Raport de Sinteză. O Biserică sinodală în misiune

A XVI-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, Raport de Sinteză. O Biserică sinodală în misiune, Iași 2024, 90 p., 14×20, ISBN 978-606-578-540-3, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Raport de Sinteză. O Biserică sinodală în misiune, scrisă de A XVI-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 90 şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei. 

„Noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh spre a fi un singur trup” (1Cor 12,13). Este experienţa, plină de bucurie şi de recunoştinţă, pe care am trăit-o în această Primă Sesiune a Adunării sinodale, care s-a ţinut de pe 4 până pe 28 octombrie 2023, cu tema „Pentru o Biserică sinodală. Comuniune, participare, misiune”. Prin harul comun al Botezului, am putut trăi împreună cu o singură inimă şi un singur suflet, deşi în diversitatea provenienţelor, limbilor şi culturilor. Ca un cor am încercat să cântăm în varietatea vocilor şi în unitatea sufletelor. Duhul Sfânt ne-a făcut să experimentăm armonia pe care numai el ştie s-o genereze: ea este un dar şi o mărturie într-o lume sfâşiată şi dezbinată.

Adunarea noastră s-a desfăşurat în timp ce în lume se înteţesc războaie vechi şi noi, cu drama absurdă a nenumăratelor victime. Strigătul săracilor, al celor care sunt constrânşi să migreze, al celor care îndură violenţă sau suferă consecinţele devastatoare ale schimbărilor climatice, a răsunat printre noi, nu numai prin mijloacele de comunicare, ci şi din glasul multora, implicaţi personal cu familiile lor şi cu popoarele lor în aceste evenimente tragice. I-am purtat pe toţi, în fiecare moment, în inimă şi în rugăciune, întrebându-ne în ce mod Bisericile noastre pot să favorizeze drumuri de reconciliere, de speranţă, de dreptate şi de pace.

Întâlnirea noastră s-a desfăşurat la Roma, în jurul succesorului lui Petru, care ne-a întărit în credinţă şi ne-a determinat să fim îndrăzneţi în misiune. A fost un har să începem drumul din aceste zile cu o veghe ecumenică, în care am văzut rugându-se împreună cu papa, la mormântul lui Petru, conducătorii şi reprezentanţii celorlalte confesiuni creştine: unitatea fermentează tăcută înăuntrul Sfintei Biserici a lui Dumnezeu; vedem cu ochii noştri şi, plini de bucurie, vă mărturisim asta. „Cât de frumos şi cât de plăcut este ca fraţii să trăiască împreună!” (Ps 133,1)

Prin voinţa Sfântului Părinte, Adunarea a adunat împreună şi în jurul episcopilor alţi membri ai poporului lui Dumnezeu. Episcopii, uniţi între ei şi cu episcopul de Roma, au arătat Biserica drept comuniune de Biserici. Laice şi laici, consacraţi şi consacrate, diaconi şi preoţi au fost, împreună cu episcopii, martori ai unui proces care vrea să implice întreaga Biserică şi pe toţi în Biserică. Ei au amintit că Adunarea nu este un eveniment izolat, ci parte integrantă şi pasaj necesar al procesului sinodal. În multiplicitatea intervenţiilor şi în pluralitatea poziţiilor a răsunat experienţa unei Biserici care învaţă stilul sinodalităţii şi căutând formele cele mai potrivite pentru a o realiza.

Sunt mai mult de doi ani de când am început drumul care ne-a condus la această Sesiune. După deschiderea procesului sinodal petrecut pe 9 octombrie 2021, toate Bisericile, deşi în pas diferit, s-au angajat într-un proces de ascultare care a avut etape diecezane, naţionale şi continentale, ale cărui rezultate au fost cuprinse în respectivele documente. Cu această Sesiune s-a deschis faza în care întreaga Biserică receptează roadele acestei consultări pentru a discerne, în rugăciune şi în dialog, drumurile pe care Duhul ne cere să le parcurgem. Această fază va dura până în luna octombrie 2024, când a doua Sesiune a Adunării va duce la capăt propria lucrare, oferind-o Sfântului Părinte.

Întregul drum, înrădăcinat în Tradiţia Bisericii, se desfăşoară în lumina magisteriului conciliar. De fapt, Conciliul al II-lea din Vatican a fost ca o sămânţă aruncată în ogorul lumii şi al Bisericii. Viaţa zilnică a credincioşilor, experienţa Bisericilor în fiecare popor şi cultură, multiplele mărturii de sfinţenie, reflecţia teologilor au fost terenul în care ea a încolţit şi a crescut. Sinodul 2021–2024 continuă să ia din energia acelei seminţe şi să-i dezvolte potenţialităţile. De fapt, drumul sinodal pune în aplicare ceea ce a învăţat Conciliul despre Biserică drept Mister şi popor al lui Dumnezeu, chemat la sfinţenie. El valorizează aportul tuturor celor botezaţi, în varietatea vocaţiilor lor, la o mai bună înţelegere şi practicare a evangheliei. În acest sens, constituie un adevărat act de receptare ulterioară a Conciliului, care îi prelungeşte inspiraţia şi îi relansează forţa profetică pentru lumea de astăzi.

După o lună de muncă, acum Domnul ne cheamă să ne întoarcem în Bisericile noastre pentru a vă transmite vouă, tuturor, roadele muncii noastre şi a continua împreună drumul. Aici, la Roma, eram numai câţiva, dar sensul parcursului sinodal convocat de Sfântul Părinte este acela de a-i implica pe toţi cei botezaţi. Dorim cu ardoare ca asta să se întâmple şi vrem să ne angajăm pentru a face posibil acest lucru. În acest Raport de Sinteză am adunat elementele principale reieşite în dialogul, în rugăciunea şi în confruntarea care au caracterizat aceste zile. Relatările noastre personale vor îmbogăţi această sinteză cu tonul experienţei trăite, pe care nicio pagină n-o poate restitui. Astfel, vom putea să vă mărturisim cât de bogate au fost momentele de tăcere şi de ascultare, de împărtăşire şi de rugăciune. Vom împărtăşi şi că nu a fost uşor să ascultăm idei diferite, fără a ceda imediat în faţa ispitei de a reacţiona; să oferim propria contribuţie ca pe un dar pentru ceilalţi şi nu ca pe o certitudine absolută. Însă harul Domnului ne-a condus să facem asta, în pofida limitelor noastre, şi aceasta a fost pentru noi o adevărată experienţă de sinodalitate. Practicând-o, am înţeles-o mai bine şi am perceput valoarea ei.

De fapt, am înţeles că a merge împreună ca botezaţi, în diversitatea carismelor, vocaţiilor, slujirilor, este important nu numai pentru comunităţile noastre, ci şi pentru lume. Fraternitatea evanghelică este ca o candelă, care nu trebuie pusă sub un obroc, ci pe candelabru, ca să facă lumină asupra întregii case (cf. Mt 5,15). Lumea are nevoie astăzi mai mult ca oricând de această mărturie. Ca discipoli ai lui Isus, nu putem să ne sustragem de la misiunea de a arăta şi a transmite unei omeniri rănite iubirea şi duioşia lui Dumnezeu.

Lucrările din această Sesiune s-au desfăşurat urmărind firul conducător oferit de Instrumentum laboris, care ne invita să reflectăm asupra semnelor caracteristice ale unei Biserici sinodale şi asupra dinamicilor de comuniune, misiune şi participare care locuiesc în ea. Confruntarea cu privire la întrebările propuse a confirmat bunătatea structurii de ansamblu a firului conducător. Am putut să intrăm în miezul problemelor, să identificăm temele care au nevoie de aprofundare, să prezentăm un prim nucleu de propuneri. În lumina paşilor înainte făcuţi, Raportul de Sinteză nu reia sau nu reafirmă toate conţinuturile din Instrumentum laboris, ci le relansează pe cele considerate prioritare. Acesta nu este în niciun fel un document final, ci un instrument în slujba discernământului care va mai trebui să continue.

Textul este structurat în trei părţi. Prima schiţează Faţa Bisericii sinodale, prezentând principiile teologice care iluminează şi întemeiază sinodalitatea. Aici stilul sinodalităţii apare ca un mod de a acţiona şi a lucra în credinţa care se naşte din contemplarea Treimii şi valorizează unitatea şi varietatea ca bogăţie eclezială. A doua parte, intitulată Toţi discipoli, toţi misionari, tratează despre toţi cei care sunt implicaţi în viaţa şi în misiunea Bisericii şi despre relaţiile lor. În această parte, sinodalitatea se prezintă îndeosebi ca drum unit al poporului lui Dumnezeu şi ca dialog rodnic al carismelor şi slujirilor în slujba venirii Împărăţiei. A treia parte are titlul A ţese legături, a construi comunităţi. Aici sinodalitatea apare îndeosebi ca un ansamblu de procese şi o reţea de organisme care permit schimbul între Biserici şi dialogul cu lumea.

În fiecare dintre cele trei părţi, fiecare capitol adună convergenţele, problemele de înfruntat şi propunerile reieşite din dialog. Convergenţele identifică punctele stabile la care reflecţia poate să privească: sunt ca o hartă ce ne permite să ne orientăm pe drum şi să nu rătăcim strada. Problemele de înfruntat adună punctele asupra cărora am recunoscut că este necesar să continuăm aprofundarea teologică, pastorală, canonică: sunt ca nişte răscruci asupra cărora trebuie să ne oprim, pentru a înţelege mai bine direcţia de luat. Propunerile indică în schimb posibile piste de parcurs: unele sunt sugerate, altele recomandate, altele cerute cu mai multă forţă şi determinare.

În lunile următoare, Conferinţele Episcopale şi structurile ierarhice ale Bisericilor orientale catolice, fiind un racord între Bisericile locale şi Secretariatul General al Sinodului, vor desfăşura un rol important pentru dezvoltarea reflecţiei. Pornind de la convergenţele obţinute, sunt chemate să se concentreze asupra problemelor şi asupra propunerilor mai relevante şi mai urgente, favorizând aprofundarea lor teologică şi pastorală şi indicând implicaţiile canoniste.

Purtăm în inimă dorinţa, sprijinită de speranţă, ca acest climat de ascultare reciprocă şi de dialog sincer pe care l-am experimentat în zilele de lucrare comună la Roma să iradieze în comunităţile noastre şi în toată lumea, în slujba creşterii seminţei bune a Împărăţiei lui Dumnezeu.

(din Introducerea la document)

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro