel în figurile, rolurile şi responsabilităţile profesionale, se califică prin valenţa antropologică pe care ştiinţele biomedicale trebuie să o promoveze şi în orientarea culturală de astăzi, în cercetarea continuă, menită să ofere o slujire specifică adusă binelui integral al vieţii şi al demnităţii oricărei fiinţe umane, într-un dialog rodnic între biomedicină şi principiile morale conţinute în Magisteriul Bisericii. Această angajare este însuşită de Biserică şi cu această Nouă Cartă a Lucrătorilor Sanitari, care vrea să fie un instrument eficace în faţa slăbirii certitudinilor etice şi a subiectivismului conştiinţelor, care, împreună cu pluralismul cultural, etic şi religios, duc cu uşurinţă la relativizarea valorilor şi apoi la riscul de a nu mai putea face referinţă la un ethos împărtăşit, mai ales în privinţa marilor întrebări existenţiale, referite la sensul naşterii, al vieţii şi al morţii.

Desigur, această Cartă nu poate să fie exhaustivă cu privire la toate problemele şi la chestiunile care se impun în domeniul sănătăţii şi al bolii, ci a fost realizată cu scopul de a oferi linii călăuzitoare cât mai clare posibil pentru problemele etice care trebuie înfruntate în lumea sănătăţii în general, în armonie cu învăţăturile lui Cristos şi cu Magisteriul Bisericii.

Încredinţând diferitelor figuri profesionale, laice şi religioase, care compun lumea articulată a sănătăţii, această Nouă Cartă a Lucrătorilor Sanitari, în a XXXI-a aniversare a instituirii Consiliului Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari (pentru Pastoraţia Sănătăţii) şi în ajunul celei de-a XXV-a Zile Mondiale a Bolnavului, doresc ca acest instrument să poată contribui la o reînnoire constantă şi profundă a lumii sănătăţii şi a însăşi acţiunii pastorale a Bisericii în semnul promovării şi apărării demnităţii persoanei umane. Pentru a rescrie astfel, chiar zilnic, parabola Samariteanului Milostiv (cf. Lc 10,29-37) şi pentru a face prezentă, şi în momentul suferinţei şi al durerii, Speranţa, Dar al Paştelui lui Cristos.

† Zygmunt Zimowski

Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari

(pentru Pastoraţia Sănătăţii)

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro