Lecţii de Teologie fundamentală

 Giuseppe Tanzella-Nitti, Lecţii de Teologie fundamentală, Iaşi 2015, p. 442, 14×20, ISBN 978-606-578-187-0, 35 lei. 

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Lecţii de Teologie fundamentală, scrisă de Giuseppe Tanzella-Nitti și tradusă în limba română de pr. dr. Ștefan Lupu și pr. Iosif Martin. Cartea apare în colecţia „Studii teologice”, formatul 17×24, are 442 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 35 lei.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Teologia are nevoie de filosofie? Contribuții la înțelegerea conceptului de teologie fundamentală

Wilhelm Dancă, Teologia are nevoie de filosofie? Contribuții la înțelegerea conceptului de teologie fundamentală, Iași 2015, 14×20, 214 p., ISBN 978-606-578-227-3, 20 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Teologia are nevoie de filosofie? Contribuții la înțelegerea conceptului de teologie fundamentala, scrisă de Wilhelm Danca, Cartea apare în colecţia „Tratate de teologie”, în format 14×20, are 214 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 20 lei.

În studiul ştiinţelor umaniste din zilele noastre, abordarea interdisciplinară este un loc comun. Neîndoielnic, medicii au nevoie de preoţi şi de procurori; sociologii, de etnologi şi statisticieni; istoricii, de antropologi şi de arheologi; teologii, de filosofi şi de scriitori. Cartea de faţă argumentează faptul că deschiderea specialiştilor spre alte domenii decât cele specifice, dar conexe într-o anumită măsură, constituie nu doar o şansă pentru aprofundarea propriilor cercetări, ci şi un semn de sănătate intelectuală. Mai mult, specialiştii înşişi sunt provocaţi de această debordantă ecumenicitate a ideilor să stăpânească ştiinţific cât se poate mai bine domeniile învecinate propriei lor specializări pentru a evita confuzia planurilor de referinţă şi pentru a nu bloca chemarea Spiritului la comuniune.

În paginile care urmează redau conţinutul tezei mele de abilitare în teologie, subdomeniul teologie fundamentală, pe care am pregătit-o în vara anului 2015. Potrivit metodologiei româneşti, teza de abilitare cuprinde realizările activităţilor ştiinţifice, profesionale şi academice după teza de doctorat. Acestea trebuie să fie dovada convingătoare că autorul tezei are competenţe de nivel înalt în domeniul/subdomeniul pentru care a solicitat abilitarea de a îndruma studii aprofundate de cercetare şi teze de doctorat. De asemenea, teza trebuie să cuprindă descrierea perspectivei de dezvoltare a carierei ştiinţifice, autorul prezentând pe scurt diferitele direcţii de cercetare pe care doreşte să le parcurgă după acordarea titlului de abilitat în domeniul solicitat. Am căutat să respect aceste exigenţe metodologice, după cum se va vedea din cuprinsul lucrării. Am introdus ceva în plus faţă de ceea ce prevedea Legea educaţiei despre tezele de abilitare, şi anume, după prezentarea diacronică a rezultatelor activităţilor ştiinţifice, am ilustrat şi perspectiva sincronică a cercetărilor şi lucrărilor mele ştiinţifice, în măsura în care ele au o anumită incidenţă asupra teologiei fundamentale.

Cartea se adresează, în primul rând, celor care îl caută pe Dumnezeu, atât celor care l-au găsit deja şi vor să intre într-o legătură de viaţă cu Creatorul şi Răscumpărătorul lor, cât şi celor care încă nu l-au găsit sau încă nu au fost găsiţi de Dumnezeu. Nivelul de abordare al acestei căutări este complex, presupunând cunoaşterea unor noţiuni elementare de antropologie, de religie, de filosofie şi de teologie. În al doilea rând, cartea se adresează specialiştilor în filosofia religiei şi în teologia fundamentală din lumea ştiinţifică românească şi europeană. Dintre aceştia, cunoscătorii operei lui Mircea Eliade vor avea ocazia să vadă cât de utilă este contribuţia istoricului religiilor sau fenomenologului religiilor la încadrarea corectă a relaţiei dintre om şi realitatea ultimă. De asemenea, experţii în teologie fundamentală se vor putea pronunţa asupra încercării mele de a combina modelul roman de teologie fundamentală, care subliniază importanţa argumentelor care provin din experienţa religioasă a omenirii, din istoria revelaţia iudeo-creştine şi din istoria Bisericii, cu modelul german care pune accentul pe chemarea sacrului din conştiinţa omului ca atare. În fine, prietenii şi cunoscuţii mei vor putea afla „ce-am făcut în ultimii cinci ani”, adică din 1996 până în 2014. Cei care ştiau că mă ocup de filosofie vor descoperi că am avut preocupări şi de teologie, sau invers, şi că, de-a lungul multelor preocupări intelectuale şi activităţi academice, am fost şi am rămas preot, adică un om de legătură între pământ şi cer, între filosofie şi teologie.

 

Pr. dr. Wilhelm Dancă

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Sacro e simbolo in Mircea Eliade

Viliu Dancă, Sacro e simbolo in Mircea Eliade, Iași 2004, 632 p., 14×20, ISBN: 973-8474-43-4, 13 RON.

Aceasta lucrare a aparut în limba italiana si este o editie revizuita a tezei de doc­torat în filozofie pe care parintele Danca a sustinut-o în 1996 la Universitatea Ponti­ficala Gregoriana din Roma; lucrarea avea urmatorul titlu: „Definitio sacri. Sacrul ca semnificativul si ca destinul în relatia sa cu metoda istorico-fenomenologica în opera lui Mircea Eliade”. Studiul de fata este însotit de o nota a prof. Giovanni Magnani, care a fost coordonatorul principal al tezei doctorale, de o scrisoare a prof. Natale Spineto si este prefatata de Julien Ries.
Redam în continuarea nota profesorului G. Magnani:
„Studiul de fata este rodul unei cercetari minutioase si îngrijite a parintelui Danca Viliu, care a avut sansa sa studieze întreaga opera a prof. Eliade si, în special, lucrarile în limba româna, unele dintre ele fiind aproape de negasit în Occident si greu de cercetat chiar si în România, unde textele autorului nostru se aflau sub cheie în biblio­tecile publice iar persoanele particulare care le posedau erau privite cu suspiciune de Securitate, politia secreta a regimului. Astfel, unul dintre meritele acestei lucrari este acela ca a putut redescoperi si aprofunda radacinile si influentele culturale din tinerete, foarte importante în dezvol­tarea succesiva a unui autor, chiar si în cazul unuia atât de original ca Eliade. Cititorul va gasi foarte multe informatii importante despre viata intelectuala si filozofica a autorului care a studiat filozofia la Bucuresti. Parintele Danca a evidentiat în special influenta eseistului si filozofului Nae Ionescu asupra lui Eliade, cel mai renumit, dar si asupra altor cunoscuti discipoli, ca E. Cioran, C. Noica, M. Vulcanescu.
Însa valoarea cea mai mare a lucrarii este data de cercetarea amanuntita a catego­riilor fundamentale ale gândirii lui Eliade despre sacru si simbol, mergând în analiza lor chiar dincolo de studiile valoroase ale lui A. Marino, I. Culianu, L. Mc. Ricketts. Autorul a scos în evidenta efortul lui Eliade de a concilia, în cercetarea categoriei sin­tetice de sacru, cele doua curente de gândire diferite ale Occidentului si Orientului, cautând sa depaseasca dihotomiile, mai ales cea exasperata a lui Durkheim, înca in­fluenta în Tratatul din 1949, trecând apoi la teza „coincidentia oppositorum” si ajun­gând la descoperirea „celeilalte dimensiuni” a sacrului în maniera indiana, în care se întâlneste profunzimea crestina a creatiei cu adevarata dialectica a sacrului, pe care o gaseste în profunzimea experientei religioase hinduse. Aceasta l-a determinat sa reia cu mare deschidere si interes studiul întregului câmp al istoriei religiilor. Ceea ce nu s-a spus întotdeauna si uneori a dus la neîntelegeri este ca aceasta cercetare a gasit un aspect unitar în elaborarea mai mult faptica decât sistematica a metodei fenomenologice, dând substanta aspectelor tipologice si elaborând un concept de „structura” care permite sau promite o „întelegere” mai vasta a fenomenului religios. De aici si critica preconceptiilor care împiedica o abordare deschisa si competenta a experientelor religioase.
Pe lânga operele cele mai renumite publicate în limba franceza sau engleza si tra­­duse pretutindeni, autorul subliniaza importanta operele mai mici si a imensului epis­tolar cu cei mai faimosi reprezentanti ai cercetarii istorico-etnologice religioase: de la Pettazzoni, pe care îl stima, la P.W. Schmidt, de la Tucci la Dumézil, Coomaraswamy si asa mai departe. Si cercetatorii competenti vor citi cu mult folos aceasta lucrare scrisa într-o forma clara si usor de citit pentru marele public”.

G. Magnani

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Revelație, credință, credibilitate. Manual de Teologie Fundamentală

Ștefan Lupu, Revelație, credință, credibilitate. Manual de Teologie Fundamentală, Iași 2016, 17×24, 442 p., ISBN 978-606-578-263-1, 40 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea Revelație, credință, credibilitate. Manual de Teologie Fundamentală, scrisă de pr. dr. Ștefan Lupu. Cartea apare în colecția „Tratate de teologie” în formatul 17×24 cm, are 442 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la orice librărie catolică din țară la prețul de 40 lei.

Acest Manual de Teologie fundamentală îi are ca principali destinatari pe studenţii din Anul I de teologie, care, potrivit programei de studiu în vigoare pentru institutele şi facultăţile de teologie,  înainte de a aprofunda tratatele de teologie dogmatică (Sfânta Treime, Antropologia teologică, Cristologia, Pneumatologia, Ecleziologia, Sacramentele, Escatologia şi Mariologia), trebuie să parcurgă mai întâi tratatul de Teologie fundamentală. Studiul de faţă însă poate să fie citit cu folos şi de alte persoane doritoare să aprofundeze cunoaşterea teologică, pentru că Teologia fundamentală este disciplina care studiază fundamentele teologiei, adică premisele şi condiţiile de posibilitate a teologiei. Aceste premise şi condiţii nu pot fi găsite sau construite artificial şi nici nu pot fi extrase din exterior, ci sunt cerute chiar de la teologie.

Teologia este reflecţia metodică asupra credinţei în Dumnezeu, care, după ce s-a revelat în diferite rânduri şi în diferite moduri, s-a revelat definitiv şi plenar în Isus Cristos, care este viu în Biserică. Astfel, întrebarea despre fundamentele teologiei se întâlneşte cu întrebarea despre credinţă şi, mai ales, cu întrebarea strâns legată de aceasta, şi anume revelaţia ca principiu al teologiei şi conţinutul ei specific, precum şi cu întrebarea despre transmiterea ei, iar aici se pune întrebarea despre Biserică, în calitatea ei de purtătoare şi mijlocitoare a revelaţiei.

Din perspectiva Teologiei fundamentale, fundamentele teologiei nu sunt crezute pentru ele însele, ci sunt obiectul experienţei umane şi al cercetării raţionale. Întrebarea despre credibilitatea credinţei este principalul aspect care caracterizează Teologia fundamentală şi modul ei de a pune problema, cel puţin din perspectivă catolică.

Înainte de Conciliul al II-lea din Vatican, în programa de studiu a studenţilor teologi exista o disciplină numită „Apologetica” şi care avea misiunea de a apăra credinţa creştină, de a da răspunsuri la toate întrebările care se puneau cu privire la ea. După Conciliu s-a preferat denumirea de Teologie fundamentală. Aceasta însă nu înseamnă că Apologetica a dispărut sau că şi-a pierdut importanţa. Întâlnim Apologetica deja în Vechiul şi Noul Testament şi primele ei elemente au fost elaborate de părinţii apologeţi în Biserica de la începuturi. Apologetica rămâne o dimensiune permanentă a teologiei, care este orientată de la sine spre întâlnirea şi confruntarea cu spiritul fiecărei epoci istorice. Termenul de Teologie fundamentală vrea să spună că sarcina apologetică trebuie să fie integrată într-o reflecţie teologică mai amplă, şi anume în cunoaşterea raţiunii credincioase a fundamentelor şi a premiselor ei. În acest sens, Teologia fundamentală este o dimensiune teologică transcendentală.

Înţelegem acum în ce sens Teologia fundamentală este fundamentul teologiei. Această pretenţie ar fi exagerată dacă s-ar considera că Teologia fundamentală, cât priveşte punerea problemei şi răspunsul, ar fi singurul şi întregul fundament al Teologiei, în sensul că credinţa creştină ar deriva cu o necesitate logică sau psihologică din bazele credibilităţii, aşa cum concluzia rezultă din premise. În acest caz, credinţa nu ar mai fi ea însăşi. Motivele credibilităţii creează cel mult premisele şi condiţiile pentru ca credinţa să devină mai responsabilă şi, poate, mai coerentă. Aici este valabil cuvântul sfântului Toma, preluat de la sfântul Augustin: „Nemo crederet nisi videret esse credendum” (Nimeni nu ar [putea] crede, dacă nu ar vedea că poate să creadă, că ar fi de crezut). Spus altfel: nicio credibilitate, nicio raţionalitate a credinţei, nu dispensează de la a crede sau nu poate să înlocuiască credinţa. Ea este şi rămâne mereu un act nou şi propriu.

Premise şi condiţii ale posibilităţii credinţei creştine, deci motive ale credibilităţii, există foarte multe. Însă credinţa creştină, care reflectează prin teologie, este posibilă numai atunci când găseşte în om anumite condiţii, posibilităţi şi dispoziţii pentru credinţa creştină, când omul este astfel conceput că poate să creadă, chiar şi în sensul credinţei creştine. Dacă aceste condiţii de posibilitate nu există, nu pot fi dovedite, credinţa creştină devine în totalitate şi în particular cu adevărat străină, exterioară, ideologică, nu se mai pune cu seriozitate problema ei.

Temele tratate în Teologia fundamentală sunt teme întrebate şi discutate astăzi, şi aceasta îi conferă tratatului o notă de mare actualitate. De fapt, astăzi nu se pune întrebarea despre unul sau altul dintre aspectele credinţei creştine, ci este vorba despre însuşi fundamentul credinţei sau chiar despre credinţa însăşi ca fundament. De aceea, astăzi, dacă ne uităm la puterea extraordinară a lumii contemporane, la importanţa acordată experienţei şi la exigenţele care derivă de aici, nu mai este suficient să vesteşti, să afirmi şi să declari marea şi universala valoare a credinţei creştine, ci, mai mult, e nevoie să o fundamentezi. Aceasta înseamnă o mare sarcină dar şi o mare şansă.

Ștefan Lupu

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Credința trăită și mărturisită

Iulian Faraoanu, Credința trăită și mărturisită, Iaşi 2014, p. 268, 14×20, ISBN 978-606-578-134-4, 20 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Credința trăită și mărturisită, coordonată de pr. dr. Iulian Faraoanu. Cartea apare în colecţia „Tratate de teologie”, formatul 14×20, are 268 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

Volumul de faţă conţine prezentările şi conferinţele susţinute în cadrul Simpozionului internaţional „Credinţa trăită şi mărturisită”, care a avut loc la Iaşi, la 25 octombrie 2013, cu ocazia încheierii Anului credinţei. Ele sunt rodul reflecţiei în jurul tematicii credinţei, privită din diferite perspective: cea biblică, dogmatică, etică sau liturgică. Nota dominantă a fost însă efortul de a înţelege la un nivel mai practic modalităţile mărturisirii şi trăirii marelui dar al credinţei.

Punctul de plecare a fost ideea credinţei în Sfânta Scriptură. În direcţia respectivă s-au situat cele două conferinţe biblice: „Între credinţă şi necredinţă: drumul patriarhilor în Pentatueh” şi „Credinţa celui înţelept în cărţile sapienţiale”. Odată aşezat fundamentul scripturistic, s-a putut continua cu un punct de vedere dogmatic: „Regula fidei la sfântul Irineu de Lyon” și „Asentimentul credinţei în teologia lui J.H. Newmann”. Ulterior, s-a accentuat nivelul aplicativ al credinţei cu teme referitoare la mărturie („Anton Durcovici, martor al credinţei”; „Propagation de la foi, sufletul operei misionare”) sau viaţa comunitară („Amen dicere, subscribere est! Credinţa şi liturgia).

Sintetizând ideile prezentate, una dintre concluzii s-a orientat către necesitatea întoarcerii la credinţa biblică, văzută ca atitudine de încredere, de abandonare a propriei vieţi în mâinile lui Dumnezeu. Un model în acest sens este patriarhul Abraham, omul încrezător. Acest tip de credinţă are în sine dimensiunea relaţională (credinţa în Altul) şi se prezintă cu două note caracteristice: realismul şi simplitatea.

Un al doilea aspect esenţial este cel al trăirii credinţei. Această credinţă nu e conceptuală, ci existenţială. Nu e ceva abstract, ci e o manifestare a încrederii filiale în situaţiile şi evenimentele concrete ale existenţei umane.

În fine, credinţa trebuie să fie mărturisită cu mai mult curaj şi într-o formă mai radicală. Mărturisirea trebuie să pornească de la dorinţa aplicării dreptăţii. Să se manifeste mai apoi în efortul de instaurare a Împărăţiei lui Dumnezeu în lumea în care ne aflăm. Însă proba supremă a mărturisirii rămâne caritatea. Credinţa este autentică atunci când îi iubim cu toată fiinţa pe Dumnezeu şi pe aproapele, având în faţă şi modelul sfinţilor şi al martirilor.

Sperăm ca acest material să contribuie, măcar într-o oarecare măsură, la aprofundarea teoretică şi practică a darului divin al credinţei. În acelaşi timp, să fie un imbold pentru a putea mărturisi şi trăi încrederea în Dumnezeu la nivel personal şi comunitar la acest început al celui de-al treilea mileniu al erei creştine.

Redăm mai jos numele conferenţiarilor şi temele prezentate:

studii biblice

Germano Galvagno: Tra fede e incredulità: il cammino dei padri nel Pentateuco (Între credinţă şi necredinţă: drumul părinţilor în Pentateuh)

Iulian Faraoanu, L’invito alla fede e l’attesa della Parusia nel Vangelo di Luca.

Cristian Clopoţel, Credinţa celui înţelept: o căutare a lui Dumnezeu în creaţie.

studii teologice

Ştefan Lupu, Regula fidei in Adversus haereses di sant’Ireneo di Lione.

Corneliu Berea, SVD, „Assent of faith” în teologia lui John Henry Newman.

Iosif Enăşoae, Credinţa, dat ontologic, experienţă antropologică şi dar divin

Daniel Iacobuţ, Amen dicere, subscribere est. Liturgia şi transmiterea credinţei

studii istorice şi filozofice

Eduard Ferenţ, Episcopul de Iaşi Anton Durcovici (1888-1951), învăţător ilustru şi martir al iubirii lui Cristos.

Fabian Doboş, Propagation de la Foi, sufletul operei misionare.

Iosif Tamaş, Dinamica păstoririi Bisericii Romano-Catolice: Scrisoarea enciclică Lumen fidei.

Pr. Iulian Faraoanu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Calea către oameni

Vladimir Petercă, Calea către oameni, Iaşi 2011, 866 p., 17×24, ISBN 978-973-8980-93-8, 60 lei. 

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Calea către oameni, scrisă de pr. dr. Vladimir Petercă. Cartea apare în formatul 17×24, are 866 pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 60 lei.

Calea către oameni este titlul sub care pr. dr. Vladimir Petercă, profesor emerit de ştiinţe biblice, a voit să adune numeroasele articole şi studii pe care le-a publicat în reviste de specialitate sau de divulgare, precum şi textul conferinţelor pe care le-a ţinut cu ocazia simpozioanelor la care a luat parte de-a lungul carierei sale academice.

Cartea este prefaţată de cunoscutul profesor Ioan Caproşu, de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, care după ce prezintă pe scurt activitatea părintelui Vladimir Petercă, îl defineşte ca un „teolog de rară erudiţie biblică şi de o impresionantă cuprindere intelectuală”.

Studiile cuprinse în volumul Calea către oameni sunt grupate în trei secţiuni, după conţinutul lor: „Sfânta Scriptură”, „Teologie” şi „Filosofie”.

În prima parte, „Sfânta Scriptură”, sunt tratate diferite argumente biblice: istoria formării Bibliei, istoria patriarhilor, a profeţilor, viaţa lui Isus, templul din Ierusalim etc. De asemenea, trei articole sunt dedicate studiului Constituţiei dogmatice despre Revelaţia divină „Dei Verbum”, aceasta fiind denumită „o perlă a Conciliului al II-lea din Vatican”.

În a doua parte, „Teologie”, dar şi în a treia parte, „Filosofie”, părintele Petercă pune în lumină tematici recente, atât cu privire la Conciliul al II-lea din Vatican, cât şi din viaţa actuală a Bisericii: „Nostra Aetate şi lumea modernă. Un document care a revoluţionat lumea”, „Conciliul al II-lea din Vatican şi misiunea Bisericii”, „Tineretul catolic şi problemele ecumenice. Căi noi pentru o viaţă practică”, „Religiile faţă-n faţă cu culturile. O meditaţie asupra sensului religiilor în faţa culturii” etc.

„Mulţumesc tuturor acelora care se vor apleca asupra acestei cărţi de suflet şi vor încerca să descopere în ea surprizele ce li se rezervă şi vor citi cu pasiune şi medita cu fervoare marile adevăruri creştine” (Pr. prof. dr. Vladimir Petercă).

Cosmin Cimpoeşu

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro


Scriptura, Tradiția și Magisteriul. Introducere în metoda teologică

Stefan Lupu, Scriptura, Traditia si Magisteriul. Introducere în metoda teologica, Iasi 2010, 393 p., 14×21, ISBN 978-973-8980-73-0, 20 lei.

Editura „Sapientia” anunta aparitia cartii Scriptura, Traditia si Magisteriul. Introducere în metoda teologica, scrisa de pr. dr. Stefan Lupu. Cartea apare în colectia Tratate de teologie, formatul 14×20, are 393 de pagini si poate fi procurata de la orice librarie catolica din tara la pretul de 20 lei.

   Asa cum la Conciliul al II-lea din Vatican episcopii s-au întrebat colegial cine este Biserica, la fel, dupa Conciliu s-a repetat deseori ca teologia însasi este în cautarea identitatii sale, a naturii, a metodei si a functiilor sale. Ea încearca sa se situeze în raport cu lumea, cu celelalte stiinte si cu activitatile pe care le desfasoara Biserica. În acest context de cercetare se pune întrebarea daca ea este un discurs despre Dumnezeu sau un discurs despre om în fata lui Dumnezeu.

   Teologia este întelegerea credintei, este o cercetare prin care mintea luminata de har se straduieste sa cunoasca revelatia, evenimentele mântuirii, care constituie obiectul credintei însesi. Teologia are raporturi multiple si vitale atât cu credinta, cât si cu magisteriul Bisericii. Aceasta teologie împreuna cu magisteriul, chiar daca se aseamana si se împlinesc reciproc, formând o unica slujire ecleziala, sunt inferioare Sfintei Scripturi. Revelatia este tezaurul comun al magisteriului si al teologiei, reprezentând norma de credinta pentru toti oamenii. Magisteriul, în virtutea mandatului primit de la Cristos, prin darul Duhului Sfânt, are menirea de a pastra acest tezaur al credintei continut în sfânta Traditie si Sfânta Scriptura, în integritatea sa, de a-l apara de orice eroare sau deviere, de a judeca cu autoritate interpretarile revelatiei facute de teologie si de a propune el însusi noi aprofundari ale credintei.

   Autorul, prin lucrarea de fata, Scriptura, Traditia si Magisteriul. Introducere în metoda teologica, vrea sa prezinte, pe de o parte, aceste raporturi, dar si cadrul imens în care actioneaza teologia. Cartea este împartita în doua mari parti, fiecare având mai multe capitole. În prima parte autorul trateaza despre natura teologiei, despre teologia fundamentala: definitia ei negativa si pozitiva, apoi trecerea de la apologetica la teologia fundamentala si, în final, despre destinatarul acesteia. În cea de-a doua parte, autorul prezinta revelatia ca automanifestare a lui Dumnezeu în istorie si raspunsul omului la revelatie, adica actul credintei realizat prin adeziunea mintii si supunerea vointei, printr-un act personal, constient si responsabil. Tot în aceasta parte pr. dr. Stefan Lupu are în vedere fundamentele credintei crestine si ale teologiei – evenimentul Isus Cristos: izvoarele despre Cristos, persoana sa, semnele sale, mai ales despre semnul semnelor: învierea.

   Aceasta carte se adreseaza tuturor celor care doresc sa aprofundeze relatia dintre fundamentele credintei crestine – Scriptura, Traditia si magisteriul –, în mod special teologilor, dar si altor grupe de credinciosi interesati de fundamentarea teologica a credintei pe care o marturisesc.

Laurentiu Turbuc


Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro