Andrzej Jawien (Karol Wojtyla / Papa Ioan Paul al II-lea), Magazinul bijutierului. Meditatii despre sacramentul Casatoriei care din când în când se transforma în drama, Sapientia, Iasi 2011, 14×20, 86 pag., ISBN 978-606-578-034-7, 8 lei.

Editura „Sapientia” anunta aparitia cartii Magazinul bijutierului. Meditatii despre sacramentul Casatoriei care din când în când se transforma în drama, scrisa de Andrzej Jawien (Karol Wojtyla / Papa Ioan Paul al II-lea). Cartea apare în colectia „Cateheza”, în formatul 14×20 cm, are 86 pagini si poate fi procurata de la orice librarie catolica din tara la pretul de 8 lei.

Cititorii revistei poloneze lunare „Znak” si ai revistei catolice „Tygodnik Powszechny” editata la Cracovia erau impresionati de suita de poezii publicate, în anii ’50 ai secolului trecut de un anume Andrzej Jawien. Acesta era un poet a carui stilistica era caracterizata prin responsabilitatea fata de orice cuvânt si orice gând, dupa cum problema responsabilitatii domina si operele filosofice ale acestui autor. Simplitatea atractiva a limbajului sau nu însemna naivitate, ci o simplitate dobândita în urma unei reflectii profunde. Însa putini stiu ca „Andrzej Jawien” era de fapt un tânar preot catolic, pe numele sau real Karol Wojtyla, „Andrzej Jawien” fiind pseudonimul sau literar.

Karol Wojtyla este o personalitate de prim rang a Bisericii Catolice contemporane, dar si a istoriei, fiind cunoscut mai ales ca papa Ioan Paul al II-lea. Pontificatul sau de 26 ani (octombrie 1978 – aprilie 2005) este considerat al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, în urma sfântului Petru (estimat între 34 ?i 37 ani) si al lui Pius al IX-lea (31 ani). Se stie ca papa Ioan Paul al II-lea a fost o personalitate complexa, cu o activitate culturala impresionanta si ca în tineretea sa a fost pasionat de dramaturgie, iar mai târziu, ca preot, nu a abandonat aceasta pasiune.

Cartea Magazinul bijutierului. Meditatii despre sacramentul Casatoriei care din când în când se transforma în drama este rodul acestei pasiuni, fiind publicata în anul 1960 în revista lunara „Znak”. Editia în limba româna, publicata de Editura Sapientia a fost facuta posibila datorita traducerii realizate de pr. Felician Tiba, care se afla la studii de specializare la Roma.

Magazinul bijutierului. Meditatii despre sacramentul Casatoriei care din când în când se transforma în drama este o suita de monologuri tulburatoare structurata în trei parti despre marele mister al iubirii, privita prin ochii personajelor Tereza, Andrei, Ana, Stefan, Monica, Cristofor si Adam.

Personajele care rostesc aceste monologuri se cunosc, interac?ioneaza uneori, schimba idei, dar fiecare vede ?i în?elege altfel iubirea.

Vocile lor vin, revin ?i se completeaza, schimba perspectivele în mod surprinzator, evolueaza sub ochii no?tri; marturisirile lor se împletesc armonios ca într-o fuga de Bach, un echilibru perfect se formeaza în auzul nostru, un echilibru dinamic ce se înalta ?i ne înal?a spre o alta în?elegere.

Textul piesei este însotit de un comentariu pertinent realizat de scriitorul si criticul literar polonez Jerzy Pomianowski. În opinia acestuia, „continutul dramei «Magazinul bijutierului» este în?eles cu mare usurinta de orice spectator si cititor: este vox humana, explicita si prezenta, ce ofera acestei complexe meditatii nuantele claritatii si ale simplita?ii”.

Întâlnirea cu aceasta carte este o întâlnire cu un Karol Wojtyla inedit pentru cititorul român. Cei interesati pot sa întâlneasca un Karol Wojtyla fascinant, sensibil la marea problema a iubirii, în jurul careia se polarizeaza întreaga existenta a omului din toate timpurile.

Andrei Dumitrescu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Aceasta lucrare, de o importanta deosebita în domeniul bioeticii, se naste din dorinta de a-i oferi publicului larg posibilitatea de a cunoaste metoda Billings prin intermediul unei prezentati foarte simple, mentinând însa rigurozitatea stiintifica. Aceasta carte a a aparut sub egida Universitatii Catolice „Sacro Cuore”, iar traducerea a fost realizata de Asociatia „Familia si viata” din Roman (NT).

Volumul cuprinde numeroase imagini cu caracter didactic, pentru a însoti textul; cartea descrie metoda naturala de reglare a nasterilor, în functie de ovulatie. John Billings, creatorul acestei metode naturale, are meritul de fi creat un sistem care nu se opune nici unui precept moral sau religios, care nu provoaca dureri, ci îi ofera femeii o mai buna întelegere a propriului corp, iar cuplului îi ofera întelegerea valorii propriei fertilitati. Metoda Billings este o metoda pentru cupluri de soti ce privesc fertilitatea lor ca pe un dar nepretuit, ce trebuie protejat, si considera abstinenta periodica de la raporturi ca o expresie de iubire si maturitate.

Aceasta brosura este prima aparitie a unei carti dintr-un asemenea domeniu la Editura „Sapientia”, si se adreseaza cu precadere sotilor, dar si cadrelor medicale si tuturor celor interesati de domeniul reglarii naturale a nasterilor.

A. Dumitrescu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Aceasta carte a fost redactata cu scopul precis de a oferi un ajutor modern, valid si complet logodnicilor din comunitatile noastre, care se pregatesc sa faca din viitoarea lor viata de casatorie o adevarata marturie a dragostei crestine în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Pentru ca textul sa fie folosit în mod valid în întâlnirile catehetice, precizam ca întregul material a fost împartit în patru centre de interes fundamental. Fiecare parte este dezvoltata în doua sau mai multe capitole. Fiecare capitol are o schema „fixa”, astfel alcatuita încât sa ofere o autentica revizuire a vietii, unde „a vedea, a judeca si a actiona” formeaza un tot organic dezvoltat în felul urmator. Mai întâi, „a vedea”. O scurta referinta la problema ce va fi analizata (I) si apoi un fapt, o întâmplare din viata de fiecare zi, pozitiva sau negativa (II), care are menirea de a demonstra cum se pune problema în realitatea de fiecare zi; poate si chiar numai la nivel personal…; poate fi folosit si pentru „a rupe gheata” si a pune întrebarile: „Ce parere aveti despre aceasta întâmplare? Cum o judecati?”

În al doilea rând, „a judeca”. Aici apare dialogul (III); este, poate, momentul cel mai important al întâlnirii; poate fi de ajutor pentru a întelege cum îl considera logodnicii, care este „situatia lor interioara”, pentru a insera mai eficace cuvântul lui Dumnezeu în „contextul existential” ce se are în fata. Pentru cel ce prezideaza întâlnirea (fie ca e vorba de preot, medic sau psiholog etc.), va fi bine sa se aminteasca faptul ca dialogul „este o cautare comuna si frateasca a adevarului” si, de aceea: a) implica un raport de corectitudine, de stima, de simpatie, de bunatate, de dragoste; cautarea avantajului celuilalt; b) exclude condamnarea apriorica, polemica ofensiva si obisnuita, vanitatea unei conversatii inutile, „placerea” de a-l doborî pe celalalt, „triumfalismul” adevarului; c) nu urmareste doar vorbirea (ca între prieteni) sau discutia (ca între adversari), ci d) tinde sa caute împreuna adevarul si sa construiasca împreuna personalitatea interlocutorilor.

Forma este stilul direct, personal: se adreseaza întotdeauna unui „voi”: „Voi ce credeti”, „Care este parerea voastra în legatura cu aceasta? Cum v-ati fi comportat?”

Practic, se poate proceda astfel:

– daca grupul este restrâns (10/15 persoane):
1. se aleg de comun acord una sau mai multe întrebari considerate deosebit de interesante;
2. întrebarea va fi pusa personal fiecaruia dintre cei de fata;
3. raspunsurile si fiecare interventie – chiar daca sunt în contrast cu ideile animatorului – nu vor fi respinse îndata, nici întrerupte, doar daca sunt prea lungi sau în afara problemei;
4. trebuie sa se evite interventiile contrare imediate sau replicile si altercatiile;
5. cei prezenti trebuie sa fie obisnuiti cu ascultarea, cu respectul, cu adevarata democratie;
6. trebuie sa fie obisnuiti cu ordinea: sa se intervina la timpul potrivit, respectându-se mâna „ridicata”!

Daca grupul e mai numeros, în loc de a adresa întrebarea tuturor, vor fi invitati logodnicii sa ia liber cuvântul, tinând cont întotdeauna de normele de mai sus.

Toate aspectele pozitive si negative ale diferitelor interventii vor fi sintetizate de animator si confruntate cu ideile si punctele fundamentale ale textului (se pot indica paginile de aprofundat, se pot citi împreuna câteva fragmente, se pot face referinte la faptele citate, la fotografii, la rugaciuni, la idei sintetice finale etc.). Urmeaza ideile fundamentale (IV), care indica structura ideologica ce ghideaza desfasurarea fiecarui capitol.

În al treilea rând, „a actiona”. Pentru o revizuire a vietii, a) ideile dobândite (o scurta sinteza a lectiei); b) ideile de pus în practica (pentru o comportare mai buna); c) rugaciune finala (în ton cu argumentul tratat).

Autorii

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Claudiu Dumea, Familia creștina, Iași 2005, 122p., 14×20, ISBN: 973-8474-55-8, 5 RON.

 În aceasta carte, pr. Claudiu Dumea a adunat o serie de predici despre familia crestina, pe care le-a tinut în diferite comunitati crestine. Iata principalele teme: „Casatoria în planul de iubire al lui Dumnezeu”, „Casatoria creatiei”, „Casatoria rascumpararii”, „Caracteristicile casatoriei crestine”, „Parintii: colaboratori ai lui Dumnezeu Creatorul”, „Educatia: cine o face?”, „Educatia: cum se face?”, „Familia, chemata la sfintenie”, „Viata sacramentala în familie: botezul si spovada”, „Euharistia, hrana spirituala a familiei”, „Sfânta familie de la Nazaret, modelul familiilor crestine”, „Pregatirea pentru casatorie”,„Pastreaza-te curat!”

   În introducere, autorul spune: „Ne plângem ca astazi societatea e bolnava, ca lumea a înnebunit, ca traim în Sodoma si Gomora. E adevarat, dar societatea e bolnava fiindca familia e bolnava. Familia este celula societatii. Nu poate fi o societate sanatoasa cu familii bolnave moral, dupa cum nu poate fi corp uman sanatos cu celule bolnave, canceroase.

   Ce a dus în timpurile noastre la prabusirea, la degradarea familiei, si aceasta, din pacate, tocmai la popoarele de civilizatie si cultura crestina? Mai întâi au fost ideologiile dominante care s-au impus, gândirea moderna ce s-a îndepartat de gândirea lui Cristos, de învatatura Evangheliei. E un proces de gândire care a început în Occident cu vreo 500 de ani în urma, si care a evoluat, dând nastere la ideologiile actuale ateiste, materialiste, consumiste, hedoniste, care domina asa-zisa lume civilizata, care vad în casatorie si familie orice în afara de capodopera mâinilor lui Dumnezeu.

   Pentru ideologiile laice, aconfesionale, familia, casatoria nu este impusa de vreo lege a naturii bazata pe diversitatea de sexe, ci e un act al vointei libere a omului. Din punct de vedere juridic, e, cel mult, un contract care se încheie si se desface dupa bunul plac.

   Existentialismul ateu, o alta ideologie care domina lumea contemporana, combate cu putere casatoria, considerând-o o catastrofa, o institutie retrograda si nefasta, nascuta din ignoranta si prejudecata omeneasca; familia e o închisoare care îngradeste libertatea si autoafirmarea persoanei, în care se învata lucrurile cele mai daunatoare; orice alta scoala, oricât de proasta, e mai buna decât scoala familiei.

   Dar fara îndoiala ca la raspândirea în lume a acestor ideologii, cu toata coruptia si imoralitatea ce se nasc din ele, au contribuit si contribuie mijloacele de comunicare în masa: tiparul, radioul, filmele, televiziunea, Internetul, care, în sine, sunt bune si ar trebui sa fie folosite pentru binele si folosul sufletesc al oamenilor, dar care au ajuns în cea mai mare masura în mâinile Satanei care le foloseste pentru a distruge casatoria si familia si, prin aceasta, sa corupa, sa degradeze societatea si omenirea.

   Ne întrebam: Cine poate salva lumea din criza în care se afla? Cine poate salva poporul nostru din mocirla în care este scufundat? Politicienii, cu minciunile si demagogia lor? Uniunea Europeana, în care ne imaginam ca vom gasi Paradisul? Ingineriile economice si financiare cu care ne ametesc detinatorii de putere? Nu, ci numai redresarea si vindecarea morala si spirituala a familiei, caci din familie iese fie sfântul, fie delincventul. Fara familii crestine sanatoase, vom fi în continuare un popor de delicventi.

   Nu încape îndoiala ca, în trecut, familia traia o viata mult mai normala, mai fericita, într-un climat patriarhal linistit, traditional, nepoluat moral. Astazi, situatia e cu totul alta. Familia e mult mai expusa, mai amenintata, atmosfera morala e cu totul otravita. Pentru a nu se lasa dusa de curentul lumii, am putea spune ca e necesar eroismul”.

  Familiilor crestine din timpurile noastre li se poate repeta îndemnul apostolului Paul cuvintele din Scrisoarea catre Romani: „Va îndemn deci, fratilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu… nu va conformati lumii acesteia, ci schimbati-va prin înnoirea mintii, ca sa întelegeti care este vointa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este placut, ce este desavârsit” (Rom 12,1-2).

pr. dr. Ștefan Lupu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Sinodul Episcopilor, Raportul final al Sinodului Episcopilor dat Sfântului Părinte Francisc (24 octombrie 2015), Iași 2015, 14×20, 108 p., ISBN 978-606-578-229-7, 10 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Raportul final al sinodului episcopilor dat Sfântului Părinte Francisc (24 octombrie 2015), document elaborat de Sinodul Episcopilor la a XIV-a adunare generală ordinară şi tradus în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecţia „Magisterium”, formatul 14×20, are 108 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 10 lei.

Dintre toate realitățile de pe pământ există una inexprimabil de eficientă, prin însăși prezența sa. Cumulează în cadrul specificațiilor proprii mai multe domenii de activitate, iar repercursiunile în fața socialului nu rămân imuabile. Potrivit relatărilor Bibliei, dar și istoriei universale în general, cea mai veche formă de organizare umană, care a apărut pe pământ, este familia.

De-a lungul istoriei aceasta s-a dezvoltat armonios, participând intens la prosperitatea demografică a lumii. Familia s-a confruntat însă și cu probleme, care în zilele noastre s-au amplificat foarte mult. Din acest motiv, suveranul pontif împreună cu sinodul episcopilor au luat decizia de a analiza mai în detaliu acest subiect în cadrul celei de a XIV-a adunări generale ordinare, care s-a ținut la Roma între 4 și 25 octombrie și care a avut ca temă: „Vocaţia şi misiunea familiei în Biserică şi în lumea contemporană”.

Documentul apărut recent la Editura Sapientia constituie raportul final pe care sinodul episcopilor l-a prezentat Papei Francisc, raport concretizat într-o observare atentă a familiei în raport cu istoria universală, cu istoria bisericii și cu propriul progres de-a lungul secolelor.

Datorită problematicii vaste analizate, acest document își întinde arealul de evaluare luând în considerare mai multe aspecte, care privesc direct sau indirect dimensiunea familială în lume. Împărțirea tripartită propusă de părinții sinodali ajută foarte mult pentru organizarea materialului, pornind de la ascultarea Bisericii acordată familiei, apoi privirea realității familiei din perspectiva planului lui Dumnezeu, pentru ca în ultima parte să se sublinieze rolul și misiunea familiei într-o lume marcată profund de mentalitatea propusă de marile ideologii ale secolului trecut.

Înainte de toate, documentul dezvoltă relaționarea familiei la diferite contexte (antropologic-cultural și socio-economic), pentru ca mai apoi să se ocupe de fenomenul de incluziune în societate. Nu se lasă în urmă nici domeniul științelor umaniste, adică ramura psihologică, capitol în care se tratează despre dimensiunea afectivă a familiei în contextul evoluției acestor științe.

În partea a doua, sinodul încadrează familia în optica planului divin făcând o radiografie a familiei în istoria mântuirii, apoi în magisteriul Bisericii și în doctrina creștină. Ultimul punct al acestei părți a doua subliniază plinătatea eclezială a familiei, punând accent pe milostivirea divină în inima revelației.

În ultima parte, părinții sinodali oferă familiei câte sfaturi despre misiunea ei autentică în cadrul societății. Printre principalele roluri jucate de familie se numără: formarea și educarea generației tinere; transmiterea responsabilă a vieții; posibilitățile de adopție sau de încredințare; însoțirea pastorală și implicarea acesteia în bunul mers al vieții Bisericii, și nu în ultimul rând, dimensiunea evanghelizatoare de care se face responsabilă familia.

Recomandăm acest document tuturor celor interesați de problema familiilor: fie familiștilor cu experiență pentru aducerea la cunoștință a noilor perspective, fie tinerilor în căutare de un sens în viață și în căutarea unor răspunsuri cu privire la această temă. Acest document este emis pentru a da speranță și bucurie familiilor, orientare păstorilor și lucrătorilor pastorali și stimulent operei de evanghelizare.

Gabriel Cochiorca 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Ioan Paul al II-lea, Iubirea umană în planul lui Dumnezeu. Răscumpărarea trupului şi sacramentalitatea Căsătoriei în catehezele din zilele de miercuri (1979-1984), Iaşi 2013, 622 p., 17×24, ISBN 978-606-578-092-7, 50 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Iubirea umană în planul lui Dumnezeu. Răscumpărarea trupului şi sacramentalitatea Căsătoriei în catehezele din zilele de miercuri (1979-1984), scrisă de Ioan Paul al II-lea și tradusă în limba română de pr. drd. Felician Tiba. Cartea apare în colecţia Cateheză, formatul 17×24, are 622 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 50 lei.

Instituţia căsătoriei şi a familiei este una dintre realităţile sociale şi ecleziale greu de pătruns în plinătatea accepţiunii sale. Ea, ca realitate naturală, implică întreaga viaţă a omului, a fiecărui om, atât ca drept al său, cât şi ca posibilitate. În măreţul său plan mântuitor, Dumnezeu, prin Isus Cristos, în legea cea nouă, stabilită prin jertfa iubirii până la sacrificiul suprem, atribuie căsătoriei o dimensiune nouă, specială, salvifică, care face din ea o realitate supranaturală, înălţând-o astfel la rangul de sacrament. Acest mod original de a vedea lucrurile a fost tratat îndelung de Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea între anii 1979-1984, în cadrul Catehezelor de miercuri.

Avem astăzi bucuria să prezentăm cititorilor de limbă română textul acestor cateheze, atât de dragi Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea şi atât de importante pentru societatea zilelor noastre, graţie efortului părintelui Felician Tiba, doctorand la Roma. Traducerea s-a făcut după ediția italiană: L’amore umano nel piano divino. La redenzione del corpo e la sacramentalità del matrimonio nelle catechesi del mercoledì (1979-1984), apărută la Roma, în anul 2009, sub coordonarea părintelui Gilfredo Marengo.

Cartea Iubirea umană în planul lui Dumnezeu. Răscumpărarea trupului şi sacramentalitatea Căsătoriei în catehezele din zilele de miercuri (1979-1984) este împărţită în şase cicluri, însumând 129 de discursuri-cateheze, organizate după un plan sistematic, reflexiv, demn de luat în seamă. Aceste cateheze sunt ca un ecou al celebrei afirmaţii a Conciliului al II-lea din Vatican cu privire la comunitatea familială care, înrădăcinată în sacramentul Căsătoriei, arată propriul drum spre sfinţenie (Lumen gentium, 11). Unirea dintre bărbat şi femeie actualizează istoria mântuirii, care prezintă în sens mistic nunta Mântuitorului cu omenirea.

Corpul propriu-zis al catehezelor este precedat de un înălţător cuvânt introductiv al cardinalului Stanislav Dziwisz, de o scurtă prefaţă a traducătorului, de o introducere bogată a părintelui coordonator, Gilfredo Marengo, şi de o introducere generală, realizată de părintele Carlo Caffara, care au menirea de a indica în sinteză liniile generale ale acestor cateheze, permiţând câteva reflecţii cu privire la metoda lor.

Reflectând asupra acestor cateheze, după aproximativ treizeci de ani de când fericitul papă le-a ținut, ne dăm seama că ele sunt pe măsura marii tradiţii a Bisericii (Ambroziu, Augustin, Ioan Crisostomul etc.); sunt vechi şi, în acelaşi timp, noi. Vechi, deoarece în ele găsim toate marile teme ale antropologiei şi ale eticii teologice; sunt noi, pentru că aceste teme sunt tratate în aşa fel încât răspund foarte bine omului de astăzi.

Recomandăm aşadar această minunată colecţie de cateheze tuturor celor care, căsătoriţi fiind, vor să-şi trăiască cu credinţă vocaţia la care i-a chemat Dumnezeu, dar şi celor care vor să descopere o cale de acces adecvată pentru înţelegerea omului în toate dimensiunile sale.

Laurenţiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Alois Bișoc, Criza și identitatea familiei în magisteriul papei Paul al VI-lea, Iași 2005, 216 p., 14×20, ISBN: 973-8474-59-0, 8 RON.

 Criza valorilor care framânta actualmente societatea noastra nu cruta nici macar familia, ba chiar multe dintre certitudinile pe care ea se baza au fost profund distruse sau puse în discutie. Se discuta despre structura ei, despre functiile sale, despre multiplele sale valori de natura sociala, culturala, morala, teologica si spirituala, se pun întrebari referitoare la înfatisarea si rolul ei în societatea de azi, la identitatea sa umana si crestina. Familia este, de aceea, una dintre principalele teme de cercetare si de dezbatere publica, aflându-se în centrul atentiei, preocuparilor si asteptarilor tuturor, în orice sector si la orice nivel. Desigur, aceasta cercetare este pozitiva, întrucât familia este fundamentul pe care se sprijina atât viata individului, cât si cea a comunitatii. Într-adevar, asa cum afirma foarte clar Conciliul al II-lea din Vatican, „mântuirea persoanei si a societatii umane si crestine este strâns legata de o acceptabila prosperitate a comunitatii conjugale si familiale” (GS 47). Familia este, deci, locul unde se afla în joc destinul omului, al omenirii si al Bisericii.
Este clar ca problemele referitoare la familie interpeleaza în mod direct Biserica. Ea nu poate renunta la lumina principiilor crestine si la actiunea sa pastorala pentru a proteja si promova familia. Mai mult, este de competenta ei, este un drept si datorie a ei de a interveni, în virtutea poruncii primite de la Domnul de a predica evanghelia la toata faptura (cf. Mc 16,15) si, deci, de a anunta vestea cea buna a realitatii matrimoniale si familiale întregii lumi. Fiind constienta de aceasta misiune, Biserica, întotdeauna, în decursul secolelor, a aprofundat problemele familiale, cautând sa le rezolve la lumina revelatiei.
În secolul nostru, forul cel mai important care a promovat cu insistenta reflectia teologica si pastorala asupra acestei teme a fost, fara îndoiala, Conciliul al II-lea din Vatican. Considerând familia între problemele cele mai importante si urgente ale timpului nostru, care merita „mentiune speciala”, parintii conciliari, cu magisteriul lor foarte clar si incontestabil, au voit sa recheme familia la adevarul ei si sa-i restituie demnitatea si maretia (cf. GS 46). Dupa punerea în tema si clarificarea doctrinei despre familie în forul suprem al Conciliului, ramânea datoria si angajamentul pastoral de a interpreta aceasta doctrina, de a o raspândi, de a o învata si de a o duce mai departe în timp.
Cel mai mult decât oricare altul, care s-a facut ecoul Conciliului, a fost, fara îndoiala, Suveranul Pontif al Bisericii, Papa Paul al VI-lea, care, deja colaborator principal si promotor al bunei sale reusite, a fost apoi mesagerul si executorul luminat al programului conciliar. Într-adevar, el, papa, în foarte multe documente si discursuri, evoca în mod permanent textele Conciliului, mentinând, cu toate acestea, o originalitate proprie. Toate învataturile prea rodnicului sau magisteriu sunt de acum înainte o mare comoara pentru Biserica si pentru lume.
Într-adevar, Paul al VI-lea a urmarit cu deosebit interes si a participat cu parinteasca întelegere si solidaritate la problemele de familie, neomitând totusi sa proclame principiile crestine referitoare la institutia familiala. Pe urmele Conciliului, el a dus mai departe, a dezvoltat si a aprofundat învatatura despre familie, a explicat de mai multe ori, atât în documentele, cât si în discursurile sale, semnificatia iubirii conjugale, a casatoriei si a familiei, din punct de vedere social, cultural, moral, teologic si spiritual. Împotriva tuturor ideologiilor false si a multor primejdii care amenintau familia în greaua perioada conciliara si postconciliara, el, cu întelepciune, rabdare si încredere, nu a cedat, ci a ramas întotdeauna foarte ferm în adevarul evangheliei lui Cristos si al magisteriului Bisericii. El a fost unul dintre pontifii care, cu un foarte mare curaj, a aparat valorile perene ale iubirii, ale casatoriei si ale familiei. Este de-ajuns sa ne gândim numai la enciclica Humanae vitae, atât de contestata în întreaga lume, si la interventiile sale privind divortul si avortul. Pe plan pastoral, nu contenea sa sprijine toate masurile si initiativele care tindeau la îmbunatatirea situatiei, nu înceta sa ceara tuturor crestinilor si oamenilor de bunavointa o angajare deschisa si constanta în acest domeniu.
În paginile acestei lucrari, ne-am oprit asupra învataturii lui Paul al VI-lea, asupra luarilor sale de pozitie privind problemele si identitatea umana si crestina a familiei. Nu am urmat în mod cronologic gândirea lui Paul al VI-lea asupra familiei, ci am cautat sa facem o prezentare sistematica, sa surprindem în mod omogen si organic liniile fundamentale si particulare ale magisteriului sau asupra acestui subiect: „familia”.
În primul capitol, am tratat despre criza sociala si culturala a familiei, am analizat cum a ajuns ea în criza din cauza vertiginoaselor transformari contemporane, acordând atentie speciala fenomenelor industrializarii, secularizarii si dezvoltarii preponderente a mijloacelor de comunicare sociala. În al doilea capitol, consacrat crizei morale a familiei, am dezbatut problemele ei cele mai grave, acelea care l-au angajat mult pe Paul al VI-lea: reglementarea nasterilor, avortul si divortul. În ultimul capitol, ne-am ocupat de identitatea teologica si spirituala a familiei, considerând-o ca fiind inserata în planul lui Dumnezeu, sub aspectul legiferarii si sfintirii ei de catre Cristos, cu vocatia ei de Biserica familiala, încheind cu unele directive particulare vizând deplina ei recuperare.
Prin lecturarea atenta a interventiilor lui Paul al VI-lea asupra familiei, speram sa-i redescoperim importanta, ajungând astfel sa întelegem motivul pentru care Biserica, azi, mai mult ca oricând, îsi da seama ca de sfintenia si de plinatatea vietii spirituale a familiei depinde viata fizica si morala a umanitatii; mai mult, dilatarea reala a împaratiei lui Dumnezeu.

A. Bisoc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

 Cardinal Francesco Coccopalmerio, Capitolul al optulea al exortaţiei apostolice post-sinodale Amoris Laetitia, Iași 2018, 11×17, 54 p., ISBN 978-606-578-329-4, 7 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Capitolul al optulea al exortaţiei apostolice post-sinodale Amoris Laetitia, scrisă de cardinalul Francesco Coccopalmerio și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătraşcu. Cartea apare în colecţia „Tratate de teologie”, în formatul 11×17, are 54 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 7 lei.

Capitolul al optulea al exortaţiei apostolice post-sinodale Amoris laetitia este intitulat în mod semnificativ „A însoţi, a discerne şi a integra fragilitatea”.

Această parte a documentului nu este foarte amplă, pentru că este compusă numai din douăzeci şi două de numere, de la nr. 291 la nr. 312, dar este foarte densă şi de aceea prezintă dificultăţi mai mari de analiză şi de înţelegere. La aceasta trebuie să se adauge o anumită non-organicitate, adică o înşiruire a temelor tratate care nu este întotdeauna ordonată.

Din cauza conţinutului, precum şi a formei, acest capitol a fost evaluat ori cu o anumită contestare, ori măcar cu oarecare rezervă. Pentru acest motiv, a fost, într-un anumit fel, pus deoparte, mai puţin examinat, deci mai puţin supus exegezei atente şi analitice.

Intenţia acestor pagini ar fi în schimb să se ia în considerare textul preţios al capitolului al optulea pentru a încerca să-i percepem bogatul mesaj doctrinal şi pastoral.

Oricum, cred că este util să oferim aici nu o reflecţie teoretică pornind de la textele din exortaţie, ci o lectură a textelor înseşi, care să ne permită, pe de o parte, să desfăşurăm o reflecţie teoretică asupra diferitelor puncte ale documentului şi, pe de altă parte, să cunoaştem în formă directă şi de aceea să gustăm în original textele documentului însuşi.

Aşadar, lectura textelor va fi ghidată, totuşi va urma nu ordinea numerică a paragrafelor din capitolul al optulea, ci înşiruirea temelor pe care le-am specificat mai jos. Însă, înţeles fiecare text în logica temelor, va fi probabil mai uşor să se citească după aceea şi să se înţeleagă după ordinea numerică.

Spuse fiind acestea, mi se pare util să se distingă şi să se prezinte şase teme:

1. Expunerea învăţăturii Bisericii referitoare la căsătorie şi familie;
2. Atitudinea pastorală a Bisericii faţă de acele persoane care se află în situaţii iregulare;
3. Condiţiile subiective sau condiţii de conştiinţă ale diferitelor persoane în diferitele situaţii iregulare şi problema unită a admiterii la sacramentele Pocăinţei şi Euharistiei;
4. Relaţia dintre doctrină, norma generală şi fiecare persoană aflată în situaţii deosebite;
5. Integrarea, adică participarea la viaţa Bisericii, precum şi la ministerialitatea Bisericii din partea persoanelor care se află în situaţii iregulare;
6. Hermeneutica persoanei în Papa Francisc.

Cardinal Francesco Coccopalmerio

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro