Bine ai venit, Stăpâne!

Ioan Mărtinaș, Gaspar Bachmeier, Bine ai venit, Stăpâne!, Iași 2013, 92 p., 14×20, 8 lei.

Este o mare bucurie pentru orice dieceză orfană atunci când Marele Preot, Isus Cristos, prin vicarul său, papa de la Roma, ştergându-i lacrimile, îi dă un nou păstor, un nou episcop, un nou părinte, unui nou mire care, păstorind-o şi conducând-o la ape de odihnă (cf. Ps 23,2), împărtăşeşte toate bucuriile şi speranţele, grijile şi tristeţile acelora cărora a fost chemat să le fie părinte şi păstor.

   La 27 septembrie 1944, departe de iubita dieceză şi de poporul credincios din Moldova, murea primul episcop indigen al Ieşilor, PS Mihai Robu. Trecerea la Tatăl a episcopului Robu venea într-un moment destul de dificil pentru întreaga Moldovă. Erau încă sângerânde rănile provocate de tunurile şi mitralierile celui de-al Doilea Război Mondial. La aceasta se adăugau norii grei ai ciumei roşii care începea să-şi facă simţită aversiunea faţă de credinţa catolicilor din România.

   În acele condiţii, Sfântul Părinte Papa Pius al XII-lea îl numeşte pe PS Marcu Glaser, episcop titular de Cezaropolis, ca administrator apostolic al Diecezei de Iaşi, aşteptând timpuri mai propice şi mai pline de speranţă pentru numirea unui episcop titular de Iaşi.

   Se părea că astfel de timpuri au venit în anul 1947, când acelaşi pontif roman îl numeşte pe Mons. Anton Durcovici, vicarul general al Arhidiecezei de Bucureşti, episcop de Iaşi. Numirea poartă data de 30 octombrie 1947, consacrarea episcopală având loc la 5 aprilie 1948, în solemnitatea Bunei-Vestiri, în catedrala din Bucureşti, episcop consacrator fiind PS Gerald Patrick O’Hara, nunţiul apostolic în România, episcopii co-consacratori fiind ÎPS Alexandru Th. Cisar, arhiepiscop de Bucureşti, şi PS Marcu Glaser. Intronizarea ca episcop de Iaşi a avut loc la 14 aprilie 1948, în solemnitatea sfântului Iosif.

    Pentru a marca marea bucurie a numirii, consacrării şi intronizării PS Anton Durcovici, preoţii Ioan Mărtinaş şi Gaspar Bachmeier au editat în anul 1948 o carte ce cuprinde acte, cuvântări şi însemnări omagiale la consacrarea şi înscăunarea Excelenţei Sale Mons. Dr. Anton Durcovici ca episcop de Iaşi. Titlul cărţii, unul sugestiv – „Bine ai venit, Stăpâne!” – exprimă bucuria cu care Dieceza de Iaşi îşi primeşte păstorul.

   „Să ţinem în mare cinste pe episcopi, dar să ne fie teamă de muncile lor”. Cu aceste cuvinte ale lui Prosper din Aquitania se deschide cartea la care ne referim. În „Cuvânt înainte”, cei doi editori trasează profilul slujirii episcopale, recurgând la Sfânta Scriptură şi la sfinţii părinţi ai Bisericii. Sintetizând, spunem şi noi cu editorii că episcopul „este un nou apostol trimis pe lume, o piatră de temelie a unei dieceze, piatră miliară în istoria bisericească, punct de razim al bătăliilor spirituale, proptea puternică a credinţei creştine, stâlp pe care se sprijineşte clădirea spirituală a Bisericii lui Hristos”.

   Anunţul numirii Mons. Anton Durcovici ca episcop de Iaşi a fost făcut de către administratorul apostolic Marcu Glaser prin circulara din 27 noiembrie 1947. După ce evocă amintirea episcopului Mihai Robu şi menţionează slujirea sa ca administrator apostolic al Diecezei de Iaşi, el anunţă marea bucurie a numirii unui nou episcop de Iaşi, a cărui biografie o prezintă pe scurt.

   Urmează apoi două bule pontificale emise de Papa Pius al XII-lea. Prima este bula de numire a „iubitului Fiu Anton Durcovici” ca episcop de Iaşi, a doua fiind bula adresată clerului şi credincioşilor Diecezei de Iaşi prin care se anunţă alegerea lui Anton Durcovici ca păstor al Episcopiei de Iaşi. Ambele bule poartă data de 30 octombrie 1947. Ca un crescendo, după publicarea documentelor papale, editorii cărţii prezintă „Impresii cu ocazia consacrării”, secţiune în care este descrisă ceremonia de consacrare ca episcop a Mons. Anton Durcovici, ceremonie care a avut loc la 5 aprilie, „zi senină de primăvară, aducătoare de bucurie şi nădejdi”.

   Este prezentată întreaga ceremonie de consacrare, de la pornirea procesiunii din palatul mitropolitan în care „smeritul ales al Domnului… păşea încet, cu capul plecat, pătruns negreşit de greutatea sarcinei ce urma să i se aşeze pe umeri”, până la binecuvântarea solemnă de la altar dată de episcopul consacrator. În final găsim o listă de personalităţi religioase şi laice care au participat la eveniment.

   Ceremonia de la catedrala din Bucureşti a continuat cu o recepţie la Nunţiatura Apostolică. În cadrul acestei recepţii au luat cuvântul Excelenţa Sa Nunţiul O’Hara, Î.P.S. Alexandru Th. Cisar, arhiepiscopul Bucureştilor, P.S.S. Mons. Marcu Glaser, administrator apostolic al Diecezei de Iaşi, P.S.S. Mons. Dr. Ioan Suciu, episcop locotenent mitropolitan al Blajului, P.C.S. Anton Bişoc, ministrul provincial al franciscanilor din Moldova. Discursurile acestor personalităţi bisericeşti sunt prezentate în rezumat. „Tuturor le răspunde noul episcop P.S.S. Mons. Dr. Anton Durcovici”.

   „Înscăunarea noului episcop de Iaşi” este următorul eveniment pe care-l aduc în faţa cititorilor pr. Ioan Mărtinaş şi pr. Gaspar Bachmeier. Şi ceremonia înscăunării este prezentă cu lux de amănunte.

   Pentru a oferi o descriere mai amplă, editorii încep prin a prezenta sosirea la Iaşi a noului episcop, cu trenul de la Bucureşti, în dimineaţa zilei de 13 aprilie 1948, întâmpinat fiind la gară de Mons. Marcu Glaser, preoţii de la catedrală şi seminar şi seminariştii ieşeni. Edificantă este imaginea oferită: aceea a unei nunţi tainice şi mistice dintre Biserică şi episcop, un „alter Christus”. În seara aceleeaşi zile, în cadrul unei adunări a consilierilor diecezani, Mons. Anton Durcovici prezintă bulele de numire şi de înştiinţare a clerului şi credincioşilor, urmând ca a doua zi, la 14 aprilie, să aibă loc ceremonia de înscăunare a noului episcop de Iaşi, „zi istorică pentru Biserica catolică din Moldova; zi senină de primăvară, cu soare luminos, cu pomi înfloriţi, cu miros de flori şi nădejdi de belşug, progres şi vieaţă nouă”. Ceremonia, începută la ora nouă, este descrisă pe larg, evidenţiate fiind mai ales momentele cele mai importante. Merită menţionate discursurile P.S.S. Mons. Dr. Marcu Glaser, al canonicului Gheorghe A. Horvath în numele arhiepiscopului de Bucureşti, al părintelui Wilhelm Clofanda, în numele clerului diecezan, al părintelui Alois Herciu, în numele provincialului şi a provinciei franciscane, pentru ca, după înmânarea cheilor catedralei, să ia cuvântul PS Anton Durcovici care accentuează valoarea de slujire a misiunii sale episcopale. Omilia a fost ţinută de Pr. Ioan Mărtinaş, care evidenţiază „vrednicia şi îndatoririle episcopului”.

   După ceremonie a urmat „Prezentarea felicitărilor în faţa palatului episcopal”, când episcopul nou înscăunat la Iaşi a fost felicitat de poporul credincios. În numele populaţiei catolice ieşene a luat cuvântul colonelul Ştefan Siclodi, în numele coloniei italiene felicitările au fost prezentate de profesorul Grilla, din partea credincioşilor polonezi PS Anton Durcovici a fost felicitat de Vladimir Svijevski, iar din partea mamelor creştine din Iaşi noul păstor a fost felicitat de doamna consilier Paşnicu. Şi studenţimea catolică i-a spus episcopului Durcovici „Bine ai venit!” prin studentul în medicină Anton Bertalan. La sfârşit, tuturor le-a mulţumit noul mire al Bisericii Catolice din Moldova. Sărbătoarea a continuat cu „Agapa frăţească”, ce a fost „caracterizată de intimitate şi veselie”. Şi aici s-au făcut auzite o serie de locuţiuni, întrucât „buna dispoziţie şi bucuria întâlnirii a transformat în oratori aproape jumătate din participanţi”. Şi-au arătat iscusinţa oratorică, rând pe rând Pr. Gheorghe Peţ, paroh de Butea, canonicul Gheorghe Horvath, paroh de Bărăţia, canonicul Gustav Müller, paroh de Popeşti (Bucureşti), Pr. Felix Rafaelli, paroh de Horleşti, Pr. Mihai Demeter, paroh de Buruieneşti, Pr. Gheorghe Patraşcu, paroh de Luizi-Călugăra etc. Şi de această dată, cu cuvinte înălţătoare, tuturor le mulţumeşte episcopul Anton Durcovici. Frumuseţea zilei a fost întipărită pe fotografii, pe care cartea le prezintă cititorilor.

    Frumoase omagii aduse PS Anton Durcovici sunt două poezii strecurate în paginile cărţii: una scrisă de parohul de Buruieneşti, Pr. Mihai Demetrescu OMC, alta de studentul teolog Petru Ciobanu.

   De o mare importanţă este pastorala episcopului de Iaşi Anton Durcovici, care poartă data de 14 aprilie 1948, dată la care în acel an Biserica Catolică îl celebra pe sfântul Iosif, patronul Bisericii universale. În această primă scrisoare adresată turmei sale, noul episcop evidenţiază figura Mielului lui Dumnezeu, prezent şi pe stema sa episcopală, şi aduce la cunoştinţă poporului credincios versetul scripturistic ales drept motto de către noul episcop de Iaşi: Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul (Ps 143,15).

    Cartea se încheie cu o „Scurtă privire istorică asupra catolicismului şi episcopiilor catolice din Moldova” şi cu câteva informaţii „Din vieaţa noului episcop de Iaşi”.

   Ediţia retipărită, apărută acum la Editura „Sapientia” reprezintă omagiul nostru la cei 125 de ani de la naşterea PS Anton Durcovici. Faţă de ediţia originală a cărţii „Bine ai venit, Stăpâne!” i-a fost adăugat, prin bunăvoinţa PS Petru Gherghel, o reevocare a figurii de păstor a episcopului Anton Durcovici într-o „Binecuvântată aducere aminte”.

   Este o onoare şi o bucurie pentru Editura „Sapientia” de a readuce în faţa credincioşilor catolici din România cartea „Bine ai venit, Stăpâne!”, ca un prinos de mulţumire lui Dumnezeu atotputernicul pentru păstorul şi părintele Anton Durcovici, în speranţa că în curând, prin bunăvoinţa lui Cristos şi mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, acest vrednic episcop şi mire al Bisericii Catolice din Moldova va fi ridicat la cinstea altarelor.

 

Pr. dr. Ștefan Lupu

Stud. Petru Ciobanu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro