Teologia istoriei la sfântul Bonaventura

Joseph Ratzinger (Benedict al XVI-lea), Teologia istoriei la sfântul Bonaventura, Iași 2019, 239 p., 17×24, ISBN 978-606-578-376-8, 25 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Teologia istoriei la sfântul Bonaventura, scrisă de Joseph Ratzinger (Benedict al XVI-lea) și tradusă în limba română de Dan Siserman. Cartea apare în colecția „Studii teologice”, în formatul 17×24, are 239 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei.

Ediţia de faţă a studiului despre teologia istoriei la sfântul Bonaventura reprezintă traducerea tezei de abilitare a lui Joseph Ratzinger, acceptată în anul 1957 de către comisia Facultăţii de Teologie a Universităţii „Ludwig-Maximilian” din München şi publicată în anul 1959. Drumul acestei cercetări referitoare la gândirea lui Bonaventura este însă unul foarte amplu, iar în spatele său se află o adevărată dramă. Ratzinger avea să dedice un întreg capitol „dramei abilitării” în volumul său de memorii publicat cu titlul Aus meinem Leben. Erinnerungen, 1927-1977 [Din viaţa mea. Amintiri, 1927-1977].

Doctor în teologie din anul 1953, cu o teză intitulată Poporul şi casa lui Dumnezeu în doctrina lui Augustin despre Biserică, publicată apoi un an mai târziu, Ratzinger decide, la îndemnul profesorului său coordonator, Gottlieb Söhngen, ca în continuarea acestei prime cercetări în domeniul teologiei patristice să se aplece şi asupra gândirii teologice medievale.

Mult mai atras de tradiţia augustiniană decât de cea tomistă, Ratzinger alege să se dedice celui mai mare reprezentant al augustinismului medieval, sfântul Bonaventura. Dacă lucrarea sa de doctorat acoperea o temă de ecleziologie, în cadrul lucrării de abilitare el decide să cerceteze cealaltă mare temă a teologiei fundamentale, anume conceptul de Revelaţie. Cercetarea conceptului de Revelaţie la Bonaventura avea însă să se dezvăluie ca fiind în strânsă legătură cu înţelegerea istoriei care provenea din fenomenul reprezentat de Francisc de Assisi şi din profeţiile lui Gioacchino da Fiore. Astfel, lucrarea sa de abilitare înmânată comisiei la sfârşitul anului 1955 purta titlul Înţelegerea revelaţiei şi teologia istoriei la Bonaventura.

În urma obţinerii acestui titlu academic, viitorul Papă Benedict al XVI-lea, pe atunci în vârstă de 30 de ani, a putut să înceapă o strălucitoare carieră academică, ce îl va purta timp de 20 de ani pe la cele mai importante catedre de teologie din Germania.

Dan Siserman

***

Preocuparea pentru teologia şi filosofia istoriei apare, înainte de toate, în timpurile de criză ale istoriei umane. Astfel, prima mare teologie creştină a istoriei, De civitate Dei contra paganos a sfântului Augustin de Hippona, a emers din criza Imperiului Roman. În acea carte, viaţa acelei epoci şi-a găsit o formă ordonată şi aparent definitivă. De atunci, încercarea de a înţelege istoria într-o manieră teologică nu a mai reprezentat niciodată ceva străin pentru teologia occidentală.

De fapt, deja din perspectiva Noului Testament şi a escatologiei sale, istoria devenise fundamental „critică”. Însă, în Evul Mediu de vârf, mai precis în secolul al XIII-lea, această încercare de scrutare a istoriei a atins un nou punct culminant. Motivele acestui lucru ţin, în primul rând, de noul tip de profetism istoric dezvoltat de abatele Gioacchino da Fiore şi, în al doilea rând, de faptul că acest profetism istoric şi-a câştigat forţa inflamatoare prin confirmarea extraordinară care şi-a găsit concreteţea în persoana şi activitatea sfântului Francisc de Assisi. Aceste două elemente s-au răsfrânt într-o profundă interogare a formei medievale a istoriei, din care s-a putut dezvolta o nouă şi amplă teologie a istoriei.

Acest al doilea nou vârf de referinţă al reflecţiei creştine asupra istoriei îl reprezintă Collationes in Hexaemeron a sfântului Bonaventura de Bagnoregio. Prin urmare, studiul de faţă, care este destinat să fie o prezentare a teologiei istoriei sfântului Bonaventura, va fi preocupat în primul rând de analizarea acestei lucrări. Cu toate acestea, nu trebuie să trecem cu vederea relaţia dintre această lucrare şi întreaga operă bonaventuriană şi nici să ocolim rădăcinile pe care această operă le are în universul spiritual de care aparţinea Bonaventura.

Prin urmare, putem stabili următorul plan pentru studiul de faţă: în primul rând, trebuie să scoatem la lumină afirmaţiile de teologie a istoriei care sunt conţinute în Collationes in Hexaemeron şi să le supunem unei analize precise şi detaliate. Din păcate, aceste afirmaţii nu sunt prezentate de către Bonaventura într-un mod sistematic, ci doar dispersat şi adesea într-o formă enigmatică şi obscură (Capitolul I). Apoi, pe baza acestor afirmaţii particulare, vom încerca să scoatem la suprafaţă ideea centrală a lui Bonaventura despre speranţa istorică (Capitolul II). Această prezentare a doctrinei sfântului Bonaventura ar trebui mai apoi să ne permită să o încadrăm în fluxul tradiţiei, fie şi numai într-un mod sintetic (Capitolul III). În cele din urmă, plecând de la cunoştinţele dobândite în acest studiu, vom încerca să contribuim la problema devenită din nou controversată a formei gândirii bonaventuriene în general (Capitolul IV).

Joseph Ratzinger

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Dumnezeul cel viu şi adevărat. Misterul Preasfintei Treimi

Cardinal Luis F. Ladaria, Dumnezeul cel viu şi adevărat. Misterul Preasfintei Treimi, Iași 2019, 418 p., 17×24, 978-606-578-368-3, 35 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Dumnezeul cel viu şi adevărat. Misterul Preasfintei Treimi, scrisă de Cardinal Luis F. Ladaria și tradusă în limba română de pr. dr. Ștefan Lupu și pr. Iosif Martin. Cartea apare în colecția „Studii teologice”, în formatul 17×24, are 418 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 35 lei.

Preasfânta Treime este primul adevăr al credinţei creştine, întrucât face referinţă la Dumnezeu în el însuşi şi este fundament şi izvor al tuturor celorlalte adevăruri de credinţă (cf. CBC 234). Este „teologia” prin excelenţă, principiul unic din care izvorăşte întreaga „oikonomia”. Botezul este conferit cu o formulă trinitară, vechile simboluri de credinţă au mereu o structură trinitară. Formulele triadice pe care le găsim în Noul Testament, începând de la formula baptismală (cf. Mt 28,19; şi 2Cor 13,13; Gal 4,6; 1Cor 12,4-7), sunt rezumate a ceea ce se găseşte într-un mod explicit sau implicit în tot Noul Testament. Într-adevăr, revelaţia Dumnezeului unu şi întreit are loc în mod primar în viaţa lui Isus. În primul rând, el vorbeşte despre Dumnezeu ca despre Tatăl său, îl invocă aşa; acesta este numele lui Dumnezeu pe care el l-a revelat discipolilor săi (cf. In 17,6). În mod similar, Dumnezeu însuşi îl numeşte pe Isus Fiul său iubit (cf. Mc 1,11par.; 9,6 par.); Isus se prezintă discipolilor său ca Fiul, unicul care îl poate face cunoscut pe Tatăl (cf. Mt 11,25-27; Lc 10,21-22). „Fiul” este modul cel mai frecvent cu care Evanghelia a patra îl desemnează pe Isus.

Tatăl constituie punctul său constant de referinţă în toată viaţa sa. Dumnezeu Tatăl l-a trimis în lume pentru mântuirea oamenilor, l-a consacrat cu ungere în Iordan, întreaga existenţă pământească a lui Isus şi lucrarea sa mântuitoare sunt un act de ascultare faţă de Tatăl, deoarece el nu a venit în lume ca să facă voinţa sa, ci voinţa celui care l-a trimis (cf. In 6,38). În special pătimirea şi moartea sa sunt momentul suprem al ascultării faţă de Tatăl (cf. Mc 14,36par.). Învierea lui Cristos este momentul suprem al revelării paternităţii lui Dumnezeu şi, prin urmare, a filiaţiunii lui Isus. În majoritatea textelor neotestamentare, învierea lui Isus este lucrarea Tatălui (cf. Fap 2,23-24; Rom 6,4; 8,11; 2Cor 4,14 etc.). Este semnificativ uzul pe care îl face Noul Testament cu Ps 2,7: „Tu eşti Fiul meu, eu astăzi te-am născut” (Fap 13,13; Evr 1,5; 5,5). Starea filială a lui Isus apare în acest moment în toată strălucirea ei. Plecând de la experienţa pascală, devine tot mai clar că relaţia lui Isus cu Tatăl nu începe cu viaţa sa omenească, ci există dintotdeauna, din toată veşnicia. Isus preexistă, ca Dumnezeu, vieţii sale omeneşti (cf. In 1,1-3 etc.).

Şi prezenţa Duhului Sfânt este determinantă în viaţa lui Isus, începând de la zămislirea sa feciorelnică (cf. Lc 1,35; Mt 1,20). O semnificaţie specială o are coborârea Duhului Sfânt asupra lui Isus în momentul botezului în Iordan (cf. Mc 1,10 par.; In 1,32-33). Isus a primit ungerea cu Duhul Sfânt de la Tatăl (cf. Lc 4,18; Fap 10,38) şi din acest moment începe viaţa sa publică: predica şi minunile sale. În momentul morţii şi învierii Domnului este prezent şi Duhul (cf. Evr 4,14; Rom 1,4). Darul Duhului din partea lui Isus înviat duce la împlinire misterul pascal (cf. In 20,22; Fap 2,1 ş.u.). Isus, Fiul, şi Duhul Sfânt sunt intim asociaţi lui Dumnezeu Tatăl în lucrarea mântuitoare şi de aici se ajunge la concluzia că sunt şi în fiinţa dumnezeiască încă din veşnicie.

Biserica din primele veacuri s-a aflat în faţa necesităţii de a armoniza monoteismul Vechiului Testament, reafirmat de Isus însuşi (cf. Mc 12,29-32par.), cu starea divină a Fiului şi a Duhului Sfânt. Monoteismul creştin dobândeşte astfel un caracter distinctiv şi original. „Definiţia” ioanee a lui Dumnezeu iubire (cf. 1In 4,4.16) ne dezvăluie realitatea cea mai profundă a fiinţei lui Dumnezeu. Doctrina trinitară poate să fie considerată ca o dezvoltare şi o explicare a acestei afirmaţii. Dumnezeul creştinilor este Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, în comuniunea lor veşnică de iubire. Noi suntem chemaţi să participăm la ea (cf. CBC 221).

Mulţumesc din inimă tuturor celor care au făcut posibilă traducerea acestei cărţi în limba română.

Luis F. Card. Ladaria, S.I.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Antropologia teologică

Cardinal Luis F. Ladaria, Antropologia teologică, Iași 2019, 460 p., 17×24, 978-606-578-367-6, 40 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Antropologia teologică, scrisă de Cardinal Luis F. Ladaria și tradusă în limba română de pr. dr. Ștefan Lupu. Cartea apare în colecția „Studii teologice”, în formatul 17×24, are 460 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 40 lei.

„După cum am purtat chipul omului pământesc, vom purta şi chipul omului ceresc” (1Cor 15,49). Aceste cuvinte ale sfântului Paul pot fi considerate drept ghid la ceea ce va fi explicat şi dezvoltat în acest volum. Prima pagină a Bibliei ne spune că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea sa (cf. Gen 1,26-27). Omul, aşadar, este o creatură a lui Dumnezeu şi împărtăşeşte această condiţie cu realitatea care îl înconjoară şi cu Universul. Dar este o creatură specială, chemată la o relaţie specială cu Creatorul, deoarece acesta a imprimat în el urmele sale. Acest fapt a conferit neamului omenesc o demnitate superioară celorlalte creaturi: „Ce este omul, că te gândeşti la el, sau fiul omului, că-l iei în seamă? L-ai făcut cu puţin mai mic decât pe îngeri, l-ai încununat cu cinste şi măreţie” (Ps 8,5-6). Deja primul Adam, părintele omenirii, poseda această demnitate, pe care a transmis-o descendenţei sale, deşi nu cu toată gloria şi strălucirea pe care Creatorul a voit-o. Primii noştri părinţi sunt şi primii păcătoşi, iar aceasta este cauza ambiguităţii care caracterizează moştenirea pe care am primit-o de la ei. Fiinţa umană nu este doar o creatură, ci este şi păcătoasă, împreună cu Adam şi cu toţi cei care l-au urmat. La lumina noutăţii lui Cristos, Biserica, încă din primele timpuri, a reflectat asupra acestei duble stări şi asupra faptului că, prin misterul întrupării şi al morţii şi învierii lui Isus, omul se află într-o nouă stare în faţa lui Dumnezeu. Într-adevăr, dacă prin neascultarea lui Adam toţi au fost constituiţi păcătoşi, tot la fel, prin ascultarea lui Cristos, toţi vor fi constituiţi drepţi (cf. Rom 5,19), deoarece în Cristos, Dumnezeu a reconciliat lumea cu sine (cf. 2Cor 5,19).

Din acest motiv omul se află acum în prietenia lui Dumnezeu, în har, şi poate să trăiască în Duhul Sfânt, prin credinţă şi sacramente, viaţa lui Cristos. Poate împărtăşi starea sa unică de Fiu al lui Dumnezeu. Cel care este unul-născut a devenit astfel, din prea marea sa iubire faţă de noi, primul născut dintre mulţi fraţi (cf. Rom 8,29). Calitatea de chip al lui Dumnezeu pe care omul o are încă de la creaţie ajunge la plinătate atunci când, îndreptăţit, este „fiu în Fiul” şi, prin darul Duhului Sfânt, poate să-l numească pe Dumnezeu „Tată”, adică poate să fie părtaş prin har la relaţia cu Dumnezeu Tatăl pe care Cristos o are în virtutea naturii sale divine. „Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu, pentru că nu aţi primit un Duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: «Abbá, Tată!». Însuşi Duhul dă mărturie duhului nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu el, ca împreună cu el să fim şi glorificaţi” (Rom 8,14-17).

Iată, în linii mari, drumul pe care vrea să-l parcurgă această carte. Îi mulţumesc Domnului dacă el ar contribui la creşterea în cititor a vieţii filiale cu Dumnezeu şi a vieţii fraterne cu oamenii.

Înainte de a termina, doresc să-mi exprim recunoştinţa faţă de toţi cei care au făcut posibilă traducerea acestei lucrări în limba română. Bunul Dumnezeu să-i răsplătească pentru atâta osteneală!

Luis F. Card. Ladaria, S.I.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Teologia morală – Sacramentul penitenţei: orientări teologice, istorice şi pastorale pentru seminarişti şi preoţi

PS Aurel Percă, Teologia morală – Sacramentul penitenţei: orientări teologice, istorice şi pastorale pentru seminarişti şi preoţi, Iaşi 2013, 406 p., 17×24, ISBN 978-606-578-112-2, 25 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Teologia morală – Sacramentul penitenţei: orientări teologice, istorice şi pastorale pentru seminarişti şi preoţi, scrisă de PS Aurel Percă. Cartea apare în colecţia „Studii Teologice”, formatul 17×24, are 404 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 25 lei.

   Sacramentul Penitenţei sau al Reconcilierii a fost orânduit de Isus Cristos după învierea sa, când le-a spus apostolilor: „Primiţi pe Duhul Sânt. Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In 20,22-23). Acesta este actul gratuit al Mântuitorului prin care el iartă păcatele creştinului, adică ale aceluia care, după ce a aderat în mod liber la evanghelia sa şi face parte din comunitatea creştină, trăieşte în contrast cu alegerea făcută în momentul primirii darului dumnezeiesc şi, astfel, se împotriveşte sfinţirii Bisericii, diminuând legătura cu ea.

   Sacramentul Penitenţei este, aşadar, acţiunea divină de reconciliere cu Dumnezeu prin care se revine la deplina comuniune cu Biserica.

    Reconcilierea ca sacrament îşi are rădăcinile în virtutea pocăinţei, adică în acea dispoziţie a inimii care îl face pe creştin să se convertească încontinuu la Dumnezeu, urmând primele cuvinte cu care Isus şi-a început predica sa: „Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” (Mc 1,15).

   Tocmai despre acest sacrament tratează PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi şi profesor de teologie morală la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, în lucrarea Teologia morală – Sacramentul penitenţei: orientări teologice, istorice şi pastorale pentru seminarişti şi preoţi, pe care o prezentăm cititorilor noştri. Textul de faţă este rodul predării acestui tratat de teologie pe parcursul a multor ani studenţilor seminarişti.

   Intenţia autorului nu a fost aceea de a face o analiză exhaustivă a tuturor aspectelor legate de acest sacrament. Cea mai mare parte a materialului consultat de autor provine din literatura teologică şi pastorală apropiată de sensibilitatea Bisericii noastre locale. Indicaţiile bibliografice oferite la fiecare capitol pot constitui tot atâtea surse de aprofundare ale diferitelor aspecte privitoare la sacramentul Penitenţei.

   Lucrarea, împărţită în zece capitole, oferă atât elemente teoretice, cât şi practice, necesare îndeplinirii misiunii unui preot în confesional sau în afara confesionalului, atunci când este vorba de conştiinţa credincioşilor. De asemenea, în acest curs sunt oferite şi o multitudine de materiale care ar putea fi folosite de preoţi la cateheză, pentru a prezenta doctrina Bisericii despre sacramentul Penitenţei.

   Primele cinci capitole (I-V) prezintă fundamentarea teologică a sacramentului. Atât studierea textelor scripturistice, cât şi incursiunea în istoria sacramentului Reconcilierii sunt de folos pentru cunoaşterea credinţei Bisericii cu privire la acest sacrament. Istoria, în definitiv, este un ajutor indispensabil pentru a cunoaşte adevăratul sens al cuvântului revelat, pentru că, astfel, se vede cum Biserica a înţeles şi a folosit această putere pe care i-a încredinţat-o Cristos. Incursiunea în istorie este cu atât mai necesară astăzi, când înţelegerea Scripturii devine tot mai dificilă din cauza diferitelor interpretări pe care le dă exegeza modernă.

    În următoarele cinci capitole (VI-X) autorul evaluează, din perspectiva tradiţiei, elementele sacramentului Penitenţei, clarificând, de asemenea, multe din interpretările moderne, nu solid fundamentate, care întunecă înţelegerea sacramentului.

   Lucrarea se termină cu un Vademecum pentru confesori asupra unor teme de morală referitoare la viaţa conjugală, document publicat de Consiliul Pontifical pentru Familie în anul 1997, în care accentuează necesitatea disponibilităţii preoţilor pentru ascultarea mărturisirilor, de care depind fericirea soţilor şi, de asemenea, în mare parte, seninătatea şi fericirea vieţii prezente: să fie pentru aceştia adevăraţi martori vii ai milostivirii lui Dumnezeu.

   Acest tratat poate fi de folos atât seminariştilor şi preoţilor, cât şi credincioşilor laici, pentru a redescoperi în sacramentul Reconcilierii momentul cel mai înalt al întâlnirii cu Tatăl „bogat şi milostivire” şi de a avea siguranţa că el nu oboseşte niciodată de a-i ierta pe fiii săi rătăciţi.

Laurenţiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Viața autentică a lui Isus

René Laurentin, Viața autentică a lui Isus, Iași 2012, 546 p., 17×24, ISBN 978-606-578-071-2, 40 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Viaţa autentică a lui Isus, scrisă de René Laurentin şi tradusă din franceză de pr. dr. Ştefan Lupu şi dna Agnes Davidovici. Cartea apare în colecţia Studii teologice, formatul 17×24, are 546 de pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 40 lei.

Personajul istoric care a schimbat în mod radical lumea – fapt unanim recunoscut – este Isus din Nazaret. Viaţa lui a reprezentat, reprezintă şi, cu siguranţă, va reprezenta subiectul multor studii, mai mult sau mai puţin pertinente, scrise fie de creştini, pentru care Isus din Nazaret este Domnul, fie de necreştini sau chiar atei, pentru care acelaşi Isus din Nazaret este (sau poate fi) un simplu personaj istoric care, asemenea atâtor alte personalităţi istorice, şi-a pus amprenta asupra evoluţiei societăţii umane.

În acest context al studiilor dedicate vieţii lui Isus din Nazaret se înscrie şi cartea teologului francez René Laurentin, Viaţa autentică a lui Isus Cristos, tradusă în limba română de pr. dr. Ştefan Lupu şi Agnes Davidovici. Această carte „vrea să-i dea cuvântul şi să prezinte textele înseşi ale evangheliştilor” şi asta pentru că „ceea ce decepţionează în cele mai bune Vieţi ale lui Isus este că ele prezintă concluzii erudite, dar nu istorisesc”.

În scrierea acestei cărţi, după cum mărturiseşte autorul însuşi, textele au fost analizate conform tuturor metodelor ştiinţifice posibile, de la cea istorico-critică până la cea semiotică. Rolul pe care şi-l atribuie René Laurentin este acela al unui redactor care „stabileşte cronologia, pune faptele în ordine, se străduieşte ca traducerea textului grec cu substrat semiotic să fie cât mai exactă şi fidelă, dar şi expresivă”.

Apărută în ediţia originală în două volume, Editura „Sapientia” prezintă cititorului ambele volume într-o singură carte pentru a facilita lectura textului.

Încă de pe coperta cărţii cititorul este întâmpinat de privirea lui Isus Cristos, de chipul lui aşa cum apare el pe giulgiul de la Torino (chip a fi considerat a fi cel autentic), pentru ca în continuare, după Cronologia vieţii lui Isus, pe parcursul a 44 de capitole ce compun volumul I, precedate de un Prolog, autorul să prezinte viaţa autentică a lui Isus, de la naşterea şi copilăria sa (cap. I), trecând prin viaţa ascunsă de la Nazaret (cap. II), pe la botezul lui Isus şi prin cele 40 de zile din pustiu (cap. III-IV), vorbind despre chemarea primilor discipoli (cap. V) şi nunta din Cana (cap. VI), analizând apoi activitatea publică a lui Isus (cap. VII-XXVI), încheind cu Săptămâna Sfântă (cap. XXVII-XXXIII), punctul culminant al căreia îl reprezintă misterul pascal (cap. XXXIV-XLI) şi cu ultimele 40 de zile din viaţa pământească a lui Isus din Nazaret (cap. XLII-XLIV).

Volumul al doilea al lucrării, după o introducere în care iese în evidenţă creştinul René Laurentin, conţine notele ce justifică istorisirea din Viaţa autentică a lui Isus Cristos (vol. I). Cartea se încheie cu Anexe, în care autorul răspunde la întrebarea dacă mai există şi alte cuvinte ale lui Isus în afara celor din Evanghelii.

Ne putem întreba – şi pe bună dreptate – dacă mai era nevoie de o altă lucrare dedicată vieţii lui Isus. Răspunsul este afirmativ, mai ales că această lucrare are caracterul unei istorisiri fidele textului evanghelic, fără acele, uneori prea puţin necesare, ingerinţe ale autorului. O istorisire, am putea spune, ştiinţifică.

Credem că nu e superfluu să recomandăm această carte cititorului, întrucât, pentru trăirea unei credinţe autentice, este nevoie de cunoaşterea vieţii autentice a celui în care credem – Isus Cristos – viaţă pe care ne-o prezintă René Laurentin.

Petru Ciobanu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Încrâncenarea teologică. Istoria harului în Occident. Secolele III-XXI

Bernard Quillet, Încrâncenarea teologică. Istoria harului în Occident. Secolele III-XXI, Iași 2012, 462 p., 17×24, ISBN 978-606-578-037-8, 35 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Încrâncenarea teologică. Istoria harului în Occident. Secolele III-XXI, scrisă de Bernard Quillet şi tradusă din franceză de dna prof. Leria Lilian Brătescu şi pr. dr. Ştefan Lupu. Cartea apare în colecţia Studii teologice, formatul 17×24, are 462 pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 35 lei.

De douăzeci şi cinci de veacuri lumea iudeo-creştină şi-a pus mereu întrebări cu privire la alegerea lui Dumnezeu (colectivă, etnică, sau individuală?), la universalitatea binefacerii divine, la predestinare, la harul divin şi la libertatea umană. Răspunsurile nu au fost întotdeauna uniforme, ba dimpotrivă au suscitat numeroase polemici şi controverse, care au dus chiar la erezii şi diviziuni care se menţin până în zilele noastre. Să ne gândim doar la pelagianism, molinism sau jansenism.

Pentru o mai bună cunoaştere a discuţiilor care s-au purtat de-a lungul veacurilor pe tema harului, Editura „Sapientia” prezintă lucrarea Încrâncenarea teologică. Istoria harului în Occident. Secolele III-XXI, scrisă de Bernard Quilliet şi tradusă în limba română de prof. Leria Lilian Brătescu şi pr. dr. Ştefan Lupu.

Studiul începe cu prezentarea noţiunii de har în Sfânta Scriptură. Chiar dacă termenul propriu-zis de „har” nu apare în literatura veterotestamentară, ideea de disponibilitate, de asistenţă sau compasiune din partea lui Dumnezeu faţă de om se regăseşte aproape la fiecare pas. Odată cu Noul Testament, noţiunea de har intră în vocabularul obişnuit ca dar cu totul gratuit, acordat oamenilor spre mântuirea lor, păstrând, în acelaşi timp, toate sensurile regăsite în Vechiul Testament. În continuare, Bernard Quilliet prezintă pe larg contribuţia sfântului Ieronim, a sfântului Augustin şi a urmaşilor lor la înţelegerea noţiunii de har, dar şi controversele pe care Biserica le-a avut-o de dus cu adversarii harului, între care se evidenţiază pelagienii sau marsilienii, moliniştii sau janseniştii. Cartea se încheie cu o anexă şi cu un mic lexic teologic, care poate fi de folos pentru înţelegerea unor termeni specifici teologiei harului.

Lucrarea se doreşte a fi mai degrabă una istorică decât dogmatică, Bernard Quilliet limitându-se la a trece în revistă tocmai aceste neînţelegeri şi răspunsurile care s-au dat de-a lungul timpului. Totuşi, realizând acest studiu, autorul îşi doreşte ca cititorii „să dobândească câteva noţiuni istorice de bază şi să-şi facă de acum înainte o idee ceva mai precisă despre un subiect arzător precum acela al raporturilor enigmatice dintre harul lui Dumnezeu şi libertatea omului sau, mai bine zis, despre importanţa lor relativă în lucrarea de mântuire!”

Laurenţiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


La izvoarele reînnoirii: studii despre actualizarea Conciliului al II-lea din Vatican

Karol cardinal Wojtyla (Papa Ioan Paul al II-lea), La izvoarele reînnoirii: studii despre actualizarea Conciliului al II-lea din Vatican, Iași 2011, 470 p., ISBN 978-606-578-028-6, 35 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii La izvoarele reînnoirii: studii despre actualizarea Conciliului al II-lea din Vatican, scrisă de Karol Wojtyla (Papa Ioan Paul al II-lea) şi tradusă în limba română de pr. dr. Eduard Ferenţ. Cartea apare în colecţia „Studii teologice”, în formatul 17×24 cm., are 470 pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 35 lei.

În duminica din 1 mai 2011, Papa Benedict al XVI-lea l-a proclamat fericit pe predecesorul său Ioan Paul al II-lea. Evenimentul a avut o foarte mare rezonanţă, nu numai în Italia şi în Polonia, patria lui Karol Wojtyla, ci şi în România, vizita sa apostolică din 1999 fiind încă vie în memoria noastră. După două săptămâni, Cardinalul Stanislau Dziwisz, fostul secretar al lui Ioan Paul al II-lea, a vizitat Seminarul Diecezan din Iaşi, dăruindu-i o relicvă preţioasă a celui beatificat. Evenimentele acestea vor rămâne înscrise pentru totdeauna în istoria Bisericii noastre locale de Iaşi.

Personal, doresc să particip la o şi mai adâncă imprimare a acestor evenimente în memoria noastră prin traducerea cărţii lui Karol Wojtyla, Alle fonti del rinnovamento. Studio sull’attuazione del Concilio Vaticano Secondo, scrisă de el în 1972, pe când era cardinal de Cracovia. Cartea aceasta este un studiu şi o dorinţă vie de a actualiza învăţătura Conciliului al II-lea din Vatican. La ea se referă nu numai în „Introducerea” cărţii, ci până şi în testamentul său, în care spune: „Când în ziua de 16 octombrie 1978 conclavul cardinalilor l-a ales pe Ioan Paul al II-lea, Primatul Poloniei, cardinalul Ştefan Wyszynski mi-a spus: «Sarcina noului papă va fi să introducă Biserica în Mileniul al Treilea», adăugând: «Doresc să-mi exprim încă o dată gratitudinea faţă de Duhul Sfânt pentru marele dar al Conciliului al II-lea din Vatican, faţă de care cu întreaga Biserică – şi mai ales cu întregul episcopat – mă simt dator».

Sunt convins că încă multă vreme de acum încolo va fi dat noilor generaţii să scoată din bogăţiile pe care acest Conciliu al secolului al XX-lea ni le-a dăruit. Ca episcop care a participat la evenimentul conciliar din prima până în ultima zi, doresc să încredinţez acest mare patrimoniu tuturor acelora care sunt şi vor fi în viitor chemaţi pentru a-l actualiza”.

Doctrina acestui Conciliu reprezintă conţinutul „Catehismului catolic” din mileniul al treilea. Cunoaşterea ei este urgentă mai ales la noi, deoarece nu toţi suntem familiarizaţi cu învăţătura cuprinsă în Constituţiile, decretele şi declaraţiile Conciliului. Cartea actuală este un vademecum pastoral al Conciliului, o operă care promovează de la un capăt la celălalt al ei formarea noii conştiinţe creştine şi a atitudinilor noastre comportamentale faţă de Dumnezeu, de Biserică şi de om.

Lectura cărţii ne va cuceri, deoarece ne vom întâlni cu Fericitul Ioan Paul al II-lea care, la fiecare pagină, cu mărturia sa de credinţă, de iubire şi de curaj apostolic, însoţită de o mare încărcătură umană, ne va ajuta să nu ne temem de a ne declara creştini, de a aparţine Bisericii şi de a vorbi despre Evanghelie. Cu alte cuvinte, ne va ajuta să nu ne temem de adevăr, deoarece adevărul este garanţia libertăţii. Libertatea condusă de adevăr devine iubire, iar iubirea devine liberă, adică exercitată fără teamă şi fără a ne agita în lumea atât de zbuciumată în care trăim.

Mesajul pe care fericitul Ioan Paul al II-lea ni-l transmite prin această carte este acesta: „Nu vă temeţi de Cristos. El este calea omului, în timp ce omul este calea Bisericii”.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Invitație la a crede. Sacramentele credibile și dezirabile

Bernard Sesboüé, Invitaţie la a crede. Sacramentele credibile şi dezirabile., Iaşi 2012, 260 p., 17×24, ISBN 978-606-578-027-9, 25 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Invitaţie la a crede. Sacramentele credibile şi dezirabile, scrisă de Bernard Sesboüé şi tradusă în limba română de Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia Studii teologice, formatul 17×24, are 260 de pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 25 lei.

Trăirea credinţei de către omul secolului al XXI-lea nu se poate reduce, ca altădată, doar la practicile pietiste sau la simple rugăciuni spuse cu diferite ocazii. O viaţă autentică de credinţă, un „a crede” adevărat presupune şi o viaţă sacramentală, la care suntem invitaţi de Biserică, care, în cazul de faţă, ne vorbeşte prin unul dintre cei mai mari teologi francezi, Bernard Sesboüé, autorul cărţii Invitaţie la a crede. Sacramentele credibile şi dezirabile, care apare în limba română graţie muncii de traducere a studentului teolog Petru Ciobanu.

Această carte este, de fapt, al doilea volum al lucrării A crede. Invitaţie la credinţa catolică pentru femeile şi bărbaţii secolului al XXI-lea, apărută în original în anul 1999, iar în traducere românească în anul 2011 la Editura Sapientia, ca o propunere fraternă şi mărturie a credinţei pentru toţi acei creştini, credincioşi sau necredincioşi, care se interesează atât de sensul, cât şi de conţinutul ei. Acest al doilea volum vrea să acopere lacunele din prezentarea economiei sacramentale în Biserică. Continuitatea între aceste două volume este evidentă: dacă în primul volum autorul a tratat despre marile afirmaţii ale crezului apostolic, şi, după cum bine ştim, Crezul este credinţa mărturisită, în acest al doilea volum, autorul, tratând despre cele şapte sacramente, vorbeşte, de fapt, despre credinţa trăită. Astfel, metoda, ca şi destinatarii, rămân aceiaşi, într-o lume în care practica sacramentală este într-o continuă scădere.

Astfel, acest volum are ca punct de plecare semnificaţie ritului şi instituirea generală a sacramentelor în măsura în care ele aparţin credinţei creştine. Apoi, în capitolul următor, fundamentează sacramentele în persoana lui Cristos, sacramentul primordial, arătând că acestea sunt cele care fac ca Biserica să existe, dar, în acelaşi timp, Biserica este responsabilă de păstrarea şi administrarea acestora.

În capitolele următoare, de la al III-lea la al X-lea, sunt prezentate pe larg cele şapte sacramente: Botezul, Mirul (sau Confirmaţiunea), Euharistia, Reconcilierea (sau Pocăinţa), Maslul (sau Ungerea bolnavilor), Preoţia (şi celelalte slujiri în Biserică: diaconatul, slujirea baptismală şi pastorală a laicilor) şi Căsătoria. Fiecare dintre aceste sacramente este prezentat în funcţie de propria originalitate şi în sfera existenţei umane la care se referă (apa şi viaţa, hrana şi ospăţul, demersul uman al reconcilierii, boala şi moartea, autoritatea şi, în final, căsătoria ca instituţie), ţinându-se cont de dificultăţile care există în practica fiecăruia, autorul analizându-le din punct de vedere dogmatic, istoric, pastoral, liturgic, al dreptului canonic. Aceste sacramente, prezentate atât de frumos de autor, sunt daruri permanente ale lui Dumnezeu, iar faptul că sunt în număr de şapte reprezintă simbolic o totalitate, o perfecţiune.

Cartea se încheie cu o concluzie generală asupra sacramentelor şi cu o listă de termeni tehnici. Scopul acestei lucrări este acela de a prezenta sacramentele, în acelaşi timp credibile şi dorite de poporul lui Dumnezeu.

Recomandăm această carte tuturor celor care vor să-şi îmbogăţească cunoştinţele în domeniul doctrinei creştine, dar şi acelora care vor să ducă o viaţă baptismală, întărită de Duhul Sfânt, împăcată, liniştită în încercare, trăită în iubirea şi serviciul omenirii prin căsătorie, sau în serviciul Bisericii prin sacramentul Preoţiei. Această carte este cu atât mai mult binevenită, cu cât la 11 octombrie 2012, Papa Benedict al XVI-lea a deschis Anul Credinţei.

Laurenţiu Turbuc

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Teologia sacramentelor. Un manual pentru studiul și practica teologiei

Franz Courth, Teologia sacramentelor. Un manual pentru studiul și practica teologiei, Iaşi 2011, 406 p., 17×24, ISBN 978-606-578-013-2, 25 lei. 

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Teologia sacramentelor. Un manual pentru studiul și practica teologiei, scrisă de Franz Courth și tradusă în limba română de pr. dr. Ștefan Lupu și pr. Iosif Martin. Cartea apare în colecţia „Studii teologice”, în formatul 17×24, are 406 pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 25 lei.

„În sacramente, liturgia creştină celebrează actele sale fundamentale: viaţa creştinului începe cu Botezul şi dobândeşte trăsăturile ei specifice la Cina Domnului, unde credinciosul se întâlneşte cu Cristos şi cu Dumnezeu într-o existenţă reînnoită. Spre acest scop tind toate celelalte sacramente, fiecare în felul său. Dacă sunt celebrate în sânul Bisericii, ele ne inserează în istoria trinitară a lui Dumnezeu cu noi, oamenii, istorie ce duce la Cristos şi care de la el începe”.

Astfel îşi începe teologul german Franz Courth manualul său de teologie a sacramentelor, care a fost de curând publicat la Editura Sapientia în traducerea pr. dr. Ștefan Lupu și a pr. Iosif Martin. Prin împletirea discursului academic cu orientarea spirituală, autorul vrea să propună un itinerariu istorico-teologic pentrue doctrina catolică despre sacramente, tratând principalele interpretări, mai vechi sau mai noi ale acestora.

Cartea este împărţită în opt capitole şi o introducere, având un cuprins bogat, justificat prin analiza detaliată a diferitelor aspecte ale temelor tratate.

Având ca titlu o întrebare, „Mentalitate arhaică?”, introducerea prezintă aspectele critice, dificultăţile istorico-culturale, obiecţiile filozofice şi rezervele teologice, din dezbaterea actuală despre sacramente. De asemenea, este abordată şi tema simbolului, ca o cale umană de cunoaştere.

Capitolul întâi, „Biserica, sacrament universal”, prezintă dimensiunea cristologică a Bisericii, unitatea indivizibilă şi diversitatea inconfundabilă a lui Cristos şi a Bisericii, relaţie formulată de Conciliul al II-lea din Vatican în felul următor: „Înviind din morţi (cf. Rom 6,9), [Cristos] a trimis asupra ucenicilor Duhul cel de viaţă dătător şi, prin el, a constituit trupul său, care este Biserica, sacrament universal de mântuire” (LG 48). Totodată, sunt dezvoltate şi temele harului şi a sacramentaliilor.

Următoarele şapte capitole prezintă fundamentele biblice, dezvoltarea istorico-dogmatică aspectele esenţiale ale fiecărui sacrament: „Botezul, sacrament fundamental”, „Mirul, sacramentul misiunii”, „Euharistia, semn al dăruirii lui Isus”, „Ungerea bolnavilor”, „Sacramentul Preoţiei”, „Căsătoria creştină ca sacrament”.

Prin dezvoltarea sistematică a temelor, această carte are aspectul unui manual, care se adresează atât studenţilor teologi, preoţilor şi laicilor angajaţi în slujirea pastorală, cât şi tuturor acelora care urmăresc cu interes dezbaterea teologică.

Cosmin Cimpoeșu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


A crede. Invitație la credința catolică pentru femeile și bărbații secolului al XXI-lea

Bernard Sesboüé, A crede. Invitaţie la credinţa catolică pentru femeile şi bărbaţii secolului al XXI-lea, Iaşi 2011, 502 p., 17×24, ISBN 978-606-578-011-8, 35 lei. 

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii A crede. Invitaţie la credinţa catolică pentru femeile şi bărbaţii secolului al XXI-lea, scrisă de Bernard Sesboüé. Cartea apare în colecţia „Studii teologice”, în formatul 17×24, are 502 pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 35 lei.

În perioada ce a urmat Conciliului al II-lea din Vatican, expunerile creştine s-au înmulţit din abundenţă. Lucrările care revizuiau Crezul în lumina dezbaterilor conciliare se adresau unui public scăldat încă de o cultură puternic creştinată.

În zorii secolului al XXI-lea, atunci când cultura înconjurătoare şi-a pierdut mult din referinţele iudeo-creştine, o expunere a credinţei creştine nu se poate mulţumi să aducă la gusturile zilei formulările credinţei fără ca mai întâi să pună în discuţie principalele afirmaţii.

Acestei sarcini i s-a dedicat Bernard Sesboüé, în lucrarea „A crede. Invitaţie la credinţa catolică pentru femeile şi bărbaţii secolului al XXI-lea”, apărută la Editura „Sapientia”, prin efortul traducerii, din limba franceză, realizat de părintele Ştefan Lupu şi părintele Iosif Martin. Fără simplificări, dar cu un limbaj înţeles de către toţi, autorul înfruntă toate întrebările, toate obiecţiile şi toate acuzaţiile unei societăţi secularizate, pradă dubiului şi suspiciunii, pentru ca, mai apoi, să dezvolte într-un stil fluid şi fin o expunere densă, coerentă şi organică a credinţei catolice primite de la apostoli. Încă de pe copertă suntem cu toţii, bărbaţi şi femei ai secolului al XXI-lea, invitaţi la a crede, prin gestul simbolic al deschiderii Porţii sfinte de către în curând fericitul Ioan Paul al II-lea în anul de graţie 2000, un gest prin care papa ne îndeamnă ca în noul secol şi mileniu să credem în Dumnezeu.

Cartea se deschide printr-un motto, reprezentat de pericopa extrasă din Evanghelia după sfântul Matei: „Tu eşti cel care trebuie să vină, sau trebuie să aşteptăm un altul?” (Mt 11,3). Răspunsul lui Isus la această întrebare, „Mergeţi şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună. Şi fericit cel care nu se scandalizează de mine” (Mt 11,4-6), reprezenta, dar mai şi reprezintă, un îndemn la a crede în el, un îndemn pentru ucenicii lui Ioan, dar şi pentru noi, ucenicii lui, care am păşit cu zece ani în urmă pragul secolului al XXI-lea.

Cartea este structurată în patru părţi şi douăzeci şi patru de capitole, iar textul Crezului este firul conductor al acestor capitole. Astfel, itinerarul propus are patru etape: mai întâi se clarifică în ce constă actul de credinţă şi sunt clarificate dificultăţile întâmpinate de oameni în angajarea în punctele-cheie ale credinţei creştine; celelalte trei părţi urmează ordinea celor trei articole ale Crezului.

Prima parte, „Eu cred”, este consacrată oferirii unui răspuns la întrebările: „Ce este omul? Cine sunt eu?” (capitolul I), „Ce înseamnă a crede?” (capitolul al II-lea), „Ce fel de limbaj pentru realităţile credinţei?” (capitolul al III-lea).

Partea a II-a, „Cred în Dumnezeu Tatăl”, abordează primul articol al crezului şi se pătrunde în obiectul credinţei, propus ca o veste bună pentru om; în acest scop, autorul se opreşte asupra următoarelor aspecte: „Dumnezeu şi imaginile sale în timpul nostru” (IV), „Un Dumnezeu Tată” (V), „Dumnezeu care a făcut cerul şi pământul” (VI), „Un Dumnezeu care se revelează şi dialoghează” (VII). În capitolul al VIII-lea, „Atunci, de ce răul?”, sunt detaliate diferitele forme ale răului. În capitolul al IX-lea, „De la excesul răului la excesul iubirii. Originea răului”, este propusă crucea lui Cristos ca o formă de eliberare de rău.

Partea a III-a, „Şi în Isus Cristos, fiul său unic”, continuă parcursul Simbolului Apostolilor. Conform ordinii expunerii Crezului, autorul propune, mai întâi, în capitolul al X-lea, „Isus din Nazaret, înaintea istoriei” istoria lui Isus, pentru a permite credincioşilor şi celor care îşi pun problema credinţei să se orienteze şi să găsească puncte de referinţă clarificatoare în itinerariul pământesc al lui Isus. Capitolul al XI-lea, „De la istoria lui Isus la credinţa în Cristos”, face trecerea de la punctul de vedere al istoriei la cel al credinţei, arătând ce fel de pedagogie a folosit Isus cu ucenicii săi. Capitolul al XII-lea, „Pătimirea şi crucea lui Isus”, abordează momentul crucial al existenţei lui Cristos: patima, moartea şi învierea lui. Capitolul al XIII-lea, „Sacrificiul crucii”, arată în ce fel pot fi acceptate anumite interpretări sacrificale ale morţii lui Isus pe cruce şi cum ne mântuieşte Cristos prin acest sacrificiu. În capitolul al XIV-lea, „Învierea lui Isus”, autorul se opreşte asupra „inimii” credinţei creştine şi a crezului, asupra învierii, care ridică cele mai mari dificultăţi de înţelegere. La lumina acestor explicaţii, va fi reluată problema conceperii feciorelnice în capitolul al XV-lea, „E posibil ca Isus să se fi născut dintr-o fecioară?”. În capitolul al XVI-lea, „A-l mărturisi pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu”, este urmărită mişcarea de reflecţie şi de aprofundare care are loc în conştiinţa ucenicilor şi îi determină să se întoarcă asupra persoanei şi asupra identităţii lui Isus, situând-o alături de Dumnezeu însuşi şi atribuindu-i un anumit număr de titluri propriu-zis divine. Partea a treia se încheie cu un capitol dedicat parcursului cristologic din timpurile moderne şi autorul întrebându-se dacă „Se poate vorbi astăzi despre Isus, Fiul lui Dumnezeu?”

Partea a patra, „Şi în Duhul Sfânt care trăieşte în Biserică”, este o tratare a ultimului articol al crezului, care vorbeşte despre Duhul Sfânt şi Biserică, ţinându-se cont şi de legătura dintre cele două realităţi. Capitolul al XVIII-lea, „Cine este Duhul Sfânt?”, se opreşte asupra misterioasei persoane a Duhului însuşi, care completează Revelaţia Sfintei Treimi. Capitolul al XIX-lea, „Trei persoane în Dumnezeu?”, explică paradoxul unui Dumnezeu în trei persoane, care nu contrazice monoteismul, ci îi dezvăluie profunzimea şi călăuzeşte crezul creştinilor încă de la început. Capitolul al XX-lea, „Biserica şi bisericile”, descrie misiunea Bisericii, care este fondată pe sfinţenia lui Dumnezeu, este administratoarea darurilor sale, dar care, fiind încredinţată oamenilor, care sunt păcătoşi, este pusă la îndoială, pentru ca în, capitolul al XXI-lea, „Biserica instituţie”, să fie afirmat caracterul de mister al Bisericii care trebuie recunoscut ca atare. În ultimele trei capitole sunt analizate sacramentele, problema mântuirii celor care nu fac parte din Biserică, precum şi sfârşitul veacurilor, învierea finală şi dincolo de ea.

La sfârşitul cărţii, este inserat un lexic de termeni filozofici şi teologici folosiţi în această lucrare, înţelegerea cărora poate să prezinte dificultăţi pentru cititor, termeni precum „adopţionism”, „analogie”, „concordism” etc.

Teolog eminent, Bernard Sesboüé ne oferă o lucrare de referinţă, indispensabilă atât pentru necredincioşii care doresc să fie în cunoştinţă de cauză cu credinţa catolică, cât şi pentru credincioşii care voiesc să progreseze în înţelegerea credinţei lor pentru a o trăi mai bine.

Cosmin Cimpoeşu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro