Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis. Darul vocației prezbiterale

Congregația pentru Cler, Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis. Darul vocației prezbiterale, Iași 2017, 14×20, 148 p., ISBN 978-606-578-290-7, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis. Darul vocației prezbiterale, scrisă de Congregația pentru Cler și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecţia „Magisterium”, în format 14×20, are 148 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la prețul de 15 lei.

Au trecut mai bine de patruzeci şi cinci de ani de când Congregația pentru Educația Catolică, care la acea vreme era responsabilă de formarea preoților, a publicat prima Ratio Fundamentalis Institutionis Sacerdotalis. Promulgat la 6 ianuarie 1970, acest document a fost revizuit şi republicat la 19 martie 1985, pentru a fi în conformitate cu noul Cod de drept Canonic publicat în anul 1983.

Datorită necesităților actuale şi a noilor provocări la care trebuie să răspundă proiectul de formare a noilor preoţi, la 8 decembrie 2016 Congregația pentru Cler a promulgat un nou document care să stea la baza formării preoților: Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis. Darul vocaţiei presbiterale.

În contextul prezentării noului document, cardinalul Beniamino Stella, prefect al Congregaţiei pentru Cler, nota că prin acest document se doreşte ca formarea la Preoție să fie „reînviată, reînnoită şi pusă în centru” în fiecare Biserică locală. De aceea, noua Ratio fundamentalis se vrea a fi un instrument eficace şi actualizat pentru „formarea integrală” a preotului.

Documentul propune o formare capabilă să unească şi să integreze în mod echilibrat dimensiunea umană cu cea spirituală, intelectuală şi pastorală, prin intermediul unui parcurs pedagogic gradual şi personalizat. Acest drum de formare trebuie să aibă ca obiectiv final formarea de preoţi autentici, fideli, liberi din punct de vedere interior, stabili din punct de vedere afectiv, capabili să construiască relații interpersonale pozitive şi să trăiască sfaturile evanghelice fără rigiditate sau ipocrizie; un preot care să nu fie doar un simplu organizator al ritului religios, sau un funcționar al sacrului, ci un discipol îndrăgostit de Cristos, care să-şi fondeze viaţa şi apostolatul pe unirea intimă cu el.

Acest document a fost pregătit de Congregaţia pentru Cler, care a primit diferite contribuții atât din partea congregaţiilor romane cât şi din partea din partea Congresului Internaţional promovat de aceeaşi Congregaţie pentru Cler cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la promulgarea decretelor conciliare Optatam totius şi Presbyterorul ordinis. La baza acestei Ratio se află de asemenea Exortaţia apostolică post-sinodală Pastores dabo vobis a papei Ioan Paul al II-lea, dar şi alte intervenții ale pontifilor romani, aşa cum este şi „Motu proprio” Ministrorum institutio (2013) al papei Benedict al XVI-lea

Noua Ratio, care va trebui să fie pusă în aplicare de diferitele conferinţe episcopale naţionale, valorificând atât documentele referitoare la formarea iniţială a viitorilor preoți cât și cele referitoare la formarea lor permanentă, a dorit să ia în considerare toate problematicile proprii diferitelor aspecte culturale, sociale și religioase ale tinerilor de azi. Nu au fost ignorate nici problemele ecleziastice prezente în diferite medii şi în diferite instituții ale comunităților creștine. Astfel, Bisericile locale sunt chemate să ofere tinerilor care sunt în drumul de formare pentru slujirea preoțească o formare caracterizată de patru note: unică, integrală, comunitară şi misionară.

Noua Ratio doreşte ca seminariile să fie locuri în care să se poată oferi tinerilor ce se îndreaptă spre slujirea preoţească o „formare integrală şi progresivă, … împărţită în diferite etape: propedeutică, studiile filosofice sau de ucenicie, studiile teologice sau de configurare și cea pastorală sau de sinteză vocaţională” (3). Documentul indică timpul de şase ani pentru primele două etape, cea filosofică şi cea teologică, dar pentru cea de-a treia etapă a sintezei vocaţionale nu este indicat un tip precis. În această ultimă perioadă se cere candidatului să conștientizeze ce înseamnă viitoarea sa misiune de preot-păstor. Pentru aceasta, se cere ca el să știe să-şi orienteze misiunea sa cu stilul „discipolului îndrăgostit” de Cristos pentru a fi „păstori «cu mirosul oilor», care să trăiască în mijl1ocul lor pentru a le sluji şi a le duce milostivirea lui Dumnezeu”(3).

Documentul insistă asupra depăşirii anumitor automatisme în procesul formativ care au fost trăite în trecut; provocarea pe care o lansează este de a propune un drum de formare integral care să ajute persoana să se maturizeze în fiecare aspect al vieţii sale şi să favorizeze o evaluare finală făcută în baza globalității drumului formativ. Preciza cardinalul Benianimo Stella: „pentru a fi preot bun, dincolo de a promova toate examenele, este nevoie de o maturitate umană, spirituală şi pastorală dovedită”.

Cele opt capitole care compun Ratio fundamentalis institutionis sacerdotalis, dincolo de normele generale (cap. I), expun identitatea vocaţiei sacerdotale (cap. II) şi diferitele medii unde încolțesc vocaţiile, în special familia şi comunitatea eclezială, fără a exclude periferiile. Fundamentele formării (cap. III) nu pot fi separate de viaţa interioară şi viaţa comunitară şi sunt susţinute de o însoţire personală şi comunitară. Sunt indicate în mod clar liniile călăuză pentru formarea iniţială şi etapele culturale, fie filosofice fie teologice, etapa pastorală şi cea permanentă pentru clerul hirotonit, al cărei responsabil este episcopul diecezan.

Întreg capitolul al V-lea este dedicat formării preotului luând în considerare şi comentând dimensiunile formării indicate de Pastores dabo vobis: dimensiunea umană, dimensiunea spirituală, dimensiunea intelectuală şi dimensiunea pastorală. „Fiecare dintre dimensiunile formative are ca scop «transformarea sau asimilarea» inimii după imaginea inimii lui Cristos” (89).

Documentul vorbeşte şi despre „agenţii formării” (cap. VI). Dincolo de rolul episcopului şi al prezbiteriului unei dieceze, este specificat rolul formatorilor şi al profesorilor din seminar. Familiile, persoanele consacrate, precum şi credincioşii laici pot contribui la drumul personal de formare, de care însă este responsabil fiecare seminarist în primă persoană.

Capitolul al VII-lea prezintă „Organizarea studiilor”, precizându-se în mod concret disciplinele care trebuie aprofundate în fiecare etapă a formării. Documentul se încheie cu „Criterii şi norme” pentru admiterea la seminar sau pentru accederea la diferitele trepte ale Preoţiei.

Noua Ratio va trebui să fie documentul de bază, de la care fiecare conferinţă episcopală va trebui să elaboreze o Ratio nationalis care să ţină cont de particularităţile socio-culturale ale naţiunii.

 

Puteti achizitiona acesta carte, accesand site-ul: www.librariasapientia.ro