Dumnezeul cel viu şi adevărat. Misterul Preasfintei Treimi

Cardinal Luis F. Ladaria, Dumnezeul cel viu şi adevărat. Misterul Preasfintei Treimi, Iași 2019, 418 p., 17×24, 978-606-578-368-3, 35 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Dumnezeul cel viu şi adevărat. Misterul Preasfintei Treimi, scrisă de Cardinal Luis F. Ladaria și tradusă în limba română de pr. dr. Ștefan Lupu și pr. Iosif Martin. Cartea apare în colecția „Studii teologice”, în formatul 17×24, are 418 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 35 lei.

Preasfânta Treime este primul adevăr al credinţei creştine, întrucât face referinţă la Dumnezeu în el însuşi şi este fundament şi izvor al tuturor celorlalte adevăruri de credinţă (cf. CBC 234). Este „teologia” prin excelenţă, principiul unic din care izvorăşte întreaga „oikonomia”. Botezul este conferit cu o formulă trinitară, vechile simboluri de credinţă au mereu o structură trinitară. Formulele triadice pe care le găsim în Noul Testament, începând de la formula baptismală (cf. Mt 28,19; şi 2Cor 13,13; Gal 4,6; 1Cor 12,4-7), sunt rezumate a ceea ce se găseşte într-un mod explicit sau implicit în tot Noul Testament. Într-adevăr, revelaţia Dumnezeului unu şi întreit are loc în mod primar în viaţa lui Isus. În primul rând, el vorbeşte despre Dumnezeu ca despre Tatăl său, îl invocă aşa; acesta este numele lui Dumnezeu pe care el l-a revelat discipolilor săi (cf. In 17,6). În mod similar, Dumnezeu însuşi îl numeşte pe Isus Fiul său iubit (cf. Mc 1,11par.; 9,6 par.); Isus se prezintă discipolilor său ca Fiul, unicul care îl poate face cunoscut pe Tatăl (cf. Mt 11,25-27; Lc 10,21-22). „Fiul” este modul cel mai frecvent cu care Evanghelia a patra îl desemnează pe Isus.

Tatăl constituie punctul său constant de referinţă în toată viaţa sa. Dumnezeu Tatăl l-a trimis în lume pentru mântuirea oamenilor, l-a consacrat cu ungere în Iordan, întreaga existenţă pământească a lui Isus şi lucrarea sa mântuitoare sunt un act de ascultare faţă de Tatăl, deoarece el nu a venit în lume ca să facă voinţa sa, ci voinţa celui care l-a trimis (cf. In 6,38). În special pătimirea şi moartea sa sunt momentul suprem al ascultării faţă de Tatăl (cf. Mc 14,36par.). Învierea lui Cristos este momentul suprem al revelării paternităţii lui Dumnezeu şi, prin urmare, a filiaţiunii lui Isus. În majoritatea textelor neotestamentare, învierea lui Isus este lucrarea Tatălui (cf. Fap 2,23-24; Rom 6,4; 8,11; 2Cor 4,14 etc.). Este semnificativ uzul pe care îl face Noul Testament cu Ps 2,7: „Tu eşti Fiul meu, eu astăzi te-am născut” (Fap 13,13; Evr 1,5; 5,5). Starea filială a lui Isus apare în acest moment în toată strălucirea ei. Plecând de la experienţa pascală, devine tot mai clar că relaţia lui Isus cu Tatăl nu începe cu viaţa sa omenească, ci există dintotdeauna, din toată veşnicia. Isus preexistă, ca Dumnezeu, vieţii sale omeneşti (cf. In 1,1-3 etc.).

Şi prezenţa Duhului Sfânt este determinantă în viaţa lui Isus, începând de la zămislirea sa feciorelnică (cf. Lc 1,35; Mt 1,20). O semnificaţie specială o are coborârea Duhului Sfânt asupra lui Isus în momentul botezului în Iordan (cf. Mc 1,10 par.; In 1,32-33). Isus a primit ungerea cu Duhul Sfânt de la Tatăl (cf. Lc 4,18; Fap 10,38) şi din acest moment începe viaţa sa publică: predica şi minunile sale. În momentul morţii şi învierii Domnului este prezent şi Duhul (cf. Evr 4,14; Rom 1,4). Darul Duhului din partea lui Isus înviat duce la împlinire misterul pascal (cf. In 20,22; Fap 2,1 ş.u.). Isus, Fiul, şi Duhul Sfânt sunt intim asociaţi lui Dumnezeu Tatăl în lucrarea mântuitoare şi de aici se ajunge la concluzia că sunt şi în fiinţa dumnezeiască încă din veşnicie.

Biserica din primele veacuri s-a aflat în faţa necesităţii de a armoniza monoteismul Vechiului Testament, reafirmat de Isus însuşi (cf. Mc 12,29-32par.), cu starea divină a Fiului şi a Duhului Sfânt. Monoteismul creştin dobândeşte astfel un caracter distinctiv şi original. „Definiţia” ioanee a lui Dumnezeu iubire (cf. 1In 4,4.16) ne dezvăluie realitatea cea mai profundă a fiinţei lui Dumnezeu. Doctrina trinitară poate să fie considerată ca o dezvoltare şi o explicare a acestei afirmaţii. Dumnezeul creştinilor este Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, în comuniunea lor veşnică de iubire. Noi suntem chemaţi să participăm la ea (cf. CBC 221).

Mulţumesc din inimă tuturor celor care au făcut posibilă traducerea acestei cărţi în limba română.

Luis F. Card. Ladaria, S.I.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Antropologia teologică

Cardinal Luis F. Ladaria, Antropologia teologică, Iași 2019, 460 p., 17×24, 978-606-578-367-6, 40 lei.

 

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Antropologia teologică, scrisă de Cardinal Luis F. Ladaria și tradusă în limba română de pr. dr. Ștefan Lupu. Cartea apare în colecția „Studii teologice”, în formatul 17×24, are 460 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 40 lei.

„După cum am purtat chipul omului pământesc, vom purta şi chipul omului ceresc” (1Cor 15,49). Aceste cuvinte ale sfântului Paul pot fi considerate drept ghid la ceea ce va fi explicat şi dezvoltat în acest volum. Prima pagină a Bibliei ne spune că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea sa (cf. Gen 1,26-27). Omul, aşadar, este o creatură a lui Dumnezeu şi împărtăşeşte această condiţie cu realitatea care îl înconjoară şi cu Universul. Dar este o creatură specială, chemată la o relaţie specială cu Creatorul, deoarece acesta a imprimat în el urmele sale. Acest fapt a conferit neamului omenesc o demnitate superioară celorlalte creaturi: „Ce este omul, că te gândeşti la el, sau fiul omului, că-l iei în seamă? L-ai făcut cu puţin mai mic decât pe îngeri, l-ai încununat cu cinste şi măreţie” (Ps 8,5-6). Deja primul Adam, părintele omenirii, poseda această demnitate, pe care a transmis-o descendenţei sale, deşi nu cu toată gloria şi strălucirea pe care Creatorul a voit-o. Primii noştri părinţi sunt şi primii păcătoşi, iar aceasta este cauza ambiguităţii care caracterizează moştenirea pe care am primit-o de la ei. Fiinţa umană nu este doar o creatură, ci este şi păcătoasă, împreună cu Adam şi cu toţi cei care l-au urmat. La lumina noutăţii lui Cristos, Biserica, încă din primele timpuri, a reflectat asupra acestei duble stări şi asupra faptului că, prin misterul întrupării şi al morţii şi învierii lui Isus, omul se află într-o nouă stare în faţa lui Dumnezeu. Într-adevăr, dacă prin neascultarea lui Adam toţi au fost constituiţi păcătoşi, tot la fel, prin ascultarea lui Cristos, toţi vor fi constituiţi drepţi (cf. Rom 5,19), deoarece în Cristos, Dumnezeu a reconciliat lumea cu sine (cf. 2Cor 5,19).

Din acest motiv omul se află acum în prietenia lui Dumnezeu, în har, şi poate să trăiască în Duhul Sfânt, prin credinţă şi sacramente, viaţa lui Cristos. Poate împărtăşi starea sa unică de Fiu al lui Dumnezeu. Cel care este unul-născut a devenit astfel, din prea marea sa iubire faţă de noi, primul născut dintre mulţi fraţi (cf. Rom 8,29). Calitatea de chip al lui Dumnezeu pe care omul o are încă de la creaţie ajunge la plinătate atunci când, îndreptăţit, este „fiu în Fiul” şi, prin darul Duhului Sfânt, poate să-l numească pe Dumnezeu „Tată”, adică poate să fie părtaş prin har la relaţia cu Dumnezeu Tatăl pe care Cristos o are în virtutea naturii sale divine. „Căci toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu, pentru că nu aţi primit un Duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: «Abbá, Tată!». Însuşi Duhul dă mărturie duhului nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu el, ca împreună cu el să fim şi glorificaţi” (Rom 8,14-17).

Iată, în linii mari, drumul pe care vrea să-l parcurgă această carte. Îi mulţumesc Domnului dacă el ar contribui la creşterea în cititor a vieţii filiale cu Dumnezeu şi a vieţii fraterne cu oamenii.

Înainte de a termina, doresc să-mi exprim recunoştinţa faţă de toţi cei care au făcut posibilă traducerea acestei lucrări în limba română. Bunul Dumnezeu să-i răsplătească pentru atâta osteneală!

Luis F. Card. Ladaria, S.I.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Teologia morală – Sacramentul penitenţei: orientări teologice, istorice şi pastorale pentru seminarişti şi preoţi

PS Aurel Percă, Teologia morală – Sacramentul penitenţei: orientări teologice, istorice şi pastorale pentru seminarişti şi preoţi, Iaşi 2013, 406 p., 17×24, ISBN 978-606-578-112-2, 25 lei.

Viața autentică a lui Isus

René Laurentin, Viața autentică a lui Isus, Iași 2012, 546 p., 17×24, ISBN 978-606-578-071-2, 40 lei.

Încrâncenarea teologică. Istoria harului în Occident. Secolele III-XXI

Bernard Quillet, Încrâncenarea teologică. Istoria harului în Occident. Secolele III-XXI, Iasi 2012, 462 p., 17×24, ISBN 978-606-578-037-8, 35 lei.

La izvoarele reînnoirii: studii despre actualizarea Conciliului al II-lea din Vatican

Karol cardinal Wojtyla (Papa Ioan Paul al II-lea), La izvoarele reînnoirii: studii despre actualizarea Conciliului al II-lea din Vatican, Iași 2011, 470 p., ISBN 978-606-578-028-6, 35 lei.

Invitație la a crede. Sacramentele credibile și dezirabile

Bernard Sesboüé, Invitație la a crede. Sacramentele credibile și dezirabile, Iași 2011, 17×24, 260 p., ISBN: 978-606-578-027-9, 25 lei.

Teologia sacramentelor. Un manual pentru studiul și practica teologiei

Franz Courth, Teologia sacramentelor. Un manual pentru studiul și practica teologiei, Iași 2011, 406 p., 17×24, ISBN 978-606-578-013-2, 25 lei.

A crede. Invitație la credința catolică pentru femeile și bărbații secolului al XXI-lea

Bernard Sesboüé, A crede. Invitație la credința catolică pentru femeile și bărbații secolului al XXI-lea, Iași 2011, 502 p., 17×24, ISBN 978-606-578-011-8, 35 lei.

Misterul supranaturalului

Henri de Lubac, Misterul supranaturalului, Iași 2010, 378 p., 17×24, 30 lei.