Alois Bişoc, Parohia. Comunitate de credinţă, speranţă şi iubire creştină (ediţia a doua, revizuită şi adăugită), Iaşi 2015, 286 p., 14×20, ISBN 978-606-578-190-0, 20 lei.

Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii Parohia. Comunitate de credinţă, speranţă şi iubire creştină, scrisă de Alois Bişoc. Cartea apare în colecţia „Tratate de teologie”, formatul 14×20, are 286 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

Decretul Conciliului al II-lea din Vatican (1962-1965) privind misiunea pastorală a episcopilor Christus Dominus afirmă că parohia este o comunitate concretă de credincioşi (communitas christifidelium), constituită în mod stabil în cadrul unei Biserici particulare, şi a cărei grijă pastorală este încredinţată unui preot paroh ca păstor propriu, sub autoritatea episcopului diecezan (cf. nr. 30).

Întreaga viaţă a parohiei, ca şi semnificaţia misiunilor sale apostolice faţă de societate, trebuie să fie înţelese şi trăite cu simţ de comuniune organică între preoţia comună şi preoţia ministerială, de colaborare fraternă şi dinamică între păstori şi credincioşi, cu respectarea absolută a drepturilor, îndatoririlor şi funcţiilor celorlalţi, unde fiecare are propriile competenţe şi propriile responsabilităţi.

Un element fundamental al noţiunii de „parohie” este grija pastorală sau grija faţă de suflete, specifică funcţiei de paroh, care se manifestă îndeosebi în predicarea cuvântului lui Dumnezeu, în administrarea sacramentelor şi în conducerea pastorală a comunităţii.

Despre această realitate tratează părintele Alois Bişoc, profesor de teologie pastorală la Institutul Teologia Romano-Catolic din Iași, în lucrarea apărută recent la Editura Sapientia cu titlul: Parohia, comunitate de credinţă, speranţă şi iubire creştină, pe care o prezentăm cititorilor noştri. Intenția autorului nu este o tratare completă, exhaustivă despre natura şi rolul parohiei, nici prezentarea tuturor funcţiilor liturgice, catehetice şi caritative din comunitatea parohială, ci o sinteză teologico-pastorală. Prin acest studiu pr. Bișoc dorește să contribuie la cunoașterea doctrinei teologico-pastorale despre parohie, cu problemele şi exigenţele actuale de reînnoire, rămănând mereu deschişi inspiraţiilor inovatoare ale Duhului Sfânt şi acţiunii sale în Biserică, pentru ca ea să corespundă tot mai mult modelului voit de Cristos şi pe care oamenii îl aşteaptă azi de la ea.

Părintele Alois Bişoc, în cele zece capitole, tratează despre realitatea parohiei pornind de la situaţia sa actuală și făcând referinţă la criza prin care ea trece sau de care poate fi ameninţată. Din cauza multor transformări socio-culturale, aşa-zisa „civilizaţie parohială”, întemeiată altădată pe coincidenţa dintre Biserică şi societate, pe apartenenţa socială construită în special în jurul comunităţilor parohiale, a fost zguduită din temelii.

Astfel, autorul doreşte să scoată în evidenţă validitatea şi importanţa parohiei, care, în ciuda crizei adevărate sau presupuse de care a fost lovită, rămâne o instituţie care trebuie preţuită ca expresie normală şi primară a pastoraţiei. Părintele pleacă de la cuvintele papei Francisc din exortaţia apostolică Evangelii gaudium, în care se afirmă că „parohia este prezenţă eclezială în teritoriu, loc al ascultării cuvântului, al creşterii vieţii creştine, al dialogului, al vestirii, al carităţii generoase, al adoraţiei şi al celebrării. Prin intermediul tuturor activităţilor sale, parohia îi încurajează şi îi formează pe membrii săi, ca să fie lucrători ai evangheliei. Este comunitate de comunităţi, sanctuar unde cei însetaţi merg să bea pentru a continua să meargă şi centru de trimitere misionară constantă”.

Cartea se adresează în principal studenţilor care se pregătesc pentru sfânta Preoţie, dar şi slujitorilor sacri şi celor angajaţi în pastoraţia parohială. Oferind mai multe principii şi sugestii pentru activitatea pastorală, lucrarea părintelui Alois Bişoc poate ajuta ca formarea şi creşterea vieţii creştine în parohie să fie tot mai mult o mărturie autentică în faţa lumii despre prezenţa lui Dumnezeu care, prin Duhul Sfânt, lucrează în istorie şi în inimile oamenilor.

Laurenţiu Turbuc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Alois Bisoc, Preotul. Identitate, misiune și formare permanentă, Iași 2007, Ediția a doua, 224 p., 14×20, ISBN: 978-973-8980-01-3, 12 RON.

De douazeci de secole Biserica traieste si continua cu succes opera mântuitoare a lui Isus Cristos prin preotii sai, care vestesc cuvântul lui Dumnezeu, administreaza sfintele sacramente si îi conduc cu zel pe cei încredintati lor. Este adevarat ca între timp multe s-au schimbat si continua sa se schimbe în aceasta lume. Chiar si imaginea preotului e acum mai mult ca niciodata antrenata în aceasta evolutie continua. Alta era imaginea preotului în Biserica primara, când îsi desfasura activitatea numai în cadrul comunitatii ecleziale, alta mai târziu, când detinea si functii statale, alta când era maestru prin excelenta datorita formatiei sale culturale, alta când era obligat sa fie teolog si pastor, alta când se axa mai mult pe cura animarum, pe îngrijirea sufletelor, si alta astazi, când este nevoit sa se confrunte cu atâtea probleme. Ne punem concomitent atâtea întrebari, si anume: Mai este necesar preotul în societatea de azi? Nu cumva este tot mai mult împins la periferia societatii? Nu este oare destinat sa dispara? Altfel formulat: Cine spune lumea ca este preotul? Întrebarea nu este din pura curiozitate, asa cum nu a fost nici pentru Isus când i-a întrebat pe discipolii sai: „Cine spun oamenii ca sunt eu?” (Mc 8,27), ci este pentru a tine seama de mentalitatea acelora carora trebuie sa le fie proclamata Evanghelia.

   Din nefericire, excesul de stima si de consideratie de care se bucura preotul altadata acum este tot mai putin evident. Ba, mai mult, unii îl dispretuiesc, considerându-l inutil si, de aceea, destinat disparitiei. Altii vad în el un conservator blocat într-o schema fixa dintr-o anumita perioada a istoriei Bisericii, insensibil la noile exigente si la suflul Duhului Sfânt. Altii îl considera un fel de manager al sacrului, un simplu functionar de la care au drep¬tul sa pretinda anumite servicii cu caracter religios, un sociolog implicat în problemele sociale, un medic interesat de îngrijirea celor bolnavi, un muncitor în mijlocul celorlalti muncitori, un pensionar ca toti ceilalti pensionari etc. În sfârsit, nu putini sunt aceia care îl vad totusi cu ochii credintei: ca slujitor al lui Cristos si administrator al tainelor lui Dumnezeu (cf. 1Cor 4,1).

   O, sacerdos! Tu quis es? Nihil et omnia, se întreba si îsi raspundea într-o meditatie parintele Mario Venturini (†1948), întemeietorul Congregatiei lui Isus Preotul. Iata paradoxul preotiei ierarhice, mister de o maretie inefabila, pus în vase de lut (cf. 2Cor 4.7). Daca, pe de o parte, datorita hirotonirii, preotul e chemat în mod sacramental sa fie asemenea lui Cristos, Capul si Pastorul Bisericii, si sa participe la misiunea sa mântuitoare ca semn viu si instrument, pe de alta parte, preotul ramâne o fiinta umana supusa limitelor si slabiciunilor inerente vietii pamântesti.

   Iata cât de diferita poate fi imaginea preotului, încât unul sau altul ar putea ramâne complet dezorientat în fata ei. Îndraznim sa spunem ca fiecare epoca îsi are preotii pe care îi merita. La începutul mileniului al III-lea, factori de ordin social, precum familia, si factori de ordin spiritual, precum secularizarea, pot conditiona profund „cantitatea” si „calitatea” preotilor. Însa, daca este adevarat ca fiecare epoca îsi are preotul sau si ca exista diferente între preotul de azi, cel de ieri si cel de mâine, ca si, de altfel, între preotii din aceeasi epoca, este tot la fel de adevarat ca diferentele se înteleg si se rezolva numai în identitatea preotului dintotdeauna. Asadar care e în acest flux istoric substanta ce ramâne permanent, sensul durabil al slujirii sacerdotale, care se pastreaza mereu, în pofida tuturor proiectelor de noi forme de existenta sacerdotala? Care este identitatea preotului?

   Într-un moment în care este pusa în discutie identitatea preotului de catre multi contemporani, Biserica, prin documentele sale, propune imaginea preotului catolic în toata integritatea sa.

   Exista o fizionomie esentiala a preotului, care nu se schimba: preotul de mâine, de fapt, nu mai putin ca cel de azi, va trebui sa se ase¬mene lui Cristos. Când traia pe pamânt Isus a oferit prin el însusi fizionomia definitiva a preotului, realizând o preotie ierarhica cu care, în primul rând, au fost învestiti apostolii; aceasta preotie este destinata sa dureze, sa se reproduca fara încetare în toate perioadele istoriei. Preotul mileniului al treilea va fi, în acest sens, continuatorul preotilor care în precedentele milenii au animat viata Bisericii. Chiar si în mileniul al treilea vocatia sacerdotala va continua sa fie chemarea la a trai unica si permanenta preotie a lui Cristos. Dar la fel de sigur este ca viata si slujirea preotului trebuie sa se adapteze fiecarei epoci si fiecarui ambient de viata. De aceea, în ceea ce ne priveste, trebuie sa cautam sa ne deschidem, pe cât posibil, iluminarii superioare a Duhului Sfânt pentru a descoperi orientarile societatii contemporane, a recunoaste nevoile spirituale cele mai profunde, a determina datoriile concrete cele mai importante, metodele pastorale de adoptat, si astfel, sa raspundem în mod adecvat asteptarilor umane. În acelasi document, Pastores dabo vobis, papa Ioan Paul al II-lea face un îndemn explicit: „A sosit momentul sa vorbim cu mult curaj despre viata sacerdotala ca despre o valoare inestimabila si ca despre o forma splendida si privilegiata de viata crestina”. De fapt, de aceasta depinde însasi viata Bisericii, dupa cum sustin parintii conciliari atunci când afirma ca „reînnoirea dorita a întregii Biserici depinde în mare masura de slujirea preoteasca însufletita de spiritul lui Cristos”.

   Volumul de fata nu are pretentia de a fi o expunere exhaustiva despre preotie, ci vrea, mai degraba, sa prezinte unele aspecte teologico-pastorale mai importante pentru a explica mai mult adevarata identitate si misiune a preotului contemporan.

   Speram ca acest volum sa fie de folos atât candidatilor la preoie, cât si confratilor preoti, pentru a trai în profunzime si cu mai mare convingere unirea lor cu Dumnezeu prin Isus Cristos în Duhul Sfânt si pentru a-si îndeplini cu mai mult zel misiunea de slujire în Biserica în favoarea comuniunii oamenilor cu Dumnezeu si a oamenilor între ei, cu scopul de a construi familia fiilor lui Dumnezeu ca o fraternitate animata de Duhul unitatii.

   Însa aceste pagini sunt destinate si pentru crestinii care vor sa patrunda si sa aprofundeze mai mult darul preotiei, sa înteleaga în mod corect identitatea si misiunea preotului în lumea de astazi si sa apeleze cu mai multa încredere la cel care este chemat sa fie imagine vie si transparenta a lui Cristos, Pastorul cel Bun.

A. Bisoc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Alois Bisoc, Introducere în teologia pastorala, Iași 2007, Ediția a doua, 352 p., 14×20, ISBN: 973-973-8980-00-6, 20 RON.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Alois Bișoc, Preotul. Identitate, misiune și formare permanentă, Iași 2003, 242 p., 14×20, ISBN: 973-8474-15-9, 5.5 RON.

De douazeci de secole, Biserica traieste si continua cu succes opera mântuitoare a lui Isus Cristos prin preotii sai, care vestesc cuvântul lui Dumnezeu, administreaza sfintele sacramente si îi conduc cu zel pe cei încredintati lor. Este adevarat ca între timp multe s-au schimbat si continua sa se schimbe în aceasta lume. Chiar si imaginea preotului este acum mai mult ca niciodata antrenata în aceasta evolutie continua. Alta era imaginea preo­tului în Biserica primara, când îsi desfasura activitatea numai în cadrul comunitatii ecleziale, si alta astazi, când este nevoit sa se confrunte cu atâtea probleme. Ne punem concomitent atâtea întrebari, si anume: Mai este necesar preotul în societatea de azi? Nu cumva este tot mai mult împins la periferia societatii? Nu este oare destinat sa dispara? Altfel spus: cine spune lumea ca este preotul? Întrebarea nu este din pura curiozitate, asa cum nu a fost nici pentru Isus când i-a întrebat pe discipolii sai: „Cine spun oamenii ca sunt eu?” (Mc 8,27), ci este pentru a tine seama de mentalitatea acelora carora trebuie sa le fie procla­mata evanghelia.

   Într-un moment în care este pusa în discutie identitatea preo­tului de catre multi contemporani, Biserica, prin documentele sale, propune imaginea preotului catolic în toata integritatea sa. Prin vocea sa cea mai autorizata, papa Ioan Paul al II-lea afirma ca „exista o fizionomie esentiala a preotului care nu se schimba: preotul de mâine, de fapt, nu mai putin ca cel de azi, va trebui sa se asemene lui Cristos. Când traia pe pamânt, Isus a oferit prin el însusi fizionomia definitiva a preotului, realizând o preotie ministeriala cu care, în primul rând, au fost învestiti apostolii; aceasta preotie este destinata sa dureze, sa se reproduca fara încetare în toate perioadele istoriei. Preotul mileniului al treilea va fi, în acest sens, continuatorul preotilor care, în precedentele milenii, au animat viata Bisericii. Chiar si în mileniul al III-lea, vocatia sacerdotala va continua sa fie chemarea la a trai unica si perma­nenta preotie a lui Cristos. Dar la fel de sigur este ca viata si ministerul preotului trebuie sa se adapteze fiecarei epoci si fiecarui ambient de viata. De aceea, în ceea ce ne priveste, trebuie sa cautam sa ne deschidem, pe cât posibil, iluminarii superioare a Duhului Sfânt, pentru a descoperi orientarile societatii contemporane, a recunoaste nevoile spirituale cele mai profunde, a determina datoriile concrete cele mai importante, metodele pastorale de adoptat si, astfel, sa raspundem în mod adecvat asteptarilor umane” (Pastores dabo vobis 5).

   Volumul de fata nu are pretentia de a fi o expunere exhaustiva despre preotie, ci vrea mai degraba sa prezinte unele aspecte teologico-pastorale mai importante, pentru a explica mai mult adevarata identitate si misiune a preotului contemporan. Speram ca acest volum sa fie de folos atât candidatilor la preotie, cât si confratilor preoti, pentru a trai în profunzime si cu mai mare convingere unirea lor cu Dumnezeu prin Isus Cristos în Duhul Sfânt si pentru a-si îndeplini cu mai mult zel misiunea de slujire în Biserica în favoarea comuniunii oamenilor cu Dumnezeu si a oamenilor între ei, cu scopul de a construi familia fiilor lui Dumnezeu ca o fraternitate animata de Duhul unitatii. Însa aceste pagini sunt destinate si pentru ceilalti crestini, care vor sa patrunda si sa aprofundeze mai mult darul preotiei, sa înteleaga în mod corect identitatea si misiunea preotului în lumea de astazi si sa apeleze cu mai multa încredere la el care este chemat sa fie imagine vie si transparenta a lui Cristos, pastorul cel bun.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Alois Bișoc, Parohia, comunitate de credință, speranță și iubire creștină, Iași 2002, 250 p., 14×20, ISBN: 973-8474-02-7, 4, 5 RON.

De câteva decenii a început sa se discute si sa se scrie tot mai mult despre parohie, data fiind importanta ei pentru misiunea si viata Bisericii. Multi considera ca actuala structura parohiala nu-si îndeplineste cu eficacitate misiunea în Biserica si în lume de comunitate de credinta, speranta si iubire crestina. Însa, în timp ce unii vorbesc în mod pesimist despre o criza profunda a parohiei, exista altii care au încredere puternica în parohie si depun toate stradaniile pentru transformarea si reînnoirea institutiei parohiale, pentru a fi cât mai adaptata timpului actual.

    În lucrarea de fata nu am urmarit o expunere completa, exhaustiva, despre natura si rolul parohiei, nu am considerat în mod special toate functiile liturgice, catehetice si caritative din comunitatea parohiala, ci am încercat sa facem o sinteza teologico-pastorala, luând în considerare unele aspecte mai importante. Am tratat despre realitatea parohiei pornind de la situatia ei actuala, facând referinta la criza prin care trece sau de care poate fi amenintata.

    În aceasta lucrare, am dorit sa scoatem în evidenta, asadar, validitatea si importanta parohiei. Parohia este de o importanta capitala pentru toti, pentru ca ea este locul concret al vietii crestine. Pentru multi dintre contemporanii nostri, practicanti sau nepracticanti, participarea sau, cel putin, referinta la o parohie, la parohia lor, ramâne modul cel mai comun de a se numi crestini si de a se situa în Biserica. În acest sens, putem afirma ca viitorul misiunii crestine trece si depinde si de viitorul institutiei parohiale.

    Speram ca lucrarea prezenta sa fie un ajutor real atât pentru studentii în teologie, cât si pentru preoti si toti cei angajati mai mult sau mai putin în pastorala parohiala, pentru toti membrii poporului lui Dumnezeu. Oferind mai multe principii si sugestii pentru activitatea pastorala, speram ca formarea si cresterea vietii crestine în parohie sa fie tot mai mult o marturie autentica în fata lumii despre prezenta Domnului care, prin Duhul Sfânt, lucreaza în istorie si în inimile oamenilor.

Alois Bisoc

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro

Alois Bișoc, Introducere în teologia pastorală, Iași 2002, 381 p., 14×20, ISBN: 973-85634-4-5, 5 RON.

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro